Judecare dreaptă vs. judecare nedreaptă – Pr. Paul Truebenbach

Urmăriți un cuvânt extraordinar al părintelui Paul Truebenbach în care acesta ne explică diferența dintre judecata dreaptă vs. judecare nedreaptă.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Judecare dreaptă vs. judecare nedreaptă – Pr. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, unul Dumnezeu! Amin!

Dragii mei, recent am scos un video care avertizează împotriva păcatului foarte mortal al judecării și am vorbit despre cum Hristos descrie judecarea ca pe un păcat care, pe măsură ce îl comitem, schimbă de fapt modul în care noi înșine vom fi judecați. Vom fi judecați cu aceeași judecată cu care judecăm pe alții și astfel, dacă judecăm grăbit și aspru, vom fi și noi judecați aspru, în timp ce dacă arătăm multă milă față de alții, și nouă ni se va arăta îndurare.

De fiecare dată când vorbesc despre acest subiect, și nici de data asta nu a fost diferit, am oameni care vin și spun: ”Dar Părinte, nu există un tip de judecată care e de fapt bun și necesar?” și răspunsul meu la asta este: ”Sigur că există! Desigur că există!” Este interesant că atunci când te uiți în Scriptură, judecarea (aproapelui) e considerată ca fiind atât ceva de evitat complet, pentru că aparține doar lui Dumnezeu, cât și ca fiind ceva care e necesar printre creștini, până la punctul că atunci când creștinii nu o au, există exacerbare printre Sfinții.

Sfântul Pavel exprimă acest lucru. Este interesant că în Corinteni 1, Cap. 4, el ne spune să nu judecăm nimic înainte de vreme, adică până la Judecata finală. Aceasta nu este treaba noastră. Și totuși, în capitolul următor, în Cap. 5 și apoi în Cap. 6, el deplânge faptul că există un păcat imens care se întâmplă în cadrul Bisericii corintenilor, și în Cap. 6, el de fapt întreabă: ”Nu există nici un înțelept printre voi care să judece această problemă?” Avem nevoie de cineva să judece acest lucru!

Deci, ce este judecarea păcătoasă și ce este judecarea dreaptă? Problema este că cuvântul “judecare” poate avea înțelesuri diferite și asta nu doar în engleza modernă, ci chiar și în greacă. ”Judecare” poate însemna lucruri diferite. Deci există un tip de judecare dreaptă și un tip de judecare nedreaptă. Am putea numi judecarea nedreaptă – condamnare. Despre asta ne avertizează Hristos, asupra judecării, nu a acțiunilor și moralității, ci, de fapt, asupra [judecării] persoanei cu scopul condamnării. Și El avertizează foarte sever împotriva acestui lucru. Dar veți observa că în contextul avertismentelor sale pare să existe un duh de judecare care o face în mod special păcătoasă și periculoasă pentru noi.

Deci, cum arată judecarea păcătoasă? Din nou, este făcută în duh de condamnare. Este de obicei făcută în mod ipocrit sau cel puțin cu o orbire la propriile noastre păcate. Acesta este tipul de judecare cu privire la care Hristos ne avertizează sever când spune: stai acolo, observi și condamni paiul din ochiul fratelui tău, dar nu vezi bârna din propriul ochi. Dacă extrapolăm de aici, ca aceasta fiind judecarea nedreaptă, asta ne spune ce este judecarea dreaptă. Judecarea dreaptă am putea-o traduce pur și simplu ca ”discernământ” și discernământul între bine și rău este necesar pentru creștin. Aceasta e ceea ce se întâmplă de obicei când cineva din societate îți spune: ”Cum îndrăznești? Domnul tău spune să nu judeci și voi judecați toate aceste lucruri care se întâmplă.” Răspunsul adecvat al creștinului este: ”Nu! Discernământul este necesar! Trebuie să fim capabili să discernem între bine și rău, atât pentru ca noi să putem evita răul și să lucrăm spre bine, dar și pentru ca să îi putem învăța pe alții să facă așa.” Așa că, în discernământ trebuie să ne asigurăm că avem duhul potrivit.

Așa cum judecarea nedreaptă, sau condamnarea, are un duh nepotrivit, tot astfel și pentru ca să discernem și să judecăm corect, trebuie să ne asigurăm că avem duhul potrivit și acesta este exact opusul a ceea ce am vorbit anterior. Nu este cu scopul de a condamna pur și simplu, ci cu scopul de a dojeni și a corecta și a aduce vindecare. Și dacă nu putem aduce vindecare de sursa răului, atunci cel puțin vrem să îi învățăm pe cei care sunt martori la asta care e comportamentul adecvat și cum e o viață adecvată în Hristos. Asta înseamnă, de asemenea, că trebuie să facem acest lucru cu multă smerenie, recunoscând că pricina tuturor păcatelor din jurul nostru putem fi în cele din urmă chiar noi.

