De ce pleacă oamenii din Biserică? – IPS Dorotei, Mitropolitul Dramei

Ascultați pe IPS Dorotei, Mitropolitul orașului Drama, care ne explică scurt și clar motivele principale pentru care oamenii se îndepărtează de credință și implicit de Biserică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce pleacă oamenii din Biserică – IPS Dorotei, Episcopul Dramei

Biserica este o comunitate în care trăim iubirea, frățietatea, smerenia și dăruirea unuia către celălalt. Și bineînțeles că este și acest fapt comunitar care ne unește cu Dumnezeu – aceasta se întâmplă în adunarea noastră liturgică. În ziua de astăzi mulți oameni s-au înstrăinat de Biserică.

Principalul motiv este că trăim într-o perioadă în care totul a fost relativizat. Cineva poate să zică: „Nu îmi pasă de ce spune preotul în biserică!” Sunt atâtea voci în jurul nostru, tehnologia ne oferă nesfârșite amvoane. „Și voi face ce vreau…!” – acesta este relativismul. Oamenii nu mai cred într-un set de valori solide. În Epoca Medievală au acuzat Biserica ca fiind o cârjă a puterii, un instrument în mâna regilor și a nobililor feudali care tiranizau poporul. Apoi a venit Revoluția [de la 1821] de după perioada renascentistă. Și în modernism Biserica a ajuns să fie trecută cu vederea. Dar chiar și atunci Biserica a rămas vie. Biserica are valori, experiențe și poate oferi oamenilor Adevărul.

Așadar astăzi, deoarece totul e relativ oamenii ajung să facă tot ce vor ei, și în consecință relațiile slăbesc. Se vede aceasta limpede în căsnicie. Oamenii spun: „Nu vreau să îmi iau un angajament. Vreau să plec atunci când doresc eu, deoarece mă simt presat.” Dar aceasta nu are nimic de a face cu duhul jertfelnic, cu dragostea… de a fi cu adevărat alături de altcineva, fie într-o familie sau într-o comunitate. Căci, a fi cu adevărat una înseamnă să fii alături de cealaltă persoană, să ai compasiune, să te jertfești pentru cel de lângă tine. Aceasta este ceea ce ne oferă Biserica: o viață modelată după Hristos și după sfinții ce I-au urmat Lui. Priviți cum a trăit Hristos: nu a venit să I se slujească, ci ca El să slujească. El Însuși spune aceasta. Aceasta este jertfelnicia.

Dar lumea contemporană nu acceptă o astfel de jertfă. Nu vrea decât confort și împlinirea voii proprii. Al doilea motiv [pentru care oamenii părăsesc Biserica] este faptul că am dobândit nenumărate drepturi. Cee ce este bine, bineînțeles, e rezultatul progresului lumii în care trăim. Dar acum ne îndreptăm spre o dictatură a drepturilor omului. Se vede deja. Chiar unui preot, în ziua de azi, nu îi e ușor să propovăduiască adevărul moral evanghelic. Căci, făcând aceasta, poate fi acuzat de rasism. Dacă vorbește despre un păcat anume – știți care – cineva poate spune: „E dreptul meu!” Și în virtutea acelui drept al lor te pot da în judecată, te pot denunța… Dar, pe de altă parte, poți face și tu același lucru…

Așadar se ajunge la un conflict constant: o parte încercând mereu să o înfunde pe cealaltă. Nu este oare aceasta o formă de dictatură? Unde este, în toate acestea, respectul pentru cealaltă persoană? Pe când Biserica ne învață să îi respectăm pe ceilalți chiar și atunci când nu suntem de acord cu ei. E vorba de respect, de sentimente nobile, ceea ce se pare că ne lipsește în ziua de azi. Iar lumea modernă suferă din pricina aceasta. Va fi din ce în ce mai evident.

Și mai sunt și alte aspecte, de asemenea, cum e – de exemplu – realitatea virtuală. Oamenii moderni, copiii încep să trăiască în această lume virtuală care e mincinoasă. Aceasta va avea consecințe negative. Dar noi, în Biserică, ar trebui să rămânem optimiști: paharul este pe jumătate plin, nu pe jumătate gol. Există un spațiu luminos în care Biserica poate înainta pentru a întâmpina aceste realități noi și pentru a aduce oamenii în unire unii cu alții, avându-l pe Hristos ca și Cap al lor. Ea trebuie să îi conducă spre o viață în care fiecare persoană slujește celuilalt, așa precum ne-a arătat Hristos. Unul se jertfește pentru celălalt, în felul acesta viața capătă sens, iar aceasta necesită luarea unui angajament.

Biserica nu împarte bani sau bilete de loterie sau cupoane. În schimb, îi cheamă pe oameni la smerenie. Ne cheamă la smerenie și pentru aceasta sufletul trebuie să sângereze. Sfântul Nectarie a fost calomniat, dar el nu s-a plâns niciodată. Nu a fost masochist, nu îi plăcea suferința, dar a urmat exemplul lui Hristos și l-a trăit. Așa îți biruiești patimile. Așa învingi moartea… Și uitați-vă ce a moștenit Sfântul Nectarie: acum este peste tot… Este un mare sfânt, care ajunge până în partea cealaltă a lumii. Este izvorâtor de mir, făcător de minuni. Cum a ajuns la toate acestea? Cu ethosul lui. A suferit în această viață, dar suferința lui l-a făcut a fi vrednic întru Hristos. El a făcut voia Domnului, iar în cele din urmă Domnul i-a dat totul… În viața duhovnicească mai întâi noi facem ascultare de Dumnezeu, iar apoi, în mod paradoxal, Dumnezeu face ascultare de noi! Adică acum Dumnezeu ascultă de Sfinții Lui și Sfinții Lui devin atotputernici întru Hristos.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!