Consensul despre Al Doilea Război Mondial se dezintegrează – Jonathan Pageau

Ascultați un cuvânt foarte, foarte bun al lui Jonathan Pageau în care acesta ne lămurește sursa schimbărilor majore ce se întâmplă în societatea noastră, și anume prăbușirea “mitului ei fondator” – consensul despre Al Doilea Război Mondial.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Consensul despre Al Doilea Război Mondial se dezintegrează – Jonathan Pageau

Acum câțiva ani am născocit această expresie: Uitați-vă la nebun. Scopul expresiei, cred că am spus asta în 2017 sau 2018, nu sunt sigur… Deci, când am început să spun asta, am vrut ca oamenii să fie capabili să se uite la nebun mai ales într-o lume care era cu susul în jos și cu josul în sus, pentru că acesta este un mod în care fratele meu Mathew o încadrează, că atunci când lumea este cu susul în jos, “nebunul” este cel care, într-un fel, îți poate da un indiciu despre ce urmează, poate într-un fel să restaureze lumea cu partea corectă în sus. Acum, când spui cu partea corectă în sus nu este o chestiune de morală, este o chestiune de revenire la ordine. Într-un fel, în nebunia momentului, nebunul glumește și se rotește și, la sfârșit, el devine o victimă a propriului joc și apoi, cumva aproape involuntar, restabilește lucrurile cu susul în sus.

Deci, am început să spun asta cu ceva timp în urmă, în 2019, când am văzut că…, de fapt cred că era 2018 sau 2019, când un anume Kanye West a scos un album numit „Iisus este Rege”, atunci mi-am cam dat seama și le-am spus oamenilor să urmărească această persoană pentru că el este ca un diapazon ciudat, este cineva care prinde ce urmează, este un fel de mistic involuntar, ai putea spune, este capabil să… Nu cred că o face intenționat, dar este capabil să simtă ceea ce se întâmplă și ceea ce va veni în viitor și exprimă asta de obicei într-un mod destul de contradictoriu, dar, cu toate astea, acesta este modul în care viața lui pare să decurgă. Nu pare să fie întotdeauna bine pentru sufletul său, dar, dacă îl urmărești, poți să vezi cumva ce urmează.

Astfel, în 2018, 2019, a scos acest album, „Iisus este Rege”, și s-a convertit cumva la Creștinism pentru o scurtă perioadă, cred, și îți puteai da seama privind la asta că se întâmplă ceva. Și cumva asta ne-a prezis sau ne-a arătat că va fi o resurgență a Creștinismului, care a avut loc în timpul COVID și a continuat de atunci.

Așa că am văzut cumva creșterea Bisericilor tradiționale, în special a Bisericii Ortodoxe și a Bisericii Catolice. Cred că se întâmplă și în Bisericile Protestante mai tradiționale. Dar, deși statisticile generale arată încă un declin al participării în Biserică, există o mișcare contrară și anume aceea că tinerii se întorc și că tinerii vin în Biserică în masă… Biserica mea este plină de noi convertiți. Acest lucru se întâmplă peste tot în America. Și astfel, el, în ciuda sa, a putut percepe asta în mișcarea lui, iar acum el s-a dus într-o cu totul altă direcție cam de un an, nu-l mai urmăresc atât de îndeaproape pentru că este un pic înfricoșător, poate de chiar mai mult de un an, el a început să manifeste un fel de fetiș nazist, în care aduce înapoi toate acele simboluri, aduce înapoi svastica și aduce înapoi simboluri naziste. De asemenea, readuce în actualitate un tip de simboluri KKK (“Ku Klux Klan”, grup extremist de extremă dreaptă) și acest tip de imagini ciudate. Dar, ca de obicei, o face într-un mod absolut contradictoriu.

