Duminica slăbănogului – p. Pimen Vlad
22 mai 2025
Acțiuni cu tentă sexuală
23 mai 2025
Urmăriți un dialog interesant în care Jonathan Pageau dezvăluie un truc nihilist folosit astăzi la scară largă de către atei pentru a lipsi lucrurile de adevărata lor importanță, cea spirituală.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Nu veți fi în stare să uitați acest truc nihilist – Jonathan Pageau
– Una dintre experiențele prin care am trecut și care a dus la convertirea mea a fost o plimbare prin grădină cu mama, care trecea printr-o perioadă foarte grea la vremea respectivă. Asta a fost acum câțiva ani, cred că acum șase sau șapte ani, și eu eram un fel de… nu știu ce ați spune… de tip New Age care fusese în Cambodgia și s-a întors și credea că înțelege Zen, citea McKenna și citea Watts… și eram foarte cufundat în lumea aceea și vedeam doar multă suferință…
O vedeam pe mama trecând printr-o perioadă foarte grea și întreaga mea viziune asupra lumii s-a prăbușit în fața mea în acel moment. Mi-am dat seama că dacă i-aș spune în acel moment…, nu i-am spus-o, dar era în mintea mea să-i spun că toată această suferință, toată această durere, totul e doar o iluzie. În acel moment mi-am dat seama cât de fals era, cât de superficial, cât de plat, cât de nihilist e acest lucru de fapt, pentru că e aproape ca și cum nu ar trebui să-ți pese de nimic… Și încă mă strâmb puțin când aud oameni spunând: „Ei bine, totul e doar o iluzie”. Și eu spun: „Bine, dar acum ce să facem? Încotro mergem de aici? Care e rostul să facem ceva dacă totul e o iluzie? Dacă toată suferința, toată ambiția pe care le simt sunt…” Cred că atunci când oamenii spun asta…
– Imediat să îi plesnești foarte tare peste față și apoi să zâmbești: „Bine, continuă atunci, domnule iluzie.”
– Ha-ha! Da, e ca și cu oamenii care spun: „Nu am o problemă morală cu furtul” și apoi sunt jefuiți. Și apoi își dau seama că au de fapt o problemă destul de mare cu furtul.
– Îți pot spune, îți pot da trucul. Dacă vrei să înțelegi trucul noilor atei, trucul materialist, trucul nihilist, e foarte simplu și nu durează mult odată ce îl înțelegi. Tot ce trebuie să faci este să reduci o ființă întreagă la componentele sale. Și nu trebuie să o faci decât la un nivel. Deci cineva spune că ceva este plin de semnificație și tu spui: „Oh, dar asta este doar…” De exemplu: „O ființă umană e doar o grămadă de substanțe chimice, e o pungă de substanțe chimice”.
Deci ceea ce faci… Ce e amuzant este că o pungă de substanțe chimice are, de asemenea, o identitate. Toate aceste elementele au și ele identități, pentru că există o ierarhie a acestora. Dar dacă vrei să înțelegi, oamenii fac asta tot timpul, vor spune că orice faci tu care are sens ei îl vor reduce doar la elementele sale. De exemplu „a da mâna cu cineva” o reduc la „a-ți atinge mâinile cu cineva”. E ridicol, e ridicol să ne atingem mâinile. Deci ce facem? Și poți face asta pentru orice lucru care are sens. Dar apoi trucul este că toate elementele la care reduci totul sunt și ele semnificative și simbolice și ritualizate. Și deci ar trebui să mergi până la capăt, adică să spui mereu despre orice: „Oh, este doar un câmp cuantic”, sau „este doar un câmp de posibilități, totul este doar un câmp de posibilități”. Dar de obicei poți să o faci într-un pas.
Deci dacă vrei cu adevărat să fii cinic, tot ce trebuie să faci este să o reduci la elementele sale. De exemplu, o poveste din Biblie: un tip e bătut în cuie pe cruce, moare și revine la viață. Și asta e religia ta. Serios? E ridicol. Și poți face asta cu orice. E grozav, e ca un truc. Și odată ce vezi asta, odată ce vezi că asta se întâmplă, nu vei mai cădea niciodată în plasă când cineva încearcă să reducă ceva la elementele sale.
