Răsplata Cerească pentru un Creștin Ortodox – p. Justin Havens

În materialul de folos următor, părintele Justin Havens ne explică învățătura ortodoxă despre viața de apoi, demontând anumite concepții și atitudini moderne care o denaturează în conștiințele credincioșilor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Răsplata Cerească pentru un Creștin Ortodox – p. Justin Havens

– Am observat că în alte religii există o atracție către recompensele cerești, poate că unele dintre aceste alte religii care pun accentul pe faptul că dorințele trupești vor fi satisfăcute în viața viitoare, pe continuarea relațiilor în viața viitoare sau diferite modalități de a satisface trupul, de fapt. Dar în creștinismul ortodox, în creștinismul apostolic, se pare că se pune accentul pe faptul că simpla comuniune cu Domnul este răsplata.

Am uitat ce sfânt a spus, dar era ceva de genul că lui nu i-ar păsa nici dacă ar merge în iad, atâta timp cât încă poate fi într-o oarecare relație cu Dumnezeu, ceea ce pare a fi oarecum antitetic, în acest sens, pentru că iadul este o separare de Dumnezeu, dar ideea că a fi în comuniune cu Domnul este scopul versus „toate lucrurile pe care le voi primi”, așa cum spun unele dintre aceste alte religii: „Fă asta în viața aceasta și vei avea un palat în viața viitoare.” Pe mine asta mă lasă rece pentru că nu-mi pasă de aceste lucruri. Și, de fapt, există și o mulțime de filozofi, filozofi stoici, care gândesc mai presus de atât, deci până și oameni care nici măcar nu cred că Dumnezeu pot depăși asta. Deci eu cred că tipi ca Marcus Aurelius, care au denunțat dorințele trupești, ispitele sexuale, lăcomia, cred că până și ei erau mai ascetici decât se cere în unele din acele alte religii.

– E o observație grozavă.

– Deci cum abordează Ortodoxia modul cum ar trebui să privim viața de apoi?

– E o întrebare grozavă. E ciudat că Marcus Aurelius, pe care l-am citit când eram tânăr, era un mare stoic si tot ce trebuie, dar mai târziu am aflat că a fost unul dintre cei mai mari persecutori ai creștinilor. Foarte interesant cum poți să te uiți la cineva și să spui că are asta și totuși să poată distruge creștinii. Dar în legătură cu conversația noastră despre lucrarea misionară și Ortodoxie versus Mormonism (Biserica SZU), e foarte interesant, e o religie foarte carnală, într-un anumit sens. Adică da, oamenii râd de asta, dar ei zic că vei deveni un dumnezeu, cam cum este Iisus, știi, Iisus a devenit Dumnezeu și tu ești chiar în spatele lui.

Cred că ei spun: „Cum a fost Dumnezeu odată așa ești tu acum, și așa cum este El vei deveni tu.” Deci vei deveni Iisus și vei avea propria ta planetă. Și asta nu e o glumă, ei chiar cred asta. Și e mai mult decât atât. Nu-mi bat joc de ei deloc. Dar nici nu cred că e deloc adevărat. Cred că e o totală blasfemie, dar asta e credința lor. Dar e ca și cum vei avea relații grozave pentru totdeauna. Adică viața va continua în segment carnal, că bucuriile vieții veșnice sunt aceleași cu bucuriile de acum, doar că vor fi mai multe sau vor dura mai mult, după cum spuneam, că vei avea relații grozave pentru totdeauna, că vei avea și o Coca-Cola grozavă… Sunt puțin hiperbolic acum, dar nu chiar.

Deci promisiunea ar fi o continuare a acestei vieți, dar doar a lucrurilor bune, iar lucrurile rele ar dispărea, nu ar mai fi moarte și boală și altele asemenea. Asta e jos, asta e jos pentru creștini. Sf. Porfirie cred că e cel ce spunea: „Doamne, pune-mă în iad dacă sunt cu tine acolo”. Și, da, nu poți lua asta prea departe, dar înțelegi că ideea a ceea ce spune este că scopul vieții este să fii unit cu Hristos. Acest fel naiv, cum că Raiul e acolo sus, Iadul e acolo jos, fii băiat bun, bifează căsuțele, viața e nasoală, dar vei muri și mergi în Rai, asta e un fel de mântuire iluzorie, asta nu a fost niciodată în Biserica antică, nu așa a înțeles Ortodoxia.

