Avertisment pentru începătorii în viața duhovnicească – p. Paul Truebenbach

Urmăriți pe părintele Paul Truebenbach care ne prezintă în acest material una din capcanele moderne pentru creștinii ortodocși, mai ales pentru cei aflați la început de drum.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Avertisment pentru noii convertiți la creștinismul ortodox – p. Paul Truebenbach

Probabil unul dintre cele mai mari avertismente pe care le dau des în ultima vreme este să evităm capcanele consumerismului spiritual. Ceea ce vreau să spun prin consumerism spiritual e că o parte din frumusețea Ortodoxiei moderne e că avem atât de multe la dispoziție. Adică, sunt atât de multe icoane, atât de multe cărți, există podcasturi, există canale YouTube, există atât de multe surse de informații bune.

Dar e foarte ușor să luăm o abordare greșită. Ca atunci când cineva care vrea să se apuce de alpinism și ceea ce face e să cumpere toate instrumentele necesare pentru a urca pe munte. Cumpără ghiduri, toate lucrurile pe care trebuie să le poarte, cumpără tot echipamentul de care e nevoie, toate băuturile energizante, toată mâncarea de care are nevoie pentru a cuceri cu adevărat un munte și le bagă pe toate astea într-un rucsac și spune: „Bun. Acum o să mă duc să urc un munte!” Ei bine, acum, în loc să te ajute de fapt să urci muntele, te va îngreuna. Ceea ce trebuie să faci este să iei acele lucruri și să le folosești. Trebuie să citești cărțile cu atenție, trebuie să mergi să te antrenezi, să consumi acele batoane energizante și băuturi și lucruri de genul. Trebuie să faci un exercițiu de pregătire adecvat, trebuie să te implici cu adevărat.

Ortodoxia astăzi se expune la acest nou pericol, putem spune, pe care nu l-am mai văzut în istoriei Bisericii înainte. Pentru că avem atât de multe la dispoziție, unii oameni vin și consumă cât de mult posibil, luând din ce în ce mai mult și mai mult. Vor să se asigure că ascultă mereu ceva nou, că sunt mereu interesați de o carte nouă sau de un nou podcast. Dar ceea ce faci de fapt, e să iei mintea ,care e atât de împrăștiată, și o împrăștii în așa-numita direcție ortodoxă, dar niciodată nu te duci de fapt în fața colțului tău de rugăciune și să o constrângi, concentrezi și chiar să te rogi. Niciodată nu folosești lucrurile pe care le înveți.

Deci, e mai bine să mergi mai încet. Îmi dau seama că spun asta un pic ironic, deoarece în propriile clipuri, atât în birou cât și acasă la mine am un perete acoperit cu icoane în spatele meu, și am cărți peste tot. Dar am învățat de-a lungul timpului că doar obținerea mai multor lucruri nu-mi ajută credința deloc. Trebuie să iau puțin câte puțin și apoi să aplic. Și dacă nu mă rog, cel puțin la fel de mult cât ascult sau citesc lucruri, fac o mare greșeală. Trebuie să aplicăm ceea ce învățăm. Din nou, spun asta un pic ironic, pentru că oamenii se vor uita la asta online, dar dacă aș putea să creez un mic clip, pentru un “short”, ceea ce aș crea ar fi asta: “Dacă aveți timp să vă uitați la asta, v-ați rugat? Dacă nu, imediat ce se termină, opriți-l și mergeți să vă rugați!”

Trebuie să facem asta! Trebuie să luăm ceea ce învățăm și să punem în aplicare, mai degrabă decât doar să construim din ce în ce mai multe cunoștințe, pentru că asta e periculos. De fapt, putem ajunge să devenim mai răi din cauza asta. Devenim mai aroganți și mai mândri pentru că noi credem că știm atât de multe, dar nu devenim mai smeriți, mai pocăiți, mai iubitori. Deci, orice am lua, e nevoie apoi să luăm o pauză și să aplicăm și să ne rugăm. Și, cu adevărat, nucleul credinței noastre, atât în cantitate, cât și în calitate, ar trebui să fie viața noastră de rugăciune. Tot ce ar trebui să țintim este îmbunătățirea vieții noastre de rugăciune Dacă nu e așa, devenim un consumator spiritual, și asta nu ne va ajuta în cele din urmă. Trebuie să punem totul în practică bine, în mod conștient, deliberat și cu smerenie.

