De ce s-a prăbușit guvernul Franței

Este important să știm că Franța este o țară (foarte) putredă și să înțelegem de ce s-a prăbușit guvernul Franței pentru a înțelege de ce doresc atât de mult să pună în România o conducere care să fie aservită intereselor franceze și, deci, să acționăm în consecință.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

De ce s-a prăbușit guvernul Franței

În cele din urmă, nici măcar n-a fost la limită. Membrii Adunării Naționale a Franței au avut 2 opțiuni: să dea jos guvernul sau să se abțină. Dacă se ajungea la 288 voturi, însemna că guvernul a căzut. În cele din urmă, au avut 331 – de la dreapta și de la stânga, o majoritate clară. Pentru prima dată în mai mult de 60 de ani, guvernul țării a fost înlăturat.

Deci toate acestea au dus la două lucruri importante: 1. Primul ministru al Franței a demisionat. Dar 2. Președintele Macron e mai sfidător ca oricând, acuzându-și oponenții că acționează împotriva intereselor țării și jurând să formeze un nou guvern de jos în sus. – Voi numi în zilele următoare un Prim Ministru. Doar că ce escaladează toate acestea la nivel de criză e că țara trebuie să descopere cum să evite un dezastru economic. Fiindcă deja de ani de zile Franța se îndrepta spre o prăpastie financiară. Și în ciuda încurajărilor președintelui, volanul mașinii tocmai s-a desprins.

„O economie zombie”

Votul de alungare a guvernului ia o altă înfățișare când luăm în considerare în ce stare problematică este economia Franței acum.

– Franța are o datorie imensă. – Datorie ce se adâncește.

Întâi, să vorbim de datoria țării. 3.2 trilioane de euro și crește. Pentru perspectivă – e mai mult decât dublu față de limita maximă stabilită de UE pentru membrii ei – 60% din PIB. Și comparația cu Grecia? Pentru scurt timp, costurile de împrumut ale Franței au depășit de fapt pe cele ale Greciei. Și acea economie e plină de cicactrici de ani de zile de datorii. – Franța e actualmente sub o mare presiune din partea Uniunii Europene din cauza cheltuielilor ei.

– Și această nesiguranță economică se transformă într-o nesiguranță a împrumuturilor pentru afaceri și pentru investitori. Și asta e foarte rău pentru economie.

Să clarificăm: când economia ta e comparată cu cea a Greciei, ești într-o stare proastă. Și să vorbim de PIB. Creșterea economică în Franța a cam stagnat. Dacă ne uităm cu cinci ani în urmă, a fost pandemia și apoi recuperarea, dar de atunci – și mai ales în ultimii 2 ani, Franța a ratat continuu procentul de 2-3% creștere unde – așa cum spun economiștii – ar trebui să fie o economie.

– Datoria e pus și simplu prea mare. Și deficitul e prea mare. Și pentru a le scădea, să scadă deficitul, Franța trebuie să taie din cheltuieli și să crească taxele într-o anumită măsură. Dar iată problema: încercând să rezolve această problemă, guvernul a înrăutățit lucrurile.

“Macron vrea să cheltuiască 9.3 miliarde de dolari în următorii 4 ani pentru a contracara sărăcia”

În primul mandat al lui Macron, el a fost împins de o viguroasă mișcare de protest să pună miliarde de dolari din banii publici în buzunarele oamenilor. Salariul minim a crescut, creșterile de taxe au fost retrase. Și când a venit pandemia, acum vorbim de sute de miliarde de dolari cheltuite pentru a-i ține pe oameni acasă. De exemplu, chiar dacă afacerile se prăbușeau, banii guvernului țineau mulți angajați din mediul privat pe 75% din salariu. Asta ca să prevină șomajul în masă, dar e posibil să fi avut și alte consecințe. Una din ele este transformarea unei afaceri într-o așa-numită “companie zombie”, care primea bani de la guvern doar cât să stea în viață, dar nu suficient pentru a face altceva.

– Deci orice subvenție care e importantă în criză pentru a rezolva problemele cu lichiditatea, e importantă, dar odată ce ea este mai mult decât lichiditate, ea promovează schimbări structurale nesănătoase în economie. Așa cum a formulat un fost prim ministru european, “trebuie să scăpăm de toate aceste subvenții la un moment dat – altfel, vom avea o economie zombie”

Și astăzi, această asistență artificială a jucat un rol important în concedierile pe care le vedem acum în multe sectoare. Apoi, un joc de noroc politic al președintelui francez va declanșa o serie de evenimente care în cele din urmă vor înrăutăți totul.

