Semnul crucii (Novak Djokovic) – p. Iosia Trenham

Urmăriți pe părintele Iosia Trenham care ne vorbește despre semnul crucii folosind exemplul luminos al Novak Djokovic care și-a făcut semnul crucii în clipa în care a câștigat titlul la Jocurile Olimpice.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Semnul crucii – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc foarte mult pentru că sunteți prezenți! Am o reflecție pe care am pregătit-o pentru voi astăzi pe care am intitulat-o ”Semnul crucii”.

Înainte să mă lansez în acest cuvânt, sper că ați reușit cu toții să descărcați noua aplicație Patristic Nectar Publications din App Store sau Google Store. În special vreau să observați că pe lângă aceste scurte reflecții pe care le ofer, cu ajutorul Domnului, pe YouTube, prelegeri mult mai profunde și mai lungi și serii de prelegeri, mai mult de 100, susținute nu doar de mine ci și de savanți foarte buni și episcopi, se găsesc pe aplicația PNP. Deci, dacă vreți să mergeți mai adânc, ceea ce sper că vreți, atunci vă rog să verificați aplicația și uitați-vă la ofertele teologice, ofertele scripturale ca și multe altele cu vieți ale Sfinților și Filocalia și cărțile noastre audio etc, toate sunt absolut gratuite. Și, dacă puteți, vă rog să considerați să faceți o donație regulată către PNP.

”Semnul crucii”. M-am gândit la acest cuvânt pentru edificarea voastră pentru că recent un sportiv pe care îl respect foarte mult, Novak Djokovic, poate cel mai mare jucător de tenis din istoria sportului, a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice. Nu a câștigat doar medalia de aur, dar acest ultim an a fost fantastic pentru el. A câștigat Grand Slamul, a câștigat Australian Open, US Open, French Open și Wimbledon și a câștigat și medalia de aur. Felicitări lui Novak și întregii sale familii! Îl urmăresc de câțiva ani, în special pentru că este un creștin ortodox născut și crescut în Serbia și este o persoană apropiată de Biserică.

Am apreciat întotdeauna expresia de recunoștință față de Sfânta Treime. Ori de câte ori joacă tenis îi mulțumește lui Dumnezeu. Îmi place dorința sa de a fi un creștin autentic și să nu încerce să ascundă asta în niciun context. Dragostea pentru familia sa, dragostea față de episcopii săi, față de patriarhul sârb și față de săraci. Este o încurajare să îl vedem pe acest bărbat de 37 de ani pe canalele de sport, într-adevăr o persoană minunată. Am văzut multe fotografii cu el purtându-și crucea și făcând semnul crucii înainte, în timpul și după meciurile sale, după ce a câștigat medalia de aur, căzând literalmente la pământ și făcând metanie și de mai multe ori uitându-se la cer și mulțumindu-i Domnului nostru Iisus Hristos pentru multele sale milostiviri din viața sa.

În 2011, domnul Djokovic a primit cea mai înaltă distincție din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe. Răposatul Patriarh al Serbiei, Irineu, i-a dat acel premiu pentru sprijinul său acordat Bisericii, pentru devotamentul său față de Biserici, în special în zonele din Serbia care au multă presiune din partea musulmanilor, cum ar fi în Kosovo, Metohija, în toată acea zonă. De asemenea, distincția e și pentru angajamentul său de a-i ajuta pe cei săraci. Fundația Novak Djokovic sprijină tot felul de proiecte școlare minunate, și construirea de școli. El a făcut un restaurant care sprijină persoanele fără adăpost și săracii, unde se servește masa gratuit. Genul de lucruri pe care vrem să le facem. Așa că felicitări lui!

Voi folosi expresia normală a lui și a mea ca și creștini ortodocși de mulțumire și slăvire a lui Dumnezeu, și anume de a face semnul crucii. Voi folosi asta ca pe un punct de pornire pentru a discuta pentru un moment despre cât de semnificativ și important este să facem semnul crucii și a fost mereu pentru creștinii ortodocși. Este o practică creștină veche și universală. Nu există alta! Întotdeauna creștinii s-au însemnat pe sine cu crucea și o fac în mod frecvent și cu rugăciune, invocând numele Domnului. Noi folosim semnul crucii chiar înainte de a fi creștini. Pentru a deveni catahumeni, semnul crucii este făcut asupra noastră. Suntem însemnați sau pecetluiți cu crucea atunci când suntem făcuți catahumeni.

