Mironosițele ca model – p. Teologos

Urmăriți un material în care pe baza exemplului dat de femeile mironosițe discutăm despre problemele femeii actuale.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Este important să menționăm că Biserica are o sărbătoare în care cinstește în mod deosebit femeia creștină și aceasta este duminica mironosițelor. Vedem că pentru bărbați nu avem o sărbătoare echivalentă ceea ce arată că bărbatul nu este identic cu femeia, ci este complementar cu aceasta. Nu se poate compara un stejar cu un crin. Știm că sunt diferiți chiar dacă ambii sunt o taină, fiecare în felul său.

Este important faptul că Biserica ne arată că grupul mironosițelor este prin excelență modelul de comportament feminin, grup în care se distinge ca un far luminos Maica Domnului. Din păcate, astăzi, termenul de „mironosiță” a devenit batjocoritor în anumite cazuri, cercuri, desemnând ipocrizie sau un comportament retrograd. Asta este grav pentru că mironosița exprimă prin excelență caracterul feminin adevărat care este smerit, delicat, jertfitor și totodată curajos, mai curajos decât al Sf. Apostoli în momentul Crucii.

Iubirea femeilor

Femeile au ajuns la acest nivel pentru că iubeau curat și total pe Domnul ca răspuns al iubirii Sale. Femeia nu va putea scăpa niciodată de singurătatea care o apasă, de necesitatea de atenție și comunicare pe care o are, fără numai în Hristos. Bărbatul are mai degrabă o dorință de afirmare care îi poate fi ispită ca să se depărteze de Hristos. Femeia mai degrabă are o tendință de a se atașa, de a căuta atenție, însă pentru asta trebuie să se știe iubită. Pentru că mironosițele au fost iubite adevărat de Hristos, iar iubirea înseamnă jertfă, ele au stat sub Cruce sfidând orice pericol din dorința de a mângâia și a ajuta și mai apoi a face cele rânduite pentru înmormântare. Să nu uităm că Hristos a venit întâi să fie exemplu și mai apoi să învețe. Vedeți că El S-a jertfit pentru păcatele noastre și pentru neputințele noastre, ascultând păsurile oamenilor și vindecându-le bolile sufletești și trupești.

Un comportament schimbat de Hristos

Este singurul Dumnezeu care are smerenia să se facă om și singurul Dumnezeu care are iubirea să se jertfească. Și bineînțeles, singurul Dumnezeu adevărat. Toți ceilalți pseudodumnezei cer jertfă pentru că sunt de fapt demoni și, la rândul lor, și oamenii în general cer jertfă de la cei mai slabi decât ei pentru că au energie demonică și egoism. Astfel aveam înainte de Hristos un război total, nu numai între neamuri și triburi, ci și în cadrul familiei în care femeia, mai delicată fiind, era asuprită de bărbatul care era de regulă autoritar – dacă nu abuziv. 

Hristos a schimbat radical acest comportament prin exemplul și învățătura Sa. Mai presus de toate, Domnul i-a influențat pe oameni prin harul Său, prin iubirea ce emana în mod tainic, însă extraordinar de puternic și de concret din Sine. Hristos a avut cea mai mare autoritate pentru că a avut cea mai mare iubire. Mironosițele aveau o iubire profundă, o dăruire totală pentru Hristos, urmându-i exemplul. Vedeți că ele au simțit nevoia să Îi ofere cinstire, chiar El mort fiind și să își riște viața, pentru că mormântul era păzit de soldați și Domnul a fost exemplu. Trebuie să simțim iubire curată, o dăruire totală pentru Domnul nostru Cel răstignit și înviat. Să Îl iubim cu toată ființa noastră, adică la nivel de cunoaștere, de sentiment și de voință. Aceasta este o iubire deplină. Avem nevoie de o iubire statornică, de cunoaștere și atunci o să iubim în libertate, cu proprie voință, însă noi, de obicei, iubim doar sentimental. Plângem ușor, ne emoționăm…chiar și atunci când auzim citindu-se Evanghelia, însă aceasta este o iubire sentimentală.

