Cele 12 scopuri ale durerii – p. Iosia Trenham

Urmăriți un cuvânt foarte necesar al părintelui Iosia Trenham în care acesta ne vorbește despre cele 12 scopuri ale durerii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Dumnezeu să vă binecuvânteze, mulțumesc mult pentru prezență. Am o reflecție pregătită pentru voi astăzi intitulată “Cele 12 scopuri ale lui Dumnezeu pentru durere”. Îmi place să spun că am o reflecție pregătită pentru voi pentru că mă face să mă gândesc la mama mea, Dumnezeu să-i odihnească sufletul, și la toată munca ei ca să ne hrănească pe mine și pe sora mea când eram mici și a fost o manifestare a marii ei iubiri pentru noi și [această iubire] este similară pentru preoți și episcopi. Noi ne manifestăm dragostea pentru “turmă” (enoriași) muncind din greu să pregătim un suflet bine hrănit, care beneficiază de învățături care iluminează mintea, acesta este motivul pentru care Domnul nostru atunci când l-a întâlnit pe Petru pe plajă după înviere și l-a restaurat, a spus: Petru, dacă mă iubești, hrănește oile mele.

Sper că toți sunteți într-un loc unde nu fierbeți, în California de Sud este foarte cald și tocmai m-am întors de la o conferință eparhială de o săptămână în Tucson, Arizona, unde a fost și mai cald. Pe drumul nostru de 7 ore până acasă media la temperatura mașinii a fost 117 °F (47 °C). Slavă Domnului că nu am avut o defecțiune în drumul spre casă. Dumnezeu să ne întărească pe toți, mai ales dacă sunteți într-o parte a lumii așa cum sunt eu, adică foarte fierbinte vara asta.

Tocmai am menționat că am fost la o conferință eparhială. Unii dintre voi, care nu sunteți creștini ortodocși, poate că nu știu ce este o conferință eparhială. Voi spune doar că creștinii ortodocși nu sunt congregaționali, biserica nu a fost niciodată doar o colecție de congregații, independentă una de cealaltă, acela este un fenomen modern, un fenomen modern foarte foarte recent, așa-numita mișcare non-confesională, nu există cu adevărat așa ceva, fiecare biserică non-confesională este o denominație a uneia dintre ele. Biserica a fost mereu legată împreună nu doar de Euharistie și de congregația locală, ci și sub conducerea unui episcop. Biserica este o colecție masivă de eparhii, episcopi care relaționează cu alți episcopi în senate locale și parohiile aparțin nu doar parohului, ci acel paroh face parte dintr-un corp mai mare de presbiteri, supravegheat de un episcop, acesta este modul în care Biserica a trăit întotdeauna.

A fost o mare problemă pentru mine, când eram tânăr, pentru că am fost crescut presbiterian, o formă de protestantism care aveau doar preoți și nu credeam deloc în Episcopi, a fost un șoc pentru mine să realizez că Noul Testament a învățat clar că Episcopii și viața eparhială există și că aveam nevoie de unul. La conferință, săptămâna trecută, am fost adunați cu toții în jurul Episcopului nostru și ne-am întâlnit într-o dulce fraternitate dedicată unei anumite teme, deoarece avem întotdeauna o temă pentru conferințele noastre, iar tema acestei săptămâni trecute a fost Romani 82, un text magnific. Dumnezeu lucrează toate lucrurile împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc și sunt numiți conform scopurilor sale.

Acest text frumos din epistola Sf. Pavel către Romani este un text de o mângâiere incredibilă pentru poporul creștin și este așa de 2.000 de ani. Este și un text care este foarte provocator în momentele de suferință. Credem noi că Dumnezeu lucrează toate lucrurile înspre bine când suferim îngrozitor? Când suntem într-un creuzet de suferință, un cazan de durere, credem noi acel verset atunci? Și dacă da, cum credem acel verset?

