Dezumanizarea ateistă prin ochii neuroștiințelor – Dr. Iain McGilchrist

Urmăriți un foarte bun material în care dl. dr. Iain McGilchrist, un influent psihiatru, filosof și specialist în neuroștiințe care ajunge pe baza bunului simț la concluzii duhovnicești legate de ateismul dezumanizant contemporan.

Un material care merită văzut.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Dr Iain Mcgilchrist

A fi sau a nu fi? – Înțeleg pe baza autorității unui membru al familiei regale daneze, este întrebarea, dar nu este singura. Alte câteva dintre acestea: Pentru ce este viața? Cine suntem noi? Și ce facem aici? În recenta mea carte “The Matter with Things”, fac tot posibilul să abordez aceste întrebări și să încerc să stabilesc de ce am înțeles lucrurile atât de prost. Nu mă refer aici doar la crime odioase, cum ar fi otrăvirea oceanelor, distrugerea pădurilor și persecutarea popoarelor indigene, lupte, războaie și înrobirea oamenilor în căutarea de metale rare, topirea calotelor de gheață și aducerea la dispariția unor specii rare și frumoase de ființe vii, estomparea frumuseților lumii.

Acestea sunt vizibile, dar mai puțin vizibil este că ne pe noi înșine ne nenorocim nu există nici o îndoială în a spune că suntem mai bogați ca niciodată. dar bogăția și puterea, singurul motiv pentru care ne îmbogățim nu-i face pe oameni mai fericiți. Întrebați un psihiatru sau uită-te la fața lui Vladimir Putin cu putere de viață și de moarte asupra a milioane de oameni și proprietar al celui mai scump suport de hârtie igienică din lume.

Nu, bogați cum suntem noi, suntem de asemenea mai anxioși, deprimați, singuri, izolați și lipsiți de scop decât am fost vreodată efectul este de proporții uluitoare, iar dovezile sunt clare, se poate demonstra că au puțin de-a face cu diagnosticul la modă deci de ce este acest lucru? Eu cred că pentru că nu mai avem nici cea mai vagă idee ce înseamnă o viață umană într-adevăr, există un sens în care noi nu mai trăim într-o lume, ci existăm într-un simulacru creat de noi înșine. te aștepți să vorbesc de creiere și eu nu te voi dezamăgi lăsând deoparte nuanțele și condensând trei decenii de cercetare și o vastă cantitate de dovezi într-o frază: “Suntem acum hipnotizați de cea mai puțin inteligentă parte a creierului nostru”

Din motivele de supraviețuire o emisferă a creierului cea stângă a evoluat peste milioane de ani pentru pentru a favoriza manipularea apucarea,  obținerea și controlul cealaltă parte, dreaptă, i-a fost dată astfel sarcina de înțelegerea imaginii de ansamblu atât de conflictuale sunt aceste obiective încât în oameni emisferele sunt în mare parte sechestrate una de cealaltă capacitatea noastră aparentă în aceste zile de a auzi doar ceea ce vine din emisfera stângă nu depinde de creierul în sine în care nu s-a schimbat radical nimic în câteva secole, deși este cu siguranță în continuă evoluție ce mai propabil e așa: cumperi un aparat de radio și în curând găsești câteva canale care merită ascultate pentru o mulțime de motive, după un timp, ajungi să asculți doar un singur. Nu aparatul de radio s-a schimbat, ci tu. Și în cazul creierului nici nu ar fi contat atât de mult dacă am fi rămas pe canalul inteligent, dar noi nu asta am făcut am ales pe cel a cărui valoare nu are nimic de-a face cu adevărul și nici cu curajul, magnanemitate și generozitatea, ci doar lăcomia de a înșfăca și de a obține manipulare.