Iubirea adevărată nu este senzualitate și sentimentalism, ci principala expresie a energiei necreate a lui Dumnezeu în cotidian. Cu toate că Domnul oferea iubire adevărată tuturor, vedeți că Domnul nu a vorbit cu nicio femeie în particular fără numai cu femeia samarineancă – era nevoie atunci ca să se convertească neamul samarinenilor – și vedeți că se mirau apostolii că vorbește cu o femeie, după cum scrie și în Scriptură.

Dragostea adevărată

Dragostea adevărată nu este limitată la comunicarea verbală, ci o transcende pe aceasta. Este o trăire, de fapt. Este adevărat că noi, căzuți fiind, avem nevoie și de o astfel de comunicare, însă pe primul plan este totdeauna harul lui Dumnezeu. Dacă nu simțim această energie care să ne ofere siguranța că suntem iubiți, sufletul nu are capacitatea de jertfă a mironosițelor. Pentru a o simți însă, este nevoie de asceză astfel încât să trecem peste traumele din trecut și să avem credință în Dumnezeu. Este nevoie să ne concentrăm pe relația noastră cu Hristos și nu pe diferitele relații și gânduri care ne provoacă ură față de persoane pentru că aceasta este toxic pentru sufletul nostru.

Iubirea adevărată presupune libertate, presupune minte și voință liberă din partea noastră și, în relație cu celălalt, presupune și respectarea libertății celuilalt cu excepția cazului în care este evident că celălalt cade prizonier unui prădător de trupuri sau de suflete și persoana iubită nu știe sau nu poate să iasă de acolo. Desigur că aici trebuie discernământ ca nu cumva să provocăm repulsie și atunci în loc să scoatem persoana iubită din prizonierat, mai rău o afundăm. Din păcate, cunosc destule cazuri de tineri care s-au înhăitat cu anturaje foarte toxice și au căzut în păcate serioase din cauză că nu mai rezistau acasă presiunilor părinților, mai ales, ale mamei. Este foarte important să respectăm libertatea celuilalt și să nu devenim tiranici pentru că atunci o să obținem efectul contrar celui dorit.

Unde mai pui că de multe ori poziția noastră este greșită sau are lacune și noi nici măcar nu ne dăm seama de asta, întunecați fiind de preocuparea noastră de a ne impune voia în fața celuilalt. Iubirea adevărată nu înseamnă deloc impunerea voii noastre asupra celorlalți chiar dacă așa credem noi că este bine; iubirea adevărată nu înseamnă nici măcar dreptate rațională; iubirea adevărată înseamnă deschiderea noastră față de celălalt în timp, înțelegerea lui ca persoană, concentrarea pe el prin Hristos, cu limitările și virtuțile sale. Și e nevoie jertfa noastră pentru oferirea celuilalt a hranei harului lui Dumnezeu, această ofertă fiind personalizată, în funcție de cine este celălalt.

Hrana sufletească

În general, noi știm că trebuie să aducem hrană pentru trup în familie și cu acest pretext de foarte multe ori ne neglijăm familia și nu îi oferim timpul necesar. Ceea ce neglijăm, de fapt, este îndatorirea noastră de a aduce hrana sufletească în familie, care, după cum spuneam, este energia necreată a lui Dumnezeu care se manifestă întâi de toate prin dragoste, bucurie, pace, bunătate, facere de bine, înfrânare. După cum hrana pentru trup nu este de ajuns să o avem doar o dată, ci trebuie să ne astâmpărăm foamea, la fel este și în cazul hranei sufletești. De asemenea, pentru că sufletul este cu mult mai important decât trupul și hrana sufletească este cu mult mai importantă decât hrana trupească. Dincolo de asta, trebuie menționat că amintirea hranei sufletești este mult mai intensă și ne modelează mult mai adânc în timp decât hrana trupească. O faptă bună, o perioadă de iubire ne poate schimba pentru toată viața, în timp ce niște mâncare este desigur necesară, însă nu își pune esențial amprenta peste noi, mai ales în veșnicie.

