De ce întâlnirile romantice îți distrug viața – p. Moise McPherson

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Moise McPherson care ne vorbește despre optica distructivă pe care astăzi oamenii o au relativ la întâlnirile romantice („dating” în engleză).

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce întâlnirile îți distrug viața – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. De-a lungul a 11 ani de preoție și 22 de ani de căsătorie am observat că a fi căsătorit este greu. Căsnicia va fi probabil cea mai grea sarcină sau aventură pe care ai putea să o ai vreodată în viață dintr-o varietate de motive.

Numărul unu: Este de lună durată. Etapele vieții vin și pleacă și se schimbă și toate aceste alte lucruri. Și totuși căsătoria este aceea parte constantă din ecuația vieții tale, care va dura, dacă Dumnezeu vrea, 30-40-50 de ani, în funcție de vârsta la care te căsătorești. Astfel căsătoria va fi unul dintre cei mai mari factori continui din viața ta, în perioada de maturitate.

Numărul doi: Trebuie să găsești o modalitate de a-ți echilibra viața cu viața altei persoane. Acest lucru este incredibil de dificil. Trebuie să-ți lași sentimentele și gândurile să plece și să devii maleabil, iar cealaltă persoană trebuie să renunțe la gândurile și și sentimentele Trebuie să găsiți compromisuri, modalități de a lucra împreună. Trebuie să găsiți calea de mijloc în care amândoi nu sunteți pe deplin „mulțumiți” de decizie. Această viață de compromis nu este ceea ce oamenii din zilele nostre caută. Ce altceva este dificil la căsătorie?

Numărul trei: Este stresantă. Este stresantă pentru că voi doi sunteți împreună ca într-o barcă, care este căsnicia voastră, și navigați pe mările vieții. Și viața este dificilă, este stresantă este agitată. Aveți copii, copiii au nevoi medicale sau vă pierdeți un loc de muncă sau banii nu sunt suficienți. Vă confruntați cu toate aceste situații intense și voi doi sunteți oarecum împreună pe această mică plută care urcă și coboară de-a lungul valurilor vieții.

Și le spun oamenilor: Uitați, întâlnirile sunt absolut cea mai rea idee și pregătire posibilă pentru căsătorie. De fapt, măcar să vedem asta: cultura noastră de astăzi, practic, a stabilit întâlnirile ca un mijloc de a-i învăța pe oameni să divorțeze. Acum, de ce este așa? Reprezintă un antrenament pentru eșuare. Când oamenii se întâlnesc astăzi, ei intră în niște legături profunde psihologice și fizice care pot dura uneori mai mulți ani, oglindind cumva căsătoria. Astăzi oamenii nu mai se “curtează” tradițional, când doi oameni încearcă să afle dacă sunt compatibili și apoi se îndreaptă către căsătorie, ci oamenii se prind în nisipurile mișcătoare ale întâlnirilor, și se afundă acolo, nu au o viziune clară încotro merg sau cum vor ajunge acolo sau când se va transforma într-o căsătorie, ci este doar o idee confuză de învârtire continuă într-o relație fără un scop real în minte. Și totuși toată dinamica relației începe să arate ca o căsătorie. De ce întâlnirile îi antrenează pe oameni să eșueze?

Numărul unu: intensitate / caracter.

Oamenii încep să se întâlnească și să stabilească valoarea întâlnirii în funcție de artificiile și explozia pe care o creează ea. Puteți vedea acest lucru absolut 100% evidențiat în filmele pe care Hollywood le lansează. Toate comediile romantice sunt despre această atracție nebună și despre cunoașterea reciprocă și compatibilitate și toate acestea lucruri diferite. Apoi cei doi oameni intră într-o relație. Și observi ce se întâmplă? Filmul se oprește întotdeauna acolo. Filmul se oprește acolo pentru că, ghici ce? Totul după aceea este plictisitor, este viața reală. Este monotonie. Mergi la serviciu, vii acasă în fiecare zi, trăiești o viață extrem de repetitivă. Intensitatea cunoașterii și artificiile și emoția dacă se va rezolva și care e legătura și toate astea, sunt complet separate de caracterul necesar persoanei pentru a se căsători și a rămâne căsătorit cu cineva.