Am ținut o predică vinerea trecută, la conferința noastră de după Vecernie, pe subiectul: “Credința, într-un creuzet de durere”. Cum să avem credință când arată din perspectiva noastră externă, fără a pătrunde în perspectiva spirituală, când pare că totul merge prost? Cum avem acest tip de credință? Am ținut o altă predică asemănătoare duminica trecută aici, la parohia mea, pe care o puteți găsi pe Spotify și pe toate platformele de podcast. Ați văzut noul nostru website? Ați descărcat noua noastră aplicație din Apple Store sau din Google Store? Toate prelegerile teologice 100% gratuite. Vă rugăm să ne susțineți făcând o donație regulată, ne va ajuta cu adevărat să ne continuăm lucrarea. Iar astăzi, în această reflecție, aș dori să aprofundez mai mult în scopurile providențiale ale lui Dumnezeu pentru durere și suferință.

Care sunt 12 scopuri pentru durere? Adun aceste învățături de la marele Sf. Ioan Gură de Aur și mai ales din textul său minunat Despre Providența lui Dumnezeu. Acesta este textul pe care l-a scris la sfârșitul vieții sale, când el însuși trecea prin chinuri foarte mari, fusese aruncat în exil, condamnat pe nedrept de episcopii fără Dumnezeu, fusese bătut îngrozitor, era la limita morții pentru că trupul lui era foarte bolnav, ardea de febră, era înconjurat de barbari, fusese aruncat în colțul Imperiului, soldații l-au dus acolo să moară și a scris acest text și alte câteva texte foarte importante, cum ar fi corespondența sa personală cu Sfânta Olimpia Diaconeasa, care i-a fost prietenă dragă, cuvinte frumoase despre cum să depășească depresia și descurajarea, ea avea o slăbiciune față de asta și mai ales acum când părintele ei spiritual era hărțuit și ea acuzată că a incendiat catedrala din Constantinopol, vă puteți imagina.

El i-a scris aceste scrisori incredibile despre cum să depășească depresia și să învingă îndoiala în fața suferinței. El a scris și un tratat incredibil numit: Niciun om nu poate fi rănit dacă nu se rănește el însuși. Este un tratat minunat. Și această lucrare: Despre Providența lui Dumnezeu, din care voi deriva aceste 12 scopuri în durere. De ce Dumnezeu provoacă acest tip de durere? Dar v-aș recomanda să cumpărați această carte și să o citiți, Despre Providența lui Dumnezeu. Este teologie fundamentală să înțelegem Providența super ordonatoare a lui Dumnezeu și marea Sa putere și cum dragostea Lui manifestă tot ceea ce face El pentru poporul său.

Cum folosește Dumnezeu cu dragoste durerea în viața noastră în 12 moduri? Voi începe prin a vă citi unul dintre citatele mele patristice preferate, e din cap. 21 din textul Sf. Ioan Gură de Aur și vă va orienta spre viață. El spune asta: “Dacă spuneți de ce atât în Vechiul cât și în Noul Testament sunt atâtea pericole și atâtea încercări și atâtea capcane, apoi aflați cauza. Care este cauza? Viața prezentă este o școală de lupte, un teren de antrenament, o arenă, un cuptor de topire, o testare a virtuții. La fel cum croitorii de piele iau pielea mai întâi, o lucrează, o întinde, o lovește, o lovește de pereți și de pietre și, prin nenumărate alte tratamente, o prelucrează pentru a fi vopsită și astfel îi conferă o culoare prețuită.

Așa cum aurarii, punând aurul în foc, îl predau probei cuptorului, pentru a-l face extrem de pur, așa cum profesorii de la școala de lupte îi antrenează pe concurenți cu multă muncă grea, atacându-i mai violent decât adversarii lor, astfel încât, prin exercițiu, întregul lor corp să fie îndreptat și să fie pregătiți pentru concursuri, pregătiți pentru prinderile adversarilor lor și le vor desface cu ușurință, la fel și Dumnezeu acționează în viața prezentă, dorind să facă sufletul potrivit pentru virtute. El îl lucrează, îl rafinează, îl predă încercării prin încercări pentru a-i întări pe cei care și-au pierdut curajul și sunt slăbiți, astfel încât cei care sunt vrednici să devină și mai vrednici, de neînvins pentru comploturile demonilor și capcanele diavolului și preeminent apți să primească toate lucrurile bune care vor veni.