Pentru că astăzi din cauza înmulțirii păcatului, dragostea multora se răcește, este foarte dificil să se găsească această hrană a sufletelor. Dincolo de asta, oamenii nu mai știu cum să o caute și unde să o găsească.

Astfel asistăm la tot felul de distorsiuni cum ar fi mișcarea feministă și revoluția sexuală și în general cultura noastră care distorsionează omul și dragostea adevărată. De aici femeile nu prea mai știu să se raporteze corect la feminitatea lor și nici bărbații la masculinitate. Cultura emancipării femeii din Vest a venit ca răspuns parțial îndreptățit la comportamentul abuziv și neduhovnicesc al mai multor bărbați, însă ca soluție este distructivă pentru că a ajuns să o scoată pe femeie din naturalețea ei, din capacitatea ei iubitoare și mângâietoare și să o transforme în cineva cu comportament care tinde către extreme; sau femeia se duce într-un comportament care amintește mai mult de un bărbat sau într-un comportament cleios sub imperiul carnalului. Ferească Dumnezeu!

Consecință a glorificării trupului

Gravitatea situației este amplificată de internet unde domnesc rețelele sociale cu imagini și videouri foarte scurte pentru a genera o plăcere trupească cât mai rapidă și cât mai facilă. Astfel societatea este învățată că succesul vine prin trup pentru că materialele care sunt cele mai promovate sunt materialele trupești fiindcă în câteva secunde este aproape imposibil de promovat spiritualitate adevărată și, dincolo de asta, omul care își așteaptă pusheul de dopamină în 15 secunde nu mai dorește să se gândească la spiritualitate, ci doar să se desfăteze de plăcerea trupească a unei imagini sau a unui filmuleț. În aceste condiții, femeile au o presiune foarte mare asupra lor din partea societății care le învață direct sau prin internet că nu e sufletul lor care contează întâi de toate, ci doar trupul, lucru care este traumatizant pentru toată lumea, în special pentru femei. Este traumatizant pentru că omul nu este o bucată de carne, ci este întâi de toate chip al lui Dumnezeu cel frumos, iubitor și duhovnicesc și se îndreaptă către asemănarea cu Acesta. Dacă îl distorsionăm pe om și îl închidem în animalic, în carnal, atunci îl chinuim și aici pe pământ și, dacă nu iese din asta, dacă nu se pocăiește, atunci și în veșnicie.

Această pierdere a balanței corecte avansează din ce în ce mai mult încât oamenii au ajuns să nu se mai căsătorească pentru că nu mai au între ei o relaționare corectă și duhovnicească și prea des se ajunge la neînțelegeri, la certuri și la marea dramă a divorțului. Desigur că singurătatea este și mai grea, iar concubinajul și mai păcătos pentru că în concubinaj oamenii păcătuiesc frontal. Să nu uităm că unirea trupurilor fără unirea sufletelor sub clopotul harului Duhului Sfânt este traumatică.

Scopul corect în viață. Calea

Este nevoie de o reașezare a unui sistem de valori corect astfel încât să redobândim echilibrul în viața noastră. Valoarea este definită ca și gradul în care o entitate ne ajută în împlinirea scopului nostru. Dacă o entitate nu ne ajută la împlinirea scopului nostru atunci ea nu este valoroasă chiar dacă poate să coste mulți bani. Deci pentru a avea un sistem de valori corect trebuie să avem scopuri corecte și pentru asta este nevoie de Dumnezeu care este Adevărul și Viața fiecăruia dintre noi precum și Calea ca să ajungem la această perfecțiune existențială. 

