Lăsați lumea! – p. Spiridon Bailey

Ascultați un foarte frumos cuvânt al părintelui Spiridon în care ni se prezintă câteva atitudini asupra vieții pe care se cuvine să le avem, atitudini desprinse din viața Sf. Ioan Botezătorul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Lăsați lumea – p. Spiridon Bailey

Iisus l-a proclamat pe Sf. Ioan Botezătorul ca fiind superior tuturor profeților, tuturor sfinților, tuturor drepților care au trăit vreodată. Iisus l-a proclamat superior și Sf. Grigorie Palama spune că Sf. Ioan e cel mai înalt vârf dintre oamenii sfinți și drepți. Prin urmare, este recunoscut și onorat de Dumnezeu în acest fel. Da, desigur, trebuie să-l și slăvim, așa cum face Dumnezeu însuși, dar trebuie să ne uităm la viața Sf. Ioan Botezătorul și să ne întrebăm cum putem învăța din viața sa. Ce s-a întâmplat în viața lui care l-a condus la o asemenea sfințenie.

Ei bine, mai întâi vedem cum profețiile care îl descriu pe Sf. Ioan Botezătorul îl numesc un sfeșnic prin care lumina lui Dumnezeu va străluci și care Îl va proclama în lume, și noi putem aplica acest lucru la noi înșine. Atât de des suntem atât de ocupați încercând să forțăm sau să proiectăm ideile noastre, gândurile noastre, opiniile noastre asupra altor oameni, dar noi trebuie să fim sfeșnice astfel încât Hristos să fie Cel pe care oamenii să Îl întâlnesc în noi, pe Hristos să Îl mărturisim în lume, nu gândurile noastre, nu opiniile noastre. Noi trebuie să fim mijloacele prin care cei care sunt pierduți să Îl poată vedea pe Hristos, nu doar în cuvintele pe care le spunem despre Hristos, ci în felul în care trăim: dragostea noastră, mila noastră, iertarea noastră. Fie ca oamenii să nu întâlnească ego-ul nostru, ci pe Hristos, întotdeauna pe Hristos.

Sf. Ioan, desigur, a devenit vocea lui Dumnezeu proclamând adevărul și desigur, indicând sosirea lui Mesia, prezența lui Mesia. Dar el a putut vorbi aceste cuvinte datorită modului în care a trăit, datorită purificării care avusese loc în viața sa. În primul capitol al Evangheliei Sfântului Luca citim cum un înger i-a vestit lui Zaharia că el și soția sa Elisabeta vor avea în mod miraculos un copil la vârstă lor înaintată. Și din nou, îngerul a spus că el va fi mare în ochii Domnului. Să luăm asta în considerare și să reflectăm asupra a ce înseamnă cu adevărat. Un om păcătos este identificat ca fiind mare în ochii lui Dumnezeu. Este un lucru uimitor. Era atât de plin de Duhul Sfânt!

Și desigur, îngerul i-a spus lui Zaharia că Sfântul Ioan va fi plin de Duhul Sfânt chiar din pântecele mamei sale. Și desigur acesta este motivul pentru care atunci când Elisabeta o întâlnește pe Fecioara Maria, verișoara ei, copilul din ea, Sfântul Ioan, lovește și sare de bucurie, pentru că recunoaște prin lucrarea Duhului Sfânt apropierea Domnului său, Mântuitorului său. Și acest lucru ne vorbește, de asemenea, desigur despre valoarea și menirea copilului nenăscut încă. Sf. Grigorie Palama l-a descris pe Sf. Ioan ca pe un instrument viu al harului lui Dumnezeu și prin urmare Sfântul Grigorie spune că lumea era nevrednică de Sf. Ioan Botezătorul. Lumea era nedemnă de el și din acest motiv el s-a retras în deșert.

Este ceva aici pe care noi trebuie să îl aplicăm și să îl învățăm pentru viețile noastre, pentru că el se retrăgea și se separa de tot ceea ce este josnic și lumesc și se proteja de acele plăceri care ne pot înșela atât de ușor simțurile. Atât de ușor putem fi înșelați de lucrurile lumii care ne înșeală. Sf. Ioan Botezătorul a fost capabil să depășească acest lucru trăind doar pentru Dumnezeu. Cu cât putem trăi mai mult pentru Dumnezeu, cu atât vom fi mai protejați de înșelăciunea plăcerilor lumii.