Și nu,  diferența dintre emisferele nu este un mit care a fost deconspirat ci această credință este un mit care necesită o demitizare și pe care l-am demitizat cu destul succes de ceva timp ceea ce cu siguranță trebuie să fie demascat este povestea veche și proastă a psihologiei populare că emisfera stângă raționează și limbajul și poate un pic plictisitoare, dar este la cel puțin de încredere ca un contabil plictisitor iar emisfera dreaptă se ocupă de emoții și imaginile, dar este predispusă să fie capricioasă și imprecisă. Toate acestea sunt greșite, deoarece acum știm că fiecare emisferă este implicată în totul și că, de fapt emisfera stângă este mai puțin emoțională stabilă, precum și mai puțin inteligentă adică atât cognitiv cât și emoțional și social decât dreapta emisfera dreaptă este un ghid mult superior al realității și halucinațiile sunt mult mai frecvente mai grosiere și mai persistente după leziuni în emisfera dreaptă, decât în cea stângă. Fără ca emisfera dreaptă pe care să se bazeze, emisfera stângă este complet pierdută neagă literalmente cele mai evidente fapte, minte și inventează lucruri și nu știe despre ce vorbește. Și este neobosit, inefabil de veselă în fața unui copleșitor dezastru.

Ați putea spune: “Dar ce dacă? În primul rând, de fapt, nu-mi pasă unde se întâmplă lucrurile în creierul meu.” Dar contează foarte mult pentru că fiecare emisfera are o viziune diferită asupra lumii și aceste puncte de vedere nu sunt strict compatibile și astfel, atunci când reflectăm, filozofăm sau discutăm public, suntem destul de mult forțați fără să știm să favorizăm o bandă sau cealaltă se pare că pentru noi să fim de două păreri să părem inconsecvenți este un păcat mai mare decât să greșești în mod constant nu este loc pentru “da, dar…” pentru nuanțare, pentru a vedea opusul ascuns care este întotdeauna acolo în tot ceea ce ne este vândut.

Deci, ce sunt aceste două vizuni emisferice ale lumii ? Sper că le veți recunoaște din experiență. Stânga folosind un fascicul îngust, împrăștiat al atenției, sare de la un detaliu la altul folosind ceea ce este deja familiar anumite detalii statice, explicite, abstracte decontextualizate, fără corp, categorisite generalizate în natură lor și redus la suma părtilor acetora Totul este previzibil și controlat acesta este un univers neanimat și visul oricărui birocrat Este ca o hartă în raport cu lumea care a fost  cartografiată, util în măsura în care lasă deoparte aproape orice e important și singura sa valoare este utilitarismul însăși rețineți că tot ce este aici este o re-prezentare ceea ce înseamnă literalmente prezent din nou când de fapt nu mai este prezent, ci mort și clasat.

Cealaltă emisfera, dreaptă, nu vede reprezentarea, ci prezența vie folosind atenția lărgită, susținută vigilentă asupra lumii, vede ceea ce este proaspăt și unic ce nu este  niciodată pe deplin cunoscut niciodată sigur în cele din urmă, dar plin de potențial înțelege tot ceea ce este și trebuie să rămână implicit: umor, poezie, artă, poveste, muzică sacrul într-adevăr tot ceea ce iubim înțelege că nimic nu este niciodată pur și simplu static și neschimbător, ci curge și radical interconectat și că părțile din invenția emisferei stângi și că ceea ce vedem noi ca părți sunt deja întreguri la un alt nivel aceasta este o lume liberă, un univers animat și un coșmar al birocraților. Are toată bogăția și complexitatea de neconceput a lumii pe care emisfera stângă, a cartografiat pur și simplu.