Pentru că omul este căzut, el nu poate să știe din sineși care este scopul său concret, ci doar abstract. Abstract, teoretic este clar că scopul nostru este – ca să folosesc limbajul omului depărtat de Biserică – „rezolvarea tuturor problemelor”. Problema cea mare este că numai Dumnezeu prin Biserică ne poate arăta cum să ne rezolvăm concret toate problemele, mai exact cum să ajungem la perfecțiune. Cele mai mari probleme pe care trebuie să le rezolvăm, probleme de care depind toate celelalte și de fapt și singurele sigure din viața noastră sunt moartea, judecata și veșnicia.

Noi trebuie să ne folosim timpul corect astfel încât să învățăm să iubim până murim și, deci, să murim cu o inimă iubitoare, să dăm răspuns bun la Judecată, adică să ne asemănăm cu Domnul cel blând, milostiv și smerit cu inima și să fim fericiți în veșnicie și asta se realizează prin deschiderea iubitoare față de Dumnezeu și prin Acesta față de ceilalți. 

Gândul la moarte, judecată și veșnicie

În conformitate cu aceste scopuri ne vom adapta și sistemul de valori și, evident, și grijile. Trebuie să avem grijă să nu avem multe griji care ne distrag de la scopul nostru. Dacă ne gândim la moarte, judecată și veșnicie și la faptul că nimeni nu ne-a garantat că mai trăim până mâine atunci foarte multe din griji se vor estompa. Să ne gândim: grija aceasta mă ajută să mor cu o inimă iubitoare? Mă ajută să mă asemăn cu Hristos la judecată? Mă ajută să fiu fericit în veșnicie? Da sau nu? Dacă nu, o tai!

Desigur că avem nevoie de timp și pace pentru a ne realiza scopul și, deci, orice grijă care ne asigură timp și pace ca stare interioară cristalină și luminoasă, care să ne asigure concentrarea pe scopul nostru sunt griji binevenite, însă să avem grijă că extremele sunt de la diavol. Avem nevoie de o anumită stare materială stabilă pentru a ne concentra pe desăvârșirea noastră duhovnicească, însă să avem grijă să nu punem materia, trupul pe primul plan astfel încât să facem compromisuri duhovnicești, să facem păcate pentru că după aceea vom avea mustrări de conștiință și energie demonică care dacă nu sunt vindecate prin pocăință și spovedanie ne vor agrava situația începând de la depresie, anxietate, singurătate și mergând până la boli de nervi mult mai serioase și mari ispite în viață. Nu merită să păcătuim pentru un post mai bun, pentru o poziție mai bună, pentru mai mulți bani, pentru o plăcere carnală. Vom avea o amară părere de rău după aceea. Să nu invidiem pe cele sau pe cei care fac așa ceva pentru că orice om care păcătuiește, orice om care se distorsionează și iese din modul corect de a fi va fi chinuit de însăși această distorsiune, indiferent câte zâmbete sau lucruri va afișa.

Harul

Hrana sufletului nostru este energia necreată a lui Dumnezeu, este harul lui Dumnezeu care are ca expresie principală în cotidian iubirea. Fiecare dintre noi avem în inima noastră un diamant foarte frumos, cu multe fațete, care, dacă este curățit de noroiul patimilor, dacă este scos de sub carapacea egoismului nostru, începe să primească în el lumina iubirii lui Dumnezeu și să o redirecționeze foarte frumos în afară. Pentru a ne hrăni sufletul, noi trebuie să avem legătură directă cu Dumnezeu prin rugăciune și, după aceea, legătură cu persoanele pe care le iubim și ne iubesc.

Familia

Un caz special aici este familia și mai ales copiii care, datorită faptului că sunt mai curați, au o capacitate de iubire mult mai mare. De asemenea, și părinții primesc în dar de la Dumnezeu o mare capacitate de iubire față de copiii lor, pe care, însă, trebuie să fie atenți cum o gestionează astfel încât să nu se transforme în cocoloșire sau în tiranie pentru că ambele extreme sunt distructive și pentru părinți și pentru copii.