Atât de des oamenii se implică în asta, au această explozie de intensitate, chestii fizice, toate aceste aspecte diferite, care le incită mintea, cu toată această dopamină și emoție, și apoi apare viața reală. Și ghici ce? Nimeni nu este tot timpul atât de captivant. Nicio relație nu este constant nouă… o explorare, după ce ai fost într-o relație pentru o perioadă de timp. Chiar și atunci când ești căsătorit de mult timp, le spun oamenilor despre asta, atunci când mă întreabă: Ai rămas vreodată fără lucruri de vorbit? Vorbesc cu soția mea despre problemele din viață care apar, cu copiii noștri sau despre dinamică sau orice altceva. Dar ne cunoaștem deja. Nu mai există ceva de „cunoscut” unul la celălalt.

Într-adevăr, după primul an de căsătorie, știi povestea completă a celeilalte persoane, îi știi copilăria, știi cam totul despre ea. Nu este ca și cum ai ieși la o întâlnire și deși ai fost căsătorit câțiva ani, stai acolo și începi să cunoști persoana și este atât de interesant și ea începe să te cunoască pe tine. Pur și simplu nu este așa. Este o consecvență care se construiește pe a avea caracter și a realiza că sunteți în asta împreună și nu este vorba despre un foc de artificii și emoții care în cele din urmă se stinge. Și vedeți asta cu oamenii – intră în relații, au această mare explozie, poate îi duce până la căsătorie, și apoi într-un an de căsătorie sau 2-3 ani de căsătorie toate scânteile au dispărut, dragostea a dispărut, nu mai sunt îndrăgostiți, nu mai este interesant.

Nu așa ar trebui să fie o relație. O relație nu ar trebui să fie un „Ferrari” pe care îl turați până când motorul explodează sau vă prăbușiți. O relație ar trebui să fie ca un „Honda Accord”, ceva pe care îl puteți conduce pur și simplu și care necesită întreținere normală și te va duce de la punctul A la B și este de încredere.

Altceva: Sentiment / familie. Sentiment versus familie.

Atât de mulți oameni intră în relații pentru modul în care cealaltă persoană îi face să se simtă și ei cred, chiar dacă spun asta sau nu, că ei sunt cumva centrul relației. El ar trebui să mă facă să mă simt într-un anumit fel. El ar trebui să mă construiască. Ea ar trebui să mă facă să simt bine. Ea ar trebui să-mi înțeleagă problemele. Ea ar trebui să se descurce cu asta etc. Ei au o viziune foarte narcisică asupra căsătoriei în care relația, pentru că așa este în întâlniri, totul se referă la cum te împlinește pe tine celălalt. Din păcate, când te căsătorești și începi să ai copii într-o familie, Ghici ce? Îți dai seama foarte repede că nu e nimeni acolo care să aibă grijă de sentimentele tale. Pur și simplu nu face parte din ecuație. Soția ta te poate încuraja și iubi, soțul tău te poate încuraja și sprijini, dar realitatea este că viața de familie este foarte mult despre a te revărsa în afară, este despre a te goli de tine însuți, este despre a fi un slujitor. este vorba despre a îngriji de copiii tăi, de oamenii din jurul tău și de a-i iubi. Și într-adevăr, în cele din urmă, este mult despre a te revărsa pe tine însuți în familie.

Acum poți spune că: Nimeni nu se revarsă în mine. De aceea trebui să ai [și] o relație cu Dumnezeu. Trebuie să ai acea iubire, acea încurajare, acea hrană care vine prin relația cu Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, care te umple și te împrospătează, te hrănește și îți hrănește sufletul. Pentru că realitatea este că viața de familie este epuizantă, e grea, e dificilă. Nu este ceea ce vezi pe Instagram. Nu este această idee absurdă de stat acasă cu aceste videoclipuri în care toată lumea se trezește dimineața și face totul de la zero sau orice altceva. Acesta este un felul de comercialism prostesc care a preluat ideea de “căsătorie tradițională”.