Un joc de noroc ce se întoarce ca un bumerang

În iulie, când Emmanuel Macron credea că va putea consolida puterea cerând alegeri anticipate, practic doar s-a împușcat singur. “Blocul centrist al lui Macron a venit pe locul 2, insuficient pentru ca pariul lui să aducă profit” “Rassemblement National”, partidul de extremă dreapta al lui Marine LePen – “Partidul Adunarea Națională” – a devenit doar mai puternic, câștigând mai multe locuri. Pentru a-i opri, stânga, sub noul nume “Noul front popular”, a încropit o coaliție incomodă, având majoritatea locurilor, dar fără majoritate. Și prinși la mijloc, centriștii lui Macron. Și aici avea Macron o problemă: trebuia să numească un prim ministru care, în sistemul francez, se ocupă de tot ce ține de problemele interne, inclusiv bugetele. Președintele se ocupă de apărare și de afacerile externe. Michel Barnier a fost alegerea, însărcinat să găsească cumva o cale înainte pentru economia franceză. Și numirea lui, deși pentru mulți nu era prima opțiune, având în vedere cât de împărțit era Parlamentul, a trecut în mare parte pentru că era văzut ca un om capabil.

– Nu cred că a fost vreo problemă cu Barnier însuși – era o figură respectată de multe partide politice, nu uitați că a fost lăudat pentru că a fost un negociator excelent pentru tratatul Brexit-ului.

Dar toate acestea s-au sfârșit atunci când lucrurile au devenit serioase: vremea bugetului. Bugetul propus de Barnier ar fi trebuit să recupereze în jur de 60 de miliarde de euro. Prin taxe mari pe afacerile mari dar și prin reducerea cheltuielilor publice pe lucruri precum pensiile, lucruri foarte prețioase ca pensiile. Înfruntarea pe buget va dura săptămâni. Tăierile de austeritate în Franța tind să fie o pilulă greu de înghițit, așa că Barnier a ales soluția nucleară: a ales un articol din Constituție pentru a forța o modificare legislativă fără votul Parlamentului. Cumva i-a sărit pe toți și a zis: “Am să fac ce trebuie să fac”. Și asta i-a supărat pe toți. Nu chiar pe toți – aliații cei mai apropiați ai lui Macron au rămas în tabăra lui. Dar stânga și dreapta s-au unit ca să spună: “Acest guvern nu poate rămâne”

– Acesta e miezul problemei. Acest joc de forță, această adâncă polarizare nu doar a societății franceze, ci în particular a Parlamentului francez, și acest joc de forță duce la multă incertitudine pentru economie.

Problema alegerilor

Toate acestea îl lasă pe Emanuel Macron cu o alegere dificilă. Nu poate declanșa alegeri fiindcă Constituția nu-i permite, fiindcă tocmai a declanșat unele în iulie. La următoarea lună iulie, e posibil. Deci e un timp lung în care Franța nu are cum să voteze un buget pentru a-și redresa economia.

– Macron e clar sub presiune, votul de neîncredere a fost în primul rând un vot împotriva lui. Trebuie să vină cu un nou prim ministru și cu un nou guvern, constituțional e datoria lui să numescă un nou guvern și ar trebui s-o facă repede.

– Dacă Macron nu alege pe cineva care să aibă un fel de susținere majoritară, atunci parlamentarii pot organiza din nou un vot de neîncredere și să ne întoarcem la aceeași situație. Acest proces de alegere a unui nou prim ministru, spune Macron că va dura doar câteva zile. Și a fost destul de sfidător față de cei ce sugerau că ar trebui să demisioneze.

– În sfârșit, mandatul cu care m-ați încredințat în mod democratic e un mandat de 5 ani. Și am de gând să-l exercit în întregime până la capăt.

Deci aici suntem: Franța e contra cronometru – dacă nu poate aproba un buget până pe 20 decembrie, legislația de urgență ar extinde bugetul din 2024 în anul următor, dar există un consens – că nu se pot rezolva problemele actuale ale Franței cu soluțiile de ieri. Și până rezolvă asta, îl avem pe Macron din nou încercând să asambeleze cioburile unui pariu eșuat al alegerilor și o economie franceză care este într-o stare cu adevărat proastă.

– Trăiască republica, trăiască Franța!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!