Căutarea sfințeniei în creștinismul orthodox – p. Timothy Pavlatos

Urmăriți un material frumos în care părintele Timothy Pavlatos ne vorbește din punct de vedere ortodox despre cum să găsim sfințenia în creștinismul ortodox.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

– De ce credeți că tinerii găsesc ceva după care tânjesc în creștinismul ortodox?

Pr. Timothy Pavlatos: Nu cred că sunt doar bărbați tineri, cred că sunt toți oamenii, de toate vârstele, de toate națiunile pentru că toți au fost creați după chipul lui Dumnezeu și așadar, în interiorul ființei fiecărei persoane este acest dor de a fi unit cu creatorul lor, cu stăpânul lor. Și nu știu foarte multe despre când va fi asta, adică există unele speculații cu privire la de ce se întâmplă mai mult acum. Dar indiferent de motiv, se întâmplă și cred că oamenii încep să realizeze câteva lucruri, poate fragilitatea vieții, și poate Covidul a avut de-a face cu asta în ceea ce privește numărul de decese și așa mai departe. Moartea e întotdeauna ceva foarte serios, care te trezește. Fie că pierdem pe cineva apropiat, fie oameni pe care nici măcar nu îi cunoaștem, dar asta e o amintire a efemerității acestei vieți și că este tranzitorie.

Dar pentru mine, cred ca cel mai logic răspuns la de ce se întâmplă asta este pentru că Duhul Sfânt e cel care se mișcă în oameni. Dumnezeu dorește ca toți să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea adevărului, așa că Duhul Sfânt lucrează acum parcă aproape mai mult, cel puțin în timpul vieții mele, pentru a încuraja oamenii să caute mai adânc în inima lor și în ceea ce este cel mai semnificativ în viață. Și aici am avut un număr de bărbați tineri și de cupluri tinere și chiar oameni mai în vârstă, de 60 și 70 de ani, și toți vin în căutarea a ceva mai adânc, ceva mai semnificativ. În cele din urmă, cred că ei vor să coboare mai adânc în propriile inimi, pentru că “Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru” a spus Domnul nostru, și deci, pentru a-L găsi pe Hristos, trebuie să coborâm în inimă și să găsim adâncul inimii, iar această perioadă din an e un moment potrivit, cu Marele Post venind, deoarece unicitatea slujbelor și concentrarea Postului Mare reprezintă ceva care, în cele din urmă, e favorabil pentru a ajuta oamenii să ajungă în inima adâncă, să coboare în inimă mai mult.

Trebuie să ne atașăm de Cel atemporal. Hristos este același ieri și azi și mâine. Dacă începem să ne atașăm de ideologiile și opiniile în continuă schimbare ale lumii, atunci nu avem o bază fermă pe adevăr, deoarece adevărul nu este un lucru, adevărul este o persoană, nu? Și deci trebuie să ne atașăm de El în toate modurile pe care ni le-a dat să facem asta, pentru a realiza asta. Astfel, orice va aduce lumea, orice trece prin lume ca ideologie, teologie, ce este bine, ce este rău, oricare din aceste lucruri, ele trebuie să reziste împotriva adevărului etern și a ceea ce Hristos a învățat, deoarece cuvintele Lui nu se schimbă, calea Lui nu se schimbă. Nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, nu mai este iudeu, nici elin, spune Domnul nostru (în Galateni 3:28). Grija noastră nu ar trebui să fie cum să obținem ceea ce este adevărata masculinitate sau adevărata feminitate, scopul nostru ca și creștini ortodocși este să devenim sfinți și asta este dincolo de granițele genului.

Dacă urmărim sfințenia în Hristos, ceea ce este ce ne cere El să facem, „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:16), poruncă ce este, apropo, gramatical vorbind, la viitorul continuu. Unii oameni se uită la acel pasaj și spun: “cum pot să devin sfânt?” Nu este ceva ce Dumnezeu ne cere să facem chiar acum și aici, ci în procesul de a deveni sfinți, suntem sfinți, după cum a spus Sfântul Grigorie de Nisa în secolul IV. Pentru noi scopul nu este căutarea masculinității, ci căutarea sfințeniei, pentru că ceea ce urmărim este să devenim pe deplin umani.

Și nu putem deveni pe deplin umani fără relația noastră cu Dumnezeu. Fiind creați după chipul Său, noi putem deveni pe deplin umani doar prin El. El a fost singura persoană pe deplin umană, dar ne-a creat pentru a fi asemenea Lui. Și, prin urmare, viața noastră trebuie să fie o preocupare de a deveni o ființă umană deplină, așa cum a fost Hristos, nu în termeni de umanitate, așa cum definește omul umanitatea, sau cum omul definește orice, de altfel, totul trebuie să vină din ceea ce Domnul nostru ne descrie și ne învață și din cum și-a trăit El viața ca ființă umană deplină, așa cum spune Sf. Pavel: “Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.” (1 Corinteni 11:!)