Dacă suntem copii mici, născuți într-o familie creștină ortodoxă, după naștere, preotul vizitează mama și copilul, dacă poate, uneori în spital îi aduce puțină apă sfințită și face semnul crucii peste copil, se roagă pentru copil, dar nu pe nume, și apoi în a opta zi există o rugăciune frumoasă, rugăciunea numelui, în care copilul primește numele său de creștin cu care va fi botezat – deci, copilul va fi botezat cu acest nume în crsitelniță – și se face cruce peste copil. Aceasta este ceea ce facem! În cea de a 40-a zi, când mama și copilul vin în Biserică, ea și nou născutul și sunt reprimiți în viața Bisericii. Se folosește crucea, preotul va lua copilul, îl va binecuvânta pe copil și pe mama pe cap și îi va aduce înapoi în Biserică. Îmi place să fac asta când oamenii sunt aici, chiar înainte de liturghia de duminică, la sfârșitul utreniei, astfel încât oamenii să poată vedea reintroducerea mamei în Biserică și aducerea copilului și oferirea copilului lui Hristos în comunitate.

Și îmi place să țin copiii în brațe, desigur, ce binecuvântare și adesea le cer celor în vârstă, când aduc copilul în Biserică, îi rog pe bătrâni să vină și să facă cruce și să dea propria lor binecuvântare ca oameni creștini pe acest copil. Practic, din momentul nașterii, înconjurăm copilul cu crucea. Bineînțeles, în cristelnița botezului, practica noastră a botezului este de a însemna copiii cu crucea, însemnăm cristelnița și apa cu crucea gonind demonii, invocând Duhul Sfânt peste apă. După botezul copilului, preotul va pune o cruce în jurul gâtului copilului și va spune aceste cuvinte pe care ni le-a spus Domnul nostru Iisus Hristos: “Leapădă-te de tine, ia-ți crucea ta și urmează-Mi Mie!”

Încă de la începuturile vieții creștine se face semnul crucii și se pune o cruce la gâtul copilului. Acea persoană, acel copil va purta o cruce și va face semnul crucii până la ultima sa răsuflare. Trăim sub cruce, uniți cu crucea, purtând crucea de la început. Este străvechi, universal și normativ pentru creștini să facă semnul crucii.

Am câteva citate frumoase pe care aș vrea să vi le citesc de la părinții Bisericii și de la scriitori ecleziastici din vechime. Primul este de la Tertulian, care a scris la sfârșitul sec. al II-lea și începutul sec. al III-lea. Și ascultați acest citat din lucrarea sa Corona. ”La fiecare pas al drumului, când intrăm și când ieșim, când ne punem hainele și pantofii, în timp ce ne spălăm, mâncăm, aprindem lămpi, mergem la dormind, în timp ce stăm jos și în orice acțiune pe care o desfășurăm, ne însemnăm pe noi cu semnul crucii.” Este pur și simplu normal, este modul în care noi creștinii trăim. Aceasta este și a fost privită de Părinții Bisericii ca o împlinire a profeției lui Iezechiel, Cap. 9:4, unde vorbește despre litera ”tau” fiind pusă pe frunte. Și Apocalipsa 7:3 vorbește despre pecetluirea slujitorilor lui Dumnezeu pe frunte.

Despre Sf. Antonie cel Mare – un lucru din viața sa scris de Sf. Atanasie cel Mare patriarhul Alexandriei, fiul spiritual al Sf. Antonie – Sf. Atanasie a scris în “Viața Sf. Antonie” despre cum Sf. Antonie l-a învățat despre nevoia de a face semnul crucii, cum să o facă cu credință și că făcând asta sunt învinse forțele demonice, demonii sunt puși pe foc. Ascultați asta: ”Dacă vă pecetluiți adesea fruntea și inima cu semnul crucii Domnului nostru, demonii vor fugi de tine tremurând pentru că ei tremură vehement la acest semn binecuvântat. Dacă vrei să ștergi amintirile rele lăsate în minte și atacurile multiple ale inamicului, atunci înarmează-te rapid cu amintirea Mântuitorului nostru și cu invocarea arzătoare a minunatului său Nume ziua și noaptea, pecetluindu-te adesea, atât pe frunte cât și pe piept cu semnul Crucii Domnului nostru, pentru că de câte ori numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos este pronunțat și sigiliul crucii Domnului este pus pe inimă și pe frunte și pe celelalte membre ale trupului, puterea dușmanului este indubitabil stinsă și demonii răi fug tremurând de la noi.”

Slavă Domnului! Ce sfat de la Sf. Antonie cel Mare, marele Părinte al deșertului, despre cum să facem semnul crucii cu credință și să ne protejăm și chiar să ne curățăm de demoni. Mai ales, ați observat sfaturile sale despre cum să purificați mintea de amintirile rele făcând semnul crucii pe frunte? Mare putere și mare tărie în numele lui Iisus și cu semnul crucii Sale! Aceasta este calea creștină, dragilor!