Cred că Sfântul Maxim [Mărturisitorul] spune că: „Dacă nu-L guști și nu-L cunoști pe Dumnezeu în această viață, atunci nu-L vei cunoaște nici în următoarea.” Este o idee înfricoșătoare, dar adevărată. Scopul acestei vieți scurte este să te pocăiești și să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu sau cel puțin să începi acel proces astfel încât El să-ți dea asta în veșnicie. Deci trebuie să începi să renunți la lucrurile lumești deoarece Împărăția Cerurilor nu constă în mâncare și băutura, nu? Știm asta și Părinții vorbesc frumos despre toată această analogie, că atunci când vii prima dată la Hristos, de multe ori vii la Biserică sau vii la Hristos pentru că ți-e frică să nu mergi în iad. Asta nu e rău, e bine.

Cred că la începutul călătoriei mele mi-era frică de păcatele mele și ziceam că dacă voi continua să trăiesc așa, voi merge în iad. Asta e patristic și biblic și cred că e adevărat, dar nu poți rămâne acolo, nu poți rămâne în stadiul de frică, dar e un loc foarte bun pentru a începe să ieși din păcat și să intri în Biserică și e un factor motivator, nu? Și Părinții spun că asta e o credință introductivă. Apoi spun că urmează credința mercenarului care spune că „Nu mai sunt aici pentru că sunt îngrozit, am experimentat în parte dragostea lui Dumnezeu, sunt aici pentru că vreau răsplata raiului. Vreau să fiu în rai, vreau să fiu printre sfinți. Nu pentru că nu vreau să fiu în iad. ci că aștept cu nerăbdare raiul.” Nici asta nu e greșit. E un lucru frumos să vrei Împărăția.

Spunem la slujba de înmormântare: „Dă-le odihnă acolo unde nu există nici boală, nici tristețe, nici suspin”, adică sună destul de frumos, eu asta sper. Dar toate aceste lucruri sunt pentru că ești cu Hristos, după cum vom spune imediat. Dar chiar și asta este o credință imperfectă. Părinții spun că ceea ce vrem este credința perfectă, adică să facem asta din cauza iubirii. Așa cum ar spune Sfântul Porfirie, un mare sfânt, că nici măcar nu îi mai pasă dacă merge în rai, cu alte cuvinte: „Tot ce vreau este Hristos, pentru că Hristos este totul”.

În afara ortodoxiei, oamenii se roagă pentru lucruri, mă rog ca Johnny să nu aibă cancer, mă rog ca părinții mei divorțați să se împace. Sau dacă părinții mei nu se împacă, atunci Dumnezeu nu există, sau Dumnezeu e un tiran… Știi, acest tip de logică… Dar dacă oamenii ar ști ce este cu adevărat rugăciunea, ar avea mai multă încredere în Dumnezeu. O carte de rugăciuni ortodoxă are rugăciuni antice… Apropo, cei ce zic că rugăciunea ortodoxă este formulaică și nu din inimă, cât de minunat e că milioane și milioane de oameni citesc aceleași rugăciuni în fiecare dimineață și în fiecare noapte în diferite limbi în întreaga lume. Când stai în micul tău colț de icoane și citești aceste rugăciuni, ești, aș spune, mai mult decât în orice organizație creștină din întreaga lume. Chiar dacă suntem mai puțini decât catolicii, sunt mai mulți oameni care spun activ aceste rugăciuni. Asta e foarte puternic, nu e ceva lipsit de spiritualitate, este foarte spiritual.

Dar ideea este să fii unit cu Hristos. Iar cartea de rugăciuni spune: nu „Dumnezeule, dă-mi asta”, ci „Mulțumesc, Doamne! Slavă Ție, Dumnezeule!” Îl glorificăm pe Dumnezeu, Îi mulțumim, Îi mărturisim toate păcatele noastre, și abia undeva jos în listă este: „Doamne, se întâmplă asta. Dacă poți, ajută-mă, dar făcă-se voia Ta.” Vezi, este ceva atât de smerit. Deci a te ruga nu înseamnă a cere lucruri. Așa crede omul obișnuit. Dar Sf. Paisie spune că rugăciunea înseamnă să fii cu Hristos, să fii cu El. El spune că ai deja Paradisul în această viață dacă Îl ai pe Hristos.

Dacă te pocăiești și te rogi și îți lași deoparte patimile, care sunt obstacole, și primești Sfânta Împărtășanie, guști Raiul în această viață. Când cineva primește Sfânta Împărtășanie în Ortodoxie: „Se împărtășește robul lui Dumnezeu cutare spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”, asta este o trecere, este pentru viața veșnică, deci este o gustare a vieții viitoare. Deci aceasta este credința perfecă, voi face asta nu ca să primesc lucruri, așa cum ai spus și tu, încerc să pun deoparte lucrurile astea. Și tocmai pentru a ajunge la acel loc plin de iubire, această credință a iubirii, spune să ne lepădăm de noi înșine în această viață. Doamne ferește să spunem că voi fi creștin și că voi fi o persoană bună, deci păcatele și patimile și dependențele mele pot continua, cumva binecuvântate. O să fac asta ca să am apoi o grămadă de virgine după ce mor, ca în alte religii…

