Cum pot ajuta sufletele celor adormiți – IPS Neofit de Morfou

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al IPS Neofit de Morfou care ne vorbește din experiența sa despre ce putem face noi pentru a-i ajuta pe cei adormiți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum pot ajuta sufletele celor adormiți – IPS Neofit de Morfou

Acum, în legătură cu următoarea întrebare, care nu e doar una, sunt mai multe… Îmi aduce aminte de proverbul (grecesc) care spune: „acum că am găsit un preot, haideți să înmormântăm cât mai mulți.” Știți ce înseamnă aceasta (numărul mare de întrebări)? Înseamnă că aceasta este o lucrare de care toți episcopii ar trebui să se ocupe în loc să ținem predici pe teme alese de noi. Așa ar trebui să facem. Este cu adevărat esențial în vremurile noastre. Nu cred că vom putea răspunde la toate întrebările. Totuși, experiența mea din Akaki m-a învățat că adeseori răspunsurile apar în poveștile pe care vi le împărtășesc.

Într-adevăr, nu există pocăință în iad pentru sufletele celor adormiți. Touși, sufletele nu se pot ajuta pe ele însăși (în iad), deoarece sunt înrădăcinate în răutate, invidie, rivalitate, avariție sau senzualitate. Sufletul este nemuritor. Doar trupul moare. Așadar, orice boală pe care sufletul o alimentează în viața pământească va trece și în viața următoare. De exemplu, o persoană cu o invidie bolnăvicioasă nu va deveni dintr-odată blândă și tolerantă în viața următoare. Boala va crește, se va înrăutății acolo.

Și totuși, cum pot fi ajutați cei din iad? Ceea ce sufletele nu pot face ele însele (datorită locului în care se află) putem face noi, cei vii, pentru ele. Aceasta deoarece suntem încă oameni „liberi”, deoarece ne aflăm încă în “Biserica pământească”. Suntem celule vii în trupul lui Hristos. Ce mare privilegiu avem ! Ori prin cele 40 de liturghii, ori prin pomelnicele aduse să fie pomenite la proscomidie și la Liturghie, fie prin milostenia tăinuită – și nu vă pot spune cât este de importantă aceasta! Trebuie să rămână tăinuite (faptele de milostenie). Nimeni nu trebuie să știe! Nimeni!

Recent am amintit-o pe Zoe Laskari, cunoscuta actriță. Toți se uitau la picioarele ei frumoase, dar ea avea și o inimă (nu doar picioare) A făcut multe fapte de milostenie în taină. Este în rai acum. Prietenul meu, monahul de care v-am spus mai înainte, a văzut-o acolo. Așadar, ajutorul nostru ajunge mult mai departe, nu doar „îmbunătățește” starea unui suflet, să zicem așa, în viața următoare. Nu e vorba doar despre a oferi comfort, aceasta este o dogmă catolică. Experiența Bisericii (Ortodoxe), descoperită prin viețile sfinților, afirmă cu claritate următoarele: „mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5:16) Rugăciunea unui om drept poate chiar să scoată un suflet din iad. Bineînțeles, există acei oameni ce și-au pus început pocăinței din viața aceasta pământească, dar au murit înainte să apuce să o desăvârșească (pocăința). Pentru ei Hristos are un „regim special”, dându-le șansa de a-și desăvârși pocăința în viața următoare.

Ce milostiv este Dumnezeul nostru! Omul acesta al lui Dumnezeu, despre care v-am povestit mai devreme, fără ca eu să îi fi spus – el locuiește în Grecia, eu sunt în Cipru – a văzut cum slujesc eu Liturghia! Și mi-a spus: „Ce bine te simți, Neofit! Slujești liturghii așa de frumoase cu diaconii tăi, în sătuțele acelea drăguțe în care mergeți… Dar de ce îi pomenești mereu pe: Evmenie, Sofronie, Elpidie, Gherman, Visarion, Damaschin… când slujești Sfânta Liturghie?” Acestea sunt nume ale unor oameni sfinți pe care i-am întâlnit în viața mea, care m-au ajutat foarte mult și care nu au fost încă canonizați de Biserică. Îi pomenesc ca mulțumire. Îl pomenesc și pe Mitropolitul Pavel de Kyrenia (+2011), care mi-a cerut aceasta când l-am vizitat pentru ultima dată.

