Familia, Patimile, Arta, Învierea – p. Teologos, Rafaelo Varga (Metropola TV)

Urmăriți un foarte interesant interviu pe care Rafaelo Varga de la Metropola TV i l-a luat părintelui Teologos cu ocazia Paștelui, interviu în care au fost abordate problemele familiei, ale tinerilor, ale muzicii și ale altor teme conexe.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Introducere

Reporter: Doamnelor, domnilor! Bine, v-am găsit! Suntem pe Muntele Athos în Schitul Lacu, la Chilia Intrarea Maicii Domnului în Biserică și vorbim cu părintele Teologos despre ce se întâmplă în această perioadă. Am primit cu toții vestea Învierii Domnului și suntem bucuroși, de fapt, este bucurie în fiecare casă de creștin. Hristos a înviat, părinte!

Părintele Teologos: Adevărat a înviat!

Reporter: Ce faceți, părinte?

Părintele Teologos: O să vedem la final… ce facem. Omul are o foarte limitată experiență adevărului, o experiență a existenței sale pentru că cel care are această viziune globală este doar Dumnezeu. Omul înaintează în această viziune. Vezi, vorbim de cer, vorbim de străfundul pământului, de iad. Cerul nu este neapărat Împărăția cerurilor. În principal, nu este bolta asta albastră pe care o vedem. I se spune Împărăția cerurilor, de ce? Pentru că în clipa care cineva se urcă, hai să zic așa, în cer, are viziune globală. Deci Împărăția cerurilor este starea existențială în care omul are o viziune globală asupra cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă. Adică cunoștință deplină.

Omul – chip și asemănare a lui Dumnezeu

Reporter: Pornind de la ceea ce spuneți dumneavoastră, cine suntem noi? Având în vedere încercările pe care le trăim în această perioadă, având în vedere toate ispitele care sunt din ce în ce mai ingenioase, satana nu stă niciodată, tot timpul vine cu ceva mai nou. Pare că nici nu mai știi dacă e rău sau bine. Cum facem deosebirea?

Părintele Teologos: Da, stai puțin. Întâi de toate, m-ai întrebat cine suntem.

Reporter: Exact.

Părintele Teologos: Ok, hai să răspundem la cine suntem.

Reporter: Da, vă rog.

Părintele Teologos: Întâi de toate trebuie să spunem ce știm noi despre Dumnezeu. Știm că Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei persoane. Da? Aceste trei persoane sunt atât de întrepătrunse între ele că formează un singur Dumnezeu. Acest fenomen se numește perihoreză în termeni teologici, dar în viața de zi cu zi e destul de dificil de explicat; o să încerc să dau o anumită explicație. Am vorbit pe site-ul nostru, pe Chilie athonită, dar o să dau explicația astfel încât oamenii să aibă cât de cât o imagine cum este un Dumnezeu în trei persoane.

Să ne imaginăm trei sunete. În clipa în care auzim o armonie de trei sunete de la trei instrumente identice, acolo există un singur sunet, dar sunt și trei sunete. Înțelegi? Sau trei raze de lumină congruente. O singură rază de lumină, dar totuși trei fascicule. Ei, la fel este și Dumnezeu – unul singur în trei persoane.

La un moment dat, după multe multe… că a zis Dumnezeu să se facă lumină, a zis Dumnezeu să răsară iarba, la un moment dat, Dumnezeu face sfat, zice: se facem om după chipul și asemănarea noastră. Să facem om – singular; chipul și asemănarea noastră plural. Și iarăși notează Sfânta Scriptură și Dumnezeu l-a făcut pe om – singular bărbat și femeie – plural – l-a făcut. Deci dacă Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei persoane, la fel și Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Adică Dumnezeu a făcut un singur om, nu 8 miliarde de oameni; a făcut un singur om în multe persoane de două genuri: masculin și feminin.

Căderea lui Adam în ce constă? Căderea lui Adam constă în faptul că această oglindă unică a lui Dumnezeu cel unic a căzut și s-a spart în indivizii constituenți. Deci noi la ora asta nu mai avem conștiința unicității noastre pentru că suntem îmbucățiți de păcat. Suntem sparți. Noi la ora asta trebuia să ne cunoaștem gândurile, să ne partajăm sentimentele, să ne partajăm trăirile, să ne partajăm experiențele. Deci Dumnezeu crease prin Adam o minte gigantică după chipul și asemănarea Sa – un singur om.

Noi acum, cum spuneam, suntem rupți, suntem sparți. Asta înseamnă moartea, asta ne chinuie și dacă asta se permanentizează în veșnicie, ăsta este iadul.

Învierea lui Hristos că tot vorbim despre Învierea lui Hristos constă exact în această refacere a acestui Adam global adică a  a venit Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul și a spus ok, sunteți rupți, sunt sparți, haideți să refacem! Haideți să refacem că știu că singurătatea vă chinuie! Haideți să refacem acest Adam global. Care doriți, vă uniți cu Mine și prin mine, între voi și acesta se rezultatul Învierii, acesta este rezultatul activității lui Hristos adică al lui Dumnezeu cel întrupat: unirea tuturor cioburilor lui Adam.

Și pentru că Mântuitorul n-a greșit niciodată sau, mai bine zis, n-a urât niciodată, n-a păcătuit niciodată, El nu S-a rupt niciodată nici de Dumnezeu Tatăl, dar nici de Duhul Sfânt și bineînțeles nici de niciunul dintre noi. Noi ne închidem în fața lui Dumnezeu și asta constituie chinul nostru.

Este totdeauna deschis și din cauza asta vezi că El a ales să moară răstignit. Unul din motivele principale pentru care a ales să moară răstignit este faptul că răstignirea este îmbrățișarea, maximă o îmbrățișare cât tot universul.

Reporter: Pentru cele 8 miliarde de oameni…

Părintele Teologos: Da, da, pentru cele 8 miliarde persoane dintr-un singur om. Și asta este rezultatul Învierii: refacerea lui Adam cel global și ăsta este raiul, de fapt.

Ce sunt ispitele

Reporter: Bun, atunci, acum știm cine suntem, părinte! Dar vă întrebam despre…

Părintele Teologos: Ispite…

Reporter: Perioada aceasta în care trăim, exact, a ispitelor în care și să vrei este extrem, extrem de greu să faci față tuturor încercărilor din ziua de astăzi, dar dacă e să ne uităm un pic în trecut și în trecut a fost greu, dar parcă totul e altfel, diferit. Plăcerea e altfel.

Părintele Teologos: Așa este. Spunea cineva în secolul IV î. Hr., cineva care a scris o carte care până astăzi este cartea de bază în aproape, dacă nu în toate academiile militare din lume. Cartea se numește „Arta războiului”. Cine a spus se numește Sun Tzu. Și a spus că toate războaiele se bazează pe înșelare. Și eu completez cu Ava Dorotei și cu Sfântul Ioan Scărarul: toate războaiele se bazează pe înșelare și au ca scop ura, despărțirea, moartea.

