Înălțarea Domnului, Constantinopol, Patriarhul – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen care, după un cuvânt de folos legat de Înălțarea Domnului, ne povestește despre călătoria sa la Constantinopol și experiența sa cu Patriarhul Ecumenic.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Despre rodii

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Fiind foarte cald, zilele astea au fost până la 38 de grade și acum vreo 35 sunt sigur, am încercat și eu să mă bag la umbra unui măslin. Aici în spate vedeți flori frumoase roșii, sunt flori de rodii. Rodiile fac flori atât de frumoase! Acum încep deja să dea în rod. Rodiile au sucul foarte bun, cei care ați băut suc de rodii știți, e foarte puternic, foarte energizant. În zona Ierusalimului, în partea aceea a Palestinei se bea mult suc de rodii pentru că în timpul verii, când e căldura mare, îți dă energie, îți dă un pic de putere. Am pus și noi câțiva, unul aici, unul mai încolo, mai aveam pe undeva. La noi nu rezistă mulți ani, după o serie de ani se mai usucă, mai înlocuim și tot așa.

Sunt anumiți copaci cărora nu le priește întotdeauna. La fel și caișii, fac foarte multe caise, dar după o serie de ani se usucă, au așa o rânduială, cum se zice, să nu îmbătrânească prea mult.

Înălțarea Domnului

Da! Ce să vă mai spun? Uitați-vă că am ajuns la Înălțarea Domnului! Am intrat în Învierea Domnului, toată perioada aceea în care Mântuitorul s-o arătat ucenicilor, s-o arătat mironosițelor, s-o arătat de multe ori, ca să înțeleagă cu toții c-o înviat. O mâncat împreună cu ei. Sfântul Apostolul Toma l-o pipăit, o văzut că avea trup. Trup înviat, era cu totul diferit, dar era trup. Și vedem cum chiar Mântuitorul le-o poruncit să stea împreună, să nu se depărteze de Ierusalim ca să se pregătească pentru toate etapele ce aveau să vină.

La Înălțarea se spune că i-a luat Mântuitorul pe Muntele Măslinilor și-o început să le vorbească, să-i sfătuiască. Mântuitorul cel înviat! Deci, s-a arăta ca om între ei. Și în timp ce le vorbea, era și Maica Domnului de față acolo. Nu se putea să nu fie Maica Domnului acolo când se înălța El la Cer. Se spune că în timp ce vorbea s-a înălțat la Cer. Deci nu l-o înălțat cineva, nu l-o ridica cineva, s-a înălțat El pentru că era Dumnezeu. Ați înțeles? Și s-a înălțat ușor la Cer, nu a dispărut așa, ca fulgerul. Cei care ați fost la Ierusalim știți că acolo este locul înălțării. De acolo o început să se înalțe la Cer. De-asta este și o urmă acolo, dacă ați văzut.

Urma Maica Domnului rămasă pe piatră

Undeva la Mănăstirea Eleon, tot acolo, la Muntele Înălțării, este o urmă chiar lângă biserică. Se spune că-i urma Maicii Domnului. Se spune că Mântuitorul când o început să se ridice la Cer, Maica Domnului L-o îmbrățișat. Deci și-o dat seama că se duce la Cer și inima aceea de mamă nu o răbdat. S-o dus și L-o îmbrățișat. Se zice că Mântuitorul se înălța la cer, dar nu brusc, ci treptat cumva, ca să mai fie cu ei și ei mergeau în urma Lui, iar Maica Domnului îl ținea îmbrățișat. Și când a ajuns la mănăstirea Eleon, acolo s-o înălțat mai sus. Se zice că Maica Domnului, cu ultimele puteri s-o întins cât o mai putut, cu mâinile ca să-l mai atingă și atunci i-o rămas urma în piatră.

Momentul plecării să ne găsească pregătiți

După ce Mântuitorul s-o înălțat, un nor l-a luat de la ochii lor, adică s-o pierdut și s-au arătat doi bărbați în veșminte albe care au zis: “De ce stați privind la Cer? Acest Iisus pe care l-ați văzut înălțându-se, va veni la sfârșit să judece vii și morții!”. Da! Mântuitorul, va veni la sfârșit să ne judece pe toți după cum am lucrat fiecare. Asta nu înseamnă că dacă am greșit, nu este iertare, dar în ce ne va prinde, în aceea ne va judeca. Adică greșim, greșim ca oameni, suntem slabi, avem neputințe, ne trântește, iar ne ridicăm, iar ne trântește… Dar să ne rugăm ca în momentul acela al plecării, când se apropie timpul venirii Mântuitorului, să fie într-un moment al ridicării, într-un moment al pocăinței, într-un moment în care ne-am spovedit.