După cum se spune, un om care nu a fost testat, e lipsit de valoare. Sf. Pavel spune că necazul produce perseverență, iar perseverența caracter, astfel că, din moment ce Dumnezeu vrea să-i facă pe oameni răbdători și trainici, El permite ca monedele să fie testate în orice fel. Și tot din acest motiv Dumnezeu a permis ca Iov să treacă prin lucrurile prin care a trecut, ca el să fie și mai vrednic și să oprească gurile diavolului. Din această cauză, Dumnezeu i-a trimis pe apostoli ca ei să devină mai curajoși și ca astfel El să-și arate puterea Sa. Și de fapt acest motiv nu e neglijabil. Astfel, atunci când Pavel căuta o atenuare a relelor care îl chinuiau și să fie eliberat de ele, Dumnezeu i-a spus: Harul meu îți este de ajuns pentru că puterea mea se desăvârșește în slăbiciune.”

Ce text, ce text! Mare parte din îndoiala noastră, atât de mult din angoasa noastră mentală, durerea inimii atunci când suferim în această viață, vine dintr-o evaluare slabă a sensului vieții noastre, încercăm să stabilim ce aparține Împărăției Eterne, o viață netulburată, fără încercări și necazuri, încercăm să trăim acea vreme acum și nu este locul ei, acesta e timpul pentru acțiune, acesta este timpul pentru creștere, acesta este timpul pentru adâncirea credinței prin încercări și necazuri, astfel încât odihna veșnică să poată veni. Dar dacă judecăm greșit unde ne aflăm, dacă credem că suntem acum în plinătatea Împărăției mai degrabă decât că împărăția lui Dumnezeu este sădită în noi, că suntem chemați să ne dezvoltăm credința și să creștem în asemănarea cu Dumnezeu acum, astfel încât să fim apți pentru acea etapă în care splendoarea luminii lui Dumnezeu este atât de magnifică, încât nu am putea-o suporta acum. Dacă facem o judecată greșită despre locul în care ne aflăm acum, atunci nu vom înțelege durerea.

Acesta este textul de deschidere din Sf. Ioan Gură de Aur care ne orientează viața noastră pământească și ambiția creștină. Permiteți-mi să vă împărtășesc ceea ce extras de-a lungul anilor din acest text despre scopurile specifice, cele 12 scopuri ale lui Dumnezeu pentru durerea noastră. Ce încearcă El să realizeze?

Primul pe care tocmai l-ați auzit e că încearcă să ne antreneze, ați auzit descrierea acestei vieți ca o școală de lupte și atunci când înveți să te lupți, ceea ce trebuie să facem împotriva diavolilor și împotriva păcatului. Când înveți să te lupți, antrenorul tău te atacă chiar mai brutal decât adversarii tăi, așa spune Sf. Ioan Gură de Aur, astfel încât să înveți trucurile lor și să înveți cum să ieși din strânsoarea lor și să te eliberezi de aceste lucruri. Viața e un antrenament. Acesta este motivul numărul unu. Numărul doi: încercările sunt o cale către purificare, de aceea Sf. Iacob, fratele lui Dumnezeu, în prima sa epistolă, în Epistola lui Iacov, spune: “Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.” Fără încercări, nu e nici frumusețe, nici maturizare, nici perfecțiune.