 Căsătoria tradițională, pe care o trăiesc și eu, implică să muncesc din greu, peste 40 de ore pe săptămână, pentru a compensa pentru faptul că soția mea stă acasă cu cei cinci fii ai noștri, și îi pregătește școlar acasă. Și ghici ce? Este greu pentru amândoi. Asta înseamnă că eu trebuie să muncesc multe ore și de asemenea că ea se ocupă în mod constant cu cinci copii. Este extrem de dificil. Nu aș putea sublinia suficient asta. Acesta este un mod de viață foarte greu și dificil. Și dacă aștepți ca cineva să vină alături de tine și să spună: „Ești cel mai bun și tu ești totul și voi avea grijă de tine” și bla, bla, bla…, asta nu e realitate, mai ales ca soț. Pentru că tu ești pilonul și stânca pentru familie. Tu ești cel care îți susține soția în lupta pe care o poartă. Tu ești cel care se revarsă în mod constant în alți oameni și trebuie să-L ai pe Dumnezeu să se reverse în tine. Iar modelul de întâlniri nu este despre asta.

Modelul de familie este doar despre a da, nu despre a primi. Asta este atât de greu. Și de aceea vedem din ce în ce mai mult, care e o mare tragedie, femei care își părăsesc soții și copiii pentru că nu se simt împlinite, pentru că nimeni nu are grijă de ele. Chiar și ideea asta de „îngrijire de sine” nu există în căsătorie… Îngrijirea de sine este rugăciunea. Îngrijirea de sine este postul. Îngrijirea de sine este puterea primită de la Dumnezeu pentru a continua și de a-ți purta crucea mai departe. De acolo obții asta, dar nu obții asta din neglijarea tuturor celor din jurul tău, pentru că nu poți. Pentru că toată lumea din jurul tău se va baza pe tine. Copiii se vor baza pe mamă pentru hrană, dragoste, afecțiune, educație, încurajare. Și întreaga familie se va baza pe soț pentru: casă, hrană, îmbrăcăminte, protecție, adăpost și toate aceste lucruri diferite.

Întâlnirile au devenit despre relațiile fizice

Și în cele din urmă, întâlnirile de astăzi au devenit atât de mult despre relațiile fizice și nu despre a avea o viziune a navigării prin viață, așa cum am spus mai devreme, cu o barcă și de a rezista furtunii. Relația fizică, în cuvintele Sfântului Ioan Gura de Aur care cred că a spus asta cu 1600 de ani în urmă, este astfel: „Atunci când un bărbat și o femeie își bazează relația pe chimia fizică, ea va dura un an și apoi se va epuiza.” Pentru că, din păcate, ca ființe umane, ne obișnuim, devenim desensibilizați la lucruri. Chiar și persoana despre care credem că este atât de uimitoare și minunată și care ne impresionează sau altceva, după aproximativ un an devine normală, devine o altă persoană.

Și astfel, atunci când relația este construită pe trupesc pe intimitatea fizică înainte de căsătorie, și vorbim despre intimitatea sexuală, intri, în această conexiune foarte profundă. Intimitatea fizică este și are un efect profund asupra sufletului uman. Amintiți-vă că omul a fost creat de Dumnezeu ca suflet și trup. Psiho-somatic. Aceste două elemente sunt unite împreună. Și orice facem în sufletul nostru insuflă viață în corpul nostru. Și orice facem în corpul nostru insuflă viață în sufletul nostru. Dar orice păcat facem în corpul nostru ne întunecă sufletul.

