Conștiința duhovnicească de sine – p. Spiridon Bailey

Urmăriți un cuvânt folositor al părintelui Spiridon Bailey despre cum să trezim și cum să folosim conștiința duhovnicească de sine.

Care sunt prioritățile noastre duhovnicești?

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Conștiința duhovnicească de sine – p. Spiridon Bailey

De foarte multe ori în Evanghelii Îl auzim pe Iisus avertizându-ne să nu fim foarte îngrijorați cu lucrurile care nu sunt importante, să nu devenim concentrați pe trivialități, pe toate acele lucruri trecătoare, care se vor duce din viața aceasta, dar că ar trebui să ne concentrăm pe mântuirea sufletului care este veșnic.

Într-o anumită măsură, cei mai mulți dintre creștini încearcă să acționeze astfel în viața lor, dar probabil ne mai surprindem gândindu-ne prea mult la contul bancar, sau ce vor crede ceilalți oameni despre noi, sau despre cum arătăm, sau chiar visând că vom trăi o viață lungă și cu sănătate. Bineînțeles că o viață fără boală este o binecuvântare, dar până și lucrurile bune din această viață, dacă ne concentrăm prea mult pe ele, mintea noastră se va umple cu acele lucruri ale lumii acesteia care ne pot duce la orbire, care ne pot face orbi față de ceea ce este cu adevărat important, adică acele lucruri veșnice, [cum ar fi] mântuirea noastră.

Lungimea vieții noastre este complet în afara puterii noastre. Niciunul dintre noi nu poate adăuga o zi la lungimea vieții noastre. Nu contează cât de mult încercăm să forțăm lucrurile într-o anume direcție. Cineva ar putea supraviețui miraculos unui accident teribil și chiar și lumea ar putea confirma asta, iar un altul s-ar putea să se împiedice într-un mod foarte banal și să-și piardă viața din cauza unei mici căzături. Din perspectiva lumii acesteia, prin ochii acestei lumi, aceste lucruri ar putea să pară întâmplătoare. Dar atunci când înțelegem lucrurile din perspectiva proniei lui Dumnezeu nimic nu mai este întâmplător.

Pentru fiecare dintre noi, viața ajunge la final atunci când Dumnezeu alege să ne cheme acolo. Pe fiecare dintre noi. Poate vom muri într-o oră, într-o zi, într-o săptămână, și tot așa. Niciunul dintre noi nu știe când. Este ceva ce nu putem controla. Iar Iisus ne avertizează ca să ne pregătim cu adevărat pentru acel moment. Atunci când vom muri, nu este vorba numai de moartea noastră când Iisus ne spune să ne pregătim pentru ce urmează ci și de ceea ce urmează după, și anume despre judecată. Fiecare dintre noi va fi judecat de Dumnezeu. Nu avem nici un control asupra lungimii zilelor noastre, dar putem controla modul în care viețuim până la un punct. Iar aceasta este ceea ce vom lua cu noi în veșnicie și vom da seama la judecată.

Aceasta trebuie să fie prioritatea vieții noastre iar îngrijorarea nostră nu trebuie să fie problemele trecătoare, sau cele politice, lucrurile omenești, ci cele legate de veșnicie, de judecată. Pregătirea pentru eternitate. Pregătirea pentru ceea ce are să vină. Deoarece, Dumnezeu din mare Sa iubire ne avertizează. Ne dă această avertizare pentru a ne pregăti. Chiar de ne vom pierde viața într-o oră, chiar de voi muri înainte de a ajunge acasă astăzi, nu pot să-i zic lui Dumnezeu, la judecată, că niciodată n-am știut, că niciodată nu m-ai avertizat. Nu contează cât de lungă, sau cât de scurtă, ne este viața știm că Dumnezeu ne-a avertizat să fim pregătiți. Este o chemare la pocăință.

Noi, cei care credem în chemarea lui Hristos și în adevărul Evangheliei Sale, de câte ori nu trăim ca și când nu am crede deloc, ca și când nu ar fi adevărat? [Ca și când am crede] că nu vom muri, că nu vom fi judecați. Cât de des cădem în păcat și judecăm pe alți oameni, sau ne supărăm, cât de des refuzăm să ne iertăm unii pe alții! Iar dacă nu putem vedea aceste lucruri în noi înșine, dacă nu putem vedea că încă suntem supuși păcatului, chiar de avem credință, ne mințim pe noi înșine. Ne înșelăm pe noi înșine. Atunci când auzim vorbele lui Hristos trebuie să recunoaștem că trebuie să ne schimbăm. La aceasta ne cheamă Hristos: trebuie să mă schimb. Nu trebuie numai să recunoaștem această nevoie de schimbare, dar să avem și dorința de a ne schimba. Trebuie să dorim să ne schimbăm.

Auzim poruncile lui Dumnezeu și știm că judecata va veni. Și cu toate acestea viața noastră este încă atât de plină de răutate, atât de plină de păcat. Ar trebui să ne întrebăm atunci: Cum aș putea să mă schimb? Probabil în acele momente de limpezime ne dorim schimbarea, vrem să ne schimbăm, și strigăm către Dumnezeu: Doamne arată-mi cum! Bineînțeles că harul lui Dumnezeu, și prezența Duhului Sfânt sunt cele care ne transformă în cele din urmă, dar Dumnezeu vrea să ne luptăm și noi și ne pune înainte exemplul sfinților, viețile sfinților, pentru ca noi să vedem cum să ne schimbăm.