Să nu ne prindă plecarea în momentul în care suntem în păcat, în mocirlă. Nu! Să ne rugăm la Dumnezeu ca să ne prindă în momentul cel bun, în momentul în care suntem în pocăință, pentru că suntem slabi și tot timpul mai alunecăm. Să nu fie momentul alunecării, când nu mai avem privirea spre Dumnezeu, să fie momentul acela în care spunem “Doamne, iartă-mă!” și chiar de-am alunecat, așa să ne prindă. Înțelegeți dragilor? Și de asta spune: “Rugați-vă și privegheați, că nu știți când va veni ziua și ceasul!”. Nu știm! Și de asta să fim un pic atenți, mă repet. Toți suntem slabi, și eu și voi, toți ceilalți. Oricât am face noi pe grozavii, toți suntem. Dacă nu cu fapta, cu gândul. Mai judecăm pe cineva, mai știu eu ce facem… fiecare avem slăbiciunile noastre.

Dumnezeu ne smerește spre binele nostru

Dar să nu cedăm cu totul, să luptăm! Nu vedem când vine cineva de pe front? Cine-i decorat? Cel care n-are o mână, n-are un picior, n-are un ochi, e rănit, e mutilat, cel care se vede c-o luptat, că nu s-o lăsat, s-o târât, s-o ridicat și a mers mai departe și s-o întors acasă. Da, dragilor? Deci, să încercăm să ne ridicăm ori de câte ori am cădea. Tentațiile sunt mari în lumea asta acum. Și permanent, vrem nu vrem, tot o să mai alunecăm. Mai ales dacă ne înălțăm un pic, imediat ne îngăduie Dumnezeu să ne smerim pentru o cădere, pentru un gând, pentru un ghimpe ceva…

Cum spunea și Sfântul Apostol Pavel că i-o lăsat Dumnezeu un ghimpe în coastă și când o zis “Doamne, de trei ori m-am rugat să-l ia de la mine” și ce i-o spus Dumnezeu? ”Ți-ajunge harul Meu!”. L-o lăsat să-l chinuiască un ghimpe, o slăbiciune, ceva care l-o chinuit toată viața ca să se smerească, să nu cumva să creadă că a făcut el ceva deosebit pentru ca totdeauna, văzându-și neputința, să smerească. Așa și la noi, totdeauna ne lasă Dumnezeu. Eu mă uit la mine, când mi se pare că-s grozav, atunci, cum se zice, dau de podele cel mai rău, pentru că suntem slabi. Da, dragilor! Dar Dumnezeu e bun și ne rabdă, dar ne așteaptă, nu vrea să rămânem acolo, jos. Da, dragilor!

Adevărata putere vine prin Duhul Sfânt

Și uite așa, s-o înălțat Mântuitorul la Cer, ca în curând după 10 zile să avem Pogorârea Duhului Sfânt. Ați înțeles? Duhul Sfânt, care pe Sfinții Apostoli i-o făcut puternici, i-o făcut din oameni simpli, cum se zice, să meargă și să întoarcă toată lumea asta pe dos. Da! Cât îi de puternic Duhul Sfânt, Harul lui Dumnezeu! Câtă putere ne dă! Din oameni slabi, din oameni neputincioși, ne face puternici și luptători, răbdători, îngăduitori, cu dragoste, cu răbdare, cu bunătate, ne dă putere în toate. Nu înseamnă puterea aia că stau mușchii așa pe noi și suntem puternici, nu aia. Puterea se arată, știți unde? Când poți să-l lași pe cel care te nedreptățește, când poți să-l iubești pe cel care te urăște, când poți să vorbești de bine pe cel care te vorbește de rău, atunci e adevărat a putere. Ați înțeles, dragilor?

Nu atunci când ne batem în piept că avem gașca noastră, că suntem grozavi, nu aia e puterea. Aia e slăbiciunea noastră, prin aceea ne arătăm cât de slabi suntem. Cel puternic în Dumnezeu nu are nevoie de ocrotitori omenești, de pază, de bodyguarzi, nu! Acela are nădejdea în Dumnezeu și el nu se teme de nimic pentru că știe că fără îngăduința lui Dumnezeu, nu se mișcă nimic, nici un fir de păr capul nostru. Ați înțeles, dragilor?