Și astfel, atunci când relația devine fizică, fără angajament pe termen lung, fără siguranța căsătoriei, fără viziunea de a fi împreună, creând o familie și iubindu-se unii pe alții la bine și la greu, depreciază fizicul și îl depreciază atât de mult încât oamenii de azi nici măcar nu înțeleg cum e să se căsătorească. De mult timp s-au jucat cu toate aceste antiteze în întâlni încât parcă au divorțat deja. Au avut o aventură la liceu cu care s-au întâlnit timp de 1-3 ani. Apoi s-a terminat. Apoi au mers la facultate și s-au întâlnit cu altcineva vreo doi ani apoi s-a terminat. Apoi s-au întâlnit cu altcineva după facultate și s-a terminat și aia. Au trecut prin mai multe încercări de a avea un soț, pentru toate intențiile și scopurile și niciuna nu a fost satisfăcătoare. Și apoi se căsătoresc, au copii, și cu tot stresul adăugat pur și simplu relația se topește și se destramă. Pentru că tot ceea ce s-au condiționat să facă este ca atunci când lucrurile devin grele, când ei se găsesc incompatibili, când nu le mai sunt satisfăcute sau împlinite nevoile, sau nu mai există acea scânteie, vor destrăma relația.

Fizicul e secundar

Pentru ca o relație să dureze pe termen lung, fizicul trebuie să fie secundar față de viziunea de a avea o familie și de a ne iubi și hrăni reciproc. În acel peisaj, fizicul este o completare frumoasă pentru strădania sfântă de a avea copii și de a avea o familie. Este o parte minunată și miraculoasă a căsătoriei. Este atât de miraculos, că au făcut un studiu și au descoperit că femeile care au fost căsătorite ca fecioare după 10 ani au raportat cele mai mari rate de satisfacție fizică în căsnicie comparativ cu femeile care s-au căsătorit nefiind virgine. Un alt lucru pe care studiile îl arată este că bărbații care sunt promiscui înainte de a se căsători au de asemenea cele mai mari rate de divorț. Deoarece devin nemulțumiți. Pentru că sunt obișnuiți să schimbe femeile ca pantofii. Și apoi când se uzează pantoful după puțin timp și nu-i mai interesează, când nu mai are aceeași strălucire și entuziasm și orice altceva, atunci scăpa de el.

Într-o căsătorie viziunea trebuie să fie pe termen lung. Și acea viziune pe termen lung trebuie să fie: copii care Îl slăvesc pe Dumnezeu, în fața valurilor mării și a tumultului vieții, împreună, uniți împreună, ținându-se și îmbrățișându-se unul pe celălalt în acea mică barcă a căsniciei tale, în timp ce valurile urcă și coboară pe marea vieții în tot impredictibilul implicat. În această dinamica, în acest scenariu, a se agăța unul de celălalt, fizic, sporește intimitatea în căsnicie. Devine ca cireașa de pe tort, deoarece aceasta nu poate fi tortul. Tot scopul în căsătorie este de a crea ceva mai mare decât voi înșivă. Nu este doar pentru voi, pentru că dacă era pentru voi înșivă, ați avea poate doar unul sau doi copii. Poate ți-ai retrimite soția la muncă, poate ea n-ar sta acasă, poate n-ar face școală acasă, poate n-ai avea atâtea pe umeri. Nu! Totul în căsătorie devine glorios pentru că o faci pentru Dumnezeu și pentru slava lui Dumnezeu. Pântecele va purta copilul și veți spune: „Doamne, indiferent de ce copii ne vei binecuvânta, îi vom accepta cu bucurie”. Și vă luptați pentru a rămâne împreună în această călătorie grea și anevoioasă a vieții, agățându-vă unul de celălalt pentru că în căsătorie găsești consolare în a fi aproape și a fi împreună.

Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți cu o pereche minunată și evlavioasă. Mă rog ca, dacă sunteți căsătoriți și urmăriți acest videoclip, să vă pocăiți pentru acele păcate din trecut care v-au împovărat sufletul și din cauza cărora ați fost distrași și să alegeți viziunea dreaptă și evlavioasă a căsătoriei. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!