Gestionarea timpurilor – p. Pimen Vlad

Urmăriți pe părintele Pimen Vlad care ne vorbește cu folos despre modul în care ar trebui să gestionăm timpul prezent și cel viitor ca și creștini.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Un an îmbelșugat

Iată dragii mei că ne vedem iarăși. Bineînțeles, în livadă. Vedeți aici în spatele meu, de asta am căutat să mă bag aici, e un copac de rodie înflorit, vedeți floarea roșie. Așa arată rodiul când e înflorit. El înflorește un pic mai târziu față de ceilalți copaci, de asta și recolta lui îi toamna mai târziu, după cum știți. Și tot m-am sucit eu aici că-i și foarte cald, bate soarele din partea aceea și zic undeva să fie și telefonul la umbră, l-am pus sub un măslin aici, iar eu cât de cât să fiu și eu la umbră.  Chiar din spatele meu e soare, poate nu mă vedeți atât de bine dar mă știți și de bun și de nebun, nu trebuie să mă vedeți numaidecât

Da! Și dacă arunc o privire așa prin livadă, aș putea spune că pentru anumite fructe, îi anul cel mai îmbelșugat. Mă uitam la pruni. Îs încărcați ca strugurii. Și de-alea mari rotunde, așa, aproape ca merii sunt încărcați, prune de astea lunguiețe, la fel. Deci e plin, plin cu toate că anul, după cum știți a fost când frig când cald. Iar o mai dat un pic de zăpadă când era o parte din ei înfloriți și cu toate astea m-am uitat câtă recoltă. La mere la fel, unul lângă altul, nu știu cum o să reziste crengile când cresc mari, la perii la fel, una lângă alta parcă așa, n-o rămas niciun locușor fără fruct. Și toate celelalte, smochinii la fel că avem și negri și galbeni, de toate.

..cu mult rod

Chiar ieri am fost și am mâncat câteva caise galbene, coapte. Îs doi caiși mai mici, unul e mai mic, unul mai mărișor. La noi aici, caiși au viața mai scurtă. Timp de vreo câțiva ani, să zicem, până la cinci ani fac rod din belșug și după aia ușor ușor se usucă. Ăștia-s tineri acuma, că i-am înlocuit că cei vechi făceau foarte mult dar ușor unul după altul s-or uscat. Așa-i zona asta, nu le priește, cum se spune, să ajungă la bătrânețe. Da! Și mai avem și lutuș le zicem noi, kaki la fel, nuci iar, măsline cireșe am avut, așa ne-o dat Maica Domnului să avem de toate. V-am expus un pic cam ce cuprinde livada noastră fiind încărcată cu de toate.

Adică când spun că avem mere cel puțin 10 meri încărcați, adică nu i doar un măr, doi, sau pruni la fel sau perii, adică avem ceva cât de cât din fiecare soi. Cum îs smochini avem cred că vreo șapte smochini. Deci din toate astea. Gutui iar, îl văd că-i încărcat și gutuiul din toate așa și măslinii, deocamdată sunt înfloriți. Deci încă n-au pornit rodul că văd că au floare multă o să vedem ce rod or să aibă și ei. Da, asta e recolta noastră de aici de care ne bucurăm.

A! Mai devreme am mâncat și fragi, avem un colț aici în livadă, unde am găsit acolo fragi de pădure și am lăsat în fiecare an când cosim livada, pe aceea îi lăsăm că ne bucurăm de ei, când treci prin livadă mai strânge o mânuță de fragi de ăia aromați așa de pădure, în afară că avem partea de jos la grădină, căpșunii. Și zmeură, chiar am văzut că a început e aproape coaptă și ea, după aia mure. Avem așa cu ajutorul Maicii Domnului de toate ca să fie pentru fiecare perioadă să avem ceva din grădina noastră. Plus că am pus tot ce ține de roșii, de ardei, de castraveți, de vinete, de pepeni galbeni (harbuz cum le zicem noi) pepeni roși și multe altele.