Într-un fel, mă tot gândesc că Kanye West este ca o formă finală de “4chan” (website de imagini virale) sau poate ca o formă finală de Pepe (website generator de meme), iar oamenii nu pot vedea contradicția, ceea ce e cumva amuzant, așa cum oamenii nu pot vedea contradicția în Pepe, ei văd doar partea pe care vor să o vadă, ei văd doar partea care le este evidentă și nu pot vedea că e întotdeauna propusă ca o contradicție. Cel mai recent cântec al său, din care nici măcar nu voi spune cuvintele, pentru că puteți să-l căutați, este un cântec care atrage atenția spre un anumit cancelar german, dar în modul în care se desfășoară cântecul, el folosește o insultă rasială împotriva persoanelor de culoare, cumva cheamă persoanele de culoare să recunoască cancelarul german. Și deci toată lumea spune: „Nu vedeți că Hitler ar fi urât oamenii de culoare?” Dar e ca și cum nu înțelegeți, nu înțelegeți contradicția. Nu puteți vedea că totul despre omul acesta se manifestă într-o contradicție. Și, cum am spus, asta nu e în beneficiul sufletului său. El (Kanye West) se simte ca și cum ar fi sfâșiat. Dar dacă te uiți, poți să vezi cumva că asta se întâmplă. Și se întâmplă în îmbinare cu o mulțime de alte lucruri care ne arată ce urmează, care ne arată ce se întâmplă cu noi. Eu nu prea am vrut să fac acest videoclip, dar simt că lucrurile devin tare confuze, oamenii sunt atât de confuzi văzând ce se întâmplă încât se luptă să înțeleagă.

Așadar, cred că trebuie să vorbim despre asta. Ce se întâmplă? Acest lucru se întâmplă de ceva vreme, în doze mici, dar acum lucrurile devin din ce în ce mai mari și este inevitabil. Știți, toate lumile se bazează pe un fel de origine sacră. Fiecare lume are un fel de fundație și un mit fundamental pe care se bazează. Acel mit fundamental aruncă lumină asupra lumii, dă un fel de structură a lumii, oferă un cadru, îți spune cine sunt băieții buni, îți spune cine sunt cei răi, îți spune ce este important. De asemenea, încadrează spațiul, stabilizează cumva spațiului pentru o vreme. Iar lumea noastră se bazează pe Al Doilea Război Mondial. Și cred că nu trebuie să explic asta.

Toată lumea cam știe că lumea noastră geopolitică se bazează pe cel de-al Doilea Război Mondial. Modul în care ne înțelegem pe noi înșine se bazează pe Al Doilea Război Mondial, ierarhia de valori pe care o avem se bazează pe Al Doilea Război Mondial, toate acestea, nu-i așa? Al Doilea Război Mondial e un fel de mit de bază pentru lumea noastră de astăzi. A jucat un rol important în a ne ține împreună. A avut eroii săi. A avut, ai putea spune, principiile sale. Și a avut dușmanii săi, a avut diavolii săi și a menținut lumea [stabilă] și a creat prosperitate pentru o perioadă destul de lungă. A stabilizat lucrurile oarecum.

Problema cu miturile fundamentale, sau am putea spune micile mituri fundamentale, este că există întotdeauna un păcat ascuns în mitul fundamental, întotdeauna există ceva pentru că aceste lumi mici la care participăm, aceste povești mici la care participăm, nu sunt întreaga poveste, nu sunt lumea completă. Ele, pentru a fi coerente, nu pot fi complete. Și, din această cauză, ele trebuie să împingă lucrurile la margini și să le împingă în afară, am putea spune, astfel încât ele devin puncte oarbe și devin un fel de monștri ascunși în colțuri, pe care încercăm să îi respingem, încercăm să îi ignorăm, încercăm să îi luptăm. Dar, oricum, trebuie să facem asta. Și vreau să mă asigur că înțelegeți că acest lucru este inevitabil, este ceva ce fac toate lumile. Nu putem evita asta. Și asta e ceva ce am făcut la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, Al Doilea Război Mondial se prezintă pe sine ca un fel de victorie a binelui asupra răului, ca o instaurare a unui fel de pace mondială care va dura.

Dar ascunde și un fel de secret. Și, dacă vă gândiți la asta, știți secretul. Știți, în timp ce creșteați vi s-a spus: „Am câștigat cel de-al Doilea Război Mondial. I-am învins pe băieții răi. A fost un moment de victorie a binelui asupra răului”. Și s-a rezolvat, nu? Și asta a stabilizat lumea și a stabilit că lumea se îndreaptă spre democrație și se îndreaptă spre un fel de viziune globală a păcii și toate astea. Nu? După Al Doilea Război Mondial noi am născocit ideea de “sfârșit al istoriei”, conform căreia istoria s-a încheiat acum și tensiunile istoriei au luat sfârșit. Desigur, asta este imposibil, nu vom ajunge la sfârșitul istoriei, cel puțin nu din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, iar Al Doilea Război Mondial, pentru a menține stabilitatea lucrurilor, a avut în el un fel de secret întunecat, nu-i așa?

