Nu există niciun argument bun pentru ateism – Jordan Peterson

Urmăriți un cuvânt extraordinar, concis și puternic, al lui Jordan Peterson în care acesta dovedește că nu există niciun argument bun pentru ateism.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

[Matt Fradd]: Care crezi că e cel mai bun argument pentru ateism?

[Jordan Peterson]: Nu cred ca există un argument bun pentru ateism. Cred că acesta se bazează pe o neînțelegere fundamentală cu privire la natura lumii, așa că este, cum ai spune, ca o mișcare de șah ilegală!

– Bine…

– Se bazează pe ceva greșit…

– Asta ar putea să arate că nu te înțeleg, dar vom ajunge la asta dacă nu.

– Cel mai bun argument pentru ateism…

– Care e cel mai bun…

– Determinismul materialist e cel mai bun argument pentru ateism.

– Dar nu e asta un fel de presupunere sau axiomă filosofică?

– Ba da, asta e o problemă.

– Pentru mine, cred că ar fi…, și hai să-L alegem pe Dumnezeul creștinilor, dacă El există și vrea ca eu să-L cunosc și să mă salveze, nu ar face El lucrul acesta mai ușor? De ce îl face atât de dificil? De ce pare că se ascunde?

– Pentru că ai și tu ceva de făcut! Ai ceva important de făcut. Nu este un joc! Prețul vieții este moartea, nu este un joc. Da? Există și răul! Tu ai ceva de făcut, nu este ușor. De fapt, va fi nevoie de tot ce ai, de tot, de aceea trebuie să consacrezi totul lui Dumnezeu. Tu nu ești un copil și nu ești tratat de Dumnezeu ca un copil, ești tratat de Dumnezeu ca cineva…

– Da, ca un agent moral responsabil, nu ne vrea ca pe niște animale de companie confortabile…

– Da, cineva care e făcut după chipul lui Dumnezeu, trebuie să fie cineva care se luptă cu potențial… La propriu!

– Care se luptă cu potențialul…

– Exact, aceasta există de la începutul timpului, potențialul, haosul apei, Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra haosului, a haosului primordial și extrăgea ordinea din asta, asta e ceea ce faci tu, ca un agent conștient, și faci asta într-un mod care este îndreptat spre iad sau spre rai, cu adevărat!

– Dar nu ai crede că oamenii care pretind a fi atei sunt neapărat iraționali?

– Ar putea să fie perfect raționali și să accepte axioma inițială, dar eu nu accept axioma inițială.

– Care e axioma inițială?

– Așa cum am spus, este ceva ca un determinism materialist. În primul rând, orice ar fi materia și cu siguranță nu o înțelegem, nu arată deloc ca ceva determinist la cel mai înalt nivel de rezoluție, se întâmplă ceva foarte ciudat acolo, la nivel cuantic. Și care sunt implicațiile filozofice? Numai Dumnezeu știe, dar nu există un determinism ușor în tărâmul fizic, așa că oricine care pretinde asta este blocat în lumea lui Newton, ca în anii 1830.

– Dacă persoana spune: sunt deschis să cred în Dumnezeu sau să nu cred și nu am văzut nicio dovadă sau argumente bune pentru existența lui Dumnezeu?

– Cum am spus, este o mișcare ilegală de joc, nu are nimic de-a face! Problema cu acel argument este că este un argument ateist, chiar de la început. Care este dovada? Credința în Dumnezeu nu este acceptarea propozițională a unui set de fapte descriptive. Nu este asta! Înseamnă angajament! Deci ce înseamnă să mergi pe urmele lui Hristos? Să crezi! Înseamnă să-ți ridici crucea și să urci pe deal! Nu înseamnă că spui…

Ce spune Hristos? “Nu toți cei care spun: Doamne, Doamne vor intra în Împărăția Cerurilor!” Asta e sigur! Doctrina religioasă nu este o teorie științifică, nu e ceva ce “crezi” așa cum crezi o descriere a unui set de fapte, este un mod de a fi, este un mod de înțelegere, este un mod de percepție, e un mod de acțiune.