În vizită la Constantinopol

Ce să vă mai zic altceva? Am fost plecat câteva zile. Știți că în timpurile vechi, se mergea în primul rând la Ierusalim, la Cetatea Sfântă, iar mai târziu, după ce s-o ridicat Bizanțul, se mergea la Constantinopol. Așa se spunea și la Cetatea Sfântă de la Ierusalim, dar și la Constantinopol. “Mă duc în Cetatea Cea Sfântă ca să văd Minunile lui Dumnezeu!”, așa se spunea. Adică întotdeauna acolo existau minuni văzute ale lui Dumnezeu și ale Maicii Domnului. Așa și în Constantinopol. Ei, am ajuns și eu la Constantinopol zilele trecute. Nu m-am dus doar așa în plimbare, am avut o treabă acolo cu binecuvântarea mănăstirii de aici, chiar ei mi-or zis să mă duc. Și am ajuns acolo, m-am mai dus cu un părinte, nu de aici din Athos, ci din altă parte, care e tot sub Patriarhia de Constantinopol.

Acuma ce să spun eu de Constantinopol? Vedeți că Biserica este intră-o rânduială, adică e sub o ascultare. Cum Biserica României are un Patriarh, un Sinod, mitropoliți, episcopi, totul este într-o rânduială, la fel și noi, Athos-ul, suntem sub Patriarhia de Constantinopol. Ați înțeles? Noi aici, tot Athos-ul pomenim pe Patriarhul de Constantinopol, care acuma este Patriarhul Bartolomeu. Asta e rânduiala Athos-ului. Ați înțeles? Deci, nu poate funcționa niciun locaș fără să fie sub ascultare, fără să pomenească pe episcopul locului, așa cum avem și noi Patriarhia de Constantinopol. Ați înțeles? Și știu că mulți aruncau cu noroi, îl judecau pe Patriarhul Bartolomeu. Acum știu să înceapă mulți să-și dea cu părerea că m-am găsit eu să vorbesc.

Știți că mie nu mi place nici să măgulesc pe cineva, nici să țin partea cuiva și ce am de spus, spun. Încerc să evit să judec, dar ce am de spus, spun. Adică nu îmi place, așa, doar să mă bag în seamă. Și am ajuns la Constantinopol.

Izvorul Tămăduirii și Vlaherne

Cu ajutorul Maicii Domnului, avem câteva locuri minunate acolo despre care am mai vorbit. Izvorul Tămăduirii, e izvorul de pe timpul împăratului Leon, unde s-o tămăduit orbul pe care l-o găsit împăratul și căruia i-o vorbim Maica Domnului și i-o spus că în copacul acela în care era o porumbiță, va găsi un izvor de unde să ia apă, să-l spele pe ochi și așa se va tămădui. Și s-a tămăduit orbul, iar după aceea au făcut acolo o biserică despre care am vorbit în filmările mai vechi. Și în prezent să află acolo acel izvor care face minuni. Acolo este și o mănăstioară, o biserică cu câteva maici. Am ajuns acolo și am făcut și o filmare. Nu știu cine o să o posteze pentru că filmarea a fost făcută de o jurnalistă care e sora părintelui cu care am mers acolo.

După aia este la Vlaherne, Acoperământul Maicii Domnului. Prăznuim pe întâi octombrie Acoperământul Maicii Domnului datorită minunii de la Vlaherne, iar Izvorul Tămăduirii despre care am vorbit, este în Săptămâna Luminată, vinerea, sărbătoare pusă la mare cinste. La 1 octombrie este Acoperământul Maicii Domnului și vedem că în multe mănăstiri, inclusiv la Sihăstria de unde am venit eu, din județul Neamț, în fiecare marți seara se făcea priveghere la Acoperământul Maicii Domnului. La Sihăstria a fost pusă de părintele Cleopa ca un acoperământ al Mănăstirii, ați înțeles? El a hotărât păstrarea acestei rânduieli ca în fiecare marți seara să fie Acoperământul Maicii Domnului. Așadar, minunea a fost acolo la Vlaherne, într-un timp când erau vremuri grele, cetatea era înconjurată… toți făcea rugăciune în biserică, slujeau episcopii, era slujbă mare. Sfântul Epifanie, care a ajuns episcop mai târziu, era tânăr atunci. Era un tânăr curat, cu viață așa cum trebuie.

