Familia Ianolide, Sfinții din închisori – p. Pimen Vlad

Urmăriți un material în care p. Pimen Vlad povestește scurta întâlnire a sa cu d-na Ianolide, soția marelui mărturisitor Ioan Ianolide. De asemenea, părintele ne vorbește puțin și despre Sf. Cruce.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De la ITO Iași la Putna și Dragomirna

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Când m-a auzit vorbind, un cățel s-a pornit aici, sper să mă lase în pace. Sunt undeva, în spatele casei părintești, am ieșit un pic în grădină. Nu era soare mai devreme, acuma văd că este, dar m-am pus la umbra unui cireș, am zis să nu mă duc prea departe, dacă tot sunt în zonă și să încerc să vă mai spun câteva lucruri, așa ca întotdeauna, ca să nu rămâneți fără o filmare.

Data trecută am vorbit despre Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Iași, unde a fost foarte frumos și acum am ajuns în zona Bucovinei, zona Neamțului. Am avut câteva momente frumoase, am fost și la Putna la o liturghie, apoi am trecut pe la câteva familii frumoase. M-am bucurat la o familie, unde două fete gemene mi-au cântat foarte frumos. Cântau amândouă, două copile minunate, studente la Iași și ajungând la familia lor, m-am bucurat. Erau îmbrăcate național, cu opinci, foarte frumos. Trebuiau să se ducă la un eveniment și mi-au cântat două cântece minunate. M-am bucurat!

După aceea, am fost un pic la Dragomirna. În anii mai din urmă tot m-a tot ruga maica stareță să le vorbesc la maici, dar am refuzat pentru că eram obosit. Acum m-am dus așa, doar un pic, în trecere, să cunosc maicile de acolo și am mai schimbat o vorbă. Am mers mai departe apoi, la mănăstire la Petru Vodă. Bineînțeles, m-am dus la mormântul Părintelui Iustin, la mănăstirea de călugări și apoi am mers la mănăstirea de maici pentru că acolo l-am și întâlnit pe Părintele Iustin în timpurile vechi.

Constanța și Ioan Ianolide

Aici am ajuns la subiectul principal despre care vreau să vă povestesc. Am stat un pic pe la mănăstire, m-a dus o maică la azilul de bătrâni și am trecut pe la toate bătrânele. Azilul nu este doar pentru maicile bătrâne, dar chiar pentru persoanele, putem spune, mai apropiate mănăstirii. Printre ele am întâlnit-o pe doamna Constanța Ianolide, soția lui Ioan Ianolide. Cred că numele vă este cunoscut la majoritatea. A scris o carte minunată, ”Întoarcerea la Hristos”, care mi-a plăcut foarte mult, am citit-o când a apărut.

Am întâlnit-o pe soția lui, mai are un pic și împlinește o sută de ani. O doamnă plină de viață, cum se spune. Spuneau maicile că e sănătoasă și plină de viață la această vârstă. Am schimbat câteva vorbe cu ea, mi-a povestit cum l-a cunoscut pe Ioan Ianolide, care trecuse prin toată suferința lui. Ieșise din închisoare și a venit întâmplător la familia ei cu o treabă și când a deschis ea ușa și a întâlnit-o prima dată, ar fi zis ”Asta e!”. Adică, de atunci el și-a dat seama că ea va fi soția lui. Ioan Ianolide se trăgea din aromânii cei vechi, cum se zice, din macedoni.

Mai târziu, s-au luat de vorbă, și-a dat seama că și mama viitoarei soții era tot de acolo din acea zonă a Greciei și atunci s-a bucurat mult și a început să mai vină pe la ei. După aceea, a scos-o pe fată la plimbare pe malul Herăstrăului. Așa erau timpurile vechi: plimbare, discutau și la scurt timp a cerut-o în căsătorie. Chiar m-am bucurat de întâlnirea cu doamna Constanța, plină de viață!

”Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide

O să vă mai spun câteva cuvinte despre Ioan Ianolide, dar să căutați cartea lui, ”Întoarcerea la Hristos”, pentru că este minunată. Deci, Ioan Ianolide s-a născut la 17 ianuarie 1919 și a trecut la Domnul la 5 februarie 1986. Asta înseamnă că destul de tânăr, la 67 de ani, dar gândiți-vă că a făcut 23 de ani de închisoare. Poate ați mai citit despre Valeriu Gafencu, despre toți ceilalți, care împreună au trecut prin aceleași închisori.

Ioanide a fost închis în 1941. Începuse războiul, iar el a fost închis cu un grup de tineri și a trecut prin Jilava, prin Aiud, pe la Pitești, la reeducare, prin toate momentele astea grele, dar a rămas cu coloana dreaptă, cum se zice.

