De ce societatea a eșuat pentru Generația Z – p. Moise McPherson

Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Moise McPherson în care acesta explică de ce cultura societății moderne nu are un răspuns pentru problemele Generației Z și care este adevărata soluție.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce societatea a eșuat pentru Generația Z – p. Moise McPherson

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Un subiect important astăzi, despre care vezi mulți oameni făcând conținut, este: De ce generația Z pare să nu crească, de ce sunt oarecum blocați în această mentalitate infantilă, sau subdezvoltați este poate un termen mai exact, de ce nu sunt capabili să gestioneze conflictele la locul de muncă, de ce au dificultăți în viață, de ce nu îmbrățișează relațiile și toate aceste dinamici pe care le vedeți referitor la ei.

Eu am experiență în a interacționa cu o mulțime de persoane din Gen Z care au 20 și ceva de ani, dar ceea ce observ nu cred că se referă doar la ei, cred că sunt implicații culturale mai largi ale modului în care oamenii din societatea noastră sunt dezvoltați și pe ce își construiesc viața și pe ce și-o bazează. Și așa, unul dintre lucrurile pe care le-aș spune este probabil un apogeu al tuturor problemelor care se întâmplă acum, adică un fel de efect de cădere care apare în psihicul oamenilor, în relații, locul de muncă și orice altceva – este doar ideea de „fantezie”. Eu am crescut în anii 80 când am avut filme și divertisment foarte fanteziste și era această idee aproape universală că aveai să-ți dai seama într-o zi că ai o super-trăsătură sau o super-putere, că vei schimba lumea sau vei muta lucrurile.

Și ceea ce este sălbatic este că acest tip de mentalitate imersivă a devenit și mai pronunțată acum la această generație mai tânără din cauza faptului că saturația lor de divertisment a configurat complet modul în care văd ei lumea. Și așadar vedeți cum văd ei intimitatea și pe ce se bazează aceasta. Se bazează pe o grămadă de conținuturi oribile pe care ei au început să le consume când erau tineri pe internet, care nu reprezintă deloc intimitate, nu este nici măcar cum ar trebui doi oameni să interacționeze sau să se trateze reciproc, nu are nimic de-a face cu noblețea unei persoane, nu are nimic de-a face cu dragostea, grija, bunătatea și sacrificiul sau orice altceva de genul acesta, e ceva josnic și bestial, pune persoana aproape într-un fel de relație agresor-victimă, nu are nimic de-a face cu egalitatea și dragostea.

Ce altceva mai vedem? Vedem cultura „anime” care e foarte răspândită în Generația Z, unde sunt preluate niște intrigi pe care le reciclează la nesfârșit, cum ar fi că persoana care este hărțuită, apoi merge undeva, apoi se întoarce și este mai puternică și își poate învinge dușmanii sau orice altceva. Și ei creează acest tip de narațiune în care persoana în viața sa este perpetuu victimă până când trece printr-un fel de transformare și experimentează un fel de renaștere și succes și toate aceste alte lucruri. Dar cum rămâne cu educația și munca grea? În prezent, educația este predată în așa fel încât studentul este văzut ca punctul central al experienței de învățare, și nu informația. Facultățile se ocupă cu crearea unui mediu în care oamenii se pot exprima, se pot regăsi și pot face toate aceste lucruri care nu au nimic de-a face cu învățarea propriu zisă a istoriei lumii sau a culturii sau a lucrurilor care au modelat-o sau a modului în care ai putea avea un impact pozitiv și a schimba cultura într-un mod semnificativ, totul este subversiv și are un substrat marxist.

Astfel, mai ales în cazul Generației Z, descoperi că sunt foarte împovărați de această stare mentală în care există o detașare de realitate, ei nu sunt obișnuiți să experimenteze conversații lungi fără un telefon mobil, unde nu există niciun telefon mobil, adică să mergi la o cină împreună cu 8-10 prieteni și nimeni nu vorbește la telefon și toată lumea are experiență și este implicată, oamenii chiar citesc despre subiectele despre care vorbesc și există o conexiune interpersonală profundă. Acum, oamenii comunică în conversații banale, prin mesaje text, și sunt emoționale, pline de pasiune și agresive, dar nu sunt față în față, nu sunt normale, iar oamenii nu se uită la fața celeilalte persoane, nu experimentează o intimitate reală.