Dar, după ce s-a retras în deșert Sf. Ioan a fost apoi revelat Israelului în acel moment când Hristos Mântuitorul era pe cale să apară. Aceasta este, desigur, providența lui Dumnezeu. Desigur, Sf. Ioan a părăsit deșertul pentru a sluji oamenilor și apoi s-a trezit el însuși proclamându-L pe Mesia chiar acelor oameni. Apoi, mergând mai departe cu povestea, îl găsim pe Irod care a comis adulter cu soția fratelui său. Sf. Ioan Botezătorul numește păcatul. Și trebuie să fim atenți pentru că există moduri în care oamenii au interpretat greșit această acțiune a Sfântului Ioan, folosind-o ca pe o scuză pentru a rușina public oamenii pentru păcatele lor private, pentru eșecurile lor personale.

Nu [așa]! Irod comitea public și fără rușine păcatul. El nu se temea de răspunsul oamenilor, nu se simțea judecat, nu se căia cu siguranță. Dar era un act public fără rușine și din acest motiv, pentru că păcatul în sine era fără rușine și public, Sf. Ioan Botezătorul spune și îl mustră, numește păcatul așa cum este. Acest model este corect doar când păcatul și răul sunt nerușinate și pretinse în public ca fiind bune. Nu trebuie să abordăm păcatele private ale oamenilor în acest fel. Și nici Sf. Ioan Botezătorul nu a făcut-o, pentru că acesta nu a fost un păcat privat.

Apoi, moartea lui Ioan ne învață atât de multe din nou. Mai întâi citim cum frica lui Irod de mulțime, de a fi nerespect și dezaprobat de mulțime, inițial l-a împiedicat să îl aresteze pe Sf. Ioan pentru ceea ce făcea și spunea despre el. Dar mai târziu, la petrecere, din nou din frica de cum îl vor privi prietenii, pentru dorința de a-și salva imaginea, el ordonă ca Sf. Înaintemergător să fie ucis, să fie decapitat. Mândria lui Irod îl conduce în mod constant la a plăcea omului, la căutarea aprobării și laudei, mai întâi din partea mulțimii, apoi chiar și a prietenilor săi. Și această căutare de a plăcea omului duce la un rău teribil. Părinții ne învață că mintea este dată de Dumnezeu ca rege pentru a domni peste simțuri și peste patimi. Dar ca și la Irod, mintea poate fi fermecată de rău. În ochii lumii acest om corupt și rău a fost victorios în fața sfântului drept al lui Dumnezeu. Dar în realitate, răul său a condus desigur doar la o stare veșnică de condamnare.

Și în mod similar nu trebuie să fim păcăliți de aparența exterioară a evenimentelor lumii. Nu trebuie să fim descurajați de ceea ce par a fi victorii de scurtă durată, pe care răul pare să le aibă asupra binelui în lumea noastră. Dumnezeu va avea întotdeauna decizia finală. Voia lui Dumnezeu se va face! Nu trebuie să ne fie frică. Și putem aplica acest lucru nu numai la nivel individual, la experiența noastră personală etc, ci și la marea scară a politicii și conflictelor și războaielor. Cei care par puternici și care par să pretindă victoria uneori, vor răspunde în fața lui Dumnezeu, la judecata lui Dumnezeu.

Sfințenia pe care o vedem în Sf. Ioan este într-adevăr fructul unei vieți trăite pentru Dumnezeu. Acesta este mesajul pe care trebuie să îl inserăm în noi înșine – o viață trăită pentru Dumnezeu. Și noi trebuie să fugim de lume cât de mult putem. Și desigur sunt responsabilități și circumstanțe în vieții noastre. Nu înseamnă că putem fugi cu toții într-un deșert fizic, ci trebuie să fugim lăuntric spre un deșert interior, așa cum se spune la Sfinții Părinți, deșertul inimii. Trebuie să găsim propriul nostru deșert spiritual și să ne refugiem în Dumnezeu în inimile noastre. Trebuie să construim în viețile noastre un cadru de timp în care este liniște, în care este rugăciune. Oricât de ocupați, oricât de înconjurați de alți oameni am fi, trebuie să construim în viețile noastre acel loc secret de liniște, deșertul interior unde putem fi singuri cu Dumnezeu.

Sf. Ioan a fost Înaintemergătorul Domnului dar a fost și Înaintemergător al monahismului, al altor bărbați și femei care au mers în deșertul fizic pentru a fi cu Dumnezeu, pentru a se concentra doar asupra lui Dumnezeu. Și este un miracol că și în zilele noastre oamenii urmează acest mod de viață și că îi putem vizita și obține și învăța din experiența lor, din prezența lui Dumnezeu din ei. În moartea sa, Sf. Ioan Înaintemergătorul a anunțat moartea lui Hristos. Vedem vestirea morții lui Hristos în moartea sa. Și astfel trebuie să ne vedem propria răstignire și propria noastră moarte pentru lume, de asemenea, ca o proclamare a victoriei lui Hristos, Moartea noastră, răstignirea noastră. trebuie să mărturisească lumii victoria lui Hristos. Dar, de asemenea, să mărturisească și credința noastră în această victorie.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!