Școala feminizează băieții și traumatizează fetele

Urmăriți un interviu folositor care ne dezvăluie o realitate tristă în legătură cu modul în care școala modernă îi afectează pe copii, începând de la grădiniță.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Școala feminizează băieții și traumatizează fetele

– Cât de mult s-a distrus școala?

– Atunci când vorbim de băieții mici putem spune că aceștia s-au feminizat, fiind puși să stea în cerc în multe din acivitățile pe care le facem, la o vârstă din ce în ce mai fragedă. Pe timpul meu aceasta se obișnuia să înceapă cu un an înainte de clasa I. La vârsta de 4 ani mergeam la școală de 3 ori pe săptămână, câte 3 ore pe zi, iar câteodata mama stătea în spate, și te urmărea la joacă. Astfel copilul putea face ceea ce se numește ”realimentare emoțională”, adică mergi la mama care îți dă o îmbrățișare iar apoi mergi din nou la joacă. – Da, înțeleg asta. Du-te și te joacă și astfel cercul se mărește. Ajungi acolo, te atașezi, alergi puțin și apoi te întorci.

– Este adevărat.

– Iar apoi mergi puțin mai departe până când, la sfârșitul zilei, nu mai mergi să mai iei îmbrățișare pentru că te joci prea departe alături de prieteni. – Aceasta îi dă curaj copilului de a explora. Dar ce se întâmplă acum, din cauza unor motivații economice și practice, aș zice din motive ale părinților, această practică a fost împinsă din ce în ce mai devreme deoarece părinții vor să meargă la serviciu, vor serviciu cu normă întreagă, unii dintre ei sunt obligați să facă asta, și astfel acești ani au devenit ani pregătitori pentru școală. Iar asta începe chiar de la vârsta de 14 luni.

Dacă vei pune un băiat de 14 luni, de la care te aștepți să alerge peste tot, să trântească prosoapele și să fie implicat în ceea ce numim ”construiește, distruge, construiește”, construiește castele și tot așa. Da, construiește, distruge, construiește într-o casă în care lucrurile sunte aruncate peste tot, iar procesul de învățare să aibă loc prin explorare fizică. În loc de asta am reușit să efeminăm băieții prin a le solicita să stea jos în cerc așa cum facem cu fetele. Chiar și fetele nu pot să stea în cerc tot timpul.

– Cât de diferit este un băiat în comparație cu o fată în raport cu aceste manifestări? Știu că nu sunt în totalitate separate, existând și o parte comună.

– Băieții cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani au manifestări de testosteron tot atât de mult pe cât au în adolescență. Da, aceștia au nevoie de a alerga, de a sări, de a împinge, de a explora. Și nu au posibilitatea de a face asta. În schimb, stau liniștiți în cerc și în felul acesta o iau razna. Ceea ce constatăm la aceștia este că atenția le este micșorată. Iar aceasta se înâmplă din cauza stresului provocat de ceea ce noi îi forțăm să facă. Un băiețel care ar trebui să alerge, să sară și să se joace pentru a cunoaște în acest fel lumea, stă în cerc liniștit. Toleranța lui la toate acestea nu există. Deci asta facem băiețeilor, iar apoi le punem etichete. Dacă aceștia nu stau în cerc liniștiți sunăm la părinți și le spune despre copii lor că au tulburare de comportament (ADHD) și eset bine să le dați medicamente.

– Este adevărat.

– Deci, este aceasta bine pentru școală? Bineînțeles că da. Școala ajunge acum să aibă grijă de un copilaș apatic și sedat cu medicamente. Iar asta este una dintre probleme. O altă problemă este aceea că dăm întietate învățării cognitive (cunoștințe) în detrimentul învățării abilităților sociale și emoționale.

Cuvântul ”grădiniță” înseamnă ”grădină de copii”. Asta înseamnă. O grădină de copii nu înseamnă că niște copii trebuie să stea în cerc și să învățe litere și numere, ci să construiască castele și să le fărâme. Să se joace în fel și chip, să se facă prinți și prințese, să-și vopsească degetele, și să se joace cu plastilină și în țărână; adică să se joace liber. Din joacă, copilul învață cum să se poarte în caz că nu-i place ceva, cum să fie tolerant, cum să ajungă la o înțelegere cu celălalt, și va ajunge la un anumit nivel de soluționare al conflictelor.

Deci noi nu le mai dăm copiilor această oportunitate pe ce o substituim cu activități proprii părții din stânga a creierului său. Ca un fel de analogie cred că prin învățarea literelor și a cifrelor înainte de a învâța cele privitoare la sentimentele sociale și emoționale este ca și cum te-ai încălța cu pantofii înainte de a-ți pune șosetele.

– Vorbești de felul în care băieții sunt feminizați, cuvânt care pentru unii ar părea provocator,

– Și nu ar fi pentru prima dată când este văzut așa.

– Ce se întâmplă cu fetele? Știu de la Waren Farell, pe care l-am avut invitat aici și care a scris cartea ”Criza băieților”, că în orice statistică pe care o facem asupra băieților și a bărbaților, se arată că aceștia nu fac prea bine. Nu se simt bine în privința sănătății, a vieții pe care o duc, cu legea, cu rezultatele școlare, cu serviciul. Femeile îi depășesc peste tot. Se întâmpla asta din cauza sistemului școlar? Este acest sistem rău și pentru fete, sau este mai potrivit pentru ele?

– Este mai potrivit pentru fete, dar acestea au probleme din punct de vedere social. Fetele clachează sub presiunea de a fi perfecte. Fetele sunt incredibil de conștiente de ele. Există o mică parte a creierului care se numește amigdală și care controlează stresul din organism; aceasta are forma unei migdale, stă la baza sistemului limbic, și este făcută ca să nu fie foarte activă în primii trei ani de viață, dar care apoi se revigorează încet, încet.

Din cauza stresului pe care-l impunem copiilor de a fi performanți, de a citi, de a ști matematică, fetele sunt tentate să fie, în general, mult mai perfecționiste decât băieții deoare amigdala lor este supraexcitată. Este acea parte a creierului care simte amenințarea. Acestea sunt foarte conștiente de ele în legătură cu luarea deciziei: deciziile luate de profesori, deciziile luate de părinții care le doresc binele, și toate acele lucruri pe care o fată bună trebuie să le facă. Acestea au legătură cu acele diferențe de gen, cu ideea că fetele sunt foarte sensibile și doresc să fie la locul lor, să fie bune, încercând să fie perfecte.

Ceea ce am făcut prin mediul educațional pe care l-am creat, de focalizare spre rezultate, spre perfecțiune, este că le-am activat amigdala în așa fel încât atunci când ajung la adolescență sunt terminate pentru că nu pot s-o mai ducă în felul ăsta. Se simt ca un robot: trebuie să iau 10 la lucrarea sta, trebuie să iau 10, trebuie să iau 10. Și în felul acesta chiar sunt terminate. Deci fetele sunt terminate din pricina presiunii de a obține rezultate mari la învățătură, deoarece acestea simt această imensă presiune pe ele.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!