Omul modern trebuie să sufere mult pentru a fi mântuit – p. Spiridon Bailey

Plecând de la o binecunoscută pildă din Evanghelie, p. Spiridon Bailey ne explică de ce omul modern nu se poate mântui fără a-și asuma suferințele necesare.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Omul modern trebuie să sufere mult pentru a fi mântuit – p. Spiridon Bailey

Dumnezeu, din dragostea și mila Lui, ne îngăduie să trecem prin multe greutăți, multe dificultăți, prin multă durere în această viață. Iar aceste dificultăți sunt îngăduite pentru a ne trezi din amorțeala noastră duhovnicească. Deseori chiar e nevoie de o durere sau o pierdere sau o teamă pentru a ne scoate din închipuirile pe care le-am creat în jurul nostru, acele închipuiri comode, ce nu ne lasă să vedem realitatea.

Exact aceasta este ceea ce vedem că învață Iisus în parabola cu Lazăr și omul cel bogat, în capitolul al 16-lea al Evangheliei după în capitolul al 16-lea al Evangheliei după Sfântul Luca. Această parabolă este atât de des tratată doar ”la suprafață”, în mod superficial – adeseori miezul adânc al acestei parabole este ignorat. Trebuie să ne uităm la Părinții Bisericii pentru a înțelege cu adevărat ceea ce Iisus vrea să spună.

Haideți să ne uităm la detaliile parabolei. Întâi de toate, oferă un avertisment clar în legătură cu pedeapsa ce va veni [asupra] oricărei persoane care nu va avea milă față de aproapele. Ca și consecință, în parabolă, bogatul ajunge în iad. Dar parabola e și o promisiune pentru cei ce suferă în lumea aceasta. O promisiune a mângâierilor și a răsplății ce o vor primi dacă îndură greutățile cu răbdare. Când ne uităm la parabolă, Lazăr nu se plânge, nici nu îl condamnă pe bogat. Nu se plânge de Domnul, nici nu Îl hulește El îndură cu răbdare, iar Dumnezeu îi vede curajul. Și sunt chiar curajul și îndurarea lui cu răbdare cele pe care Dumnezeu le răsplătește. Iar din iad, ne spune parabola, omul bogat încă îl poate vedea pe Lazăr, așa cum Adam, când a fost alungat din rai, după cădere, încă putea vedea raiul. Adam încă putea vedea frumusețea și tot ceea ce el părăsise în rai. Era acolo și i se îngăduia să îl vadă pentru a-i aduce aminte de lucrurile groaznice pe care le făcuse.

Așadar, atât pentru omul cel bogat din parabolă, cât și, în realitate, pentru Adam, ceea ce puteau vedea le aducea aminte de lucrurile îngrozitoare, da, și de consecințele faptelor lor… de conștientizarea propriului păcat. Iar Dumnezeu îngăduie acestea pentru a naște în noi părere de rău pentru propriile păcate, pentru a-i permite lui Adam să cuprindă pe deplin înțelesul faptei săvârșite, pentru a se umple de durere, de părere de rău, de pocăință.

Cât de departe a căzut omul modern! În ziua de astăzi puțini oameni ajung să își vadă propriile păcate, sau la ce au renunțat pentru plăcerile lumești, ce anume au părărsit, către ce și-au întors spatele. Omul modern a devenit atât de orbit duhovnicește încât, în loc să își plângă păcatele, el se bucură de ele, le sărbătorește, și așteaptă ca și societatea să i le recunoască și ea, și să le numească ca fiind bune și morale. Acum, ceea ce este rău e numit bun – atât de orb a ajuns a fi omul modern față de păcatele lui.

Omul cel bogat nu doar îl vede pe Lazăr, ci îl vede în sânul lui Avraam – Avraam care a fost iubitor de străini, un semn, o aducere aminte a lipsei de ospitalitate a bogatului față de Lazăr. Iar Iisus ne spune că între cei doi există o mare prăpastie. Lazăr nu poate nici măcar să își ude vârful degetului în apă și să îi răcorească buzele bogatului, căci o mare prăpastie îi desparte. Iar această prăpastie, ne spun Părinții Bisericii, simbolizează despărțirea și diferența dintre cei drepți și cei păcătoși. În lumea aceasta nu se vede nicio diferență, precum oile și caprele care se amestecă între ele și nu vor fi despărțite decât în Ziua Judecății.

Pedeapsa bogatului, bineînțeles, îl trezește la realitate până la un punct, și devine conștient de familia sa de pe pământ, și cere ca Lazăr să fie trimis înapoi din locașurile morții, pentru a-i avertiza familia, frații. El spune: „Vor crede pe cineva care va fi sculat din morți”. Aici Iisus prevestește reacția evreilor la propria Sa înviere. Omul bogat îi reprezintă pe evrei. Bogați în lege și profeți… Și el e descris ca fiind îmbrăcat într-un veșmânt purpuriu, care reprezenta preoția și vița împărătească dată acelui neam. Însă Lazăr reprezintă neamurile, cei care nu au voie să intre în casa Domnului, în templul din Ierusalim. Evreii, bineînțeles, chiar au încercat să-l ucidă pe Lazăr, nu doar pe cel din parabolă, dar și pe cel pe care Iisus l-a înviat – fiind mort de patru zile. Evreii au încercat să-l ucidă, ei nu credeau că un mort s-a sculat din morți. Și astfel neamurile devin Noul Israel – în Hristos.

Când citim această pildă, ar trebui să ne zguduie, să ne revenim în sine, să ne trezească la [realitatea] propriilor fapte nedrepte, la mila pe care prea adeseori nu ajungem să ne-o arătăm unii altora. Să devenim conștienți cu adevărat de aceasta! Să plângem acum, în această lume! Pentru mulțimea ofenselor noastre unii față de ceilalți și înaintea Domnului. Să plângem acum, în această lume, ca să nu fim despărțiți de Dumnezeu prin acea prăpastie, ce va fi veșnică.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!