Iar secretul întunecat este acesta: Cine a câștigat al Doilea Război Mondial? Au câștigat băieții buni Al Doilea Război Mondial? Realitatea războiului este că, pentru a învinge o persoană foarte, foarte rea și un lucru foarte, foarte rău care se întâmpla în Germania și care se răspândea în întreaga lume și ar fi putut duce lumea într-o formă de tiranie, a trebuit să ne aliem cu un tiran, cu o persoană oribilă pentru a putea face asta. Și ce am făcut apoi a fost să dăm jumătate din Europa acelei persoane malefice. Iar nivelul de tortură și de încarcerare a oamenilor, fie în România, fie în Gulag, fie în toate aceste țări comuniste a fost oribil, poveștile sunt absolut oribile. Astfel, în parlamentul general, avem tendința de a ascunde acest aspect al poveștii pentru a stabili ordinea.

Așadar, vreau să fiu atent, vreau să fiu prudent. Nu înseamnă că există neapărat o intenție rea în faptul că noi ascundem asta, dar este aproape necesar pentru a stabili un fel de ordine. Și deci avem un tip bun și un tip rău. Și pentru toate scopurile, tipul rău e Hitler, iar Hitler este un diavol, cumva Hitler este diavolul lumii noastre. Aceste două cuvinte sunt interschimbabile, adică dacă vrei să spui că cineva este cel mai rău din lume, asta faci, îl numești Hitler. Așa îl caracterizezi. E chiar mai rău decât să numești pe cineva diavolul, de fapt. A numi pe cineva Hitler e mai rău decât a-l numi diavol. Atât de mult a devenit Hitler diavolul pentru lumea noastră actuală.

Dar există o problemă – ai putea spune că această poveste, acest mit, are o dată de expirare, poate ține lumea stabilă pentru o anumită perioadă de timp, dar la un moment dat va înceta să mai țină lumea împreună. Nu știm când e data de expirare, dar numărătoarea inversă a început la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și nu există nicio modalitate ca cel de-al Doilea Război Mondial să mențină narațiunea lumii pentru totdeauna. Și înțelegeți că, indiferent ce credeți, sper că puteți înțelege că este imposibil ca acea poveste să fie modelul narativ de la baza realității pentru totdeauna. Și, de asemenea, este imposibil ca Hitler să rămână diavolul lumii pentru totdeauna, deoarece, deși este o persoană oribilă și rea, nu poate fi mai rău decât diavolul, este mult mai puțin rău decât diavolul și nu poate juca acel rol de a fi mai rău decât diavolul și de a fi diavolul pentru totdeauna.

Și deci există un moment în care acest lucru va expira. Și astfel, oricine știe cum funcționează poveștile și oricine știe cum poveștile captează lumile și trec prin ele, știe că la un moment dat acea structură se va destrăma și o nouă structură sau o nouă poveste se va stabili. Eu am intuit asta cu foarte mult timp în urmă, cu foarte mult timp în urmă, și am spus de multe ori, poate chiar am spus-o într-un videoclip, dar am spus-o [sigur] în privat, că atunci când ultimii oameni care au fost în viață în timpul celui de-al Doilea Război Mondial vor muri, memoria acelei povești va începe să se estompeze. Iar acest lucru va avea consecințe majore asupra lumii noastre, deoarece povestea care ține lumea unită nu poate fi separată de memorie. Adică, dacă ne amintim povestea, atunci acea poveste are influență asupra noastră. Dar dacă uităm povestea sau motivul poveștii, atunci la un moment dat povestea începe să se destrame.

S-ar putea spune că ceea ce vedem acum în jurul nostru este distrugerea consensului celui de-al Doilea Război Mondial, este distrugerea dominației pe care această poveste o are asupra noastră. Și este ceva care nici măcar nu este o chestiune morală, oameni buni, este doar ceva care la un moment dat urma să se întâmple. Întrebarea este când urma să se întâmple. Și putem vedea că se cam întâmplă acum, și se întâmplă în tot felul de forme. Se întâmplă la toate nivelurile diferite: se întâmplă în modul cum ne vedem pe noi înșine, se întâmplă în modul cum se desfășoară politica în viziunea geopolitică a hărții. Și care sunt axele care țin lucrurile împreună? Care sunt alianțele care țin lumea împreună? Toate acestea se clatină acum, iar oamenii participă în această dezintegrare.