Aceste două moduri de a vedea lumea sunt fiecare vitală pentru supraviețuirea noastră trebuie să simplificăm și să ne detașăm pentru a manipula lucrurile pentru a face față la necesitățile vieții și pentru a construi bazele unei civilizații Dar pentru a trăi în ea trebuie să aparținem și noi lumii vii și să înțelegem complexitatea a ceea ce suntem cu care ne confruntăm această diviziune a atenției, funcționează ca avantaj atunci când  folosim ambele moduri de vedere dar este un handicap, de fapt, este o catastrofă. atunci când folosim doar unul așa cum am explicat în cartea “Master and his emissary”, de două ori în istoria Occident în Grecia Antică și apoi la Roma o civilizație a început cu o armonie extraordinar de fructuoasă  între stânga și dreapta dar pe măsură ce s-a depășit, s-a deplasat din ce în ce mai mult spre viziunea emiseferei stângi asupra lumii, înainte de prăbușire.

Aceeași traiectorie este acum urmărită pentru a treia oară după revărsarea miraculoasă de creativitate în societatea științei, artelor și filozofiei pe care o numim Renaștere, civilizația noastră a trecut de la perioada Iluminismului, beată de credința arogantă că știe totul și că poate rezolva totul din ce în ce mai mult spre stânga Suntem acum ca niște somnambuli care fluieră un melodie veselă în timp ce ne îndreptăm spre abis. Există un fenomen în psihologie numit efectul Dunning-Kruger care înseamnă că cu cât știi mai puțin cu atât mai mult crezi că știi și vice-versa. Emisfera stângă nu știe ce nu știe și astfel crede că știe totul. Emisfera dreaptă care în realitate înțelege mult mai mult este conștient de aceste vaste necunoscute Atunci când funcționăm bine emisfera dreapta testează teorie emisferei stângi asupra realității folosind experiența din lumea reală dar viziunea emisferei stângi, una mecanică bi-dimensională fără viață această construcție geometrică a fost externalizată în jurul nostru într-o asemenea măsură că atunci când emisfera dreaptă verifică cu experiență lumii reale, constată că emisfera stângă a colonizat deja întreaga realitate.

Realitatea, cel puțin pentru cei dintre noi care duc o viață urbană modernă și occidentală este un simulacru perfect al lumii conform emisferei stângi. Lucrurile care ne dădeau un indiciu că teoreticienii noștri reducționiști habar nu aveau ce spuneau se estompează pentru cei mai mulți dintre noi Acestea au fost: apropierea de lumea naturală, de sentimentul unei culturi comune și coerente , a corpulului ca pe ceva ce trăim nu doar posedăm puterea artei bune și sentimentul de ceva sacru care este foarte real, dar dincolo de limbajul cotidian trecerea la AI  care arpropo însemană  procesare artificială de informație, nu inteligență artificială în multe feluri ar putea fi văzut ca replicând funcțiile emisferă stângi la o viteză înspăimântătoare prin întregul glob.

Motivul evoluționist al dezvoltării emisferei stângi a fost doar pentru a spori puterea acest lucru ar putea fi într-adevăr văzut ca fiind scopul logic final al emisferei stângi care, în fond, nu are nici un simț al imaginii de ansamblu a altor valori sau a modul în care contextul și chiar și pur și simplu amploarea și dimensiunea schimbă totul. Fiecare înger are diavolul său ce pare bun într-un context poate fi departe de a fi bun în alt context sau când este extins prea mult dar fiecare diavol are îngerul său și tot creditul pentru AI acolo unde are potențialul de a fi un ajutor enorm pentru noi mai presus de toate, cred că acest lucru este în găsirea modalități de a ajuta la inversarea daunelor provocate de valul de distrugere care industrializarea însăși a adus distrugerea vieții la care m-am referit la început reparație ecologică.

Aici poate fi cu adevărat un înger bun cel mai bun la care putem spera și la fel de multe alte lucruri pentru care să fim recunoscători poate ajuta la tratarea bolilor și poate găsi metode mai puțin distructive, cum ar fi fuziunea nucleară pentru a genera energie ca o paranteză, totuși, poate că dependența noastră de putere este o parte a problemei și noi ar trebui să ne propunem să folosim mult mai puțină energie în viitor și deși ca medic, vei fi surprins să auzi că sunt interseat în tratarea bolilor aici durata de viață este de un  milion de ori mai puțin importantă ca și calitatea vieții. și vom muri cu toții de ceva într-o zi trebuie să ne concentrăm pe calitate și nu pe cantitate de viața și aici cred că AI ar putea ajuta.

