Iconoclasmul absolut și rugăciunea curată – p. Maximos Constas, p. Iosia Trenham

Urmăriți un dialog dintre părintele Maximos Constas și părintele Iosia Trenham despre rolul imaginilor, despre iconoclasmul absolut și despre rugăciunea curată.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Pr. Josiah TRENHAM: Aș dori să abordez un subiect pe care l-ați adus în discuție, care a fost destul de șocant mai ales bazat pe unele dintre lucrurile despre care ați vorbit mai devreme în prelegerea dvs. despre ilegitimitatea unui spirit iconoclast. Este antireligios, antiuman. Știm asta chiar și din existența artei antice în dezvoltare umană. Dar apoi faceți această afirmație despre o formă de iconoclasm legitim, pe care o numiți iconoclasm absolut. Ce este iconoclasmul absolut?

Arhim. Maximos COSTAS: Poate că nu e mai mult decât o frază nefericită, dar am să vă spun la ce m-am referit. Pe de o parte, Biserica Ortodoxă este puternic asociată cu imagini. Triumful Ortodoxiei în sec. al IX-lea a fost triumful icoanei, deci icoana și Ortodoxia par aproape interschimbabile. Ne uităm la întreaga tradiție prin imagini și analogii de tip iconic, așa că părem să fim așa de plini de acest tip de tradiție iconică, pe care unii oameni o interpretează poate prea mult. Dar, dacă te uiți la Ortodoxie, nu doar la picturile ei, ci ca un mod de viață…

Desigur, icoanele sunt parte a Sf. Liturghii, care e parte a rugăciunii, așa că dacă pui icoanele înapoi în contextul rugăciunii, la stadiile superioare ale rugăciunii, pe care Părinții Bisericii o numesc rugăciune curată… Și de ce o numesc așa? Pentru că trebuie să fie purificată de imagini. Cu alte cuvinte, nu poți sta în fața lui Dumnezeu și să te rogi dacă mintea ta este aglomerată cu tot felul de imagini mentale despre lucruri, care ocupă o lățime de bandă, nu-i așa? Adică, Dumnezeu vrea să-ți dea ceva dar ai deja mintea plină cu imagini, și acestea nu sunt lucruri pur și simplu neutre. Imaginile despre care vorbesc Părinții Bisericii, de care conștiința are nevoie să fie curățată…

De ce fel de imagini în special? De reprezentările mentale ale lucrurilor din lume cu care am devenit obișnuiți și de care am deveniți obsedați. Ce fel de imagini îți vin în minte când nu gândești, când fără să te gândești, intri într-o reverie sau într-o visare cu ochii deschiși? Ce se întâmplă când adormi noaptea? Ce fel de imagini îți vin în minte? Acolo unde este comoara ta, acolo este inima ta. Corect? Vorbesc despre imagini aleatorii. Acestea nu sunt chiar problema, ci imaginile adânc înrădăcinate pe care le avem.

Pr. Josiah TRENHAM: Proiecții ale noastre.

Arhim. Maximos COSTAS: Ar putea fi locuri în care am fost răniți moral de oameni, ar putea fi imagini de care am devenit obsedați sexual, ar putea să fie tot felul de lucruri pe care noi toți le avem, păcate și pasiuni, și acestea sunt obstacole mari pentru comuniunea noastră cu Dumnezeu, pentru că stau efectiv în cale. Hristos a venit să dărâme acel zid despărțitor… dar acesta este un alt fel de zid. Așa că eu cred că este foarte interesant că într-o Biserică care este atât de profund identificată cu imagini există acest loc unde imaginile mentale…

De fapt, bisericile noastre sunt pline de imagini vizuale, dar imaginile mentale sunt absolut interzise din minte în timpul nivelurilor înalte, când spunem rugăciunea noetică. Pr. Josiah TRENHAM: Ați putea să detaliați pentru cei care ne privesc? Ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când se roagă în fața unei icoane a lui Iisus ar trebui să nu se uite la icoana lui Iisus?