Maica Domnului a apărat cetatea în nenumărate rânduri

De asemenea, era și Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos. Este o carte groasă despre viața lui. Ce viață minunată a avut! El făcea pe nebunul, toți ziceau că-i nebun. Doar Epifanie, copilul ăsta, îi știa viața lui, că erau prieteni. Așadar, se aflau și ei în biserică împreună cu toți și la un moment dat sfântul Andrei o văzut-O pe Maica Domnului cum a coborât din Cer și o deschis acoperișul bisericii și îi acoperea pe toți oamenii cu Acoperământul Ei. Atunci i-a zis lui Epifanie:

– O vezi pe Maica Domnului, Epifanie?

– O văd, părinte sfinte și mă minunez!

Da! Și datorită acestei minuni, s-o hotărât să pună pe 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului pentru că Maica Domnului a făcut această minune și a acoperit cetatea și i-o îndepărtat dușmanii. Multe minuni făcea Maica Domnului acolo la Constantinopol pentru că de multe ori veneau dușmani, fiind o cetate foarte mare, râvnită, cetatea Bizanțului. Dușmanii veneau din Persia, de prin toate părțile, turcii veneau din toate direcțiile râvnind la ea și vrând să o cucerească. De multe ori Maica Domnului a apărat cetatea. Tot de acolo, când au năvălit sarazinii, avem și Acatistul Bunei Vestiri, când patriarhul de atunci a luat icoana Maicii Domnului și cu tot soborul, cu toți oamenii, au mers pe zidurile cetății roată și au cântat Acatistul Maicii Domnului. Multe minuni s-au făcut acolo. Atunci Maica Domnului, se spune că a băgat spaima în toți dușmanii, cât erau ei de mulți.

În insula Halki la mormântul Sfinților Brâncoveni

De spaimă, dușmanii au început să se omoare între ei și să fugă. Se spune că cei care erau în cetate au deschis zidurile, iar femeile și copiii au luat în mână fiecare ce a apucat și au fugit după ei și i-au bătut. Fugeau ăia înspăimântați, atâta putere le-o dat Maica Domnului. Deci, vedeți ce poate Maica Domnului? După aceea am fost la o insuliță numită Halki unde este o mănăstire și un episcop. Au și un fel de școală teologică. Este mai micuță, nu mai este ce a fost, dar încă se păstrează. Tot acolo sunt mormintele Sfinților Brâncoveni. Am fost și acolo cu ajutorul Domnului. Acolo nu se merge cu mașini clasice, iar ca să ajungi până sus pe acea insuliță, există mici taxiuri electrice, cu 3-4 locuri. Eu am urcat într-un taxi cu părintele cu care am venit, iar sora și soția sa în altul.

Noi am nimerit cu o șoferiță, că erau și femei și bărbați care conduceau și ne-a întrebat în românește dacă suntem români, că și ea era româncă din Piatra Neamț. Deci, era taximetristă acolo de mulți ani și chiar m-am bucurat că am întâlnit-o și am stat de vorbă cu ea. Iar seara când am putut, după ce se linișteau toate, mă duceam pe malul Bosforului sau cel puțin așa ziceam eu. După aia mi-o spus cineva că nu era Bosforul, ci eram în altă deschidere pe malul mării, care se numea Cornul de Aur. Era așa liniște și frumos acolo, erau o grămadă de familii care stăteau pe iarbă, fără să se grăbească nimeni. Mi-a plăcut cum stăteau toți seara așa, cu copiii care se jucau în jurul lor. Căutau un pic de relaxare… 

În vizită la Patriarhul Constantinopolului

Ziua poate munceau, alergau, dar seara îi vedeai vreo două ore că stăteau toți așa frumoși și relaxau pe malul mării, pe faleză, îmbrăcați decent, Turcia fiind țară musulmană. Așadar, mă plimbam seara, mă duceam încolo și înapoi pe faleză și mă bucuram de toate minunățiile astea făcute de Dumnezeu. După aceea, duminică ne-am dus la Patriarhie unde o slujit Patriarhul împreună cu șase mitropoliți, un sobor, așa… și gândiți-vă că Patriarhul are aproape 85 de ani! Un om la 85 de ani! Acuma vedeți în jur câți sunt în putere să muncească la 85 de ani? Ei, mă uitam la Patriarh, o slujit toată slujba care o durat câteva ore împreună cu mitropoliții, după aceea o făcut și o hirotonie și o ținut și un cuvânt destul de lung și stând în picioare tot timpul… la 85 de ani!