Există, desigur, oameni care vor încerca să salveze povestea, dar problema este că, încercând să o salvezi, poți să o prelungești pentru o vreme, dar există un moment în care va eșua deoarece povestea celui de-al Doilea Război Mondial nu este suficientă pentru a ține lumea unită, deoarece toate poveștile sacre au tabuuri, au locuri sacre, au anumite lucruri pe care nu ai voie să le atingi pentru că dacă le atingi faci totul să se zguduie. Și asta este ceea ce se întâmplă acum. Întreaga poveste a discuțiilor dintre Douglas Murray și Joe Rogan, situația lui Darryl Cooper, situația lui Tucker Carlson, chestiunea cu regele crizei, totul cam zguduie această poveste.

Unul dintre lucrurile pe care le observăm, și este important să le observăm pentru a înțelege de ce lucrurile se zguduie așa cum o fac, este din cauza tabuului de la sfârșitul războiului, pentru că a creat un tabu și a creat un fel de secret. Ai putea spune că secretul, care de fapt nu e un secret, înțelegerea pe care am făcut-o cu Stalin pentru a câștiga cel de-al Doilea Război Mondial a creat un model, a creat o formă care a condus lumea.

Ce vreau să spun prin asta? L-ați auzit pe prietenul meu Jordan Peterson? Eu l-am auzit de mai multe ori spunând: De ce sunt acceptați comuniștii în Occident? De ce fasciștii și naziștii sunt diavolul și răul absolut și nu poți invoca niciunul dintre simbolurile lor? Și nu numai că nu poți invoca niciunul dintre simbolurile lor, dar dacă cineva e capabil să lege orice spui prin unul, doi, trei, patru pași, sau oricâți pași e nevoie, de fascism sau de simbolurile naziste, chiar dacă nu e legat direct, chiar dacă e o persoană care a cunoscut o persoană, care a cunoscut această persoană, și prin urmare această primă persoană despre care am vorbit nu o poți menționa pentru că a cunoscut pe cineva care a cunoscut pe cineva care a cunoscut pe cineva care a fost nazist. De ce este atât de puternic? Iar comuniștii sunt acceptați fără probleme. De ce comuniștii, intelectualii lor umplu universitățile? De ce, chiar și în termeni de simboluri?

Gândiți-vă la protestul camionagiilor din Canada, care a fost un bun exemplu. În cadrul protestului camionagiilor, cineva a venit la protest și a adus un steag nazist. Și se pare că acea persoană era de fapt un fel de agent federal, un polițist sau un fel de infiltrat care era acolo pentru a aduce acel steag la protest astfel încât mass-media să poată vorbi despre el non-stop în fiecare zi până la sfârșitul protestului. Și chiar dacă oamenii din protest i-au spus să plece, s-au înfuriat pe această persoană, care până la urmă a trebuit să plece, pentru că oamenii din jurul lui deveneau agresivi deoarece el ținea acel steag, nu a contat!!! Simpla atingere a infecției, simplul fapt de a fi conectat cu acele simboluri a fost suficient pentru ca povestea principală a presei să susțină că toți sunt naziști. Corect? Dar în contra-protestul la protestul camionagiilor au avut steaguri comuniste peste tot. Au avut steaguri comuniste la propriu în contra-protest. Chiar dacă comuniștii au ucis mult mai mulți oameni decât naziștii, gulagul a măcelărit mai mulți oameni, iar comuniștii, dacă îi aduni pe toți, în special chinezii, rușii, vietnamezii, cambogienii, și cei din România și din toate țările, dacă îi aduni la un loc, nivelul lor de măcel susținut a fost mult mai rău decât al naziștilor.

Acum, evident, nu îi apăr pe naziști, nu spun că naziștii nu sunt la fel de răi, nu asta e ideea. Ideea este de a vedea de ce acea parte este complet disponibilă, pe când cealaltă parte, dacă măcar te atingi de ea, dacă măcar ești atins de simbolurile lor, ești complet distrus. Și asta din cauza secretului celui de-al Doilea Război Mondial. Este din cauză că am făcut o înțelegere cu Stalin pentru a-i învinge pe naziști și din această cauză există un fel de tabu și există acceptare pentru aliații noștri și asta se întâmplă pur și simplu, nimeni nu o face intenționat. Se întâmplă pur și simplu din cauze narative naturale, am putea spune. Și deci avem această problemă, nu?