Bineînțeles, plecăm de la acceptarea încercărilor, mai întâi trebuie să le acceptăm prin perceperea Scopului Divin în ele. Iacov merge mai departe, el spune să le considerăm pe toate bucurie. El face ceea ce spune Sf. Pavel în Romani 5:3, unde Sf. Pavel descrie Biserica. Sper că putem ajunge la acest nivel, el spune “ne lăudăm în suferinţe”, în Romani 5:3, că ne înălțăm de fapt în suferințele noastre. El mai spune în Romani 8:18 “că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi”. Ceea ce se realizează prin aceste încercări este atât de măreț încât trebuie să te încrezi în Dumnezeu cu asta. Deci aceasta e numărul doi.

Numărul unu: viața este un teren de antrenament, numărul doi: încercările sunt calea purificării. Credința trebuie să crească și ea crește doar prin această încercare, ar trebui să ne așteptăm apoi la presiunea căldurii din cuptor și ar trebui să ne temem de ușurință și să nu vrem prea mult confort pentru că va funcționa contraproductiv în viața noastră.

Numărul trei: suferințele glorifica pe drepți. Acest lucru este cel mai frumos expus în viața Mântuitorului nostru. Unde a fost Slava Sa cea mai evidentă? Pe cruce! Înălțimea suferinței Sale iubitoare și-a manifestat gloria. De aceea s-a rugat în timp ce era pe cruce: “Părinte, Preaslăveşte pe Fiul Tău!” Fără a suferi, coroanele ne-ar fi diminuate.

Numărul patru: există mare profit în convertirea oamenilor răi. Gândește-te la exemplul Sfântului Pavel, de ce i-a îngăduit Domnul să prigonească Biserica pentru a ne persecuta? De ce i s-a permis lui Saul din Tars să încurajeze uciderea Sfântului protomartir Ștefan arhidiaconul? De ce era acolo păzind hainele celor care l-au ucis cu pietre pe Sf. Ștefan? Sf. Ioan Gură de Aur subliniază că Domnul a permis acest lucru, datorită convertirii care va urma și a măreției incredibile pe care o va aduce mărturiei Bisericii și în folosul Bisericii. Așa că uneori trebuie să suferim împotrivirea oamenilor răi și a celor care ne persecută pentru că aceasta este calea la propria lor convertire. Mărturisirea rezistenței pline de credință și bucurie a credincioșilor aflați sub persecuție, a convertit atât de mulți oameni la credință și a adus atât de mulți la Dumnezeu. Acesta e numărul patru.

Numărul cinci: suferințele primite pentru înaintarea Evangheliei. Sf. Pavel spune asta în epistola sa către Filipeni, el spune: “Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”. Acesta e un text incredibil din Filipeni 1 în care Pavel spune că este un dar și onoare să crezi dar și suferința este un dar. Pentru mulți dintre noi, desigur, este un dar pe care nu îl dorim, dar asta pentru că mintea noastră nu este încreștinată, nu avem credința adecvată și trebuie să ne creștem credința. Desigur, Pavel a scris acele cuvinte filipenilor fiind în închisoare după ce a fost bătut brutal, lovit cu pietre, lăsat să moară, fără să i se asigure un proces corect, ca cetățean roman, aruncat în închisoare. Și el a scris și a spus că acesta e un dar care ne-a fost acordat, nu numai acela de a crede în Hristos, ci și de a suferi.

Este un dar! Și apoi el enumeră în epistola sa către Filipeni ce beneficii au venit. Unul dintre beneficii a fost că mulți oameni au fost încurajați să vorbească în numele lui Hristos și să predice Evanghelia prietenilor și vecinilor lor, din cauza mărturiei lui Pavel, oamenii au luat poziție când l-au văzut pe Pavel persecutat și aruncat în închisoare, au recunoscut că trebuie să participe și ei. El merge mai departe și spune că un alt dar mare pentru suferința lui și pentru că a fost pus în închisoare în acest moment a fost că Evanghelia ar putea trece de la el la gardieni și până la inima familiei lui Cezar. Casa lui Cezar a fost evanghelizată, de fapt, chiar și unele dintre rudele sale cele mai apropiate au devenit creștini ortodocși din cauza faptului că Pavel a fost aruncat în închisoare și, prin urmare, a avut acces direct către autoritățile romane. Deci acesta este numărul cinci.