Deci ispitele care vin, se bazează pe înșelare adică pe crezământul gândului meu – eu cred că cutare este așa – și au ca scop ura mea față de perspectivul. Pentru că astăzi omenirea a înaintat în știință, o știință distorsionată, o știință a războiului, din cauza sa într-adevăr ispitele sunt mult mai viclene, să zic așa, mult mai viclene. Cum se poate omul păzi, nu?

Cum ne putem apropia de Dumnezeu în ciuda ispitelor. Rugăciunea

Reporter: Da. În contextul în care în ziua de astăzi ni se pare că ispitele sunt total diferite, plăcerile sunt altfel și poate că sunt foarte mulți tineri care și-ar dori să aibă o viață dreaptă sau o viață cât mai aproape de adevăr, dar nu reușesc. Și vrem să știm de la dumneavoastră cum putem. Dacă vine un tânăr și își dorește, are cea mai bună intenție. Cum face să ajungă din nou la inima lui Dumnezeu?

Părintele Teologos: Întâi de toate, trebuie să vorbească cu Dumnezeu pentru că Dumnezeu în cer și când am spus că este în cer nu înseamnă că este la nu știu câți kilometri… Sigur, Ok, da… Ci înseamnă faptul că Dumnezeu vede totul deasupra și vede totul, absolut totul deasupra nu numai pentru că este Dumnezeu atotștiitor, că este, ci și pentru faptul că este creatorul absolut adică El știe perfect ce a făcut. Pentru că noi nu suntem creatori absoluți, noi luăm ceva și transformam lucrul respectiv. Dumnezeu este creator absolut adică a făcut tot acest Univers din nimic și plus fiind atotștiitor înseamnă că El știe cum se rezolvă orice ispită.

Din cauza asta, primul primul lucru pe care trebuie să-l facem este să vorbim cu Dumnezeu. Vorbirea minții cu Dumnezeu se numește rugăciune și are ca efect conducerea lumii. Faptul că lumea la ora asta este în haos provine din faptul că nu este rugăciune. Vorbesc foarte serios.

Chiar țin minte, am discutat la un moment dat, să nu spun pe cameră cu cine, nu are importanță, în orice caz niște persoane foarte importante din domeniul militar și aveau o problemă foarte serioasă, iarăși nu pot să spun, dar într-adevăr foarte serioasă, problemă de securitate bineînțeles. Și am ajuns la concluzia și ei au ajuns la concluzia că da, pentru că nu ne rugăm, n-avem luminarea necesară să vedem cum să gestionăm o situație de criză.

Reporter: Deci ceea ce spuneți dumneavoastră este pe cât de simplu, pe atât de important. Consecința a tot ceea ce trăim noi astăzi este lipsa de rugăciune, lipsa de comunicare cu Dumnezeu. De fapt, asta vreți să spuneți dumneavoastră.

Părintele Teologos: Numărul unu.

Căderea în logică a umanității. Părțile sufletului: mintea și logica

Reporter: Deci aceasta este problema principală. De ce lumea de astăzi nu mai comunică cu Dumnezeu?

Părintele Teologos: Pentru că au căzut în logică. Sufletul are mai multe părți. Hai, să vorbim deocamdată de două. Dacă dorești, puteți să detaliem.

Reporter: Sigur.

Părintele Teologos: O primă parte, cea mai importantă este Mintea. Se numește mintea. Celebrul nous la Sfinții Părinți. Mintea este ochiul sufletului, este atenția ultimă, focusul uman, unde este concentrat omul. Dacă nu este concentrat pe Dumnezeu, atunci omul are proprietatea să se lumineze. De ce? Pentru că eu dacă îmi pun îmi pun lentilele, ochiul sufletului, oglinda asta parabolică cu o mulțime de lentile pe Dumnezeu, care e Soarele Dreptății, evident că lumina asta intră înăuntrul meu și luminează tot și deci văd încotro o să mă îndrept.

Reporter: Da!

Părintele Teologos: Ok. Dacă însă eu îmi concentrez atenția ultima altundeva – a, ce se întâmplă acolo, ce se întâmplă acolo, ai văzut știrea, ai văzut aia ?… – mintea se întunecă. Mintea se întunecă și atunci omul nu mai știe ce trebuie să facă în marele probleme ale sale adică nu mai știe cine este, nu mai știe de unde vine și mă încotro se îndreaptă. Atunci, cade în în viața de zi cu zi – trebuie să fac aia, trebuie să fac aialaltă nu știu ce, banul, cariera, o mulțime de lucruri genul ăsta.

Reporter: Mai este era aceasta vitezei în care pare că nu mai avem timp de nimic.

Părintele Teologos: Da, care este de fapt în mod special unul din principalele motive pentru care a apărut această epocă a vitezei, care crește în timp, este de a nu-i da posibilitatea omului să gândească, adică să aibă mintea îndreptată către Dumnezeu și mintea, acest focus uman, această atenție ultimă să fie îndreptată pe ce se întâmplă acolo, ai văzut știrea și așa mai departe. Să genereze omului, mai ales tânărului, un complex de inferioritate, o panică că rămâne în urmă, că nu este la curent vezi Doamne cu ultimele trei trenduri din… Care este foarte greșit.

Reporter: Da, da.

Logica

Părintele Teologos: Numai puțin. Asta este mintea care deraiază, se îndreaptă așa… După care avem logica. Logica este făcută de Dumnezeu pentru studiul celor cotidiene, pentru studiul celor materiale. Am vorbit de minte ca și ochean al sufletului care este făcută de Dumnezeu pentru studiul celor cerești. Unul din principalele războaie este faptul că diavolul îndreaptă această minte, această atenție ultimă, acest focus ultim către lucrurile materiale.

Logica acționează în pași. Pentru că este făcută pentru materie și materia are în ea principiul excluziunii – adică până aici o cărămidă de acolo încolo e o altă cărămidă, ăsta e al meu, nu-i al tău. Da? Asta este materia. Ok, logica este făcută să acționeze cu materia, să gestioneze materia pentru că avem lucrurile separate în materie nu unificate ca în cele duhovnicești și din cauza asta logica este rece, nu se poate ocupa de Dumnezeu Care este unificator și iubitor, ci ea se ocupă de materie. Pentru că mintea este îndreptată către materie, omul dă o foarte mare atenție logicii, o importanță exagerată logicii care logică nu poate să îl rezolve pe om pentru că omul este mai presus de logică. Adică clar, în clipa în care un tânăr iubește o tânără, el trebuie să fie mai presus de logică pentru că iubirea e mai presus de logică. Deci în în clipa în care eu o iubesc pe draga inimii mele, eu nu pot să spun de ce o iubesc. Bine, zic eu că e frumoasă…

Reporter: Simt!