Și toată lumea a cam experimentat această problemă, și anume că identitatea în sine, pe măsură ce timpul a trecut, identitatea în sine, fie că e vorba de identitatea de gen normală, fie că e vorba de identitatea națională, fie că e vorba de identitatea etnică, orice fel de identitate tribală, este în pericol de a fi numită nazistă. Atât de rău a fost. Și am văzut un fel de invadare. Oricine trăiește în sudul Statelor Unite trebuie să fi văzut acest lucru. Unul dintre lucrurile care s-au întâmplat este că, de exemplu, orice imagine a sudului SUA este acum echivalentă cu rasismul. Și astfel, indiferent de ce este vorba: steagul confederat, simboluri confederate, personajele confederate, toate aceste personaje, pentru că sunt la 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 pași distanță de păcatul celui de-al Doilea Război Mondial, ideea că, în final, ce s-a întâmplat în cel de-al Doilea Război Mondial a fost un exces de tiranie și identitate din partea germanilor.

Și noi am făcut o înțelegere cu anti-identitatea, am făcut o înțelegere cu comuniștii, care sunt un fel de identitate revoluționară, am făcut o înțelegere cu ei pentru a învinge tirania identității. Acum, tot ce este asociat cu identitatea normală este asociat cu puterea. Tot ceea ce este asociat cu identitatea normală devine asociat cu tirania și, în cele din urmă, poate fi asociat cu nazismul. Și de aceea există această diviziune și toată lumea a experimentat asta și toată lumea cam vede asta. Asta nu este o portretizare echilibrată a realității, nu-i așa? Asta nu se poate menține. Asta nu se poate întâmpla pentru că se ajunge la o tiranie a curcubeului, nu? Se ajunge la un fel de impunere a “deschiderii”. Nu? Gândiți-vă la Justin Trudeau care spune: „Deschiderea e singura noastră valoare”. Noi, națiunile postnaționale, care de fapt nu mai avem o națiune, suntem doar o deschidere către exterior și avem nevoie de migrație pe termen nelimitat și avem nevoie de imigranți nelimitați pentru că identitatea noastră este de fapt rea. Vrem de fapt, în secret, chiar cu bună știință sau fără, vrem să distrugem identitățile, vrem ca întreaga lume să fie doar o supă uriașă care nu are identitate. Nu-i așa?

Toate acestea din cauza mitului celui de-al Doilea Război Mondial, care la început a ținut lumea unită într-un mod frumos, dar apoi, în final, această poveste și-a urmat cursul și ați putea spune că efectele secundare ale poveștii, aspectele negative ale poveștii au început să se manifeste din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult și mai mult și acum ajungem în această problemă. Și acum ceea ce vom vedea, vom asista la destrămarea acestor tabuuri și a acestor mituri și se va întâmpla în tot felul de moduri care vor părea contradictorii la început. Dar dacă veți fi atenți, veți observa că asta se va întâmpla non-stop. Și chiar și oamenii care se vor urî între ei vor ajunge să contribuie la destrămarea consensului celui de-al Doilea Război Mondial.

Iată un exemplu simplu pentru a vă arăta că nu este atât de simplu pe cât credeți. Deci, Donald Trump este ales președinte. El decide că toate aceste identități naționale, toate aceste frontiere care există, care par să nu conteze pentru el, el pare doar că vrea să creadă că le poate redefini cum vrea și are acest tip de declarații populiste și a fost acuzat, desigur, că este nazist. Evident, așa faci, [spui că] el este diavolul. Dacă este rău, el este diavolul. Dacă este diavolul, atunci este mai bine să spui că e nazist, să spui că este Hitler mai degrabă decât să spui că este diavolul.

Dar acest lucru se întâmplă într-un mod la care oamenii nu se așteaptă, în acțiunile pe care el le face, el transmite Canadei: „Ei bine, dacă sunteți o națiune postnațională și nu aveți o identitate, de ce vă opuneți să vă alăturați nouă? De ce vă opuneți să fiți preluați? Voi continuați să spuneți că nu aveți identitate, spuneți asta de 10 ani, așa că haideți să vă luăm în primire. Dacă tot nu vă pasă, nu? Și vă interesează doar deschiderea”. Și apoi canadienii reacționează și spun: „Nu, națiunea noastră! Noi suntem mândri că suntem canadieni, noi suntem naționaliști mândri.” Și e ca și cum: „Of, Doamne!”