Să mâncăm natural, să ne cultivăm singuri

Încercăm cât putem să le avem noi aici din grădinița noastră, natural, nu stropim cu nimic. Cumpărăm gunoi de ăsta de capră și oaie din Grecia, ne aduce cu mașină de aia mare și punem primăvara peste tot și după aia are de unde se alimenta că aici pământu-i mai slab. Mai ales la început îi roșcat pământul. Dar nu îl cernem, după aia în fiecare an adăugăm gunoi și iese ce trebuie. Da dragilor! Asta ce ține de viața la țară cu grădină cu una cu alta. Da, cere un pic de muncă și la noi, copacii săpați toți, pus un pic de gunoi, curățați, un un pic a avut grijă. Deci toate astea necesită muncă, dar te bucuri și de roade.

Nu poți lua totul numai din supermarket, care săracele… Dumnezeu știe câte li se mai pune acolo ca să se umple să fie crescute frumos și vedem în lumea asta se înmulțesc cancerul și o grămadă de boli pentru că lumea preferă să nu mai mănânce natural. Discutam cu mulți la țară: „A părinte, lasă-mă. De ce să mai muncesc când pot să cumpăr că ies mai ieftin.” Ieși mai ieftin dar nu știi ce mănânci. Nu înseamnă că acuma gata să fim speriați de astea, dar dacă toți suntem la țară și avem un pic de pământ, poți să ai câțiva copaci poți să spui tu ceva în grădină pentru tine acolo. De ce să nu-ți pui? Știu, comoditatea e mai mare acuma.

Mai discutam cu cineva, zic: „Mă, dar noi, uite, de copii cu sapa”. „Lasă, părinte, alte timpuri!”. Permanent se pun în față alte timpuri. Ia să ne uităm un pic, să îngăduie Dumnezeu un război ceva, să se niveleze oleacă lumea asta să zicem, să distrugă toată tehnologia asta și s-o ia oamenii din nou la loc să vedeți dacă mai sunt alte timpuri. Cum o să caute oamenii atunci dacă o să fie foamete cum a fost după al Doilea Război Mondial când nu aruncau nici cojile de la cartofi, nimic. Adunau tot, orice buruiană era comestibilă de prin grădină, tot atunci avea valoare. Să nu-L forțăm pe Dumnezeu să ne aducă înapoi la timpurile acelea. El ne-o pus pământul la dispoziție.

„Creșteți și vă înmulțiți”

Ce i-o spus lui Adam și Eva după ce i-o scos din Rai, după cădere? „Luați pământul și-l munciți în sudoarea frunții”, ați înțeles? transpirând, prășind îngrijind recolta și chiar dacă uneori vă mai dă spini și pălămida, dar te ostenești. Și a doua poruncă frumoasă: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” Adică în ce fel? Adică pământul ăsta l-o făcut Dumnezeu suficient până la sfârșitul veacurilor, cum se spune, să nu fie niciun avort, să nu fie nimic. Toate femeile care rămân însărcinate să-i nască și este loc pentru toată lumea și au cu ce trăit cu toții. De asta, a fost o poruncă: Creșteți și vă înmulțiți. Nu-i omorâți, nu. Creșteți și vă înmulțiți frumos.

Adam și Eva, deci un bărbat și o femeie. Faceți familie frumoasă, faceți copii și îi creșteți cum trebuie ca atunci când te duci la Dumnezeu: „Doamne, uite. Mi-ai dat trei copii, mi-ai dat cinci copii. Mi-ai dat 10 copii, Doamne. Eu i-am făcut pe toți, m-am luptat să-i cresc cum am putut eu acolo, cum m-ai luminat tu Doamne. I-am crescut să nu uite de Tine, să-ți mulțumească dimineața și seara că-i pace și îi liniște pe pământul ăsta. Uite i-am crescut, Doamne, așa. După aceea i-am lăsat în mâna Ta”. Dar dacă te duci la Dumnezeu fără niciun copil, alta-i când nu poți face că sunt acum mai ales în ziua de azi o grămadă de astfel de situații. Dar dacă ții i-o dat Dumnezeu și i-ai omorât, atunci cum te duci la Dumnezeu, ce-i spui?