Logica nu rezolvă problemele esențiale ale omului

Părintele Teologos: Simt. Este mai presus. Dacă omul cade în logică cum se întâmplă astăzi, o dată, dispare iubirea și dincolo de asta, omul vede că nu se poate rezolva, nu-și poate rezolva ecuația și atunci omul cade în depresie, cade în anxietate, lucruri de genul ăsta care-i taie aripile. Din cauza societatea de astăzi, tinerii de astăzi mai ales, cu toate că sunt din punct de vedere material – apropo de logică – din punct de vedere material o duc cel mai bine, sunt și cei mai pesimiști.

Reporter: Exact.

Părintele Teologos: Cei mai pesimiști, de ce? Pentru că folosesc logica. Și de aici provin și bolile de nervi. De ce? Pentru că logica este, am spus, o parte a sufletului, o putere a sufletului care nu este capabilă, nu are puterea să-l rezolve pe om, dar este destul de capabilă să își dea seama de neputința ei.

Reporter: Foarte foarte logic tot ceea ce spuneți dumneavoastră.

Părintele Teologos: Și atunci, acolo apare o tensiune, apare anxietatea – ce mă fac, ce mă fac, ce mă fac…? Această tensiune crește crește crește până când la un moment dat sistemul nervos nu mai rezistă și crac și gata. Aici e nevoie de credință, e nevoie de minte către Dumnezeu, e nevoie de biserică. Biserica este spitalul pentru păcătoși. Biserica este terapeutică, este vindecătoarea sufletului uman și are ca scop Învierea.

Biserica – loc al vindecării

Reporter: Și practic, spuneați că Biserica este spitalul pentru păcătoși, cât timp trăim păcătuim, deci practic este pentru toată lumea, biserica.

Părintele Teologos: Așa este. Și pentru toată viața. Mare atenție biserica – deci tot respectul pentru Patriarh, pentru Sfântul Sinod și așa mai departe, biserica nu este Patriarhul Sfântului Sinod care evident sunt necesari și îi respectăm și îi iubim, biserica este terapeutica. Biserica este relația mea cu duhovnicul meu, cu conducătorul meu duhovnicesc astfel încât să scap de aceste boli: de exacerbarea logicii, de angoase, de o mulțime de lucruri de genul ăsta.

Reporter: Acest interviu n a fost deloc stabilit, nu ne-am gândit oare pe ce idee să mergem, am zis să ne călăuzească Maica Sfântă că aici oricum se numește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Părinte, referitor la ceea ce ați spus dumneavoastră că sunt foarte multe probleme, că e nevoie de o comunicare directă cu duhovnicul.

Eu pe vremea mea, când eram mai mic, știam, era la ordinea zilei comunicarea cu duhovnicul. Adică te duceai să te spovedești mai ales atunci când era Săptămâna mare, nu mâncai dimineața pentru a lua binecuvântarea aceea trupească – Sângele și Trupul lui Hristos.

Părintele Teologos: Împărtășania.

Reporter: Exact, Împărtășania. Acum pare că nu mai avem timp de așa ceva, pare că nu mai tinerii nu prea mai sunt interesați de de astfel de lucruri, dar nu nu cred că e neapărat vina tinerilor. De ce am ajuns în situația asta? Eu știu că poate spuneți că iarăși comunicarea cu Dumnezeu e deficitară și rugăciune.

Părintele Teologos: Nu, nu… Da, sigur, da, ok așa este, dar nu doream să dau acest răspuns. Acest răspuns este adevărat bineînțeles, dar este un răspuns general. Acum ar trebui să intrăm într-o terapeutică mai amănunțită. În profunzime.

Cum este țintit sufletul omului astăzi

La ora asta, după cum spuneam, datorită faptului că știința a avansat foarte mult și vorbim de știința războiului, oamenii știu astăzi adică vorbim de cei care nu sunt aproape de Dumnezeu, știu că războiul armat este cel mai costisitor și cel mai puțin eficace. Pe primul plan este războiul ideologic care este și cel mai ieftin și cel mai eficace. Și din cauza asta, la ora asta există niște centrii de atenție foarte puternici care științific deraiază mintea, întorc mintea într-o parte sau în alta.

Deci vorbim de centri foarte puternici de drog și când mă refer la drog, nu mă refer numai la substanțe psihoactive. Mă refer la ecrane, jocuri pe calculator, avansul în distorsiunile sexuale, în pornografie, în jocuri, de exemplu – e o mare problemă. S-a avansat foarte mult și toate lucrurile astea sunt făcute în mod științific intenționat ca să fie forme de drog. Mare atenție, da! Și din cauza sunt foarte foarte adictive.

Reporter: Dar care e scopul acestor…? Adică de fapt cred că în spate tot satana se află, adică să încerci să iei creștinul din viața de smerenie, din viața de lângă Dumnezeu prin tot felul de tertipuri care pe tine te fac să-ți placă…

Părintele Teologos: Ținta este sufletul uman. Este mintea. A spus Mântuitorul că tot acest univers nu prețuiește cât sufletul uman.În clipa care Mântuitorul a spus treaba asta, a spus că tot acest Univers dar capacitatea de iubire a unui sufletul uman. Mintea primește razele de la Dumnezeu dacă este îndreptată corect. Razele dumnezeiești, harul lui Dumnezeu, energia necreată a lui Dumnezeu au ca expresie principală în cotidian iubirea.

În inima omului există un diamant extraordinar care nu există niciun de altundeva în Univers. Acest diamant dacă este curățit de patimi, dacă este curățit de noroiul patimilor are proprietatea să reflecte într-un mod fenomenal fenomenal toată iubirea asta pe care primește de la Dumnezeu. Și atunci crește iubirea asta în Univers. Omul ar trebui de fapt să fie creator de iubire, ar trebui să fie creator de iubire.

Reporter: Și mai e?

Părintele Teologos: Oh, ce mi-ai tăiat elanul! Este, dar foarte puțin. Foarte puțin și foarte puțini. Da pentru că am spus că la ora asta avem acești centrii foarte puternici de atenție, centrii foarte puternici de drog care îl distorsionează pe om. Adică eu vreau să te iubesc pe tine acum…, a, s-a întâmplat ceva acolo, ce s-a întâmplat în partea aia?

Reporter: Practic sunt distras așa…

Centrii de atenție și cum ne atrag

Părintele Teologos: Evident. Asta înseamnă centru de atenție. Înțelegi? Deci eu ca și ființă rațională am o țintă în viața mea. Ținta bineînțeles este perfecțiunea personală veșnică și mă duc pe drumul ăsta al meu. La un moment dat, am un magnet care mă atrage în direcția respectivă, mă atrage din direcția perfecțiunii mele. Acest magnetic e centrul de atenție și eu  dacă sunt atent și mă focusez pe ținta mea, simt magnetismul acesta, dar mă duc și dacă apăs pe accelerație scap. Dacă nu…

Reporter: Nu mai scap și să mă rog să primesc din nou scăpare.

Părintele Teologos: Exact.

Reporter: Bun, părinte, haide, deci acum am vorbit despre tineri, despre cât de dificil este să fii tânăr într-o perioadă în care încercările sunt atât de mari, dar haideți să vorbim puțin despre părinți.