Vedeți ce se întâmplă? Vedeți că totul evoluează astfel? Că, indiferent ce faci, eșecul are loc?” Este important să observăm asta. Iar acest lucru e, bineînțeles, ceea ce domnul Kanye West exprimă în propria sa confuzie, în prabușirea propriei sale lumi și, într-un fel, în dorința sa de a depăși orice limită și de a depăși orice tabu. În contradicția sa ca de clovn, el încearcă să reasimileze simbolurile tabuului celui de-al Doilea Război Mondial. Și asta se întâmplă în tot felul de moduri haotice. Nu este vorba doar de el. Se întâmplă peste tot. Și este, într-un fel, un moment extrem de periculos pentru că dacă nu suntem atenți, evident, devenim, am putea spune, devenim sataniști pentru mica noastră poveste, adică îmbrățișăm naiv opusul narațiunii și ne gândim: „Oh, nu!“”. Și vedeți că se întâmplă asta.

Îi vedeți pe toți acești idioți care spun: “De fapt, naziștii aveau dreptate și totul legat de ei a fost corect și tot ce au făcut ei a fost corect.” Și este ca și cum… oh, Doamne, este atât de plictisitor și jenant, de aceea nu-mi place să vorbesc despre asta. Dar acesta e pericolul a ceea ce urmează, trebuie să existe o cale de a reintegra această poveste într-un mod care să nu lase toți demonii să iasă din iad, care să nu lase toți acei demoni plini de resentiment și furie care au ajuns să realizeze că, deoarece nu au loc în povestea actuală, atunci susțin că anti-povestea este de fapt cea complet corectă, că anti-versiunea poveștii este cea corectă. Aceștia sunt cumva de fapt capii de metal ai celui de-al Doilea Război Mondial, sataniștii celui de-al Doilea Război Mondial în a acel sens în care povestea răsturnată este cea corectă.

Dar asta nu este calea cea bună. Trebuie să existe un fel de reintegrare, astfel încât să ne putem întoarce la un fel de sinteză. Eu nu știu cum se face această reintegrare. Nu știu cum să o fac. Nici nu cred că este treaba mea să fac asta. Dar doar îi avertizez pe toți că se va întâmpla. Și ceea ce sper este să se întâmple într-un mod cât mai puțin nebunesc, într-un mod care să nu provoace pur și simplu o anti-poveste, ceea ce este, cu siguranță, posibil.

Pentru că există unele lucruri ca de exemplu, acesta este de fapt unul dintre cele mai bune exemple pentru a înțelege cum la un moment dat povestea, mitul trebuie să fie reintegrat mai complet într-o poveste mai mare, și anume un bun exemplu este svastica. Svastica este cel mai vechi simbol, este cea mai universală imagine, una dintre cele mai universale imagini care există, se găsește în fiecare cultură, este una dintre cele mai vechi imagini, o găsim peste tot în lume, cu mii și mii de ani în urmă, cu 4.000, 5.000 de ani, înainte de Hristos. Este peste tot. O puteți găsi în India, în America de Sud, o puteți găsi în bisericile europene, o găsiți peste tot. Și astfel naziștii preiau această imagine și o folosesc în scopurile lor diabolice. Dar ceea ce se întâmplă este că, pentru că ei o folosesc în scopurile lor diabolice, imaginea este capturată. Așa că acum aceasta este o imagine înfricoșătoare. Pentru cât timp? Pentru totdeauna? Chiar pentru totdeauna? Această imagine, care este una dintre cele mai puternice imagini din lume, este capturată de acești diavoli? Asta nu este posibil. Această imagine la un moment dat trebuie să evadeze pentru că este mai mare decât naziștii, este mai puternică decât ei.

Iar svastica este doar un mic exemplu despre cum lucrurile pot avea această problemă de preluare a unei infecții. Ideea că orice…, cum să spun, ideea că ceva, dacă este contaminat de naziști, e acum interzis pentru totdeauna. Și ați văzut că acest lucru se întâmplă peste tot, dintr-o dată nu mai poți spune asta, nu mai poți face asta, sunt toate aceste lucruri pe care nu le poți face.