Dar de ce au reușit toții tinerii aceștia să treacă prin închisori? Pentru că viața lor a fost cu Hristos împreună, adică duceau o viață mai ceva decât a călugărilor. În toată suferința aceea din închisori ei au rămas alături de Hristos, în care și-au pus toată nădejdea lor. Aveau ore de rugăciune, erau foarte educați, erau toți tineri din cei mai buni, cei mai curați. Erau tineri foarte capabili și foarte credincioși, cu o viață morală ridicată.

La fel a fost și în închisoare, și-au menținut nivelul lor de oameni morali. În cărțile pe care le-am mai citit, s-a văzut la ce măsură duhovnicească au ajuns. Da, chiar vă recomand cartea asta pentru că e prea frumoasă ca să o trecem cu vederea. Avem multe de învățat de acolo, să înțelegem adevărata istorie, că acum se încearcă să se îngroape toate astea. O grămadă de sfinți, care au stat în închisori și au făcut minuni chiar de atunci și fac și acum după plecarea lor, se încearcă să fie dați deoparte. Nu poți să dai deoparte pe un om care a ajuns în Cer, la Dumnezeu, un om care-i sfânt. Oricât s-ar încerca, nu îl pot da deoparte, iese la suprafață, oricât ai ascunde.

Dacă știți cum era în perioada veche, nu mai știu prin ce an, la Neamț, când pe aleea aceea de la poartă spre biserică au început pietrele să se umfle, să iasă afară din pământ. Le puneau la loc și iarăși se umflau și când au săpat, au găsit moaștele unui sfânt acolo. Au venit comuniștii și puneau beton la loc și nu știau cum să astupe locul.

Ioan Ianolide a fost închis timp de 23 de ani

Nu poți să-L astupi pe Hristos. Oamenii ăștia L-au trăit pe Hristos, aveau harul în ei și de asta întotdeauna Hristos îi scoate la suprafață, ca pe făclia pe care nu o poți ține sub oboroc, că iese și luminează. Așa a fost și cu tinerii ăștia frumoși, pe mulți dintre ei nădăjduiesc că pe parcurs o să-i avem în calendar, așa cum îl avem azi pe Valeriu Gafencu, care a fost prieten cu Ioan Ianolide. Gândiți-vă un pic: 23 de ani să stea prin toate închisorile cele mai dure, chinuiți la maxim și totuși să iasă de acolo și chiar cu fruntea sus.

Multe minuni povestește Ianolide că a văzut în închisoare și că Dumnezeu a rânduit ca unii să rămână acolo, iar alții să iasă și chiar să-și întemeieze familii, ca în cazul lui, dar totuși să plece la Domnul destul de tânăr, din cauza bolilor adunate în închisori. Bineînțeles că și după aceea, în libertate, erau urmăriți, dar spunea și soția lui că scria permanent despre tot ce a trăit el prin închisori. Aceste scrieri le ținea ascunse, avea un fel de lemn, care sub el avea un suport și acolo ascundea toate jurnalele. Povestea chiar soția lui: ”Nici mie nu îmi permitea să le citesc, ca să nu știu nimic”. Poate se gândea s-o protejeze, că în caz de ceva, ea să nu știe nimic din ce a scris el. Scria despre toate experiențele lui din închisoare și ați văzut că el a murit tot în perioada comunistă.

Notasem, că nu mai țin minte datele, în ’86 a murit. Toate manuscrisele au fost ascunse până după 90 și după aia adunate frumos și a ieșit ce a scris el. După moartea sa, a fost îngropat la Cernica lângă București, dar acum soția lui a cerut deshumarea și au fost aduse osemintele, putem spune moaștele lui, la Petru Vodă. Abia au fost aduse, le-am văzut și eu, au culoare frumoasă și se spune că au scos mireasmă, ca dovadă a sfințeniei. Chiar s-a găsit, nu mai știu dacă între lucrurile lui sau la oseminte, inelul cu care a fost căsătorit cu doamna Constanța și l-a cerut ea, l-a pus pe deget și-l are ca amintire. Ianolide a fost foarte bolnav în ultimii ani, și soția lui l-a îngrijit cu multă dragoste până a plecat la Domnul. Adică a fost o dragoste frumoasă între ei, o dragoste în Hristos.