Părintele Teologos: Am crezut că vrei să mă întrebi cum scăpăm de acești centrii de atenție, adică de păcate…

Reporter: Bun, haideți spuneți-ne și apoi reveni, la părinți – părintele mamă, tată.

Părintele Teologos: Da, da…

Reporter: Pentru că eu cred că cheia e și în creșterea pe care ți-o insuflă părintele.

Părintele Teologos: Evident. Este evident.

Reporter: Bun, deci cum scăpăm de acest deficit de atenție…?

Centrii de atenție și dezvoltarea adicțiilor

Părintele Teologos: Cum scăpăm? E simplu. Întâi de toate, am spus că seamănă cu niște magneți. Dacă seamănă cu niște magneți înseamnă că se comportă ca niște magneți. Deci e o forță care se aseamănă cu forța de atracție magnetică. Forța respectivă este direct proporțională cu pătratul distanței, dacă este să vorbim termeni fizici. Adică dacă eu mă depărtez de magnetul respectiv de două ori, scade de patru ori, de trei ori de nouă ori de 4 ori 16 ori și așa mai departe. Deci primul lucru ca să scap este să limitez expunerea, să mă depărtez, să nu mă apropii. Deci acolo unde am căzut, acolo unde m-am îmbătat, acolo unde am văzut lucruri necuviincioase, acolo unde am văzut jocul ăla care este foarte atractiv. De acolo 500 m distanță, așa fac ocolul. Nu mai vorbesc cu persoana care…

Reporter: Și când încă e timp să gândești să faci chestia asta.

Părintele Teologos: Evident.

Reporter: Pentru că dacă intră dependența prea tare, nu mai poți să faci.

Părintele Teologos: Așa este. Acolo deja intrăm în adicție, în patimă, cum spun Sfinții Părinți și acolo o dată, trebuie să te lupți și acolo trebuie să accepți că o să intri în sevraj, să accepți că o să fie mai rău înainte să fie mai bine, dar o să fie mai bine. Trebuie să fii constant, dar o să fie mai bine.

Reporter: Deci trebuie să te gândești că deznodământul va fi unul bun chiar dacă e greu pentru că până la urmă bine poți să spui că a fost și la început când credeai că stăpânești totul și că gestionezi. Totul are un revers.

Căutarea ajutorului la Dumnezeu este salvator

Părintele Teologos: Așa este și ai nevoie de o macara, ai nevoie de macara, adică trebuie să strigi din toată inima ta și cu toată hotărârea ta. Să strigi: Doamne, trimite-mi macaraua! Adică trebuie să te rogi. Trebuie să te rogi cu tot sufletul tău și să te ajute pe Dumnezeu. Deci e nevoie de rugăciune, e nevoie de limitarea expunerii și e nevoie de mutarea atenției. Adică în clipa care vine în minte gândul să mă duc acolo să fac păcatul respectiv sau să fac aia, să fac aia, o să spun: stop, nu o să fac treaba asta! Nu o să fac treaba asta, nu o să mă duc în direcția respectivă, nu vreau aia!

Și-mi mut mintea, mut atenția de acolo care mintea este obișnuită să se ducă în centrul de atenție respectiv. Nu, fac altceva – un lucru fizic, un lucru manual, orice altceva, o osteneală. Foarte importantă osteneala, de ce? Pentru că acest centru de atenție ne atrage prin ce? Prin plăcere, nu?

Reporter: Corect.

Părintele Teologos: Ok. Deci avem nevoie de o forță contrară care este o durere. Adică avem nevoie de osândire de sine adică băi, părinte Teologu, nu fă asta; Fii atent! Nu te tu direcție respectivă! Ești un ticălos dacă mergi. Porc de câine și de șarpe.

Forme de durere care ne corectează patimile

Reporter: În primul rând să conștientizezi și ce poate să urmeze după această perioadă de falsă bunătate…

Părintele Teologos: Evident. Da, așa este, dar trebuie să știi că nu ajunge conștientizarea. Trebuie să te mustri pe tine. Trebuie să simți durerea asta. Și biserica oferă forme de durere moi: postul, spovedania, osândirea de sine, cum spuneam, plânsul. Astea toate sunt forme de durere moi care ajută foarte mult.

Spovedania este ceva cu mult deasupra unui simple forme de durere. Nu că este o durere mai puternică, nu, ci în spovedanie avem o rugăciune foarte puternică, o bombă atomică de fapt pentru toate lucrurile astea care este rugăciunea de dezlegare. Din cauza asta se numește rugăciunea de dezlegare. Adică te dezleagă de sub imperiul acestor centrii de atenție, acestor energii demonice, de fapt așa ca să fii liber. Deci omul după spovedanie este perfect liber.

E adevărat că există o șansă mare să cadă iarăși. De ce? Pentru că are obișnuința, dar el este liber. Deci din cauza asta o dată, trebuie să trebuie să strigăm după Dumnezeu, după care trebuie să avem aceste forme de durere – cum am spus -post,  spovedanie, rugăciune, osândire de sine așa și să păstrăm distanța, să păstrăm distanța. Să zic: Nu mă apropii acolo! Și în clipa în care mintea mă atrage în direcția respectivă, să schimb, mă întorc altundeva. 

Reporter: Bun, e foarte important și sper să reținem tot ceea ce ne-ați zis aici pentru că pare că are logică, chiar dacă vorbeam despre despre logică.

Plăcerea cea adevărată

Părintele Teologos: Și mai este încă o pastilă care este și cea mai importantă: este plăcerea adevărată – adică Hristos, Dumnezeu. Mămica Domnului, ce frumoasă ești tu! Scumpa de tine! Ajută-mă, pe mine! Adică să ne întoarcem cu dor și drag către Dumnezeu, către Maica Domnului, să citim Sfânta Scriptură, cărțile Sfinților Părinți, să ascultăm cântări bisericești, o muzică bună, ceva care să ne scoată afară din plăcerile distorsionate care ne deraiază, ne duc prin bălării.

Muzica – un factor influent în societate

Reporter: Voiam să vorbim acum următorul subiect despre părinții,dar mi-ați ridicat la fileu domeniul muzica. Pentru că eu știu că muzica influențează în proporție de peste 50% starea de spirit, influențează alegerile pe care le facem.

Părintele Teologos: Nu sunt de acord. Mult mai mult…

Reporter: Mai mult de atât… Bun. Haideți, să spunem cât credeți dumneavoastră? Un procentaj așa.

Părintele Teologos: Nu, nu, nu. Să spun ceva: site-ul cu cel mai mare trafic la ora asta este Google.com care este motor de căutare. Îl luăm, îl punem la o parte. Site-ul numărul 2 cu cel mai mare trafic la ora asta pe pământ este YouTube, de departe. Ia care politician vrei tu și vezi câte vizualizări are ăsta pe clip, câte like-uri și ce comentarii. După care ia un muzician de top și o să vezi ăla câte vizualizări are pe clip, câte like-uri și ce comentarii. Și o să îți dai seama cine conduce lumea din punct de vedere ideologic. La ora asta, lumea se conduce ideologic prin artă în principal, prin muzică și filme.