Dar cum? Bănuiesc că prin abordarea unui fel de probleme tehnice pe care le-am menționat și să stea cât mai departe posibil de viețile de zi cu zi. Lăsați-mă să explic: Nu ne poate ajuta inteligența artificială prin eliberarea de timp pentru noi prin eliminarea sarcinilor banale ? Desigur, IT-ul economisește timp făcând lucruri rapid sau chiar așa ? Șefii se îmbogățesc plătind salarii mici, dar noi devenim în mod nedorit, sclavi salariului Acest lucru este deja evident în moduri nu chiar mici care se adaugă cumulativ la stresul de zi cu zi al vieții și îi răpește senzația de conexiune cu o altă ființă umană precum și de a ne răpi de cea mai prețioasă resusă: timpul.

Acest lucru a devenit mai evident în ultimii patru sau cinci ani, nu doar din cauza COVID, deși a accelerat un trend deja evident. Pe măsură ce din ce în ce mai multe procese care înainte se rezolvau cu un telefon de cinci minute au fost automatizate ne aflăm intrând în comerț cu un program de calculator pentru câteva ore de distracție care ne-au condus într-un buclă absurdă și închisă și apoi raportând jucăuș “Oops ceva nu a mers bine” Și dacă după aceasta ții telefonul în mână timp de o oră pentru a vorbit cu o persoană reală, aceștia par să fi fost atât de degradate de aplicarea algoritmilor de tip mașină că ar putea la fel de bine să fie ei înșiși mașini. Viața de zi cu zi a devenit mult mai rea pe măsură ce mașinile înlocuiesc treptat oamenii ce se întâmplă cu înflorirea umană?

Ce se întâmplă atunci când dependența de mașini ne desființează de abilitățile noastre? Un proces deja bine pus la punct avansat și mai ales ce se întâmplă dacă din orice număr de motive, cum ar fi lipsa a ceea ce numim resurse, pene extinse de curent prăbușirirea ordinii civile sau război sau doar nesustenabilitatea prezentului nivel de creștere pe întreaga populație nu mai putem avea întotdeauna aceste mașini pe care să ne bazăm? Cât de rezilienți, descurcăreți, pricepuți și abili ne vom dovedi a fi în comparație cu strămoșii noștri?

Lăsând la o parte aceste alarmante, dar în nici caz alarmiste posibilități, ce ziceți de impactul asupra noastră a pierderii contactului zilnic cu ființele umane pe măsură ce mai multe locuri de muncă devin automatizate? Ce se întâmplă cu cei care sunt făcuti șomeri? Da, câțiva norocoși deștepți ar putea obține locuri de muncă în IT dar motivația economică este foarte simplă mașinile sunt mai ieftine decât oamenii, așa că scopul trebuie să fie de a angaja mai puțini oameni nu-i așa? Și cum rămâne cu demnitatea noastră de oameni liberi datorită AI putem scăpa de îngrozitorea posibilitate deja realizată în China că oriunde mergem, orice am cumpăra, cu oricine am fi, fiecare cuvânt, fiecare acțiune gândurile exprimate de fețele noastre totul este potențial monitorizat folosite împotriva noastră și orice libertate ne mai rămâne parametric restrânsă în mod corespunzător.

Devenim ne-oameni ne-cetățeni, ne-umani. Singurul răspuns la acest lucru pare a fi un fel de cursa a armelor AI  în care presupușii buni folosesc AI pentru a opri AI-ul celor răi Dar chiar dacă acest lucru s-ar putea întâmpla și nu văd cum, dar nu sunt un expert în AI Cum știm cine sunt “cei buni”? Sunt cei de la WEF? Problema cu fiecare pas pe care mărește raza de acțiune a puterii umane este că mai devreme sau mai târziu va fi folosită pentru rău Și odată ce AI-ul unui regim pernicios ajunge la un anumit nivel poate distruge efectiv orice încercare de a rezista la ea aducând perspectiva unei totalitarism care nu poate avea sfârșit.