După aceea, când s-o încheiat, ne-a invitat într-un salon, undeva sus, unde se poate servi un pahar de lichior sau un pahar de apă. Am fost pe puțin vreo 50 de invitați, i-o servit pe toți și atunci Patriarhul o mai ținut un cuvânt destul de lung și a stat tot în picioare. Ați înțeles? Om la 85 de ani după ce slujise Sfânta Liturghie, după toate cele, unde s-a dus? S-a dus la biroul lui pentru că avea programați diferiți oameni și preoți pe care să-i primească. O primit o parte dintre ei până o ieșit unul din cei care asigurau paza și a spus că nu mai poate primi pe nimeni pentru că trebuie să plece urgent în altă parte. Deci, slujba a fost duminică, iar el sâmbătă venise de undeva de departe, unde fusese invitat.

Munca de Patriarh

De ce vă spun toate lucrurile astea? Ca să vedeți și voi ce responsabilități are un Patriarh! Și hai să vă mai spun, pentru că am stat de vorbă cu oamenii apropiați lui și chiar cu o persoană care are grijă de el și spunea: ”Părinte, a venit sâmbătă acasă obosit și avea teancuri de dosare care trebuiau citite și semnate, acte din toată Patriarhia, doar e Patriarhul Ecumenic, Patriarhul Constantinopolului. Deci, dimineață când m-am dus și m-am uitat, toate dosarele alea erau semnate și puse frumos în plicuri, fiecare la locul lui, deci fuseseră citite toate și semnate și după cum am calculat eu timpul, el aproape că n-a dormit toată noaptea”. Deci, o stat și le-o pus la punct pentru că duminică zice că trebuia să slujească, după amiază trebuia să se ducă undeva și luni iar pleca invitat în altă parte.

Îmi mai spunea persoana care avea grijă de el: ”Știți cât de puțin doarme? Câteva ore, când apucă, nu lasă nimic nerezolvat sau necitit, are grijă de tot ce are în responsabilitatea lui”. Noi încă nu intrasem la el duminică, deși eram programați, s-a anunțat că nu mai primește pe nimeni. Până la urmă, totuși, ne-a primit în birou la el și am vorbit un pic. Exact cum îmi spunea cineva, este ca un bunic din acela la 85 de ani, calm și cu căldură. Părintele a avut și el de discutat, i-am spus și eu ce am avut de spus din partea mănăstirii, am făcut și o poză împreună, avea fotograful lui. Sper să mi-o trimită și mie, că n-ajungi toată ziua la Patriarh. Mi-a dat și o carte în limba română. M-a întrebat dacă o am. Eu o aveam, dar cum puteam să refuz?

Aveam și eu la mine o carte, ultima pe care am scris-o. I-am dat-o și s-a bucurat, s-a uita la ea și mi-a zis: ”E în românește, nu găsești pe cineva s-o traducă și în grecește?”. E un om foarte deschis, am discutat ce-am avut de discutat și venind din Athos, am primit și o binecuvântare și apoi am plecat.

Lupta pentru ortodoxie se duce în continuare la Constantinopol

Dar nu doresc nimănui să fie în locul lui. Știți câtă responsabilitate are fiind într-o țară musulmană? Am discutat cu cei mai apropiați lui, cei care au grijă de el și ei îmi spuneau câtă luptă duce, cât s-a luptat cu conducerea Turciei ca să păstreze mănăstirile. Chiar acum, era o clădire mare acolo, în afara Patriarhiei, pe care în următoarele zile, trebuia să o sfințească. Cândva a fost un liceu ortodox acolo și acum Patriarhul vrea să-l redeschidă, dar conducerea Turciei e împotrivă. Pentru creștinii care încă sunt acolo vrea să fie iar un liceul ortodox. Au reparat toată clădirea și acum se luptă să obțină aprobările ca să funcționeze din nou. Nu vă gândiți că-i ușor! Ce responsabilitate are el pe umeri, ce presiune are din toate direcțiile, cât de calculat trebuie să fie! Orice inițiativă ia, orice hotărâre, are consecințe peste tot ce-i sub ascultarea lui.