Iar el (prietenul meu, monahul), mi-a zis: „Episcopul meu, toți aceștia pe care tu îi pomenești se află în rai. Unii sunt chiar sfinți!” Și mi-a spus care dintre ei sunt în rai și care dintre ei sunt sfinți. Să știți că a fi în rai și a fi sfinți sunt două lucruri diferite! Un sfânt se împărtășește foarte mult din slava lui Dumnezeu, din Lumina despre care am vorbit mai devreme. Cei din rai se împărtășesc într-o mai mică măsură. M-a învățat așa (prietenul meu, monahul): „Pomenește pe cutare și cutare, care nu și-au desăvârșit pocăința (pe pământ).” Apoi mi-a spus anumite nume de ierarhi, de preoți, de mireni, chiar membrii ai familiei mele, și alți oameni importanți ciprioți pe care i-am cunoscut. Bineînțeles, nu le voi da numele. Mi-a spus să îi pomenesc pe aceștia anume, și așa și fac…

Totuși, i-am spus: „Nu pot face ascultare întru totul în legătură cu aceasta, căci rostesc numele cu voce tare și oamenii vor ști cine sunt aceștia (pomeniți).” Dar îi pomenesc pe aceștia în taină la utrenie. Vă pot spune cu siguranță că slujbele de pomenire, parastasele – ca să folosesc termenul bisericesc corect – nu oferă doar puțin ajutor, ci chiar pot scoate suflete din iad!

Era un preot îndepărtat de la slujire de către episopul lui din cauza băuturii. Episcopul i-a spus: „Părinte, nu mai beți, căci cu purtarea dumneavoastră îi scandalizați pe oameni.” Preotul i-a răspuns: „Nu pot! Nu vă pot minți, îmi place să beau. Am niște probleme personale… Sunt alcoolic.” Episcolpul i-a spus: „Dacă nu vei încerca măcar, te voi opri de la slujire trei luni” E foarte ușor pentru noi episcopii, datorită puterii pe care o avem, să ne purtăm cu cruzime uneori, crezând că îndreptăm oamenii. O oprire de trei luni de la slujire înseamnă că preotul acela nu poate să slujească Sfânta Liturghie în acel timp. Mai târziu episcopul s-a întors în eparhia acelui preot și ce a văzut? Eparhia era plină de suflete din diferite vremuri. „Cine sunteți?” le-a întrebat. „Noi suntem cei pe care preotul pe care l-ai oprit de la slujire îi pomenește” „Cine ne va pomeni pe noi acum?” „Dar a trebuit să îl opresc de la slujire – a spus el (episcopul) – pentru a-l trezi puțin”. „Episcopul nostru, oare când ai căzut tu în genunchi să te rogi pentru preotul tău?” Adevărul acesta răneșta până la inimă.

Aceasta este valabil și pentru voi și copiii voștri. Dacă nu îngenunchiați până vă sângerează genunchii, nu cumva să îi pedepsiți! Dacă nu faceți aceasta, ispitele ce le vor suferi ei, se vor întoarce la voi. Iată de ce trebuie pomeniți oamenii. Cei adormiți primesc mult ajutor în acest fel.

Și voi încheia cu următoarele: chiar dacă am spus deja multe, vă voi împărtăși ceea ce mi-a spus odată Sfântul Paisie. Mi-a zis: „Ar trebui să îți împarți rugăciunile în trei părți.” „Să zicem că rugăciunea ta este de jumătate de ora; roagă-te pentru tine zece minute, ori cu metanierul, ori cu cuvintele tale; apoi roagă-te alte zece minute pentru cei vii, aflați în nevoi: cei bolnavi, cei divorțați, dependenții de droguri, rude, prieteni, sau chiar dușmanii tăi, mai ales cei pe care nu îi suporți. Să te întrebi. Să spunem, Giota, de exemplu. Apoi zici: miluiește pe Giota și miluiește-mă și pe mine. Continuă așa pînă când ți se înmoaie inima față de acea persoană. Supărarea îmi arată cu cine are inima mea o problemă; iar pentru ultimele zece minute, după ce te-ai rugat pentru cei vii să te rogi apoi mereu pentru cei adormiți.”

Sfântul Paisie mi-a mai spus: „Vrei să îți spun o taină de-a mea?” „Nu încep să mă rog pentru mine sau pentru cei vii, încep cu cei adormiți.” „Când vreau să îmi adun mintea încep prin a pomenii numele celor adormiți, și mă rog pentru ei după aceea. Simt atâta căință… Simt că ei sunt ajutați, mângâiați și luminați acolo unde sunt… încât după aceea mă rog chiar mai bine pentru mine și pentru cei vii.” Rugăciunea pentru cei adormiți constituie jumătate din viața noastră duhovnicească.

Gândiți-vă numai la cât timp le dedicăm (celor adormiți) noi, clerul, în Biserică. Foarte mult! Și știți pe cine pomenește Biserica mai întâi între cei adormiți? Pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De îndată ce are loc sfințirea Cinstitelor Daruri, preotul spune: „Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră…” Și apoi strana începe să cânte Axionul (Cuvine-se cu adevărat…) Acest „Mai ales pentru Preasfânta, curata” … înseamnă că mai presus de toate, chiar peste prooroci și peste dascăli, o pomenim pe Născătoarea de Dumnezeu. Născătoarea de Dumnezeu „are nevoie” de această pomenire și spun „are nevoie” ca o figură de stil. Este atât de mare Sfânta Liturghie, deoarece este însăși prezența lui Hristos, prezența Lui trupească, cu adevărat, astfel încât Însăși Preasfânta Născătoare dorește să fie în părtășie cu trupul înviat al Fiului și Dumnezeului ei și al Dumnezeului nostru.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!