Am vrut să vă povestesc un pic despre asta și sunt sigur că mulți dintre voi o să căutați cartea asta. Dacă n-ați citit-o, o să găsiți lucruri foarte folositoare în ea. Nu doar duhovnicește, dar o să vă întărească mult pentru toate timpurile, că nu știm ce vremuri or să mai vină. Am vrut să spun câteva lucruri despre oameni minunați, care au suferit în țara noastră, dar care au rămas pe calea lor, fără să-și piardă direcția spre Hristos și El i-a ajutat și încet-încet o să-i slăvească.

Dragilor, m-am bucurat mult acolo, printre toate bătrânelele alea de la azil. M-am dus și le-am îmbrățișat pe toate și atâta s-au bucurat și ele, că na, de la o vârstă încolo, majoritatea stau numai în pat… vă dați seama, nu-i ușor.

Înălțarea Sfintei Cruci

Mâine, o să fie Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie. Cum spune și în Tropare, Sfânta Cruce e armă asupra diavolilor. ”Crucea Ta ne-ai dat-o nouă!”. Deci, zice că atunci când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, se cutremură și iadul și tot. De asta e recomandat să nu băgăm nimic în gură, nici mâncare și nici apă, până nu însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, care are mare putere și de asta diavolul se cutremură de Sfânta Cruce. Vedem că și în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, când i s-a arătat pe cer semnul Crucii în formă de stele, și dedesubt scria ”Întru acest semn vei birui!”. Ați înțeles? Asta-i arma noastră cea mai puternică dăruită de Dumnezeu.

Găsirea Sfintei Cruci

Pentru că nu se știa unde e Sfânta Cruce, pe timpul Împăratului Constantin, mama lui, Sfânta Elena, s-a dus la Ierusalim s-o caute. Atâta s-a interesat până a aflat unde este și a pus să sape acolo. Soldații au săpat până s-au săturat și atunci, ca să le dea curaj, le arunca bani de aur în groapa aceea ca ei să continue să sape. Când au găsit Crucea Mântuitorului, erau și cele ale celor doi tâlhari și nu știau care e cea reală. Murise o femeie acolo, în zonă, și o duceau la groapă. Sfântul Macarie, care pe timpul acela era patriarh al Ierusalimului, a atins corpul de cruci și când a ajuns la Crucea Mântuitorului, femeia a înviat. Așa au înțeles care e Sfânta Cruce a Mântuitorului și au scos-o și au ridicat-o în fața creștinilor, s-o vadă toți. De-asta avem sărbătoarea ”Înălțarea Sfintei Cruci”.

Mai târziu, crucea a fost luată de perși și când a fost adusă înapoi, după ce perșii au fost biruiți, atunci s-a ridicat din nou în fața creștinilor, ca să se bucure și din astea două minuni s-a făcut sărbătoarea pe care o avem acum, Înălțarea Sfintei Cruci.

Să purtăm mereu Sfânta Cruce cu noi

De asta, dragilor, să avem Sfânta Cruce la piept, întotdeauna cu noi, niciodată să nu ne lipsească. Plecăm de acasă, ne însemnăm cu Sfânta Cruce, zicem ”Doamne ajută! Maica Domnului, ajută-mă!”. Dimineața, când ne trezim, ”Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție!”. Totdeauna cu Sfânta Cruce.  Pornim cu ea, încheiem cu ea. Vedeți că și la mormânt Sfânta Cruce e la căpătâiul omului. La botez, copilul primește Sfânta Cruce. La piept, întotdeauna o avem cu noi în viața noastră. Vedem la toate bisericile crucea pusă acolo sus, frumos. E semnul nostru, al creștinilor, semn puternic, cum ni s-a dat nouă. Ați înțeles, dragilor?

Cam asta voiam să vă spun, ca să înțelegem mai multe lucruri din toate astea și bineînțeles, cine vrea să înțeleagă ce putere are Sfânta Cruce, pe care mulți o înjură! Chiar și unii creștini o poartă la piept, dar o înjură. De asta, dragilor, să avem un pic grijă ce scoatem pe gură, că toate astea vor fi spre osânda noastră!

Ni s-au dat armele cele mai puternice: Sfânta Cruce și pe Maica Domnului, pe care O avem ca mamă și întotdeauna O avem alături de noi și mijlocitoare pentru noi. De asta, dacă ai Sfânta Cruce la piept și o iconița a Maicii Domnului în buzunar, când treci pe lângă o biserică, dacă ai nevoie de ajutor și te însemnezi cu Sfânta Cruce și ceri ajutorul Maicii Domnului, întotdeauna ești păzit, protejat în orice situație.

Dragilor, să avem curaj, nădejde și să mergem înainte, că nu ne lasă Dumnezeu, nu ne lasă Maica Domnului și avem atâția sfinți buni ca prieteni și mijlocitori.

Dragilor, să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!