El ne arată modelul, și ne spune: Uite, aceștia au fost oameni păcătoși care s-au transformat, care și-au găsit mântuirea. Uită-te la viețile lor și imită acele lucruri care i-au condus la schimbare și la mântuire. Atunci când ne uităm la viețile sfinților, observăm caracteristici comune. Deși au trăit în perioade și împrejurări diferite, vedem caracteristici comune, lucruri pe care Dumnezeu ne cheamă să le imităm. În viețile sfinților vedem credința și încrederea în Dumnezeu. dar de asemenea vedem și o anumită distanțare de lume. În toate viețile sfinților vedem o dorință de a face bine, de a trăi în adevărată pocăință, de a lupta pentru o adevărată viață creștină, dar de asemenea vedem și o trezvie, adică o conștientizare duhovnicească de sine; în viețile sfinților vedem această conștientizare duhovnicească de sine prin care aceștia își recunosc propriul păcat.

În viețile multor sfinți îi auzim pe mulți dintre ei zicând: ”Eu sunt cel mai mare păcătos dintre păcătoși.” Iar aceasta nu este numai o falsă smerenie, o fază spusă numai cu buzele, aceștia sunt conștienți de sine în mod duhovnicesc, recunoscându-și propriile păcate. Iar din cauza acestui lucru observăm la ei o mare pocăință, și în consecință o mare compasiune pentru alții. Viețile lor sunt bazate pe rugăciune, pe participarea la toate tainele Bisericii. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le imităm. Suntem chemați să ne trezim la realitate. Moartea se aproprie repede pentru fiecare dintre noi, iar atunci oportunitatea noastră de a ne transforma, oportunitatea de a ne pocăi și, de a face ascultare vor dispărea.

Dumnezeu ne dă această scurtă viață pentru a putea să răspundem [chemării]. Atunci când vom muri, diavolii se vor grăbi să ne revendice sufletul. Pentru fiecare dintre noi, diavolii se vor grăbi să ne revendice sufletul. La acel moment toate fanteziile, toate prefăcătoriile, toate cele ascunse, vor fi date la o parte și vom rămâne în adevăr, așa cum suntem.

În Psalmul 115 citim că ”Tot omul este mincinos!” Orice om este un mincinos. Iar asta nu pentru că spunem mereu vorbe mincinoase, ci pentru că noi ne mințim pe noi înșine, deci nu numai pe alți oameni, dar pe noi înșine. Există o minciună la baza umanității noastre, care este refuzul nostru de a recunoaște adâncimea păcatului nostru, adâncimea răului pe care l-am lăsat să crească în inimile noastre. Cu adevărat ne mințim pe noi înșine, dar cu siguranță nu-L putem minți pe Dumnezeu, și cu siguranță nici pe acei diavoli, care vor încerca să ne ceară sufletul. Știind asta nu ar trebui să ne fie frică, nu ar trebui să ne lăsăm zdrobiți, și să cădem în pasivitate. Ci din contră. Această avertizare trebuie să ne împingă să răspundem [chemării Domnului].

Avertizarea pe care o primim de la Iisus are menirea de a chema la un răspuns. Trebuie să strigăm la Dumnezeu. Trebuie să-I cerem iertare și să aibă milă de noi. Trebuie să strigăm rostind cuvintele ”Rugăciunii lui Iisus” cât de des putem. Trebuie să devenim conștienți cât de păcătoși suntem înaintea lui Dumnezeu, așa cum au făcut-o și Sfinții în trecut. Tot ca ei, trebuie și noi să căutăm să primim mila Sa. Bineînțeles că în dragostea Sa de oameni Dumnezeu ne oferă taina mărturisirii pentru a ne spăla de multele păcate care ne trag în jos. Trebuie să alergăm să ne mărturisim pentru a primi mila și iertarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne eliberăm de păcatele care ne țin la pământ.

O mare minciună a diavolului este că această viață este tot ce avem. Că această lume este totul. Că trebuie să viețuim pentru lucrurile din această lume, în fiecare moment, și în orice zi, în râs și în plăceri. Aceasta este ceea ce auzim toată ziua de la această lume: “Eu iubesc viața”, încercând să umple viața cu sărbători nemaipomenite, cu avuții. Haideți să respingem această mare înșelare deoarece este o mare înșelare. Să luăm aminte la atenționarea lui Hristos cum că moartea se apropie. Așa cum afirmă ieromonahul Serafim Rose ”Este mai târziu decât credem noi.” Trebuie să ne pregătim; trebuie să fim gata. Moartea vine și la fel și judecata pentru fiecare dintre noi. Iar când auzim avertizarea lui Hristos să nu fim atât de atașați de lucrurile acestei lumi, ci să ne concentrăm pe sufletul și pe mântuirea noastră. Să ne aducem aminte că El ne poruncește toate acestea nu din alt motiv, ci din dragoste.

”Nu te temi de moarte, pe care fiecare dintre noi o vom vedea în curând? Cum vom privi la înspăimântătorii îngeri care vin să ne ia sufletul din trup? Cum vom călători de-a lungul acelui drum lung și fără de sfârșit dacă nu ne-am luat cele necesare călătoriei?” ~Sf. Teodor Studitul

”Este mai târziu decât credem! Să ne grăbim deci să facem lucrarea lui Dumnezeu!.” ~ Ieromonah Serafim Rose

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!