Așa, că nu vă faceți griji cum să vă păstrați interesul, pentru că ce se întâmplă când ajungi într-o zi când brusc nu mai găsești un podcast care să te intereseze, nu poți găsi un clip pe YouTube pe care nu l-ai mai văzut înainte, nu poți găsi o carte care să-ți capteze atenția? Acesta e momentul în care oamenii se îndepărtează de credință. De fapt, nu au înrădăcinat lucrurile în inima lor.

Trebuie să înțelegem că fiecare creștin trebuie să petreacă un pic de timp în deșert. Dacă nu poți merge în deșertul lumii, mergi în deșertul inimii tale. Creștinul ortodox trebuie să petreacă puțin timp în acel deșert în fiecare zi. Acesta este locul în care aprofundăm credința și acesta e motivul pentru care, revenind la acel video al Pr. Roman Braga, “Dumnezeu nu este în cărți”, el spune că celula l-a învățat totul. Când a plecat de acolo, după 3 ani de izolare, aproape 3 ani de închisoare militară, ultimul lucru pe care l-a făcut a fost să se întoarcă și să privească camera, și a făcut o metanie, a sărutat pământul și apoi a plecat. El spune că celula avea ferestre atât de înalte încât nici nu se putea uita prin ele. El spune că nu avea nimic, niciun creion, nici măcar o bucată de hârtie, nicio carte, nimic. El s-a descoperit pe sine mergând adânc în inima lui. Avem nevoie de acel deșert.

Nu spun că toate aceste lucruri nu sunt frumoase, că nu sunt bune, că nu sunt benefice. Toate aceste podcasturi, toate aceste materiale media, toate aceste carti sunt toate minunate, dar trebuie să le folosim în mod corespunzător. Ceea ce înseamnă să le folosim pentru a învăța, a aprofunda credința și apoi să mergem să le trăim. Și, repet, să petreceți cel puțin la fel de mult timp, în deșertul inimii voastre, în colțul vostru de rugăciune, cât timp consumați materiale ortodoxe.

– Cât de mult ajută comunitatea creșterea? O comunitate puternică te poate ajuta la implicarea în rugăciune? Poate să ai un prieten apropiat și când vă întâlniți să citiți Scripturile… Joacă acestea un rol aici?

Pr. Paul Truebenbach: Da, cred că părtășia e incredibil de importantă. pentru că suntem slabi și suntem creaturi cu obiceiuri așa că putem ușor cădea înapoi în vechile obiceiuri, într-un mod de viață secularist, dacă nu avem pe alții pe care îi putem vedea și de a care să fim inspirați. În același timp, acest lucru e ceva ce se reduce la personalitate. Deci, eu am o personalitate care tinde să fie mai introvertită. Întotdeauna am puțini prieteni foarte apropiați, dar nu am nevoie de un număr mare de prieteni cu care să vorbesc în fiecare zi. Prietenii foarte apropiați pe care îi am, vorbesc cu ei periodic, din când în când, dar unii oameni chiar au nevoie de mult mai multă interacțiune socială. Din cauza personalității lor, au nevoie mai mult de acea conexiune. Indiferent ce personalitate ai, trebuie să o ai disponibilă, trebuie să te asiguri ca e disponibilă, mai ales la început pentru că avem nevoie să fim încurajați de alții și trebuie să știm că vom avea și acele zile proaste. Vor fi și acele momente în care suntem tentați să ne întoarcem la un mod de viață leneș, în care viața ni se întâmplă nouă mai degrabă decât noi să o trăim. Dintr-o dată uităm de rugăciune și post și nu mai suntem interesați de aceste lucruri atunci. Astea se vor întâmpla și încurajarea cred că e cu adevărat benefică.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!