Să devenim asemenea lui Hristos! – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt cu zel al părintelui Spiridon Bailey despre scopul vieții noastre: Cum să devenim asemenea lui Hristos!

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Să devenim asemenea lui Hristos! – p. Spiridon Bailey

Să ne străduim să devenim asemenea lui Hristos! Deseori aspirăm, pe bună dreptate, să avem o inimă plină de rugăciune, să dezvoltăm o viață de rugăciune sau să dezvoltam compasiune sau abilitatea de a rezista ispitei, de a ne ierta unul pe altul. Viețile noastre pot fi pline de aspirații pentru multe lucruri bune și este corect să ne dorim să dezvoltăm aceste virtuți în viețile noastre. Dar dacă ne imaginăm că putem cultiva oricare dintre virtuți în izolare, atunci vom eșua.

Sunt aspirații bune și corecte, dar a aspira la dezvoltarea oricăreia din ele în izolare va duce la eșec, deoarece virtuțile, toate virtuțile cresc în inimile care sunt complet schimbate, inima însăși trebuie schimbată în întregime, nu doar o parte, inima trebuie purificată, întreaga dispoziție a inimii noastre trebuie să fie vindecată, vindecată dacă vrem ca orice fel de sfințenie să crească acolo. Acesta nu e un motiv pentru a abandona toate aceste aspirații sfinte pe care le avem. Obiectivele noastre spirituale trebuie să rămână ceva spre care aspirăm și pentru care muncim să le atingem în viața noastră, dar trebuie să vedem acest lucru nu doar ca pe o realizare a faptului că este un întreg, ci ca pe o încurajare să vedem realitatea la care ne cheamă Dumnezeu.

Așa că să începem cu primul și al doilea Adam, simbolismul, semnificația a ceea ce înseamnă asta, gândindu-ne la primul și al doilea Adam. Știm că primul Adam a aruncat, a abandonat însăși prezența lui Dumnezeu, comuniunea pe care o avea cu Dumnezeu, a aruncat Paradisul prin neascultarea sa, prin refuzul său de a-și mărturisi păcatele atunci când Dumnezeu l-a chemat și l-a întrebat: De ce ești gol? Cine ți-a spus asta? În loc să mărturisească și să găsească iertare, el a ascuns și a învinuit pe alții și așa mai departe.

Dar Hristos a trăit în supunere perfectă, o ascultare perfectă față de Tatăl și, prin supunerea Sa deplină față de voia Tatălui, a biruit păcatul și moartea. De fapt, ascultarea Lui a dus la învingerea a tot ceea ce a fost o consecință a primei neascultări a lui Adam. Transformarea sufletului poate avea loc numai atunci când ne supunem lui Dumnezeu, atunci când suntem ascultători de voia Lui, atunci când încercăm să imităm ascultarea lui Hristos până la moarte. Și aceasta este o bătălie cu care ne confruntăm continuu. Întreaga noastră viață suntem chemați, ca și creștini, să nu încetăm să luptăm împotriva mândriei noastre, a ego-ului nostru, împotriva patimilor înrădăcinate în noi, care ne alimentează pofta neascultării.

Acum, cunoaștem cu toții consecințele imediate atât ale ascultării, cât și ale neascultării în viața noastră. Cu toții am gustat consecințele directe a ceea ce înseamnă să fii ascultător sau neascultător, cum supunerea față de voia lui Dumnezeu va aduce pace, va aduce mângâiere și cum gustăm multă amărăciune atunci când alegem să ne urmăm propria voie împotriva voii lui Dumnezeu, acea amărăciune în suflet și inimă. Părinții Bisericii ne învață în mod repetat că trebuie să devenim asemenea lui Hristos, că fiecare ucenic adevărat al lui Hristos trebuie să semene cu El, să semene cu El din punct de vedere spiritual. Noi ne asemănăm cu Hristos doar când ne luptăm cu ego-ul nostru, când încercăm să ne tăiem voia.

Este o zicere la Părinții Bisericii că dumnezeirea locuiește în omul ascultător, dar neascultarea ne alungă departe de Dumnezeu. Dumnezeirea locuiește în omul ascultător, iar neascultarea ne alungă departe de Dumnezeu. Ascultarea spirituală, această asemănare a lui Hristos, desigur, are foarte multe caracteristici, este un subiect prea amplu pentru a-l reduce la ceva ce putem pur și simplu acoperi acum, dar putem atinge câteva aspecte, câteva aspecte scurte despre ce este vorba.