În orice caz, familiile care pot să aibă copii și nu au se simt neîmplinite pentru că împlinirea fiecărui om este împlinirea voii lui Dumnezeu. Cu cât mai mare neascultarea față de Dumnezeu cu atât mai mare este neîmplinirea. Și evitarea facerii de copii după voia lui Dumnezeu este o mare neascultare. Vedeți că la aducerea pe lume a unui copil contribuie 5 persoane: mama, tata și cele 3 Persoane ale Sfintei Treimi. Deci la conceperea unui copil sunt mai multe persoanele dumnezeirii decât persoanele omenirii care iau parte direct. Deci, evident, că Dumnezeu cel atotputernic va face tot ceea ce depinde de El pentru a-i împlini menirea fiecărui copil născut, iar menirea este desăvârșirea prin unirea cu Dumnezeu. Din cauza asta, părinții să nu se neliniștească zicând că ce o să facă, cum o să-i crească dacă o să aibă mulți copii. 

Este nevoie de credință în Dumnezeu și de discernământ astfel încât dacă sunt 3 sau mai mulți copii să fie puși să se joace, să se ajute și să se crească între ei. Cu unul este greu pentru că este singur, iar cu doi copii apare rivalitatea. Dacă sunt mai mulți e mai ușor. Dacă părinții sunt tot timpul atenți la măsura duhovnicească și a lor și a copiilor atunci familia lor va fi foarte binecuvântată pentru că sunt în voia lui Dumnezeu, iubindu-se și crescându-se unii pe alții.

„Trăiește-ți viața”

O altă cursă comună în care cad femeile și nu numai este că spun că vor să-și trăiască viața, învățate fiind astfel de societatea depărtată de Dumnezeu. Desigur că astăzi acest lucru este mult mai facil pentru că au apărut foarte mulți centri de atenție puternici care depărtează pe om de Dumnezeu. Problema cea mare este că femeia care prin capacitatea ei mai mare de iubire și de emotivitate ar fi trebuit să țină Biserica, tradițiile și coeziunea în familie, este de multe ori cea care este principalul factor de disoluție a societății și împingere a acesteia în păcate și în plăceri din ce în ce mai mari, din ce în ce mai cleioase și de distrugere a familiei prin păcate trupești.

Soluția este reîntoarcerea la tradițiile Sfinților Părinți care sunt date de la Dumnezeu și sunt verificate ca fiind de succes vreme de mii de ani. Să nu uităm că adevărata libertate, cunoaștere, maturitate și fericire nu vine prin înglodarea în plăceri, ci prin echilibrul dintre durere și bucurie duhovnicească pe centrul Crucii, chiar dacă acest lucru pare retrograd în ochii progresiștilor. Numai așa, prin echilibrul duhovnicesc, vin împlinirea personalității și Învierea. Să nu uităm că astăzi progresismul a dus la pandemia singurătății și a bolilor de nervi. Este timpul să nu mai fim cu capul în nori și să coborâm cu picioarele pe pământ.

Modelul femeilor

Fetele tinere de azi trebuie să studieze și să aibă ca exemplu pe femeile mironosițe chiar dacă în general erau de condiție simplă și nu pe Irodiada chiar dacă aceasta era împărăteasă și trăia în desfătări și desfrânări. Desigur că atunci când o spunem la lumina zilei pare evident, însă uneori, din păcate, vedem contrarul când tainițele anumitor inimi se deschid.

De asemenea, tinerii să caute ca soții pe fetele care se aseamănă cu mironosițele. Este o mare problemă dacă ceea ce spun acum provoacă unor tineri un zâmbet ironic sau râsul pentru că o să se căiască amarnic dacă se leagă sau se căsătoresc cu vreo Irodiadă care o să-i silească să taie capul Înaintemergătorului lui Hristos, dătătorul de libertate, viață și iubire adevărată. Celor care spun că sunt mai bine singuri le amintim că Sfinții Părinți spun că singurătatea este pregustarea iadului. Neapărat trebuie să fie aproape de Hristos pentru că altfel o să le fie foarte, foarte greu și în ultimă instanță, dacă nu se smeresc, o să rămână singuri și neîmpliniți.