”Doamne, știi, nu eram pregătită, stai să vezi că nu ne programasem, am vrut să terminăm nu știu ce doctorate, nu știu ce carieră, am vrut să candidez pe nu știu unde, am vrut o funcție mai mare. Doamne n-am avut timp!”. Și Dumnezeu o să spună: „Dar nu ăsta a fost scopul vieții tale. Eu ți-am dat niște porunci: să iei pământul ăsta, bucățica ta, să-l muncești, să-l stăpânești tu acolo, să scoți recolta din el și pentru că v-am făcut bărbat și femeie, să creșteți și să vă înmulțiți! Ăsta a fost scopul vostru pe pământ. Vă înmulțiți, dar cu privirea la Dumnezeu. Să nu uitați de Dumnezeu, să-i creșteți frumos, să-i aduceți înapoi pentru că Eu vi i-am dat ca Dumnezeu, da? Voi să-i creșteți frumos și să veniți înapoi cu ei: ”Doamne, uite, asta am făcut!”.

Toți vom da răspuns în fața lui Dumnezeu 

Ce răspundem noi când ne-am întors pe dos, când nu mai vrem să creștem copii, când îi omorâm, când nu ne mai cununăm că ”nu ne ține pe noi cununia, că noi nu știu ce” și după câțiva ani de relație poate fac un copil, poate nu, se alege praful. După aia încep judecățile, că-i al meu, că-i al tău copilul și ani de zile se răzbună unii pe alții că fiecare e mai grozav, că fiecare vrea copilul. Unii vor copilul pentru că într-adevăr le pasă de copil, dar sunt și care îl vor doar ca să se răzbune pe partenerul de viață și zic ”Lasă, că-i arăt eu că iau copilul!”, numai ca să-i facă rău. Am întâlnit multe cazuri din astea în care doar din răzbunare încearcă să-și ia copiii unul de la altul sau să-și distrugă copilul ca să-l facă pe celălalt să sufere.

Să avem mare grijă, cândva toți ajungem la Dumnezeu, nimeni nu scapă! Indiferent ce e aici pământ, că-i mic, că-i mare, că-i sărac, că-i bogat, toți o să dăm răspuns în fața lui Dumnezeu după cum am lucrat. Dacă am lucrat cu dragoste, cu bunătate, cu îngăduință, dacă ne-o păsat de celălalt, adică dacă scopul nostru a fost numai binele, nu răul, nu să-l distrugem pe celălalt, nu să-i facem rău. Pentru toate astea răspundem în fața lui Dumnezeu. Să știți că nimic nu rămâne nepedepsit, dacă nu aici pe pământ, în veșnicie veșnic! Adică ar fi foarte bine ca Dumnezeu să ne dea pedeapsa aici pe pământ, ne dă o boală dă, un cancer, ne dă un necaz, bineînțeles ca să ne întoarcem la Dumnezeu. Sunt mulți care se întorc împotriva lui Dumnezeu și atunci nici boala nu-i folosește.

Dumnezeu permanent ne deschide căi de a ne apropia de El

Dumnezeu le dă ocazia ca să se schimbe și nici atunci nu se schimbă. Dumnezeu permanent ne deschide căi de a ne apropia de El, că-i printr-o boală, că-i printr-un necaz… Dar noi dacă fugim de Dumnezeu, punem interesul mai presus decât orice, călcăm pe capetele celorlalți ca să ne desfacem poftele noastre, egoismul nostru, mândria noastră sau prostia noastră, cândva ni se întorc toate astea! Să nu uitați un lucru, uitați-vă la mine, cu ce mână lucrați cu aceea o să primiți. Și dacă faci cuiva o faptă bună, Dumnezeu îți răsplătește înzecit, însutit sau înmiit, să vă așteptați că și la cele rele pe care le-ați făcut intenționat, o să primiți același lucru înzecit, însutit sau înmiit. Și abia atunci o să vă treziți cu adevărat, gândiți-vă bine!