Mai întâi, când stăm în fața lui Dumnezeu la spovedanie, să nu ne lăsăm să fim ca primul Adam, să ne gândim la acest prim Adam și apoi la Hristos, și să nu fim ca primul Adam care s-a ascuns de Dumnezeu. Nu trebuie să ascundem nimic de Dumnezeu atunci când ne mărturisim păcatele, fie că este din rușine, din mândrie, sau din oricare alt motiv. Să ne fie clar, demonii ne vor provoca ego-ul, ne vor umple mințile cu minciuni despre cum va gândi preotul într-un fel sau altul despre noi dacă mărturisim anumite păcate. În realitate, atunci când ne mărturisim păcatele, preotul se va bucura împreună cu noi că am avut smerenia și încrederea de a mărturisi aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu. Și, desigur, Dumnezeu știe deja totul și atunci când spunem păcatele noastre la spovedanie, dezvăluim cu adevărat unde diavolul a lucrat în secret în viața noastră, dezvăluind, arătând lucrarea diavolului. Și, făcând astfel, îi reducem puterea, lovim diavolul pentru că diavolului îi place să lucreze în secret, în moduri ascunse.

Scopul întregii noastre vieți este să-L dobândim pe Dumnezeu în inimile noastre, acesta este scopul nostru ca și creștini, ca ființe umane: să-L dobândim pe Hristos în inimile noastre. Și tocmai prin asemănarea cu Hristos în ascultarea noastră suntem capabili să atingem acest lucru. Pentru a merge pe calea mântuirii, trebuie să ne amintim constant că viața noastră este scurtă, de cât de repede aceasta viața trece pe Pământ și cum vom sta goi în fața lui Dumnezeu așa cum Adam a stat gol și vom răspunde pentru fiecare act de neascultare în fața lui Dumnezeu, dar vom răspunde fără nicio altă oportunitate de a ne pocăi, pentru că acesta este timpul pocăinței, aceasta este oportunitatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, acum. În acel moment al judecății, nu va mai exista pocăință!

Acea dorință, la care ne-am gândit la început, a rugăciunii continue, aceasta în sine este realizată doar făcând inima ceea ce părinții bisericii numesc un tron ​​pentru Hristos. Faceți inima un tron pentru Hristos. Înscăunarea lui Hristos în noi este singurul mod prin care ne putem apăra împotriva provocării ego-ului nostru de către demoni și împotriva slăbiciunilor noastre, împotriva lumii, a trupului și a diavolului, această provocare a ego-ului nostru. În fiecare zi demonii ne vor aminti cât de rău ne-a tratat cineva sau de lucrurile pe care ni le-au spus oamenii nouă, sau le-au spus despre noi, care ne oferă o multitudine de motive pentru a ne justifica furia, amărăciunea noastră, lipsa noastră de iubire, ne vor hrăni ego-ul cu atât de multe motive pentru a ne justifica corupția.

Așa că trebuie să ne concentrăm pe numele lui Iisus, să repetăm rugăciunea lui Iisus, să ținem mintea nemișcată,astfel încât să nu rătăcească unde o vor conduce demonii. Când mintea este liberă să rătăcească, când ego-ul preia controlul și i se dă frâu liber putem simți că asta este libertate, dar, de fapt, este o sclavie directă față de impulsurile alimentate de demoni, când ego-ul domnește în noi și determină viețile noastre. În Hristos, vedem răbdarea perfectă a suferinței și suntem chemați să înfruntăm luptele noastre cu aceeași răbdare, cu răbdarea pe care o vedem în Hristos. Și suntem siguri că Dumnezeu va binecuvânta și îi va răsplăti pe cei care se bucură să îndure toate lucrurile de dragul Lui.

Aceasta este promisiunea pe care ne-o dă Dumnezeu, că va binecuvânta și răsplăti pe fiecare dintre noi care îndură lucrurile acestei lumi și această viață de dragul lui, de dragul împărăției lui Dumnezeu. Adam a căzut din paradis, dar noi suntem chemați să intrăm într-un paradis care nu ne va fi luat niciodată. Aceasta este vestea cea bună! Hristos ne cheamă să intrăm în acest paradis, în această Împărăție care nu va fi luată niciodată. Dar când ne uităm la noi înșine, spunem: sunt slab, sunt păcătos. Vedem cât de departe suntem noi de toate aceste țeluri înalte și sfinte la care aspirăm, dar trebuie să ne luptăm să înduram, trebuie să ne luptăm să ne pocăim, să ne luptăm să fim ascultători. Și în această luptă, chipul și asemănarea lui Dumnezeu vor fi restaurate în noi.

“Cei care păzesc porțile Împărăției Cerurilor, dacă nu văd într-un creștin asemănarea cu Hristos, ca cea dintre un fiu și tatăl său, nu i le vor deschide nicidecum și nu-i vor permite să intre.” (Sf. Simeon Noul Teolog)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!