Virtutea disciplinei – p. Iosia Trenham

Urmăriți un cuvânt foarte bun al părintelui Iosia Trenham despre o mare virtute care, însă, din păcate este neglijată astăzi: Virtutea disciplinei.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Virtutea disciplinei – p. Iosia Trenham

Bună tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc mult pentru prezență!

Am o reflecție pentru voi astăzi numită: “Virtutea disciplinei”. Am putea să o numim și gloria disciplinei, pentru că doresc să laud toate marile beneficii care vin către o persoană care cultivă această magnifică virtute creștină.

Voi începe cu o poveste incredibilă din tinerețea mea, când eram în facultate. Eram în camera mea de cămin și un prieten a bătut la ușă și a intrat și avea un cronometru și mi-a dat cronometrul și mi-a spus: “Uite, stai jos, voi începe ceva, când încep apasă butonul, când termin apasă butonul. Așa că m-am așezat și a început să recite toată Epistola Sf. Pavel către Romani, toate cele 16 capitole, din memorie. 57 de minute mai târziu am apăsat pe buton. Eram uluit! Nu credeam că cineva ar putea fi atât de disciplinat să memoreze toate cele 16 capitole, mot-a-mot, din Epistola Sf. Paul către Romani. Mi-a dat un entuziasm incredibil și inima mi-a tresărit să văd ce făcuse prietenul meu prin disciplina pe care a arătat-o, ​​un pic în fiecare zi, pentru a reține un text atât de important. E vreun text mai important? Am fost uluit, era unul dintre cele mai dramatice momente în care am văzut la propriu ce se poate face dacă virtutea disciplinei e cultivată.

Desigur, problema disciplinei, virtutea disciplinei este slăvită în Scripturi, atât în personalitățile incredibile, pe care le vedeți în Scripturi, dar și în predarea Scripturilor, în special în literatura de înțelepciune. Disciplina e unul dintre temele centrale din Pildele regelui Solomon prin toate beneficiile care vin către omul disciplinat, și apoi, bineînțeles, opusul, toate teribilele blesteme care vin la cei leneși sau la cei indisciplinați.

Desigur că totul pălește în comparație cu magnifica și strălucitoarea prezentare, exemplificare a disciplinei în viața Domnului nostru Iisus însuși. Iisus este cel mai disciplinat om [care a existat] vreodată și vezi asta în Sfintele Evanghelii, vezi pe Salvatorul nostru care veghea în mod constant, slujind constant, retrăgându-se în munți ca să se roage, după ce petrecuse ore întregi hrănind mii de oameni. Așa a trăit Domnul nostru și, desigur, s-a dovedit că acea disciplină a ajuns la apogeu la sfârșitul vieții Sale pământești și slujirii Sale pline de sacrificiu de sine. El a ajuns la momentul culminant al lucrării Sale de mântuire, atunci când s-a apropiat de Golgota.

Iar acolo, în incredibila Grădină Ghetsimani, în agonia Sa, Și-a arătat disciplina Sa incredibilă, supunându-se voii Tatălui. El a spus: “Părinte, dacă voiești, să treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” (Luca 22:42) Această disciplină a Mântuitorului nostru, este ceea ce I-a permis să nu se întoarcă atunci când a fost confruntat cu o teamă incredibilă. Domnul spune, de asemenea, manifestând din nou cât de disciplinat era, că El nu a vorbit – asta mă lasă întotdeauna uluit – nu a rostit niciun cuvânt, în afară de cuvintele pe care Tatăl le-a dat Lui să le spună. Era atât de disciplinat în mintea, trupul și sufletul Său încât nu S-a angajat niciodată în acțiunea umană de vorbire fără supunerea și colaborarea cu voia Tatălui Său, astfel încât tot ceea ce a spus El a fost voia lui Dumnezeu.

Această disciplină ca a lui Hristos este destinul fiecărui creștin deoarece destinul nostru este să devenim prin har ceea ce este Iisus, acesta este viitorul nostru. Sf. Pavel spune că deja a început asta în viețile noastre. De exemplu, în a doua Epistolă a sa către fiul său duhovnicesc, Timotei, cap 1, versetele 6 și 7, el spune: “Timotei, să reaprinzi harul lui Dumnezeu, care ți-a fost dat ție prin punerea mâinilor mele.” El se referă la hirotonirea lui Timotei, acum îi spunea lui Timotei să fie disciplinat, să-și reaprindă amintirea și realitatea hirotonirii sale în preoție, să fie conștient cine este [acum] și să fie disciplinat să reînnoiască asta pentru a continua să lucreze la asta, să nu lase darurile adormite! Și apoi spune: “Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii”, pe care desigur un tânăr cleric le resimte în stânga și în dreapta, sus și dedesubt, el spune că “Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al disciplinei.”

Iată, dragilor, disciplina este ceva pe care Dumnezeu o lucrează în viața tuturor copiilor Săi, din interior spre exterior, prin inspirația Duhului Sfânt, pe care ni l-a dat. Dragostea lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, disciplina lui Dumnezeu au fost puse în inimile noastre, și trebuie să colaborăm cu ele și să le lucrăm. Evident acest lucru are expresii în viața noastră, expresii corporale, trebuie să învățăm să ne trezim, trebuie să învățăm să fim disciplinați să ne rugăm, să ne punem trupul în fața icoanelor în fiecare dimineață, trebuie să învățăm cum să mâncăm corect, cu mai puțină lăcomie, să ținem posturile, trebuie să învățăm să ne gestionăm finanțele pentru a fi oameni care folosesc finanțele bazat pe principii, astfel încât să dăm primele noastre roade lui Dumnezeu, să dăm măcar a zecea parte lui Dumnezeu.