Și, dacă vă amintiți, toți trolii de pe 4chan făceau glume pe această temă, făceau în 2016, 2017, și dacă ați urmărit asta era destul de amuzant. Au început să spună, doar pentru a provoca oamenii, că semnul «OK», acest semn pe care Trump îl făcea, el făcea mereu acest semn «OK», că asta însemna „supremație albă”. Apoi, imediat ce au spus asta, stânga a spus: „Nu mai puteți face semnul «OK» pentru că înseamnă supremație albă”. Și apoi ei au început să spună că a bea lapte înseamnă supremație albă. Și apoi stânga a început să spună: “Nu mai folosiți lapte, a bea lapte este rasist.” Și ei se cam jucau cu această problemă, adică această capturare ciudată a poveștii a devenit un fel de parodie. Și asta e problema.

Îmi amintesc că am văzut un videoclip când eram adolescent. Chiar m-a șocat. Era un scriitor mai conservator în Franța care a creat un grup conservator și el folosea o imagine oarecum dramatică a unui cavaler pe un cal care fusese creată în evul mediu. Și criticii lui, ce au spus ei? Ei bine, au spus: „Cavaler german pe un cal, da? Știi că unii naziști la un moment dat în al Doilea Război Mondial au folosit acea imagine, sau una similară. Deci, ești nazist sau de ce folosești acea imagine?” Iar tipul a spus: “Cum? Aceasta este o imagine medievală.” Și ideea e ceva de genul: „Nu contează. Nu o poți folosi”. Dar asta nu este posibil. Nu poți ține lumea prizonieră pentru totdeauna. Și nu poți ține identitatea europeană prizonieră pentru totdeauna. Și nu poți ține svastica prizonieră pentru totdeauna. La un moment dat vor trebui reintegrate.

Și întrebarea este cum facem asta? Care este cel mai bun mod de a face asta? Am niște idei despre asta. Nu știu. Este, cum am spus, este totuși o perioadă foarte periculoasă. Așa că, aș spune: fiți foarte atenți. Vă rog să nu luați asta în sens greșit! Vă rog, dacă urmăriți asta și aveți o atracție pentru anti-poveste, vă rog să înțelegeți că anti-povestea nu este calea de urmat. Cea ce ne trebuie este un tip adecvat de integrare, astfel încât să putem eleva asta într-o poveste nouă, mai puternică și mai cuprinzătoare. Și s-a mai întâmplat înainte, chiar cu generalii din războaiele din trecut, cu unele dintre lucrurile care s-au întâmplat…

Dacă îl luăm pe Alexandru cel Mare… Alexandru cel Mare a fost un om oribil, el i-a distrus pe cei care i s-au împotrivit chiar și puțin și pur și simplu le-a ras orașele și a presărat sare pe pământ și i-a ucis pe toți: toți bărbații, toate femeile, toți copiii. A fost un monstru. Și putem spune asta în continuare. Dar el a fost reintegrat în poveste într-un mod care recunoaște efectul [pozitiv] pe care l-a avut asupra lumii, văzând totodată și toată monstruozitatea pe care a comis-o. Și, într-un fel, în cele din urmă, asta va trebui să se întâmple și cu povestea celui de-al Doilea Război Mondial. Nu înseamnă că trebuie să se întâmple rapid. Se poate întâmpla lent. Se poate întâmpla peste decenii. Se poate întâmpla în câteva generații. Dar acesta este modul inevitabil în care evoluează lucrurile. Pentru că, dacă încercăm să ne agățăm de un tabu pentru totdeauna, la un moment dat acel tabu, toți demonii care sunt la baza lui, toată această represiune exercitată… Iar această represiune este o poveste reprimată, dar își găsește întrupare în cei care sunt reprimați, își găsește întrupare în cei care sunt marginalizați, în cei care sunt ținuți în afara poveștii. Și astfel, nu este doar o poveste, este întruchipată în oameni.

Așadar, cei furioși, cei plini de resentiment, cei care văd că nu au nicio miză în această poveste sunt tentați, și puteți înțelege de ce, să întruchipeze contra-povestea, să devină “sataniști” de fapt față de această poveste anume. Și astfel nu putem lăsa momentul satanic să câștige. Și deci trebuie să găsim o soluție mai bună.

Deci aceasta este mica mea cugetare despre asta. Sper că este utilă. Acestea sunt subiecte foarte dificil de abordat. Dar sper că v-am dus puțin mai adânc cu această reflecție. Așadar, vă urez tuturor tot binele și pe foarte curând. La revedere!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!