Viața-i scurtă, nu ne-o făcut Dumnezeu pe pământul ăsta ca să ne distrugem unii pe alții, să ne facem rău, să ne urâm unii pe alții, nu! Ne-a făcut să ne iubim, să ne ajutăm, să trăim într-o comuniune, să fim în dragoste, să fim mai buni unii cu alții. Pentru asta ne-au făcut Dumnezeu ca să ne pregătim pentru veșnicie. Cum am lucrat aici? Am lucrat cu ură, cu răutate, cu răzbunare, cu tot ce ține de partea pătimașă, toate astea o să le întâlnim dincolo la chinuri, dar sub o formă uriașă. O să fie niște chinuri interioare continuu în veșnicie. Ați înțeles, dragilor? Dar dacă lucrăm fapta bună, lucrăm bunătatea, dragostea, toate astea o să le găsim la bine în veșnicie înmiit. Dacă aici iubești pe cineva în limita care iubești tu, gândește-te că dincolo o să iubești din mii de ori mai mult.

Veșnicia există și ne așteaptă

Adică, o să te topești de atâta dragoste și o să fii în bucuria lui Dumnezeu, în dragostea aceea! Gândiți-vă bine ce preferați! Câțiva anișori aici pe pământul ăsta urându-ne și să arătăm noi cât suntem de grozavi și pierdem veșnicia care nu-i o minciună, clar! Deci veșnicia există și ne așteaptă. Oricine de pe pământul ăsta, că e ateu, că e întors pe dos, că-i nu știu ce, ce-o fi cu el, ce face sau în ce crede, o să ajungă acolo în fața lui Dumnezeu să dea socoteală pentru orice. Ați înțeles, dragilor! Să avem mare grijă pentru că timpul îi scurt! Îi scurt, și se scurtează cum se spune, din ce în ce mai mult. Și nu știm, ziua de mâine nu-i a noastră. Pot să plec eu, puteți să plecați voi, oricine.

Și atunci o să ne trezim că ”Vai, ce am făcut? Cum mi-am trăit viața, de ce am urât, de ce nu l-am iertat pe celălalt, pe aproapele meu? Poate mi-a greșit, poate mi-a făcut un rău, de ce eu răul ăla să-l fac de zece ori mai mare, mai urât, mai groaznic cum se zice? De ce să nu-l stopez la mine și să răsplătesc cu bine, cu dragoste, că atunci și Dumnezeu are grijă să-mi răsplătească la fel? Da, dragilor!

Bucurați-vă de post, țineți-l, e un post ușor

Uitați-vă, acum e fost postul Sfinților Apostoli. Bucurați-vă de el, țineți-l, e un post ușor, nu-i aspru, nu-i cu strictețe. Bucurați-vă de el, țineți-l cum puteți și să vă spovediți și să vă împărtășiți! Să-L luați pe Hristos pentru că în lumea asta acum plină de patimi, de urgii, de nebunii, avem nevoie de Hristos cel mai mult ca să putem răzbate, să putem merge mai departe. Deci e nevoie să ne spovedim și să ne împărtășim, să nu mai mergem pe ideea aia ca nu cumva mai des de 40 de zile să vă împărtășiți, că-i nu știu ce! Dar de unde a ieșit asta? Asta e o tradiție de la unii, de la alții, n-are nicio treabă cu realitatea vieții creștinești.

„Când veți vedea urâciunea pustiirii la loc de cinste”… și să știți că timpul îi aproape

Adică, păcate facem în fiecare zi, răutăți facem în fiecare zi, cum se zice îi facem voia diavolului în fiecare zi, dar la Dumnezeu ne ducem o dată la 40, la două luni, la jumătate de an sau la un an! Adică la Hristos de care avem nevoie ca să putem lupta, să putem merge mai departe, ar trebui măcar săptămânal să mergem! Cu oleacă de pregătire, cu spovedanie, să ne împărtășim, să putem să ne întărim! Sunt timpurile acelea când nu mai merge cu ”lasă!”, nu! Îs timpurile scurte, iadul a ieșit tot pe pământ și cred că v-ați dat seama, ați văzut și la paradele astea, la ăștia pentru care a coborât Dumnezeu foc din Cer în Sodoma și Gomora, ce se întâmplă, ce urgii, ce manifestări au.