Aceasta este o disciplină de bază. Și aceste lucruri aduc multe beneficii. De asemenea, trebuie să fim disciplinați în mintea noastră, învățând să ne controlăm gândurile, învățând să ne evaluăm gândurile: voi da atenție acelui gând sau nu? Creștinul nu permite chiar orice gând, chiar și ceea ce am numi “logismoi”, gânduri întunecate, săgeți ale celui rău trimise să ne distragă atenția și să ne ferească de la rugăciune sau chiar să ne conducă în păcate groaznice. Acolo începe păcatul, cu apariția gândurilor întunecate cu care noi, într-un mod nedisciplinat, colaborăm în loc să le evaluăm și să ne spunem: nu, nu, nu voi avea nimic de-a face cu asta.

Trebuie să fim disciplinați în trup, în minte și în suflet! Una dintre modalitățile prin care putem fi disciplinați în sufletele și în inimile noastre este prin practica de a aprecia pe orice altă persoană ca fiind mai importantă decât noi înșine, învățând să evaluăm și să apreciem pe toată lumea ca superiori nouă, să învățăm să servim, în mod practic, din inimă pe toți cei care sunt în jurul nostru, să cultivăm sacrificiul de sine, să luăm prosopul și să spălăm picioarele tuturor celor pe care Dumnezeu i-a așezat în jurul nostru.

Drumul către Împărăția lui Dumnezeu, calea cea strâmtă, este prin oamenii pe care Dumnezeu i-a atribuit vieții tale – părinții tăi, bunicii tăi, verii tăi, mătușile, unchii tăi, vecinii tăi, colaboratorii de la locul de muncă, cei din echipele tale sportive, toți acești oameni puși acolo prin providența lui Dumnezeu nu trebuie evitați, ei sunt oamenii prin a căror viață treci, cu dragoste, și înveți să-i iubești, în special prin disciplina sufletului de a iubi vrăjmașii, care este cea mai înaltă și mai dificilă dintre virtuțile creștine, dar cea care ne autentifică cel mai mult, după cum spune Sf. Siluan. Aceste căi ale disciplinei ar trebui să fie iubite și cultivate, dragilor, iubite și cultivate. Dacă facem asta, vom prospera foarte mult pentru că disciplina este o mamă foarte generoasă. Disciplina revarsă asupra noastră toate beneficiile și fericirea.

Voi încheia reflecția mea despre marea glorie a disciplinei cu un exemplu oarecum umilitor pentru mine, dar este atât de special pentru mine și este o amintire atât de frumoasă din zilele de început ale căsătoriei mele cu preoteasa Catherine. Când ne-am căsătorit, eram tineri și eram colegi la facultate și aveam un curs foarte devreme, iar persoana care preda era un om de afaceri fantastic, avea o bancă în oraș, și preda un curs numit “Management financiar personal”. Practic, ne-a învățat cum să fim disciplinați în domeniul finanțelor și ne-a învățat la acel curs care sunt beneficiile dacă urmam principiile creștine de disciplină în ceea ce privește finanțele. Ne-a învățat, de asemenea, și prin a nu permite niciunuia dintre noi să întârzie. El preda doar pentru un penny pe an, o făcea din dragoste, nu pentru că avea nevoie de bani ca profesor. Așa că aștepta ca studenții să respecte ceea ce făcea el și dacă întârziai, nu treceai cursul. Așa că pur și simplu nu puteam întârzia. Și uneori, deoarece cursul era devreme, preoteasa Catherine avea dificultăți să mă trezească.

Așa că se pregătea ea, ea a fost întotdeauna o persoană foarte disciplinată, a avut primul loc de muncă la 13 ani, a fost o gimnastă foarte sârguincioasă care se antrena înainte și după școală. Ea a crescut cu disciplina asta. Eu eram ok, dar când era vorba să mă trezesc pentru cursurile de la facultate, nu eram mereu cel mai bun. Rușine să-mi fie! Așa că ea se pregătea, apoi mergea în baie și pornea dușul până când se făcea abur, și apoi venea și mă prindea literalmente de braț, mă răsturna pe pat, mă ducea la margine, mă punea pe spate – asta nu e o glumă – și mă căra literalmente în baie și mă lăsa pe comoda de acolo. E puțin jenant să spun asta, dar mă gândesc la asta cu atâta fericire și respect.

Am început această reflecție despre gloria disciplinei cu acea poveste despre prietenul meu care a memorat Epistola către Romani și o închei cu povestea celui mai bun prieten al meu, soția mea de 36 de ani, preoteasa Catherine, Ea era foarte disciplinată și ce mult am beneficiat de pe urma disciplinei ei! Asta putem face unul pentru altul, dragii mei. Nu toți vom fi foarte disciplinați în toate domeniile, avem slăbiciuni. A avea prieteni creștini și a urmări acea comuniune sacră de a ne sprijini unul pe altul în domenii evlavioase, aceasta este una dintre gloriile vieții creștine. Așa că vă doresc tuturor putere bună, să urmăriți disciplina agresiv, dragilor, ucideți tot ce este în voi care se opune vieții disciplinate și veți fi atât de fericiți. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!