Un caz

Un tânăr deștept, frumos și cu bani – un Făt Frumos, cum se zice – le-a zis prietenilor săi că el merge în toată lumea ca să caute femeia perfectă. A plecat în lume să caute și după mai mult timp se întoarce acasă singur, zicând prietenilor că n-a găsit femeia perfectă. Unul dintre ei, mai în vârstă și mai experimentat îi spune că dacă n-ar exista pentru el, atunci Dumnezeu i-ar fi dat darul monahismului, însă de vreme ce nu-l are, asta înseamnă că există pentru el femeia perfectă. Tânărul a ascultat și s-a dus iarăși prin lume și după un timp se întoarce iarăși singur. Îl întreabă iarăși prietenii: „Ce s-a întâmplat? N-ai găsit femeia perfectă?”. „Ba da, am găsit-o” răspunde. „Ei, și atunci de ce te-ai întors singur?”. „Da, pentru că și ea căuta bărbatul perfect”.

Cum ne cizelăm caracterul

Vedeți că trebuie fiecare dintre noi să ne pregătim serios cu ajutorul lui Dumnezeu, cizelându-ne caracterul pentru viață. Dacă un băiat dorește să se căsătorească cu o fată care să semene cu o mironosiță sau un bărbat are o soție și dorește ca aceasta să semene cu o sfântă mironosiță, foarte bine face, să se roage pentru asta, însă, întâi de toate și el trebuie să se asemene, pe cât posibil, cu modelul Hristos. Desigur că nimeni nu poate să ajungă acolo, însă este necesar să începem de la cele mai simple, adică să fim blânzi și smeriți cu inima și să întrebăm precum întreba Mântuitorul: „Ce vrei să-ți fac?”; „Cu ce te pot ajuta?”. Să fim exemplu personal pentru cealaltă și să nu așteptăm totul de la ea fără ca noi să nu facem nimic în familie.

Bărbatul trebuie să-și protejeze familia, să-i ofere siguranță și să o conducă la Hristos cel iubitor. De obicei, bărbații evită familia zicând că au mult de lucru fiindcă trebuie facă bani. Să fim atenți să nu exagerăm aici. După cum am mai spus, prezența noastră iubitoare în familie, timpul dedicat familiei, exemplul nostru personal este esențial. Să avem grijă să nu fim aspri și disprețuitori pentru că războiul este distructiv; iubirea și cooperarea sunt constructive, chiar dacă uneori femeia mai ales se mai lasă purtată de emoții puternice, de instabilități, de furtuni de gânduri. Astăzi e ca soarele, mâine e ca noaptea. Trebuie să facem răbdare și cu înțelegere. Este foarte important să nu ne credem gândurilor și să fim înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Să ne concentrăm pe Hristos și nu pe furtuna gândurilor și atunci vom putea merge pe marea vieții chiar dacă sunt valuri.

Caracterul mironosițelor

Astfel se face împlinirea persoanei și vedem că femeile mironosițe s-au dedicat total acestei concentrări nemaiținând seama de nimic. S-au dus la mormânt la prima oră când încă era întuneric, cu toate că s-ar fi putut duce mai târziu, după ce ar fi mâncat ceva, după ce s-ar fi luminat de ziuă ca să fie mai în siguranță pentru că noaptea singure în fața unor soldați păgâni agresivi care aveau fix misiunea să protejeze mormântul de astfel de incursiuni, evident că mironosițele nu ar fi fost deloc protejate acolo, în grădină, în afara orașului. Cu toate acestea, gândul lor nu era la pericolul la care se expuneau, ci cum o să rezolve problema pietrei de mormânt care era foarte grea și nu aveau pe cineva să le ajute.