Ați văzut asta înseamnă că dacă atâția oameni îs prinși în mreaja asta, nu că toți aceia care ies la paradă ar fi, dar mulți nu-și dau seama, se duc acolo doar ca să-i susțină așa că li se pare lor că-i la modă. Dar să nu uite și cei care se duc să-i susțină, că se zice că dacă participă cineva la o faptă rea, îi ”ține de șase” cum se spune, îi protejează, o să fie pedepsit la fel în fața lui Dumnezeu, să ne gândim bine!

Și cum spuneam, o ieșit iadul pe pământ și acum se încearcă să se preia controlul acestei lumii. Adică să-și facă de cap diavolul. Dar prin ce, că nu poate, el îi duh? Prin oamenii pe care i-o prins. Și atunci vezi toate urgiile pământului la loc de cinste. Că de asta se spunea undeva, este și la Sfinții Părinți și cred că și la Sfânta Scriptură, ”când veți vedea urâciunea pustiirii la loc de cinste”… și să știți că timpul îi aproape! Ați înțeles? Când se legalizează toate urgiile astea, toate murdăriile pământului care sunt împotriva lui Dumnezeu… Deci nu osândim pe nimeni, dar noi spunem ce ne-au spus Sfinții Părinți! Când se ajunge să se legalizeze urgiile care sunt împotriva lui Dumnezeu…

Dacă pe Dumnezeu l-ai dat deoparte înseamnă că slujești diavolului

Pentru că noi dacă suntem pe calea lui Dumnezeu, îl slujim pe Dumnezeu, trebuie să spunem ce-i negru, ce-i alb, care-i de-a dreapta, care-i de-a stânga. Și atunci vedem că tot ce e împotriva lui Dumnezeu înseamnă că e al diavolului. Cum se spune la Sfânta Scriptură, ”Nu puteți sluji la doi domni! Ori cu Dumnezeu ori cum Mamona!”. Nu există cale neutră, dragilor, să știți! Ori cu Dumnezeu ori cu Mamona! Și atunci dacă pe Dumnezeu l-ai dat deoparte înseamnă că slujești diavolului. Și cu cât diavolul are mai mulți oameni pe pământul ăsta și ajunge să-i supună, să-i prindă în mrejele lui ca să-i facă voia lui prin tot ce se poate, cu atât se scurtează timpul.

Și diavolul știe și de asta s-o plictisit și el după atâtea mii de ani cumva tot să se chinuiască, să lupte aici pe pământ să prindă câți mai mulți îmi mreaja lui și forțează lucrurile acum mai ales sub motivul ăsta al libertății… sub un motiv așa zis bun, dar care de fapt n-are nicio treabă. Că noi avem libertatea în Dumnezeu nu împotriva lui Dumnezeu. Ați înțeles, dragilor? E libertatea cea frumoasă pe care ne-a dat-o Dumnezeu și peste care nici măcar Dumnezeu nu intră. E o libertate frumoasă, dar cu condiția să-i slujim lui Dumnezeu și să nu ne facem rău unii la alții, să nu ne urâm unii pe alții. Ați înțeles, dragilor? Deci astea trebuie să meargă împreună, scopul vieții noastre direcția spre Hristos, spre Dumnezeu, spre Cer, spre Maica Domnului, spre sfinți!

”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul, din tot cugetul și din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți!”

Exact cum se spune în prima poruncă ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul, din tot cugetul și din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. Ați înțeles? Astea merg împreună, nu se pot despărți! Dar nu poți să spui că eu îl iubesc pe aproapele și tu te întorci împotriva lui Dumnezeu, îl urăști pe Dumnezeu pentru că nu ai cum! Asta e o minciună pentru că porunca-i clară: să iubești pe Domnul Dumnezeu și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Astea merg împreună. Când le-ai despărțit, deja nu mai există. Ați înțeles, dragilor? Să avem grijă ce facem, cum am spus timpul e scurt. Nu zice nimeni, cădem, ne ridicăm, cădem, ne ridicăm, cădem, ne ridicăm ca Dumnezeu văzând lupta noastră să ne prindă plecarea din lumea asta în ridicare. Dar trebuie să ne luptăm!