Numărul șase: suferința mărește harul lui Dumnezeu în viețile noastre. Acest lucru se manifestă în învățătura lui Pavel despre ghimpele din propria sa carne din 2 Corinteni 12, unde el descrie că a fost afectat de acest ghimpe și i-a cerut lui Dumnezeu să i-l îndepărteze de trei ori și Dumnezeu i-a spus de fiecare dată “puterea Mea se arată în slăbiciune”, acesta este mijlocul prin care învățăm să depindem de Harul lui Dumnezeu și învățăm că lucrurile de care credem că avem nevoie în această viața pământească, cum ar fi confortul într-un fel, Harul Lui este suficient pentru noi. Pavel a învățat acest lucru practic vorbind și recunoaștem că Harul este revărsat din ce în ce mai mult și devenim mai dependenți de harul lui Dumnezeu.

Numărul șapte: durerea separă ipocriții de adevărații credincioși, are un efect foarte practic. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre părtășia creștină: face comunitatea mai autentică, deschide calea pentru hirotoniri încrezătoare. Chiar el spune în învățăturile sale: “Hirotonirile proaste, sunt cauza nr 1 pentru suferință în Biserică și pentru mărturii slabe”. Hirotonirile proaste. Și o persoană care a fost testată prin suferințe poate fi hirotonită cu mai multă încredere, părtășia poate fi mai profundă. De fapt, când scria asta, l-a numit pe episcopul Attalus un lup care distruge Biserica și a spus: Nu vă scandalizați de cler, spune Sf Ioan Gură de Aur, Iisus ne-a învățat asta când i-a certat pe farisei, El a spus: Să faceți așa cum învață ei, nu cum fac ei. Numărul opt: durerea ne amintește că lucrurile merg prost ca să poată merge bine. Gândește-te la Sfântul Patriarh Iosif, gândește-te la toate lucrurile prin care a trecut, frații săi abandonându-l, vânzându-l sclav, aproape ucigându-l, dar de ce? Ceea ce au intenționat rău, Dumnezeu a transformat în bine, el a trecut prin toată acea suferință pentru ca lucruri frumoase să se poată întâmpla și bineînțeles că vedem asta în viața atâtor sfinți.

Aici în America, părintele nostru ajuns printre sfinți, Rafael, episcopul de Brooklyn, bunul păstor al oilor pierdute din America, a trecut prin atâtea încercări: plecând din Siria și apoi mergând la Constantinopol și apoi plecând în Rusia, fiind acuzat și pedepsit în Rusia, fiind trimis la Kazan, toate acestea ca o pregătire pentru chemarea pe care Dumnezeu o va face asupra vieții sale de a veni și a-și petrece ultimii 20 de ani din viață făcând lucrarea misionară fundamentală aici, înființând 30 de biserici în acei ultimi 20 de ani aici în America de care au depins atât de mulți creștini ortodocși care trăiesc în America Lucrurile merg prost ca să poată merge apoi bine.

Numărul 10, sau poate că acesta e numărul 9, nu-mi amintesc. Suferința noastră credincioasă și rezistentă, închide gura diavolului. Gândește-te la multa suferința a profetului Iov și cum a putut să-l facă de rușine pe cel rău care nu l-a putut cuceri, gândește-te la viața sfinților Iustina și Ciprian. Iustina, această tânără fecioară cu inima curată și Ciprian, vrăjitorul demonic complicat, care credea în Satana însuși și care a încercat să distrugă viața și credința Iustinei și totuși prin toată suferința pe care i-a provocat-o prin simpla ei încredere în Hristos, încrederea ei în crucea Lui, ea făcând semnul crucii, nu numai că a triumfat asupra ispitelor în viața ei, dar l-a rușinat pe diavol și l-a câștigat pe Ciprian la credință și el a ajuns să devină un episcop incredibil, vă puteți imagina? Episcopul vostru să fi fost odată slujitorul lui Satan, vă puteți imagina să ascultați sfatul său spiritual despre cum să depășiți ispitele diavolilor? Sunt sigur că era capabil să vorbească într-un mod în care nimeni la acea vreme nu era capabil să vorbească.