– Împing înapoi să văd dacă pot înțelege la ce vrei să ajungi. Așa cum pentru a mă căsători cu soția mea trebuie să știu că ea există și că e interesată de mine și trebuie să o pot urma, da?

– Pentru a te căsători cu soția ta, trebuie să faci un salt de credință!

– Dar trebuie să știu că există mai întâi!

– Corect!

– Deci asta spun cu existența lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu există, cu siguranță am nevoie de un motiv să cred că aceasta nu e doar o poveste pe care mi-o spun. – Conștiința! De unde provine acel lucru micuț plictisitor?

– Cred că sunt trei opțiuni!

– În regulă!

– Una ar putea fi: am evoluat astfel.

– Bine, sunt perfect mulțumit cu asta!

– Dar e o problemă cu asta, pentru că dacă spuneți: da, dacă am fi violat și jefuit, nu am fi ajuns atât de departe ca specie, prin urmare aceste lucruri au devenit tabu sau ceva de genul, ceea ce e departe de a spune că e în mod obiectiv greșit sau independent de minte.

– Nu e atât de departe! Cred că biologia evoluționistă și cea religioasă se vor închega perfect.

– Bine, atunci…

– Dumnezeu este cel mai profund instinct!

– Dacă acum știu că evoluția e cea care m-a creat, pot alege să nu-l ascult. Este mai jos decât mine. Aș putea fi Raskolnikov, de exemplu. M-aș putea împotrivi.

– Da, desigur…

– Și o altă sursă ar fi persoane, mi-ai putea spune că sunt o persoană rea pentru că am făcut x, y, z, sau m-ai putea lăuda dacă fac lucruri bune, și s-ar putea sa ma simt bine sau să mă simt rău sau colectiv ca societate, poti spune asta, dar așa cum tu nu ai dreptul să determini cum trebuie să trăiesc, colectiv de ce ai avea mai multă autoritate?

– Acesta e și argumentul lui Raskolnikov…

– Deci această morală obiectivă ar putea veni de sub noi în evoluție, din afară sau din exteriorul nostru de la nivelul nostru, sau poate veni de deasupra noastră. Și atunci dacă vine de deasupra noastră e ea un fel de formă platonică? Și dacă este o formă platonică, emite ea o poruncă? Și de ce ar trebui să fiu ascultător față de o formă platonică?

– Ca să nu ajungi în iad! De aceea.

– Bine. Deci aș putea…

– Nu, dar serios!

– Ba nu! Înțeleg. Asta e ca și cum…

– Încalcă ordinea morală și vezi ce se întâmplă? Mergi înainte!

– Sunt cu tine, acesta este tipul de etică a lui Aristotel e pur și simplu înfloritoare, este o modalitate de a acționa…

– Să te aliniezi cu ordinea cosmică.

– Da, dar aș putea alege să nu fac asta. Pot alege să merg în iad, da.

– Absolut! Și ai putea crede că va fi o călătorie frumoasă până acolo, și poate că va fi, dar acolo te îndrepți. Așa că totul trebuie pus în ordinea potrivită. De aceea Hristos spune că îi cheamă pe urmăritorii Săi să fie desăvârșiți. De ce? Pentru că totul trebuie pus în ordinea potrivită! De ce? Pentru că altfel va fi dezordine! Este bine? Ei, dacă vrei dezordine… Dar ce ai de gând să faci? O să-ți pui cărbuni aprinși pe cap? Bine, poți! Ăsta-i iadul! Fiecare diavol își aruncă cu lopata cărbuni aprinși pe propriul cap!

– Încă încerc să înțeleg asta. Dacă aș spune: Bine, nu pot să cred într-un tătic invizibil acolo sus, în fine, asta nu e ce cred eu, un tătic invizibil sus în nori care mă va recompensa dacă mă las de masturbat! Nu mai pot crede asta! Pare o aiureală, o poveste pe care oamenii și-o spun.

– Ba nu este! Este o reprezentare concretă, dar nu este lipsită de înțelepciune. Nu există nimic mai complex în cosmos decât un psihic uman și te gândești la psihic, să spunem, Tatăl, ca la o reprezentare a spiritului cel mai înalt. Dar nu este așa, nu e prima facie, asta e absurd. Nu este o metaforă rea. Îți voi da un exemplu. Imaginează-ți toți bărbații admirabili pe care i-ai cunoscut vreodată!