Toți greșim, toți avem alunecări, dar să nu ne pierdem nădejdea

Suntem slabi. Da, și eu sunt slab, și eu lunec, iar mă ridic, iar lunec, iar mă ridic, strig la Dumnezeu, strig la Maica Domnului, nimeni nu-i perfect! Toți greșim, toți avem alunecări, dar să nu ne pierdem nădejdea, să strigăm la Dumnezeu, să strigăm la Maica Domnului și în fiecare zi să-i mulțumim Lui Dumnezeu și Maicii Domnului că ne mai îngăduie pe pământul ăsta, că ne mai dă ploaie la timp, că mai răsare soarele în fiecare dimineață, că vedem noaptea cerul înstelat, toate frumusețile astea pe care încă ni le dă Dumnezeu și că n-o uitat de noi. Cât de murdari suntem noi prin asta ne arată Dumnezeu dragostea Lui. Dar să vedem cum răspundem noi la dragostea Lui, dragilor! Ați înțeles?

Duminica Sfinților Români și a Sfinților Atoniți

Vedem Duminica ce vine la noi în România sunt Sfinții Români, la noi în Athos sunt Sfinții Atoniți. În afară de asta mai este și cealaltă duminică a tuturor sfinților, adică din toată lumea pentru că-s mulți sfinți neștiuți și atunci biserica o pus o sărbătoare așa ca să-i cuprindă pe toți. Iar acum e duminica în care fiecare sărbătorește sfinții locali. Cum e la noi în România, Sfinții Români ca să intre toți, și cei care au pătimit prin închisori, cei neștiuți, cei ascunși în lumea asta care au dus o viață plăcută lui Hristos, toți sunt cuprinși acolo, dragilor. Iar noi aici trăind în Sfântul Munte, serbăm Sfinții Atoniți. Se face priveghere frumos, de toată noaptea pentru că în 1700 de ani atâția sfinți au fost în Athos-ul ăsta și atunci și noi îi prăznuim așa.

Deci să nu uitați să vă duceți să-i prăznuiți frumos pe sfinți, la slujbă, să vă spovediți, să vă împărtășiți și să vă bucurați de Cer. Pentru că sfinții sunt în Cer, sunt aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Arhangheli, de îngeri. Deci cum se zice, noi când ridicăm privirea la Cer, cerem ajutorul sau mulțumim, suntem binecuvântați și de Dumnezeu, luați în brațe de Maica Domnului, Sfinții ne îmbrățișează ca prietenii noștri dragi. De asta să ne uităm mai des la Cer, să vedem frumusețea Cerului cu tot ce cuprinde, nu numai la pământul ăsta cu patimile de aici, cu dorințele astea de a avea mai mult, de înavuțire, de a stăpâni mai mult, să ne mai dezlipim de astea, să le mai lăsăm!

Și cum v-am zis, să nu uitați un lucru care-i cel mai de bază în viața noastră, dragostea! Că de asta și Hristos îi numit dragoste și se spune că dragostea nu cade niciodată. Asta înseamnă să-i cuprindem pe toți în dragostea noastră, să ne rugăm pentru ei și să fim mai buni unii cu alții. Da, dragilor? Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții, amin!

Și acum așa un pic numai să vedeți mai de aproape floricelele frumoase. Și aici să întorc un pic așa că aici e vârful Atonului. Vedeți cât de frumos se vede? Întotdeauna are câte o pălărie pe cap, în fiecare zici că-și ia pălărie nouă. Aici o înflorit castanii, îs foarte mulți castani aici în Athos care înfloresc și din care albinele culeg foarte multă miere. Asta-i perioada castanilor când se face multă miere de albine. Iar încoace e livada cu toate ale ei.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!