De aceea le spun mereu oamenilor: ”Înainte să mergeți să judecați pe alții, asigurați-vă că plângeți pentru propriile voastre păcate. V-ați examinat propria conștiință? V-ați condamnat pe voi mai întâi?” Dacă facem asta, ne menținem în siguranță și începem să observăm că într-adevăr există o bârnă în ochiul meu când, poate, ce privesc eu la altcineva este de fapt doar un pai. Și asta înseamnă, că în cele din urmă avem nevoie de discernământ.

Aici devine avertismentul meu despre acest lucru foarte puternic. Dacă ni se cere să avem discernământ înseamnă că acest lucru nu este ceva ce avem în mod automat chiar de la început, ci este ceva care se dobândește de obicei în timp, după multă rugăciune și multă pocăință. Și acesta e motivul pentru care eu îi avertizez pe tinerii creștini ortodocși, nu tineri ca vârsta pământească, ci tineri ca timp de când s-au alăturat Bisericii, că ei chiar nu ar trebui să devină imediat profesorii altora. Nu este deloc un lucru bun când cineva, care tocmai a fost botezat în Biserică sau este încă catehumen, face o serie de videoclipuri pe YouTube sau podcast-uri ca să învețe pe alții, conduce studii biblice și alte lucruri.

Mai întâi trebuie să fim studenți buni și trebuie să trăim bine credința și abia apoi, dacă și când suntem chemați să învățăm pe alții, poate că vom fi pregătiți să preluăm mantaua. Așa că, trebuie să ne asigurăm că orice am face, facem cu mult discernământ și să știm când să tăcem și când să vorbim. Și sfatul meu este să fim foarte neîncrezători în noi înșine. Ar trebui să nu avem încredere în noi înșine până la punctul în care să întrebăm pe Părintele nostru spiritual: ”e acesta momentul și locul potrivit pentru mine să vorbesc sau nu?” Și dacă nu suntem siguri, cel mai bine e să mergem pe partea de prudență și rugăciune tăcută.

Dacă în timp ce condamnăm păcatul din lumea din jurul nostru nu vrem să plângem pentru starea rea a altor suflete și nu vrem să ne condamnăm mai mult pe noi pentru că nu suntem un exemplu sfânt pentru a atrage oamenii departe de păcat, spre Hristos, atunci probabil că cel mai bine ar fi să ne ținem gura închisă și pur și simplu să continuăm să ne rugăm. Dar, când vine vorba de răul care este proclamat în lume, atunci când trăim viața noastră în pocăință, când am trăit acea viață suficient de mult timp pentru ca să fi dobândit discernământ și când avem toate semnele, poate binecuvântarea unui Părinte spiritual, pentru a începe să învățăm [pe alții], trebuie să ne asigurăm că vorbim cu îndrăzneală.

Desigur că există situații și scenarii în care nu poți aștepta. Dacă ai copii, trebuie să îi înveți cum să împartă corect cuvântul adevărului. Trebuie să-i înveți cum să discearnă între bine și rău și să-i înveți imediat. Alte ori, când se întâmplă ceva în jurul tău, trebuie să fii capabil să spui ceva, dar, repet, nu cu duh de condamnare. Dar dacă, de exemplu, aveți prieteni care folosesc cuvântul Hristos ca pe un cuvânt de blestem, trebuie să știm cum facem față adecvat. Uneori trebuie doar să ne ridicăm în liniște și să plecăm fără să spunem un cuvânt și alteori trebuie să spunem ”Știi, acel nume, acea Persoană pentru mine, omul Hristos Dumnezeu Hristos este foarte sfânt și acesta este un nume sfânt pe care îl iei în deșert”. Dar, din nou, toate acestea necesită discernământ.

Așa că trebuie să ne asigurăm că avem precauție. Dar, odată cu aceasta, vin și momente pentru îndrăzneală și curaj în aceste domenii. Așa că trebuie să ne rugăm continuu. Și eu mă rog pentru voi și vă rog și pe voi să vă rugați pentru mine ca să am discernământul potrivit de la Dumnezeu, să știu când să vorbesc și când să tac și atunci când ar trebui să vorbesc, cum să vorbesc într-un mod care este cel mai benefic și cum să mă țin departe de o condamnare ipocrită care va sfârși prin a mă condamna pe mine, până la urmă. De aceea suntem atât de precauți cu judecarea. Repet, în timp ce evităm să condamnăm persoana, trebuie să discernem între bine și rău, între dreptate și nedreptate și trebuie să discernem când e timpul, și, în acel moment, cum să vorbim corespunzător. Acest lucru e ceva care vine cu timpul, cu mare pocăință, cu rugăciune și har.

Să ne dea Dumnezeu harul de a face acest lucru. În cuvintele marelui Bătrân de la Sihăstria, Părintele Cleopa al României: ”Mânca-v-ar Raiul!” Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!