Reporter: Am ascultat un podcast și am văzut și un documentar despre cum muzica este modificată în momentul de față în așa fel încât tinerii să fie împinși înspre a consuma tot felul de substanțe, tot felul de băuturi.

Părintele Teologos: Așa este. Noi char am pus pe site pe Nicki Minaj chiar ea recunoștea că da, este demonizată și are înăuntru pe pe diavolul și-i spunea numele, să nu spun acuma care este numele și ea vrea să scape de treaba asta și…

Reporter: Și că e foarte greu, mă gândesc.

Părintele Teologos: Da. Evident.

Copiii și muzica

Reporter: Părinte, că avem astfel de muzică probabil hai să zicem că nu neapărat doar muzica tehno sau muzica trap care sincer mi se pare că a acaparat tot ceea ce înseamnă copil în ziua de astăzi – 11, 12 ani sunt toți ascultători de trap.

Generația mea încă nu ascultă trap pentru că e parcă destinată spre acești copii. Cum? De ce am ajuns în punctul ăsta? Și cum poate face un copil care este bombardat cu astfel de muzică să evite ascultarea acestei muzici?

Părintele Teologos: Cum am ajuns acolo? Bine, e simplu de explicat. E vorba de lipsa lui Hristos.

Reporter: Iarăși ajungem acolo.

Părintele Teologos: Da, pentru că Hristos este totul. Ce se întâmplă? Vorbesc acuma de vârfuri. Sunt niște compozitori, hai, să zic niște cantautori care sunt geniali, dar foarte întunecați la minte. Aceștia văd problemele din societate, văd inechitatea socială provocată de păcat, provocată de lipsa lui Hristos, provocată de lipsa Învierii, cum spuneam, de acel Adam global, da. Ei văd aceste lucruri, nu știu care este soluția pentru că nu-L luau pe Hristos și atunci cad – sau în brutalitate adică într-o formă foarte agresivă de muzică. Și când spun forme foarte agresive de muzică aici nu mă refer neapărat la death-metal, trash-metal, ci mă refer la un mesaj foarte agresiv. Că trapul este de multe ori mult mai agresiv decât metalele grele, mult mai agresiv.

Deci sau intră într-o agresivitate, adică o înșiruire cu logică și fără logică de înjurături și toate și așa mai departe sau se duc în înspre manele adică înspre borhotul patimilor trupești. Și la ora asta, țara este condusă de coaliția trap-manele și asta provine, cum spuneam, din exacerbarea patimilor unor oameni foarte capabili care își dau seama de anumite probleme, dar sunt departe de Hristos.

Reporter: Bun, deci e importantă explicația pentru că atunci practic ajungi să înțelegi de ce se întâmplă treaba asta.

Părintele Teologos: Cum facem să ieșim de acolo?

Reporter: Păi, despre asta vreau să vorbim acum. Că am înțeles care este ideea, de ce am ajuns aici și la bază mi se pare că toate problemele pe care le enumăr aici și pe care le întâmpinăm noi acolo în lume, toate duc la lipsa comunicării cu Dumnezeu, la lipsa rugăciunii.

Părintele Teologos: Așa este.

Exemple de muzică bună care ajută sufletește

Reporter: Bun, dar cum facem să scăpăm de…? Nu  îmi place muzica asta, dar cei care sunt poate înnebuniți de astfel de muzică și nu mai vor să fie. Cum fac?

Părintele Teologos: Întâi de toate, bun, sunt mai multe… Omul totuși este consumator de artă, trebuie să asculte muzică.

Reporter: Să o schimbe poate.

Părintele Teologos: Să o schimbe. Și trebuie să existe o muzică bună. Sigur, da, muzică psaltică, dar hai să fim realiști…

Reporter: Da, nu asculți toată ziua psaltică.

Părintele Teologos: Da, nu se poate. Bine ar fi, dar nu se poate și nu se poate, îți pun și de ce. Nu numai datorită faptului că planul existențial este foarte… adică e un salt foarte mare și nu se poate face dintr-una. Dar muzica psaltică nu este o muzică de ascultat. Muzica psaltică pe care am auzit-o la slujbă este o muzică de rugat pe ea. Muzica psaltică nu este o muzică verticală de ascultat, este muzică orizontală, o muzică pe care omul să se poată ruga la maxim. Asta este scopul muzicii psaltice. Muzica psaltică este o sculă. Pe când muzica verticală, muzica bună este o muzică care te înalță prin ea, nu pe ea. Deci omul la slujbă nu trebuie să asculte muzică psaltică.  Mare atenție. Nu se concepe muzică psaltică la slujbă. Omul trebuie să se roage și în spate trebuie să fie acest acest ambient sonor, această atmosferă imersivă în care să se trăiască Dumnezeu la maxim.

Deci clar, acasă nu putem să ascultăm muzică psaltică, desigur că sunt anumiți oameni care pot să asculte, e foarte bine, dar…

Reporter: Eu pot să ascult muzică și bizantină psaltică. E foarte plăcută.

Părintele Teologos: Foarte plăcută. Evident. Dar nu toți pot să facă treaba asta.

Reporter: Sau de exemplu, când dorm, e foarte bine.

Părintele Teologos: Sigur, pentru că te odihnește și scoate energia demonică…

Reporter: Și vibrația ți-o ridică.

Părintele Teologos: Da, evident. Scoate afară energia demonică și omul se curăță. De acolo încolo, sunt alte tipuri de muzică, hai, să zic, nu neapărat tipuri de muzică, ci diferiți compozitori, să zic așa, care sunt foarte foarte astăzi foarte…

Reporter: Apreciați…

Părintele Teologos: Nu, nu. Foarte dăruiți de Dumnezeu.

Reporter: A, ok, dar și-au greșit direcția poate.

Părintele Teologos: Nu, nu. Nu sunt apreciați. De ce? Pentru că lumea apreciază, cum spuneam, trap-manele. Pe când ei, datorită faptului că sunt niște compozitori curățitori de suflete, nu sunt cum se numește mainstream, nu sunt foarte cunoscuți.

Reporter: Nu e nici comercială…

Părintele Teologos: Exact, nu-i comercial, cu toate că da, sigur, din punctul de vedere al criticilor de artă… adică la ora asta cel mai mare compozitor de muzică este ortodox.

Reporter: Da?..

Părintele Teologos: Sigur. Arvo Pärt. Este estonian și compune o muzică foarte foarte liniștitoare, foarte liniștitoare.

Reporter: Să ne notăm și noi, să…

Părintele Teologos: Arvo Pärt – depinde cum pronunțăm pentru că că este cu umlaut, cu două puncte deasupra. Revenind, dar nu este cunoscut, pentru că muzica lui nu este o muzică care să ne genereze patimi, să ne genereze agresivitate și așa mai departe. Și sunt și alți compozitori care care sunt foarte foarte buni.