Toate deciziile care afectează oamenii sunt morale și așa cum am argumentat îndelung moralitatea nu este pur utilitaristă și nu poate fi redusă la un calcul fiecare situație umană este de fapt unică iar unicitatea are de a face cu istoricul personal conștiință, memoria,  intenția tot ceea ce nu este explicit la care ne referim la care se referă acest cuvânt înșelător de simplu “emoție”, toată experiența și înțelegerea dobândită prin și stocată în corp tot ceea ce ne face oameni, nu mașini. Bunătatea provine din minți virtuoase nu din urmarea regulilor Pe măsură ce mașinile devin mai omenești sau așa se pretinde, oamenii devin mai mult ca mașinile AI este acolo pentru a face ca lucrurile să se întâmple să ne ofere control, dar acest lucru este bun doar dacă progresăm în înțelepciune la fel de repede cum progresăm în know-how tehnic altfel e ca și cum ai pune mitraliere în mâinile unor copii mici.

Apropo, dacă găsiți dovezi ale unei creșteri comparabilă în înțelepciune îmi vei o carte poștală, nu-i așa? Merită să subliniem că subiecții cu schizofrenie a căror gândire și comportament sunt asemănătoare cu cei ai căror emisferă stângă este suprafuncționlă și a emisferă dreptă hipofuncțională văd o lume alcătuită din bucăți și adesea percep oamenii ca obiecte neanimate și mașinării sau zombi. Pentru ei nimic nu pare real doar un simulacru o făcătura, un joc pus în scenă pentru a-i înșela Pentru ei, o persoană poate arăta ca o persoană, dar dar de fapt nu este decat un AI.

Și pentru mine credința că mașinile ar putea să devină conștiente este de fapt doar faza inversă a punctului de vedere că noi, ființe conștiente suntem de fapt doar mașini. Psihiatrul Rd Lang a raportat un pacient schizoid care își vedea soția ca pe un mecanism ea era un obiect pentru că tot ceea ce făcea părea un răspuns previzibil, predeterminat. El de exemplu îi spunena că o glumă obișnuită și amuzantă și când ea, obiectul , a râs acesta a concluzionat că este în întregime condiționată de natura ei robotică.

În ipoteza deterministă și mecanicistă care reflectă ceea ce nu este nici măcar o parodie a unei anumite poziții științifice comune ea reprezintă, de asemenea, o înfricoșătoare psihopatologie În ceea ce privește cyborgii cea mai bună cale de a distruge umanitatea ar fi să o hibridizăm cu un mașinărie nu-i numesc pe cei care urmăresc acest scop răi, ei pot avea doar un eșec de imaginație, dar scopul în sine este malefic dacă putem numi ceva malefic, nu poate decât să ne degradeze și mai mult ideea de ceea ce este sensul vieții umane și evident, ne expune la control totalitar care nu cunoaște limite.

Mi se pare că suntem ca și cartea “Ucenicul vrăjitorului” care știa vraja care ar fi pus lucrurile în mișcare , dar nu avea nici o idee cum să o facă să se oprească Evident că duhul a ieșit din sticlă și nu mai poate fi pus la loc. cu excepția cazului în care se prăbușește civilizația ceea ce mi-e teamă că este departe de a fi improbabil Deci, ce putem spera pentru viitor? ce contează pentru viitorul omenirii este imaginația și valorile prin care ne lăsăm conduși emisfera stângă poate fi deseori un obstacol în calea imaginației și are o unică valoare simplă: putere. Acest lucru este din punct de vedere intelectual, moral și spiritual falimentar.