– Fac asta acum!

– Bine! Ei au unitate! E unitatea a ceea ce îi face admirabili. Da, deci toți reflectă același spirit. Serios! Toți sunt aproximări ale aceluiași spirit (duh). Ei bine, ce este acel spirit? Ei bine, e Dumnezeul lui Avraam! Asta este! Aceasta este o definiție. Așa că Dumnezeu este bunăvoința care strălucește prin Tatăl cel bun. Este o definiție! La fel cum Dumnezeu este chemarea la aventură, sau așa cum Dumnezeu este conștiință. Și te gândești: Păi asta nu e Dumnezeu! Atunci crezi cum vrei tu! Știi, te joci jocuri!

– Dar cu siguranță nu joci un joc dacă ești curios și spui: Bine, poate nu există această ființă, Dumnezeu, poate Iisus nu a fost a doua persoană, din Sfânta Treime, poate raiul e un mit și totuși aceste povești mă ajută să înfloresc dintr-un motiv necunoscut și deci mai bine accept asta, dar este greu să înțeleg și să internalizez asta.

– Nu te poți angaja la asta! Este un demers în care te dedici cu totul. Deci în povestea lui Cain și Abel, de exemplu, Abel oferă ce are mai bun și Dumnezeu îl acceptă, iar Cain nu, Cain oferă ce e mai puțin bun, și Dumnezeu îl respinge și asta e viața. Și toată lumea știe asta! E ca și cum viața ar fi un joc fatal și va necesita tot ce ai și toată lumea știe asta! Crezi că poți oferi ce ai mai puțin bun și să fii acceptat? Nu! În primul rând, nici măcar tu nu te vei accepta în acele condiții, pentru că nu te vei putea mândri, de fapt nu mândrie, e un cuvânt greșit, nu te vei mângâia cu realizările tale dacă acestea sunt de calitatea a doua. Nu te poți păcăli, asta cu siguranță.

Momentele în care ești oarecum mulțumit de existența ta mizerabilă sunt atunci când știi că ai pus ceva în joc și asta ești chemat să faci de soția ta și de copiii tăi și de comunitatea ta, de conștiința ta, totul este reflectarea a ceva real. Și ai putea spune: nu transcendent real. Dar de ce nu? De ce nu transcendent real? Crezi că suntem făcuți în opoziție cu spiritul ordinii naturale? Asta e teoria ta? Sau suntem aleatorii? Într-adevăr? Aleatorii?! Aceasta este teoria ta? Nu e o teorie foarte inteligentă. Nu există nimic aleatoriu, există o mutație aleatorie și nici măcar asta nu e adevărat. Știi că există o ierarhie a reparaților mutaționale?

– Nu.

– Da. Acest lucru a fost descoperit destul de recent. Mutația reparatorie e aleatoare? Nu! Se pare că nu este adevărat, deoarece mutațiile care apar la gene esențiale pentru supraviețuire sunt reparate cu o acuratețe de 100%. Există puțin loc pentru experimentare pe margini, dar nu la centru, la fel ca în viața însăși! Orice ne-a modelat nu e aleatoriu. Parte din procesul de mutație e aleatoriu și presupun că noi valorificăm șansa, dar ca o explicație pentru natura ființei în sine, nimeni nu știe cum a apărut viața!

Nimeni nu știe nimic despre conștiință, nici pe departe, cică “e un produs secundar al activității neuronale”. Atunci de ce nu e plexul tău solar conștient? Ai atâția neuroni, sunt mai mulți neuroni sistemul tău nervos autonom decât există în sistemul tău nervos central, dar acesta nu e conștient, nu e activitate neuronală în sine, și marea parte a activității neuronale din cortexul tău cerebral nu e conștientă. Ce este conștiința? Este Duhul lui Dumnezeu care plutește “la suprafața apelor”. Asta este conștiința! E o definiție la fel de bună ca oricare, de fapt, e cea mai bună definiție pe care am văzut-o vreodată.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!