Deci tinerii trebuie să caute o muzică care să-i ajute pe ei să iasă din patimile lor, să iasă de acolo. Adică să crească iubirea adevărată în inima lor, să crească pe Dumnezeu în inima lor.

Bine, acuma că a venit discuția am vorbit de Arvo Pärt, dar în general evit să dau. De ce? Pentru că de exemplu unul este foarte depresiv și are nevoie de o muzică epică, cum se numește, o muzică pentru curaj. Pe când altcineva este foarte dur și are nevoie de Arvo Pärt, de exemplu, de o muzică liniștitoare. Deci e nevoie pentru fiecare patimă, e nevoie de medicamentul artistic respectiv.

Reporter: Deci uitați ce frumos și ce minunat e Dumnezeu! Practic, la toate problemele pe care noi le avem pe lângă biserică, pe lângă părinți, pe lângă această durere de care ne vorbeați dumneavoastră, căire, post, rugăciune mai avem și arta care ne ajută, care practic ne unge pe sufletul rănit. Corect?

Părintele Teologos: Evident și am spus că pe primul plan… greșeala mea că am început cu durerea. Pe primul este plăcerea cea adevărată, adică vorbirea cu cuvinte de dor și amor cu Maica Domnului. Cuvinte dulci cu Maica Domnului, cu Mântuitorul, cu Mirele Hristos. Ajută-mă pe mine!

În clipa în care ne ne oblojim sufletul că aceste cuvinte de iubire față de Dumnezeu, omul înflorește și bineînțeles e și artă de calitate.

Familia, părinții, educația

Reporter: Bun, pe lângă asta, părinte, haideți să vorbim puțin despre părinții – mama și tata. Pentru că consecința a ceea ce vedem noi astăzi la tineri sunt, putem spune, într-o proporție foarte mare părinții. De ce? Pentru că învățătura pe care ți-o dau în cei șapte ani de acasă. Chiar vorbeați și dumneavoastră, v-am ascultat astăzi despre cât de important este rolul părintelui. Poate că sunt astăzi părinți… De exemplu, ascultam o statistică care spunea că în România peste 500.000 de tineri până în 18 ani, deci practic copii, se luptă cu o formă de adicție și la bază au ba tatălui, ba lipsa mamei sau cearta în familie sau tot felul de probleme dintre cei doi părinți care se revarsă asupra copilului. Ce facem în astfel de situații? Poate de exemplu, un părinte matur astăzi, ieri poate n-a fost matur, vrea să-și ajute copilul și nu știe cum. Ce face, ce are de făcut?

Părintele Teologos: Să devină sfânt. Știu că e un răspuns așa foarte… Îți spun. Am vorbit de acel Adam global care s-a spart prin păcat. Însă relațiile dintre dintre persoanele acestui Adam global ele mai există, dar sunt foarte slabe. Să ne imaginăm ca și o plasă de prins pește în care persoanele sunt nodurile și relațiile existențiale dintre persoane sunt firele care unesc nodurile. Ei, uneori, aceste relații sunt mult mai puternice. Asta se vede în clipa în care vorbim de familie. Mama îl simte pe copil și copilul pe mamă.

Trebuie să știm că în clipa în care copilul se naște, copilul este nepăcătos. Bineînțeles, are păcatul lui Adam, dar el păcate personale n-are. Deci copilul este foarte foarte atașat de părinți mai ales de mamă și copilul simte acel Adam global, adică simte problema mamei, o simte, o trăiește. Și a tatălui, dar în principal a mamei. Deci clar, părinții trebuie să se roage, trebuie să facă răbdare să nu se certe. Trebuie să facă toate virtutea posibilă că dacă nu, păcatul se va reflecta într-un mod hidos și foarte concret din păcate asupra copilului. Clar.

Niciodată, în veci pururea, amin nu se vor certa în fața copilului. Și dacă se poate, nici măcar în privat. Dar niciodată în fața copilului și din cauza asta, de fapt trebuie să știți, din cauza asta a îngăduit Dumnezeu bineînțeles prin forurile legislative să existe concediul de maternitate și așa mai departe. De ce? Pentru că dacă copilul este rupt de părinții, în principal de mamă, apar traume care foarte greu să repară după aceea dacă se mai repară.

Desigur că Dumnezeu milostiv este și copilul dacă ajunge în biserică se repară, se repară. Deci copilul ce trebuie să facă? El trebuie să știe că aceste traume pe care le are din cauza părinților, din cauza păcatului, din cauză zgârierilor produse de către păcate, nu se rezolvă prin forme de drog. E adevărat că tentația este foarte mare adică să pun boxele la maxim sau să iau o substanță psihoactivă și mai grav sau să mă imersez într-un joc pe calculator sau și mai grav, păcănele, să uit sau în alcool, să uit. Greșit! Toate astea sunt forme de drog adică generează o reacție chimică, un pușeu de dopamină așa mai departe și alte substanțe în sistemul meu nervos. E o himeră. Nu acolo se rezolvă problemele.

Iubirea este vindecătoare

Ca să rezolv problemele trebuie să pui în locul acestei uri pe care tu ai simțit-o în clipa în care ai fost în contact și ești în contact cu părinții tăi, trebuie să pui iubire. Tu n-ai această iubire că n-ai de unde că tu ești creat. O ai de la Dumnezeu. Adică copilul trebuie să se apropie de biserică, clar! Și în clipa în care se întâmplă așa ceva și aici cu mult mult drag și multă smerenie mă adresez preoților, în principal: dacă știu pe cineva, știu un copil din Parohia lor sau un om mai duhovnicesc, cunoaște pe cineva , clar trebuie să-i dea iubire. Clar!

Iubirea înseamnă întâi de toate timp, atenție! Adică trebuie să stai cu el, știu că e foarte dificil, să ai răbdare să stai cu el să vorbești… dacă are, ferească Dumnezeu, tendințe de suicid să vorbești orice cu el, orice…

Reporter: Practic, până îl aduci pe linia de plutire, practic, să te duci fix acolo unde vrea, să încerci să afli ce se întâmplă în spatele acelui…

Părintele Teologos: Așa este. Dar să nu-i validezi păcatul. Adică să spui da, ok, s-a întâmplat treaba asta, nu e bine, dar hai, să discutăm, hai, să vorbim, hai, să vedem cum putem să îmbunătățim situația, să depășim problema. Niciodată nu o să fiu agresiv față de persoană, față de nicio persoană.

Reporter: Mai ales cea în suferință, cea în durere.

Părintele Teologos: Sigur, adică nu să zic: de ce ai făcut aia? Tu ești de vină. Nu. Asta e formă de război și formă de ură. El este rănit pentru că are deja ură, mai puii și tu ură îl rănești și mai tare, îl împingi și mai și mai rău în jos. Trebuie să-i dai dragoste.