Este cel mai potrivit Patriarh pentru momentul acesta

De asta zic, nu aruncați cu noroi și nu judecați ușor, pentru că nu știți ce faceți! E ușor de la distanță să arunci cu noroi. Eu am stat câteva zile acolo și am avut ocazia, cum v-am spus, să stau de vorba cu cele mai apropiate persoane ale Patriarhului, care mi-au povestit ca să înțeleg și eu ce se întâmplă acolo. Mie mi-a prins bine să mă duc acolo, că și eu, uneori auzind una-alta, stăteam cumva pe gânduri, dar acum cunoscând, vorbind, văzând, e altfel, am înțeles niște lucruri. Cred că-i Patriarhul cel mai potrivit pentru momentele astea, dar nu știm cât o să mai trăiască, totuși are 85 de ani. Dacă o să-l citiți pe Cuviosul Porfirie, el spune că s-a rugat foarte mult ca Mitropolitul Bartolomeu să ajungă Patriarh al Constantinopolului. Înțelegeți? Și cât de mult s-a bucurat când a ajuns Patriarh!

Deci, să avem grijă, să fim atenți, pentru că judecata e a lui Dumnezeu și El o să ne judece pe toți și pe Patriarh și pe noi ceilalți după cum am lucrat. Nu suntem noi în drept să judecăm, pentru că nu putem să înțelegem lucrurile astea. Până nu ajungi în funcția aia, n-ai cum să le înțelegi. E ușor de pe margine să arunci cu bolovani, dar să trăiești acolo nu-i ușor. Vă spun asta după aproape o săptămână petrecută acolo și zi de zi cercetând, cunoscând și văzând toate astea.

Constantinopolul încă mai are locuri sfinte

Să știți, Constantinopolul încă mai are locurile sfinte, încă se mai fac minuni acolo, chiar dacă e toată țara musulmană. Dar minunea cea mai mare știți care este? Că totuși Patriarhia ecumenică continuă să existe încă într-o țară musulmană. Dumnezeu a arătat prin asta că poate s-o țină în mijlocul unui popor care poate nu o suportă, care dintotdeauna a încercat multe căi s-o dărâme, s-o închidă… Și totuși Dumnezeu a ținut-o! Și încă mai sunt atâtea mănăstiri care funcționează, care au câteva maici sau câțiva călugări, sunt și câțiva episcopi pe acolo, toate astea încă funcționează.

Am întâlnit și români care lucrează acolo, care se duc la locurile astea sfinte și se bucură acolo cum pot ei. Își fac munca lor și după aceea aleargă când la Patriarhie, când la Vlaherne, când la Izvorul Tămăduirii, la slujbă. Își duc viața acolo cum pot ei. Deci, până la urmă, să fii creștin, să fii trăitor, poți fi orișiunde în lumea asta, depinde însă de cum trăiești și de ce faci.

Cetatea Maicii Domnului

Dragilor, v-am spus un pic și despre asta, dacă tot am fost acolo și am văzut locuri frumoase. Știți că eu încerc să mă bucur de ori și ce, de-asta v-am spus că ieșeam seara la plimbare oricât eram de obosit. Când terminam noi cu ale noastre, mă duceam singur și mă plimbam pe faleza aceea, frumos, în liniște. Orișiunde mă duc, eu încerc cât pot să mă bucur, în limita mea omenească și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate și bineînțeles și Maicii Domnului, pentru că cetatea Constantinopolului era socotită cetatea Maicii Domnului.

Da, dragilor, cam asta am avut să vă spun. Să ne ajute Maica Domnului și bunul Dumnezeu care s-a Înălțat la Cer, să aibă grijă de noi, împreună cu Toți Sfinții. Noi să încercăm să fim mai buni, să judecăm mai puțin pe alții, să nu ne batem cu pumnul în piept că noi suntem ăia grozavi, care apărăm și facem de toate. Să ne uităm un pic mai des în oglindă, să ne uităm un pic mai des la neputințele noastre. Să nu dăm numai neputințele noastre la o parte și să arătăm cu degetul numai la ceilalți. Să avem mai multă grijă, mai multă tăcere ca să ne putem ruga mai mult pentru că dacă judecăm, la fel o să fim și noi judecați de Dumnezeu, cu aceeași judecata cu care am judecat.

Dragilor, să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții! Amin!

Doamne ajută, dragilor!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!