Dumnezeu cel drept însă se dăruiește celor care se dăruiesc și trimite un înger care să rostogolească piatra de pe intrarea mormântului și să reducă la tăcere forțele de ordine astfel încât cele două mironosițe – Maica Domnului și Maria Magdalena – să poată să inspecteze mormântul și să se convingă de realitatea învierii Domnului. Vedeți că îngerul nu a rostogolit piatra care avea rol de sigiliu pentru a învia Domnul pentru că în clipa rostogolirii, Domnul era deja înviat afară din mormânt după cum atestă cele două martore și soldații care erau pe post de paznici. Îngerul a rostogolit piatra special pentru femei astfel încât ele să fie primele care să se bucure de învierea Domnului.

După învierea Sa, Domnul nu a dat multe porunci. Prima poruncă dată după Înviere a fost dată mironosițelor cărora le-a zis „Bucurați-vă!” ca răsplată a dedicării lor și, dincolo de asta, ca recunoaștere a faptului că în afara lui Hristos nu exista autoritatea dragostei care provoacă bucurie, ci autoritatea forței care generează tristețe. Dacă femeile doresc în general atenție și comuniune, bărbații sunt mai războinici și din cauza asta Domnul le spune apostolilor „Pace vouă!”.

Rolul bărbatului și al femeii

Fiecare trebuie să știe care este specificitatea sa și să nu uite de rolul pentru care a fost creat de Dumnezeu. Bărbatul trebuie să fie o prezență conducătoare prin iubire, care protejează, care rezolvă probleme și care își asumă riscuri. Femeia trebuie să fie o prezență mângâietoare, delicată, frumoasă în totalitatea existenței sale. Astăzi însă există un război cumplit împotriva identității femeii pentru că ea este prin excelență un focar de iubire, de stabilitate, de păstrare a tradițiilor și deci un pilon esențial al Bisericii. Femeia dă natural viață și pe plan biologic și pe plan duhovnicesc dacă știe să-și pună în valoare darurile. Femeia este împinsă însă să se mândească și să-și uite rolul unde este mai puternică și mai frumoasă decât bărbatul. Și astfel să se distrugă frumusețea și iubirea din lume.

Femeia este învățată azi să distrugă familii în loc să le clădească și să fie plină de anxietate în loc să fie focar de stabilitate. Fraților și doamnelor, rebuie să ne reîntoarcem la valorile tradiționale, la viața duhovnicească generatoare de libertate pentru că cei care doresc să ne stăpânească, doresc să distrugă familia și, deci, societatea printr-un pseudoprogresism care îl depărtează pe om de Dumnezeu Creatorul și de creația Sa.

Pentru asta este nevoie de curajul mironosițelor, însă și de ascultarea și de smerenia lor. Pentru că femeile au mai multă emotivitate și dăruire, ele pot să avanseze mai bine duhovnicește, însă se și înșală mult mai ușor și din cauza asta e nevoie de ascultare. Din cauza asta, spune Sf. Ap. Pavel ca femeia să tacă în Biserică și să se teamă de bărbat – nu în sensul că trebuie să-i fie groază de el, pentru că asta este un foarte mare păcat de care bărbatul o să răspundă, ci în sensul că trebuie să fie atentă tot timpul și să respecte structura mai rațională a bărbatului.

Femeile totdeauna trebuie să le aibă ca model pe mironosițe și, în principal, pe Maica Domnului și după aceea pe celelalte mari sfinte din Biserică pentru că așa vor deveni puternice și vor scăpa de singurătatea care le apasă. În unirea cu Hristos cel iubitor, frumos și dătător de bucurie scăpăm de depresie, de anxietate, de gânduri și griji. În comuniunea Bisericii pământene și mai ales a celei cerești vom simți cu adevărat prezența lui Hristos care ne va transforma pe fiecare dintre noi în Sfinții și Sfintele care am fost creați să devenim. Totul depinde de noi să avem curaj, credință și ascultare de Hristos prin Biserică, prin cei pe care îi validează Dumnezeu în fața noastră.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut dragostea să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Hristos a înviat!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!