Arhim. Maximos CONSTAS: Nu! Dar nu cred că prea mulți oameni când spun rugăciunea lui Iisus stau și se uită insistent la icoană. În învățăturile clasice despre practicarea rugăciunii lui Iisus se recomandă alegerea unui loc întunecat și liniștit, pentru că vrei să ai mai puține distrageri. Dacă mă uit la icoană… Cum ai putea…? Nu poți să te uiți în sus și în jos în același timp, nu-i așa? Deci, cum mă pot concentra sau focaliza pe invocarea numelui lui Iisus Hristos, uitându-mă insistent la o imagine? Mă pot uita la o icoană ca la un ajutor, ca un ajutor pentru concentrare, ca o modalitate de a-mi aduna facultățile minții împrăștiate, dar nu rămân acolo, pentru că rugăciunea lui Iisus presupune o trecere de la exterior la interior, așa că dacă încă mă uit în afara mea, pot spune rugăciunea lui Iisus, dar va fi limitată într-un anumit sens. Eu nu vreau să absolutizez aceste lucruri. Biserica are învățăturile ei.

Pr. Josiah TRENHAM: Vreți să spuneți că există o mișcare Arhim.

Maximos CONSTAS: Da! Există o mișcare.

Pr. Josiah TRENHAM: Noi interzicem sculptura pentru că este asociată cu păgânismul grec, astfel încât sculptura nu își are locul. Iconografia entuziasmează mintea, ne învață, ne provoacă într-un mod care trezește spiritul. Dar spuneți că merge chiar și dincolo de asta, ceea ce e un iconoclasm absolut, fără imagini.

Arhim. Maximos CONSTAS: Da! Există un pasaj în Epistola către Evrei, cred că în capitolul 10, nu sunt sigur, care vorbește despre lege ca fiind o umbră a imaginii care urmează să vină și imaginea însăși se uită către arhetip. Deci nu e ca și cum așa-numita umbră a Legii Vechi a fost înlocuită de o realitate absolută care e statică și care nu e deschisă la vreun fel de trăsătură escatologică. Umbra dezvăluie doar imaginea, dar imaginea însăși este un fel de umbră. Sf. Teodor Studitul spune că icoanele sunt ca niște umbre ale trupurilor Sfinților. Și dacă icoanele sunt atât de glorioase, imaginați-vă cum erau sfinții. Deci în întreaga viață a Bisericii, acesta nu este sfârșitul poveștii, nu-i așa? Am găsit imaginea, la fel cum Hristos este imaginea lui Dumnezeu. Dar Hristos ne conduce la Dumnezeu. Aici nu avem o Cetate stătătoare, dar noi Îl căutăm pe cel… Deci există o mișcare, o progresie de la umbre la imagini, la realități. Așa că icoana este o imagine adevărată, pentru că arată cu adevărat către un adevăr care e dincolo de icoană sau mai mare decât icoana.

Pr. Josiah TRENHAM: În prelegerea dvs., ați folosit conceptul de teologie catafatică și apofatică pentru a descrie acest lucru. Ați putea să detaliați ce anume ați încercat să spuneți?

Arhim. Maximos CONSTAS: E doar un alt mod de a înțelege acea trecere de la imagine, la ce e dincolo de imagine. E același lucru cu limbajul și cuvintele. Avem nevoie de cuvinte, de limbaj, avem nevoie de concepte, pentru că asta e cine suntem și ce suntem, dar nici un cuvânt sau cuvinte sau concepte nu pot surprinde vreodată sau să-l cuprindă cumva pe Dumnezeu într-o formulă sau o frază. Din nou, nu spunem că aceste cuvinte nu sunt adevărate, dar nu e ca și cum ar epuiza ideea de Dumnezeu în totalitate.

Și același lucru e adevărat pentru imagini, este un pas foarte ușor de la una la alta pentru că în tradiția ortodoxă, cuvântul și imaginea sunt ca două fețe ale aceleiași monede. A existat o glumă veche în Seminar despre care este diferența dintre cartea Evangheliei de pe masa Sf. Altar și pictura lui Hristos din cupolă. Care este diferența dintre cele două? Și răspunsul este locația.

Pr. Josiah TRENHAM: Locația.

Arhim. Maximos CONSTAS: E răspunsul la o mulțime de lucruri.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!