Dar aceasta nu poate fi doar o imitație exterioară, trebuie să fie o convertire a inimii în care dragostea noastră e atât de mare pentru Dumnezeu și pentru semenii noștri încât nu avem altă dorință decât să fim precum este El. Și când Îl urmăm pe Hristos astfel, tot ceea ce are El ne dă nouă, pentru a fi precum este El.

– Ce înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți? Cum arată asta? Înseamnă să acceptăm oamenii așa cum sunt, în starea lor actuală? Sau ce înseamnă să-ți iubești aproapele tău ca pe tine însuți?

Pr. Timothy Pavlatos: Dragostea adevărată nu e un lucru și e tratată ca un lucru. Există multe lucruri pe care oamenii le fac în numele iubirii, dar care sunt contrare învățăturilor lui Hristos. Iubirea este o persoană, adevărul este o persoană, Împărăția Cerurilor este o persoană. Când privim din această perspectivă, pentru mine a iubi e să fiu ca Hristos. Nu pot spune că Îl iubesc pe Hristos și să am ceva împotriva altei persoane. Nu pot spune că Îl iubesc pe Hristos și să încalc o poruncă pe care El mi-a dat-o pentru a mă ajuta să devin mai asemănător cu El. De exemplu relațiile înainte de căsătorie pe care le au cuplurile, și ei spun că iubesc, dar nu poți spune că faci asta în numele iubirii când dragostea este o persoană care spune că nu ar trebui să faci acest lucru.

A ne iubi pe noi înșine e ceva dificil. E dificil să-i iubim pe alții, în special pe dușmanul nostru, ceea ce Domnul nostru ne cere să facem, dar e greu și să ne iubim pe noi înșine, deoarece chiar și acea idee și acel concept este distorsionat. Este o rugăciune pe care eu o spun, care mi-a venit din propria mea experiență trăită: Doamne ajută-mă să mă văd și să mă iubesc așa cum mă vezi și mă iubești Tu și ajută-mă să-i văd și să-i iubesc pe toți oamenii așa cum îi vezi și îi iubești Tu.

Deoarece am crescut în relații și avem aceste experiențe relaționale de-a lungul vieții, începem să ne formulăm o înțelegere, un concept despre cine suntem. Deci dacă un băiat tânăr e crescut de un tată care îi spune: “nu ești bun de nimic, nu vei reuși nimic, nu valorezi nimic”, sau ceva de genul, fie că e un băiat tânăr, fie o fată tânără, și crește într-o atmosferă toxică, poate abuzivă, acea persoană dezvoltă un concept distorsionat despre cine este. S-ar putea să nu se vadă ca fiind demni de a fi iubiți și acest lucru e foarte dureros pentru ei, creează o traumă în interiorul lor, așa că aceștia trec prin viață încercând să găsească dragoste și, în același timp, trec prin viață încercând să se îndurizeze, să se amorțească pentru că ei nu cred că pot fi iubiți și se implică în tot felul de lucruri pentru că încearcă să țină departe durerea realității lor.

Deci e important de știut că pentru a mă iubi pe mine însumi nu trebuie să fac asta într-un mod egoist, sau care mă servește pe mine, ci vreau să mă iubesc așa cum mă iubește Dumnezeu. Când încep să mă atașez și să mă unesc cu Hristos prin rugăciune, prin citire, prin Sfintele Taine ale Bisericii, ascultând de poruncile Lui, spovedindu-mă când am nevoie, când nu reușesc să respect poruncile, pe măsură ce încep să dobândesc acea iubire sănătoasă, care e Hristos în interiorul meu, atunci sunt capabil să mă văd așa cum mă vede El încetul cu încetul. Asta mă eliberează în acel moment, să-i iubesc și pe alții pentru că acum încep să-i văd pe ceilalți precum i-a văzut El și devin capabil să fac încet încet ceea ce mi-a părut mereu imposibil, și anume să-mi iubesc aproapele, sau să iubesc și să iert și să arăt milă oamenilor care se comportă rău cu mine sau au rea voință față de mine.

Dar repet, acesta este un proces de vindecare și nu se poate întâmpla doar cu propriile noastre eforturi, este ceva care trebuie să vină din sursa iubirii, astfel încât să facem aceste lucruri în modul corect.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!