Dar cred că și creștinii fac asta, din păcate, au o idee falsă despre… Dar pentru noi… Un preot mi-a spus un lucru foarte înfricoșător, a spus că avea pe cineva care se lăsa de băutură, de o problemă cu alcoolul, care a spus: „În rai voi putea să beau fără consecințe, fără mahmureală…” Iar preotul aproape a plâns și a spus: „Dacă ai ști libertatea pe care o poți avea în Hristos în această viață, să te eliberezi de acele patimi, nu ai mai vrea asta, asta e iadul.” Și îi mai spune: „Atunci când treci din această viață în cea viitoare, înainte de a doua venire, trupul nostru moare, intră în pământ pentru a aștepta a doua venire a Domnului nostru, când sufletul nostru se va întoarce în trup, dar până atunci sufletul va fi separat de trup, ceea ce este nefiresc, noi suntem făcuți să trăim cu un trup înviat precum cel al lui Iisus, pe care îl vom primi cu toții la a doua venire, dar când sufletul se separă de trup, este nefiresc și teribil. Dar știi ce este grozav, că asta nu este teribil pentru sfinți și pentru cei care s-au luptat cu patimile pentru că ei pun toate ouăle în coșul unde molia sau rugina nu le atacă.

Așa că dacă ești cu adevărat dependent de mâncare, de alcool, de droguri sau de sex, dorința nu-ți va părăsi sufletul [o dată cu moartea] și cum nu va mai fi un trup care să împlinească acel păcat, va fi ca o mâncărime continuă pe care nu o poți scărpina. Asta m-a zguduit ca ceva profund, că acela ar fi un iad, toate dorințele tale pentru lucruri fizice acum nu le mai poți manifesta, deci asta îți spune că scopul în această viață este… Da, evident că trebuie să mâncăm și să dormim, relațiile conjugale sunt și ele binecuvântate și toate acestea, dar dacă ești atașat de ele și nu le poți lăsa în urmă, atunci te vor chinui.

Dar și opusul este adevărat: dacă le alungi prin post, de aceea Ortodoxia are o disciplină a postului, nu doar pentru a bifa o căsuță, pentru că mâncarea este mâncare, este doar combustibil, nu trebuie să fie patimă, la fel ispită sexuală, toate aceste lucruri. Viața ascetică a Bisericii, pe care unii oameni o batjocoresc că e doar pentru monahi, nu, este doar viață creștină și este biletul către libertate, este biletul către acel proces de purificare, astfel încât bucuriile noastre în această viață sunt deja cele din Împărăția Cerurilor, Așa au reușit martirii, știi…

Mă uit adesea la icoanele lor, citesc viețile lor și spun: „Cum au putut suporta să fie torturați?” Noi dacă ne lovim la degetul de la picior începem să înjurăm… că de ce este Dumnezeu așa rău cu noi. Știi ce spun? Cum au putut ei suporta asta? Cred că atunci când o persoană face pași către viața ascetică cu smerenie, spunând: „Îmi voi dezrădăcina patimile, mă voi duce la spovedanie, voi face metanii, mă voi ruga, nu voi mai alimenta această patimă”, asta este o călătorie cerească, este căutarea Împărăției Cerurilor în tine și așa sfinții puteau deja gusta Împărăția, pentru că atunci când faci asta, împreună cu rugăciunea și Euharistia în viața Bisericii, găsești acea Împărăție a Cerurilor în tine și deci ei așa puteau îndura tortura și tot. Pentru că Sf. Pavel spune: „Moarte, unde este boldul tău?” Aceasta este o credință indestructibilă, care nu depinde de confortul meu sau de una sau alta. Și ei erau oameni.

Dar simți puțin din acest gust dacă trăiești viața ascetică spirituală a Bisericii, atât călugării cât și mamele care aleargă după copii, dacă suntem serioși în privința asta, că guști Împărăția Cerurilor în această viață, și atunci poți îndura. Și atunci vezi cum au putut ei îndura gulagul, cum au putut suporta aceste lucruri. Par atât de departe de noi, dar încet, încet, așa de slabi cum suntem, putem crește în asta și este o pregustare a Împărăției Cerurilor. Și cred că asta face Ortodoxia diferită de orice altceva. Și nu mă gândesc neapărat la mormoni (SZU), ci și la mine, zi de zi, și la toți cei care vin și la fiecare preot pe care îl cunosc, și la fiecare preot pe care l-ai intervievat. Motivul pentru care sunt toți grozavi este că sunt toți în aceeași călătorie și parohiile lor sunt pline, pentru că își invită oamenii în aceeași călătorie. Sincer.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!