Sf. Vasile cel Mare în tratatul său “Despre Duhul Sfânt” menționează semnul crucii ca unul dintre acele obiceiuri universale predate de Sfinții Apostoli înșiși, un aspect al sfintelor tradiții pe care Sfântul Pavel spune că trebuie să le respectăm și de care să ne ținem, tradițiile pe care el ni le-a predat fie prin scris, fie prin cuvânt rostit. Aceasta este una dintre acele tradiții date de Apostoli pentru a fi păstrate de-a lungul generațiilor de către creștini, unul din obiceiurile date prin cuvânt rostit, împreună cu întreita scufundare de la Sfântul Botez, rostirea rugăciunii cu fața spre răsărit, doxologia ”Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, și împreună cu ele facerea semnul crucii.

Noi creștinii ortodocși facem semnul crucii ținându-ne mâinile așa, cu trei degete unite, pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cele trei persoane ale Sfânta Treime. Aceste două degete pentru cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea umană. Trasăm prețioasa cruce așa asupra noastră, invocând numele Domnului. Asta este ceea ce facem!

Creștinii romano-catolici se semnează nu de la dreapta la stânga, ci de la stânga la dreapta. De ce fac asta? Sunt nesigur de ce s-a făcut această schimbare, dar este clar că nu s-a schimbat până după 1300 d.Hr.. Știm asta pentru că practica apostolică a fost păstrată. Înainte, Papa Inocențiu al III-lea, un foarte faimos Papă occidental, în propria sa cateheză, în propria sa învățătură, a învățat că crucea e făcută de la dreapta la stânga și că nimeni nu poate schimba asta și nu trebuie să fie schimbat. Dar au fost unii oameni în vest care au schimbat-o de la stânga și dreapta și el a specificat că aceasta a fost o eroare și că nu ar trebui să fie urmată. La cât timp după Papa Inocențiu al III-lea din 1300 a devenit asta o practica comună și universală în vest, nu sunt sigur.

De ce protestanții nu fac semnul crucii? Cred că singurul lucru pe care îl putem spune despre asta este că a fost o nefericită reacție exagerată la o percepție a anumiților lideri protestanți despre magie și superstiție, dar să abandonezi o practică creștină universală pentru că unii oameni ar putea să o facă necorespunzător sau fără credința potrivită, asta este cred prin definiție o reacție exagerată tragică și pierderea unui act spiritual incredibil care este universal creștin și Apostolic.

O să vă dau un exemplu de cât de trist poate fi când protestanții renunță nu doar la a face semnul crucii pe trupurile lor, dar și la a face crucea în sine, scoțând crucile de peste tot din bisericile lor și de pe marginea drumurilor, care e un obicei al creștinilor dintotdeauna. Am fost recent într-o foarte mare biserică evanghelică pentru a auzi o serie de discursuri ale unor politicieni și am fost trist. Îmi place pastorul acestei biserici și știu că există mult entuziasm bun acolo pentru lucrurile lui Hristos, și totuși nicăieri în întreaga Biserică nu era o cruce. Când am plecat din clădire am trecut prin nartexul lor, Biserica e uriașă, și acolo era o uriașă menora evreiască. Mi s-a părut extrem de ofensator să ai aici o biserică protestantă creștină fără nicio cruce, dar să ridici un simbol evreiesc în locul celui creștin. Dacă prietenii evanghelici protestanți apreciază menora, nu știu de ce este o fixație, dar dacă o iubesc, pentru că doresc asta în viața lor și vor să folosească menora, atunci le-aș sugera să o facă ca și creștini, adică să folosească o formă creștină a acesteia pe care ați putea-o vedea, de exemplu, în lucrarea artistică a recentului canonizat Sf. Sofronie din Essex, care a creat un simbol frumos pentru Mănăstirea sa cu hramul Sf. Ioan Botezătorul din Anglia, care arată ca o menora care devine o cruce.

Așa aveți dezvoltarea legămintelor, Vechiul Testament arătând spre Hristos și fiind împlinit în Hristos. Nu puteți avea un simbol al Vechiului Testament fără Hristos, ceea ce este o idee hidoasă. Nu, dragii mei! Semnul crucii este prețios, foarte prețios și un mare ajutor în viața spirituală! Este gestul creștin prin excelență. Suntem salvați de crucea lui Iisus, suntem uniți cu crucea Lui în Sfântul Botez, Îi purtăm crucea ca pe însăși esența uceniciei noastre și iubim crucea. Dumnezeu să ne binecuvânteze prin ea! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!