– Da. Ei bine, când spuneai asta, adică ai menționat că oamenii pot face asta cu orice, e aproape ca un bun exemplu despre cum se injectează cumva nihilism în lucruri. Să presupunem că vin la tine și am avut o săptămână foarte grea la serviciu și e vineri și sunt bine dipus pentru că e vineri și mă gândesc că vine weekendul, am sâmbătă, am duminică. „Tu nu te bucuri că e vineri?” Și tu îmi spui: „Ei bine, uite, peste trei zile e luni.” Sau vin la tine în decembrie și spun: „Mă bucur atât de mult că e decembrie”. Și tu spui: „Da, dar ghici ce este luna viitoare.” Și, într-un fel, pentru mine, structura e la fel cu ceea ce descrii, este, într-un fel, reducerea lucrurilor la componente. Adică, ce înseamnă de fapt vineri, din moment ce e doar un alt punct arbitrar…
– E doar o convenție a timpului pe care ne-am impus-o. Și e amuzant, cum am spus, e hilar. Iar Neil deGrasse Tyson face asta tot timpul. Practic e o singură mișcare, singura lui mișcare e să spună ceva de genul: „Nu e absolut nimic special la 25 decembrie, nu e nici măcar solstițiul, e la câteva zile după solstițiu, nu există nimic geografic sau care se întâmplă pe cer care ne-ar putea explica semnificația acelei zile, e doar o zi obișnuită. Deci ai putea face asta, iar el o face constant. E hilar.
– Cred că acum că ai dezvăluit asta, probabil că voi începe să o observ mult mai mult, nu știu.
– Da, ia să fii atent la el, în special, nu știu dacă mai apare mult online, dar, dacă te uiți la postările lui, vei vedea că o face constant, reduce ceva la elementele sale și apoi declară că nu are nicio semnificație.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Apropo de Jonathan Pageau, ultimul clip publicat acum 6 zile asta absolut incredibil de revelator, de departe cea mai bună explicație pentru aproape toate problemele omenirii din 1945 încoace, și eu și soția efectiv am aplaudat la finalul clipului: https://youtu.be/MfXxQW77cQA
Jonathan Pageau explică faptul că omenirea tot timpul s-a bazat pe mituri cu o separare clară a binelui și răului, chiar dacă nu e realistă, după care să-și ghideze cursul pentru o vreme. Din 1945 încoace, mitul nostru a fost al doilea război mondial, în care diavolul, adică răul absolut, despre care nu ai voie să vorbești, e Hitler, iar celelalte puteri sunt binele absolut ce trebuie urmat. Așa se explică avântul extremei stângi, mișcările LGBT și woke, globalismul și multe alte rele: deoarece Hitler a făcut un exces enorm de naționalism, a făcut din identitate un idol, iar apoi a fost învins și mistificat în satana omenirii, omenirea a asociat identitatea cu răul. A căutat tot timpul să meargă în direcția opusă, să distrugă conceptele de identitate națională, personală, sexuală etc.
Dar miturile nu sunt sustenabile pentru foarte mult timp, iar calul troian al acestui mit e compromisul făcut de puterile Vestului cu Stalin și comunismul. Pentru a învinge răul, s-au aliat cu un alt rău care s-a dovedit a fi și mai mare. Dar pentru ca mitul să meargă înainte (rău absolut versus bine absolut) și să închege societatea, răul comunismului a fost extrem de mult mult diminuat, mușamalizat, tolerat sau chiar îmbrățișat pe alocuri. De aceea zvastica este interzisă, iar ideile comuniste/progresiste prosperă. Acest măr otrăvit din sânul mitului începe să distrugă mitul din interior pe măsură ce amintirea războiului mondial pălește și omenirea se trezește la realitate.
Așa se explică valul de mișcări suverane, naționaliste și anti-woke care iau amploare în ultimii ani în lume. Dar Pageau explică că sunt vremuri periculoase. Căderea mitului face pe mulți să pice în extrema cealaltă: să devină „sataniști” în narațiunea mitului, „sataniști” adică în sensul în care Hitler e satana din mit, iar ei se declară acum de partea lui Hitler și zic că de fapt Hitler și naziștii au fost buni. Acest lucru l-am observat și eu pe Twitter. Trebuie atenție.