Poate AI mai departe să ajute funcționarea emisferei drepte? Nu cred că în mod direct pentru că este departe de a fi o chestiune de presare diferite paralelă , mai degrabă decât serial, dar poate, alegând proiecte foarte atent și hotărât îndepărtându-se de cele care vor dăuna Alegerile tale sunt un act moral nu poți să ignori asta Am pictat niște tablouri întunecate, dar în situația în care ne aflăm acum cât timp avem timp, putem face ceva? În mod ciudat, paradoxul este că pentru a reuși în AI al cărui scop este de a ne oferi control trebuie să renunți la control cel puțin într-o mare măsură, să renunți la mecanisme, birocrație, micromanagement și strangularea de către sistemele, trebuie să lucrăm cu natura, nu împotriva naturii.

Un grădinar nu poate să facă o plantă sau să o facă să crească, grădinarul poate doar să permită și să încurajeze planta însăși să facă ceea ce face sau să o înghesuie și să îi reducă șansele de a prospera. Oamenii în această privință sunt ca plantele nu putem fi decât mai mult sau mai puțin împiedicați în harul nostru de presiunile externe, avem nevoie spontaneitate, deschidere la risc și încredere în intuiția noastră pentru o imaginație și creativitate și pentru ca noi să fim vii și cu adevărat prezenți.

Așa că eu zic să găsim oameni cu un istoric dovedit de inteligență și mai presus de toate înțelepciune, apoi dați-le timp nu le mai suflați în ceafă, opriți-vă din a-i întreba câte lucrări au publicat recent sau cât de aproape sunt de o produs brevetabil este adevărat că dacă ai încredere uneori vei fi dezamăgit, dar mai des în această arenă vei fi foarte bine recompensat, în timp ce dacă monitorizați și controlați, nu vei primi niciodată mai mult decât mediocritate și nu ne putem permite mediocritate chiar acum dacă nu vrem să devenim din ce în ce mai mult diminuați ca oameni, avem nevoie de oameni care să controleze mașinile, nu ele să ne controleze pe noi.

Nu vorbesc aici despre un viitor apocaliptic ci vorbesc despre Apocalipsa din prezent: renunțâm deja calm și liniștit la libertatea noastră, la intimitatea noastră. demnitatea, timpul nostru, valorile noastre și talente pentru mașină Mașinile ne vor servi bine dacă ne scapă cu adevărat de corvoadă, dar noi trebuie să lăsăm afacerile umane oamenilor dacă nu ne semnăm propriul nostru mandat de condamnare la moarte tot ceea ce prețuim cel mai mult nu poate fi obținute prin control sau printr-un efort de voință multe scopuri rațional dezirabile, cum ar fi somnul sunt pur și simplu incompatibile cu starea de spirit necesară pentru a le urmări ele trebuie să vină, dacă vin, ca produsul secundar al unei vieți bine trăite printre acestea sunt înțelepciunea noastră însăși urmată îndeaproape de imaginație, creativitate curaj, smerenie, virtute, iubire, milă admirație, credință și înțelegere. Ele nu pot fi forțate prin voință.

 Ceea ce face ca viața să merite trăită este ceea ce poate fi descris doar ca fiind o rezonanță, o întâlnire cu alți ființe vii cu lumea naturală și cu cele mai mari produse ale sufletului umani unii ar spune ale cosmosului însăși Doar din întâlnirea cu incontrolabil, experimentăm cu adevărat lumea și să devenim pe deplin vii. Rezonanța unei relații reale cu o altă ființă conștientă nu este posibilă acolo unde nu există libertate, spontaneitate și viață Ne o provocare măreață în față una în care deciziile  și răspunsurile  voastre , prietenilor mei  vor fi de cea mai mare importanță așa că vă voi lăsa cu o întrebare o întrebare importantă care este una care fiecare om trebuie să răspundă A fi sau a nu fi? Aceasta este de fapt întrebarea. Mulțumesc.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!