De fapt, am citit un articol în urmă cu câțiva ani care spunea: Bărbații tineri se implică mai puțin decât oricând în relații cu femeile pentru că au descoperit că femeile nu sunt un conținut bun pentru internet. O femeie adevărată este o ființă umană, cu emoții și gânduri și personalitate și atribute minunate dar și defecte și orice altceva, dar este o persoană reală. Dar noi am devenit atât de omniprezenți în această cultură consumeristă în care suntem obișnuiți să consumăm oameni. Astfel, atunci când discut cu tinerii despre cu cine să se căsătorească și cum ar trebui să ia decizia de a se căsători, de multe ori ei sunt complet detașați de ideea că se vor căsători cu o persoană imperfectă, că vor trebui să își modeleze viața pentru a acomoda și a colabora cu acea persoană, la fel cum cealaltă persoană va trebui să îi acomodeze pe ei, ei sunt în permanență în căutarea perfecțiunii sau a celui mai bun sau „oare să mă căsătoresc?” și au aceste idei cumva absurde despre dinamica umană care sunt separate de realitate.

Și în fața tuturor acestor lucruri, când apelezi la cultură, îți dai seama că cultura nu are o soluție pentru asta, nu îți oferă nimic. Deci, dacă ești epuizat și ești modelat de aceste lucruri… Să spunem că o tânără femeie merge la facultate, obține o diplomă, își urmează cariera, iar acum are în jur de 25 de ani și nu este căsătorită, a avut o serie de relații foarte dificile care s-au terminat prost, are o neîncredere în bărbați, pentru că practic, real vorbind, a divorțat deja de mai multe ori, și simte un dor și o dorință de familie și crede că această dorință este cumva inferioară carierei, nu știe ce să facă cu ea, pentru că dorința e profundă, maternă și existențială și nu știe unde să găsească un bărbat, pentru că toată lumea pe Twitter vrea doar să se cupleze temporar.

Cultura nu are niciun răspuns, nu există nimic ce poate face cultura prin care să spună brusc: Hei, iată unde găsești un soț, iată unde găsești roluri normale în cadrul căsătoriei, iată cum să ai o căsătorie sănătoasă. Pentru că cei mai mulți dintre cei din Generația Z, eu sunt din Gen. X, dar majoritatea dintre noi în ultimii 30 și ceva de ani am văzut doar divorțul ca pe o normă în rezolvarea disfuncțiilor relaționale. Nu știm cum să trecem prin ceea ce este dificil și greu.

Așadar, dacă cineva m-ar întreba: Unde rezolvi și ștergi toate acestea? Există un singur loc: Biserica Ortodoxă. Trebuie să te conectezi la o mentalitate complet diferită, la o societate complet diferită, la un mod de viață diferit, unul dificil, ascetic, cu post, rugăciune, slujbe lungi, dar unul real și tangibil: stai în biserică, ești în prezența lui Dumnezeu, te bucuri de mirosul tămâiei, privești icoanele, icoanele privesc înapoi la tine, te pătrund, dezvolți relația cu părintele tău duhovnic, cineva care te cunoaște intim, cineva căruia îți poți deschide sufletul, cineva care te poate sfătui în viața ta, dezvolți relații normale cu oamenii din parohia ta, unde realizezi că ai o comunitate, o comunitate care nu a existat niciodată înainte în viața ta, deoarece cultura nu oferă comunitate, totul este separat, e prin internet nu este real, nu este față în față și nu este interpersonal. Și toate acestea reprezintă o imersiune într-o societate diferită.

Și așadar, când văd oameni, fie că sunt din Gen Z, Gen X și toți care sunt între ei [Milenialii], că se luptă și încearcă să-și dea seama unde le este locul în lume, pentru că lumea este atât de detașată de realitate, este atât de bazată pe internet, este atât de extrapolată de experiența umană, mereu le spun: trebuie să mergi la Biserica Ortodoxă, este o societate în cadrul societății, este un cămin și aș spune că e o familie, pentru că [acolo] sunt oameni care sunt uniți printr-o legătură și un scop comun, o paternitate comună și o mamă comună. În toate aceste moduri, se creează această legătură, o familie în care știm unde mergem, știm ce facem, avem norme și așteptări, avem cultură, avem standarde. Și toate aceste lucruri încep practic să readucă o persoană de la marginea nihilismului, a neantului, a golului internetului, care e distrugător de suflet, să o aducă în realitate și în Lumina lui Hristos.

Îi încurajez pe toți cei care se luptă cu desfigurarea din societate, care este detașată de intimitatea umană reală, de personalitate, de relații interpersonale, de comunitate și de iubire, de toate aceste lucruri, să găsească o biserica ortodoxă locală și acolo își vor găsi adevărata familie. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!