Adică o să-i spui: Ok, sunt de partea ta, văd că este problema asta la mijloc. Hai, să vedem cum o rezolvăm! Hai, să vedem cum putem să îmbunătățim problema. Ce te doare? De unde provine? Dacă nu vrei să spui, eu nu te presez. Adică trebuie să fim atenți și să nu presăm ca să nu generăm repulsie după aia, știi. Cum te pot ajuta? Hai, să vedem! Dacă nu vreți să vorbești, eu sunt la expoziția ta, când dorești tu discutăm. Ca să-i arăți că ești iubitor față de el, care bineînțeles presupune și respect.

Reporter: Și practic îl prețuiești.

Părintele Teologos: Evident. Îl prețuiești. Că asta este iubirea. Iubirea înseamnă nedreptate, dar nu nedreptate în favoarea mea, ci în favoarea celui iubit. Asta este iubirea.

Ce transmite un creștin semenilor

Reporter: Putem prin aceste gesturi să arătăm de fapt că cei care se află poate într-o astfel de situație și noi, care suntem creștini, poate persoana respectivă știe despre noi că suntem mai bisericoși, dacă vreți să zicem, sau mai îndreptați înspre credință și așa mai departe. Putem practic prin gesturile noastre să le arătăm că de fapt așa e Dumnezeu, că așa e Hristos? E dragoste, e iubire, e înțelegere?

Părintele Teologos: Evident. Sigur. Hristos Dumnezeu este transcendent adică dincolo de orice, este pur imaterial. Mântuitorul este întrupat la ora asta… El vrea să-L vadă pe Dumnezeu. Deci la începutul vieții duhovnicești mai ales când este rănit, el vrea să-L vadă pe Dumnezeu. Posibil să aibă și astfel de experiență cu lumea necreată, dar cel mai probabil nu o să aibă. El o să-L vadă în tine. Adică tu o să-i spui că biserica este terapeutică. El o să zică bun, ok, unde  e rezultatul? Văd pe tine rezultatele acestei terapeutici? Văd pe tine noblețea? Văd pe tine dragostea? Văd pe tine bucuria?

Reporter: Exact.

Părintele Teologos: Înțelegi? Deci clar, omul trebuie să fie exemplu, trebuie să fie exemplu și de fapt, asta vindecă. Vindecă exemplul și vindecă acea dragoste pe care o avem, cum spuneam, pe care o luăm de la Dumnezeu prin fapte bune, rugăciune și așa mai departe, o prelucrăm prin diamantul inimii noastre și o trimitem mai departe. Asta este ceea ce schimbă – această iubire. Așa poți să… eu știu… bat la calculator un text, tipăresc la imprimantă…

Reporter: Dar nu mai trebuie să-l batem la calculator. Intrăm pe chatGPT și ne dă direct textul, părinte. Așa e…

Părintele Teologos: E traumatic! E traumatic. Deci inteligența artificială este traumatică. Din punct de vedere, încă o dată ca să lămurim: inteligența artificială este traumatică din punct de vedere duhovnicesc. Sigur că inteligența artificială poți să o folosești din punct de vedere profesional, tehnic, să scoată un referat, ceva…

Reporter: Dar nu să copiezi!

Părintele Teologos: Da, nu să copiezi pentru că îți furi căciula. Te minți pe tine și mai ales devii leneș din punct de vedere cerebral. Adică tu de ce dai extemporal? Nu ca să-l înveți ceva pe profesor. Tu dai extemporalul ca să-ți exersezi mușchii creierului, să zic așa, adică capacitatea ta de gândire. Și profesorul să vadă la ce nivel ești. Dacă tu îl minți pe profesor, pe tine te minți. Înțelegi?

Destrămarea familiilor – cauze și soluții

Reporter: Da. O altă statistică arată pentru anul 2022 că în România s-au înregistrat cele mai multe divorțuri. Ce se întâmplă, părinte, în familiile românilor? Cum poate cineva să-și salveze căsnicia chiar dacă lucrurile nu merg bine? Poate nu se mai înțeleg. Și totuși, la început, a fost iubirea între ei doi. Cum ajung să-și recapete iubirea să nu se ajungă totuși în pragul acelui divorț.

Părintele Teologos: Același răspuns: prin Hristos. Și bineînțeles, acuma detaliem.

Reporter: Da, vă rog!

Părintele Teologos: Prin viață duhovnicească. Să pună pe primul plan rugăciunea. Adică atunci când ajung acasă să nu se gândească la ce au de făcut – multele griji. Să taie din griji, să-și simplifice viața pe cât posibil și pe primul plan imediat ce ajung acasă să se roage. Sigur, imediat ce ajung acasă să mănânce împreună, să se îmbrățișeze și după care să se roage.

După care sunt niște lucruri care se cunoșteau, din păcate, în popor, astăzi nu se mai cunosc, adică forme de dragoste. Adică bărbatul deschide portiera, trage scaunul, să fii gentleman.

Reporter: Să fii gentleman, nu prea mai este…

Părintele Teologos: Da, greșit pentru că femeia trebuie să se simtă protejată, după cum ai spus foarte bine. Astea sunt forme de dragoste care trebuie învățate. După care în clipa care suntem mânioși nu deschidem gura pentru că mânia distorsionată este o formă de ură, cum spuneam, adică este păcat, este energie demonică și dacă scoți ceva în clipa care ești mânios atunci îl rănești pe celălalt. Rănești sufletul celuilalt, el simte de această rană și dă înapoi. Se escaladează conflictul. Las-o! Nu-i bine în clipa aia, las-o să o treacă. Chiar poți să zici cum spunea Sfântul Paisie,  „mă voi mânia, dar mâine”. Mâine.

Reporter: Că deja mi-a trecut un pic din furie.

Părintele Teologos: Sigur și a trecut chiar mai mult pentru că în 95% din cazuri e de moment. Că mi-a zis, că am crezut, că am văzut că nu știu și așa mai departe.  Las-o să treacă și după aceea discutați. După aceea, când sunteți calmi discutați. Asta e foarte important. Totdeauna să existe această comuniune între cei doi cu pauză în momentul în care cel puțin unul dintre ei este mânios, este sub patimă. În clipa respectivă să nu comită pentru că e distorsiune.

Reporter: Deci practic dacă nu am reacționat la moment, la nervii de moment, am putea salva multe.

Părintele Teologos: Cum spune părintele stareț – „apă în gură”. Urlă în pungă. Du-te, pleacă la toaletă undeva, închide-te în baie, urlă acolo. Nu atunci. Numărul unu ăsta.