Numărul 10: Este educarea necredincioșilor. Durerea din viața noastră e educarea necredincioșilor și pentru aceasta Sf. Ioan Gură de Aur subliniază povestea faimosului rege Nabucodonosor al Babilonului și cum a învățat prin suferința profetului Daniel, a aflat despre singurul Dumnezeu adevărat. Cum altfel ar fi ajuns el vreodată să abandoneze fanteziile Panteonului Babilonian și tot politeismul aiurea al timpului său? A ajuns să creadă în singurul Dumnezeu adevărat și chiar a proclamat numele lui Dumnezeu în toată împărăția sa din cauza suferinței Sfântului Profet Daniel și ceea ce a îndurat el a fost pregătirea pentru măreție. Daniel și cei trei tineri sfinți – Anania, Azaria și Misail – suferințele lor de atunci și în cuptorul de foc născute în credință și cu laudă și pace, au dus la mărirea numelui lui Dumnezeu și la înaintarea poporului său.

Numărul 11: Suferința ne vine în special pentru a dovedi autenticitatea noastră. Acesta e cap. 12 din Evrei, unde Sfântul Pavel spune foarte clar că copiii adevărați suferă disciplina durerii și că fără durere, tipul de viață pe care îl avem atunci când nu suntem plini de credință acum pe pământ, aceasta ar fi viața unui copil fără părinți, deoarece disciplina este semnul unor părinți iubitori. Asta ne face cu adevărat copii autentici după chipul lui Dumnezeu. Și în sfârșit,

Numărul 12: îndurarea suferinței este splendoarea Bisericii. Vă voi citi un text incredibil de la Sfântul Ioan Gură de Aur, despre acest punct final. Este din cap. 23. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Deși diavolul a creat atâtea planuri, nu numai că nu a zguduit Biserica, dar a făcut-o să strălucească și mai puternic, pentru că atunci când Biserica nu era tulburată, nu i-a învățat pe toți în același mod în care acum instruiește întreaga lume să fie neclintită, să se exerseze pe sine în a îndura încercări, pentru a arăta rezistență răbdătoare, a disprețui lucrurile lumii, a considera bogățiile ca pe nimic, a râde de onoare, a arăta dispreț față de moarte, a disprețui viața – viața lumească -, a nesocoti țara de baștină, prietenii și rudele, a se pregăti pentru tot felul de persecuții a sări peste săbii, a considera toate lucrurile magnifice ale acestei vieți, adică onoarea și gloria, puterea și luxul ca fiind mai nesemnificative decât florile de primăvară.”

Iată dragilor! E suficient? Cred ca da! 12 motive pentru indurarea suferinței. Sub mâna providenței lui Dumnezeu. Să nu ne îndoim, să avem încredere în guvernarea Domnului pentru viața noastră, să punem tot efortul nostru pentru a avea încredere în El, pentru a avea credința lui Avraam, care era o credință care nega logica pământească. Când Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-i ofere singurul său fiu născut, nu s-a gândit: cum poate Dumnezeu să facă acest lucru? Sau: Dumnezeu face o greșeală. Nu! A avut încredere în Dumnezeu și, ca atare, nu numai că a câștigat binecuvântarea Lui Dumnezeu și legământului lui Dumnezeu pentru totdeauna pentru urmașii lui, dar ne-a oferit un exemplu tuturor: să-L credem pe Dumnezeu fără nicio îndoială. El are planuri iubitoare în toată suferința noastră. Nu vă îndoiți! Nu se întâmplă nimic copiilor lui Dumnezeu care să nu fie în propria Sa providență conceput pentru gloria lor veșnică. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!