Numărul doi: timpul – foarte important – trebuie să dai timp celeilalte persoane. Iubirea se manifestă în timp. Așa că vin eu acasă și zic „draga mea, te iubesc și mă ascund în spatele ecranului, unde-i iubirea ta? Trebuie să oferi atenția ta, trebuie să oferi timpul tău, să stai cu cealaltă persoană, să redescoperi frumusețea persoanei celuilalt. „Ce frumoasă, este soția mea!” Pentru că soția mea are următoarele calități pe care eu nu le am. E delicată, știe să gătească bine , e galantă, știe să aducă lucruri frumoase în casă, să orneze ceva frumos. Înțelegi? Și eu de fapt, din cauza asta mă căsătoresc o persoană sex opus pentru că doar persoana sex opuse este complementara mea . Și din cauza asta este absolut traumatică căsătoria persoanelor de același sex pentru că nu se completează, nu se completează și rămân netoți. Totul este când sunt cele două – adică este bărbatul și femeia.

Reporter: Ca un puzzle.

Părintele Teologos: Da, ca un puzzle. Vezi că noi venim la monahism nu ca să căutăm o persoană, pe orizontală ca și în căsătorie. Noi căutăm pe Hristos pe verticală prin stareț. Noi căutăm pe cineva care să ne ducă la Hristos.

Reporter: Oricum îmi aduc aminte un verset din Biblie care spune așa că ferice de cei ce reușesc să nu se căsătorească.

Părintele Teologos: Da, asta e altă poveste. De monahi. Aici vorbim către mireni. Deci clar totdeauna trebuie să vedem frumosul în celălalt. Să căutăm frumosul, să nu căutăm urâtul co o să-l găsim și pe ăla – toți oameni sunt. Hai să căutăm frumosul și o să găsim și frumosul, să avem gânduri bune.

Reporter: Și așa putem oarecum salva și…

Părintele Teologos: Da. Clar se salvează.

Mentalitatea divizării în familie

Reporter: Dar de ce credeți că se ajunge în situația… uitați de exemplu ca în 2022 să avem atât de multe divorțuri?

Părintele Teologos: Din cauza culturii, e vorba de  o cultură a războiului: muzică, filme toate astea care promovează…

Reporter: Independența…

Părintele Teologos: Da și nu numai. Adică ce zici să vezi tu un film  în care sunt cei doi care sunt adică se îmbrățișează și merg frumos, eu știu, la pajiște, o viață liniștită și se termină filmul. Cred că o să se uite trei și un cuc. Nu? Ca să fie filmul de „succes” – între ghilimele – clar, trebuie să fie un conflict, o ceartă, o intrigă care să ajungă la un punct, să treacă prin desfășurarea acțiunii la un punct culminant și deznodământ. Ca să vorbim ca la școală.

Reporter: Ca la școală, da. Am dat BACul.

Părintele Teologos: Exact. Asta este satanic, asta nu este după Dumnezeu. Înțelegi? După Dumnezeu trebuie să fie o viață cât de simplă posibil, cât de lină posibil astfel încât înăuntrul nostru să se aprindă această flacără a iubirii, flacăra lui Dumnezeu care asta să ne hrănească, să-l facă pe om foarte viu. Și atunci într-adevăr viața va fi foarte interesantă. Viața este cu adevărat interesantă nu în clipa în care eu sunt în continuu conflict cu soția – adică ce face ea acuma de nu știu ce și așa mai departe. Nu, că eu am dreptate. Nu, tu ai dreptate. Lasă după ea!

Reporter: Mai avem două subiecte extrem de importante pe care vreau să le discutăm, părinte: încercările: Încercările din viață…, ni se pare că atunci când trecem printr-o încercare parcă e mai mare decât putem noi duce, deși Biblia la fel vine și spune, cărțile sfinte vin și spun că nu va avea nimeni o greutate mai mare decât poate să ducă și o dată cu greutatea a venit și încercarea.

Părintele Teologos: A venit și izbăvirea din încercare.

Reporter: Și izbăvirea, de fapt, ieșirea, cum ar veni.

Părintele Teologos: Ieșirea, da.

Înțelegerea încercărilor din viață și atitudinea potrivită în fața lor. Răbdarea

Reporter: De ce nouă ni se pare că atunci când suntem puși într-o încercare, nu mai avem nicio scăpare? Ce ar trebui să știm și de ce suntem încercați?

Părintele Teologos: De ce? Să-ți spun de ce. Pentru că eu acuma dacă te mângâi așa pe umăr, o să simți un gest de dragoste, un gest foarte frumos.

Reporter: Da.

Părintele Teologos: Ok, dar dacă tu ai o rană acolo, începi să urli.

Reporter: O să mă doară. Da.

Părintele Teologos: Zici: nu pot să rezist, nu știu ce. Înțelegi? Pentru că oamenii sunt foarte răniți de păcate, reziliența lor este foarte mică și deci din cauza asta în clipa în care vine Dumnezeu și încearcă să ne vindece și ne vindecă, hai, să facem puțină răbdare. Hai, să facem puțină răbdare. Și la această lipsă de răbdare a ajutat foarte mult din păcate în sens negativ, foarte mult, electronica – adică iPhone, Android, în principal, mobile, dar la ora asta și desktop-ul, dar în principal mobile. De ce? Pentru că una din… îmi vine minte în engleză – keep performance indicator. Unul din indicatorii de bază de performanță este de tipul de răspuns al interfeței utilizator. Adică cât mai pe ­băbește eu apăs pe butonul cât și…

Reporter: Și cât de repede îi ia ca să răspundă la solicitări.

Părintele Teologos: Ei, pentru că asta este un tip performance indicator, el este făcut să răspundă imediat și bineînțeles cu procesoarele de astăzi și cu puterea de calcul astăzi se întâmplă treaba asta. E ok și mai ales asta îmi dă o mare satisfacție. Apăsăm pe buton, imediat se deschide, instant.

Reporter:  Acum, de exemplu, când mergem la magazin luam telefoane care să fie cât mai rapide.

Părintele Teologos: Exact. Asta îmi taie însă răbdarea.

Reporter: Da.

Părintele Teologos: Pentru că eu vreau ca și soția mea să răspundă instant și ea zice „stai puțin să mă gândesc, stai puțin să văd dacă pot să fac”. Trebuie să-mi ia timp. Și atunci eu care sunt obișnuit să fiu în civilizația butonului – apăs, sare în sus – încep să fiu foarte agresiv față de doamna mea, bineînțeles, pe nedrept: că tu de ce nu sari ca și butonul de pe WhatsApp. Știi?

Acolo e problema cea mare. Adică din păcate, tehnologia are și niște efecte negative foarte serioase din cauza asta omul trebuie să știe că persoana de lângă el este o sursă de iubire și are nevoie de răbdare, are nevoie de contemplare. Da, draga mea, cum poți, cât poți. Că în ultimul instanță și ea trebuie să facă răbdare cu mine.

Reporter: Mulțumim tare mult, părinte!

Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Hristos a înviat!

Reporter: Adevărat a înviat Vă mulțumesc foarte mult!

Vă mulțumesc și dumneavoastră, doamnelor și domnilor, ne revedem mâine la episodul 2: un interviu de suflet cu Părintele Stareț Pimen tot de aici, de la Muntele Athos.

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați