Să fie binecuvântat! – p. Iosia Trenham

Urmăriți un foarte bun cuvânt al părintelui Iosia Trenham în care acesta explică de ce expresia “Să fie binecuvântat!” este atât de dragă și proprie creștinilor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Să fie binecuvântat! – p. Iosia Trenham

Bună tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă mulțumesc pentru participare în ziua marelui praznic al Înălțării. Sărbătorim Înălțarea timp de aproximativ 10 zile, începând cu a 40-a zi de la Învierea Domnului și până la pogorârea Duhului Sfânt, sărbătoarea Rusaliilor, în a 50-a zi după Înviere.

În această ultimă săptămână a sărbătorii am ținut o predică credincioșilor mei despre binecuvântările Înălțării. Și doresc să vă împărtășesc și vouă puțin despre semnificația binecuvântării. Am numit această predică ”Să fie binecuvântat!” Acest enunț ”Să fie binecuvântat!” este prețios pentru credincioși. Aceasta este o expresie universală utilizată în toată lumea ortodoxă. Așa spunem noi, și spunem astfel pentru că este modul cum trăim și cum gândim. Binecuvântarea Domnului se află în centrul praznicului Înălțării.

Să ne amintim că Domnul nostru, după ce a învins moartea și a înviat din nou a treia zi, aducând omenirea dincolo de spectrul morții și oferindu-i slava vieții veșnice dincolo de moarte, ceva ce nici o ființă umană nu mai experiase anterior, Domnul nostru ia umanitatea cu El în Înviere și, timp de 40 de zile, Domnul se întâlnește cu ucenicii săi, le dă mângâiere, le dă răspunsuri la întrebări, le înlătură îndoielile, le confirmă viața în duhul învierii și în cunoștiința Învierii Sale. După aceea, în a 40-a zi, în timp ce se afla cu ucenicii Săi, pe Muntele Măslinilor, El se înalță la Ceruri pentru a sta de-a dreapta lui Dumnezeu – Tatăl, ca Împărat al împăraților și Domn al Domnilor, pentru a conduce lumea până la momentul în care toți dușmanii Săi vor fi făcuți așternut picioarelor Sale și până când fiecare demon va fi distrus iar împărăția Sa va fi deplină. Interesant pentru scopul temei noastre este faptul că în timp ce se înălța, și ucenicii Săi se uitau la El cu uimire văzând cum Mântuitorul lor literalmente se înalța în aer…

Ei L-au văzut făcând lucruri minunate, care i-au speriat de moarte, cum ar fi atunci când a mers pe apă în timpul furtunii. Ei văzuseră toate minunile Sale, dar cea de acum era ceva nou și cu mult mai mult. Să vezi corpul uman cum se ridică în sus la ceruri. Ei se uitau lung la El. Vreau să subliniez aici ce anume făcea Iisus în timp ce ei se uitau la El cum se ridica la ceruri. [Iisus] se uita la ei. Existențial vorbind, El îi privea la fel de lung precum se uitau și ei la El tot astfel se uita și El la aceștia. Acest lucru este foarte important de observat. Plecarea Domnului în trup nu este o înlăturare a grijii Sale față de ucenici sau față de Biserică, Nu. El este concentrat pe noi, Se uită lung la noi. Și nu numai că se uită la noi, dar ne și binecuvântează. În timp ce se înalță la cer, se spune în text, Acesta îi binecuvânta. Le dăruia ucenicilor binecuvântarea Sa în timp ce se urca la cer. Iar acest lucru este foarte important să înțelegem despre binecuvântări.

El nu ne abandona atunci. Deloc. Era bine, ne-a spus Acesta, că El trebuia să plece, deoarece dacă nu ar fi plecat, nu ar fi trimis la noi pe Duhul Sfânt, nu ar fi mers să pregătească un loc pentru noi pentru ca acolo unde este El să putem ajunge și noi, acesta este viitorul nostru. El S-a înălțat pentru a sta la dreapta lui Dumnezeu – Tatăl și să trimită darul iubirii Sfântului Duh asupra întregii Biserici, astfel încât prezența și harul Său să-și facă locaș adânc în inima fiecărui credincios, pentru ca noi să avem inspirația harului din interiorul nostru. Dar am să vorbesc despre Rusalii mai târziu.

Oricum, să observăm că Domnul dăruia binecuvântarea Sa credincioșilor. Iar după aceea, prin trimiterea Duhului Sfânt, a împuternicit pe apostolii Săi, și pe succesorii acestora, pe episcopii și pe preoții Bisericii, să continue această lucrare sfântă a binecuvântării, să continue să dea această binecuvântare mai departe prin episcopi și preoți. Acest lucru este ceea ce trebuie să se întâmple oriunde merge Biserica; ea Îl poartă pe Hristos în plenitudinea Sa, – în fapt asta este Biserica – adică plenitudinea lui Hristos care le umple pe toate în toate. Astfel este descrisă Biserica de Sf. Pavel în Epistola către Efeseni, care este un text atât de puternic. Biserica deține plinătatea lui Hristos și binecuvântarea Sa oriunde ar fi în lume.

Darul binecuvântării Domnului se află în chiar centrul slujirii preoțești. Se află în însuși miezul celor mai importante acțiuni ale creștinilor, adică în închinarea adusă lui Dumnezeu din Sfânta Liturghie. Să ne gândim numai la Sfânta Liturghie și cum binecuvântarea Domnului se află în centrul acesteia. Bineînțeles că Sfânta Liturghie începe cu adresarea diaconului către preot: ”Binecuvintează, părinte!” iar preotul dă binecuvântarea: ”Binecuvântată este Împărăția Tatălui, și a Fiului și a Sfântului Duh!” în timp ce ridică Sfânta Evanghelie. Cea mai mare parte a Sfintei Liturghii preotul stă cu spatele la oameni, pentru că el vorbește lui Dumnezeu în numele oamenilor, punând înaintea Domnului darurile, rugăciunile și cererile lor, dar în trei situații importante preotul încetează de a mai sta cu fața la răsărit, și, întorcându-se către apus, stă cu fața către oameni. Atunci când face aceasta preotul nu mai acționează ca reprezentant al oamenilor în fața lui Dumnezeu, ci ca reprezentant al lui Dumnezeu în fața oamenilor.

Iar acesta se întoarce din trei motive: – să facă cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, să citească și să predice cuvântul lui Dumnezeu, – să ofere Sfintele Taine, adevăratul Trup și Sânge al Mântuitorul nostru, pentru a sfinți pe oameni, – să ofere binecuvântarea Domnului oamenilor. Deci, de mai multe ori preotul se întoarce către apus pentru a binecuvânta decât pentru a aduce Scriptura și pentru a aduce Sfintele Taine – face pe fiecare dintre acestea o singură dată în Sf. Liturghie – dar de mai multe ori în Sf. Liturghie preotul se întoarce spre Vest, se uită la oameni și îi binecuvântează oferindu-le pacea lui Dumnezeu. Acesta zice ”Pace tuturor!” și ”Pacea Domnului să vină peste voi cu harul Său și a Sa iubire de oameni!”. Și așa mai departe.

Aceasta reprezintă revelarea modului cum trăim noi. Trăim în binecuvântarea lui Hristos. Cu binecuvântarea lui Hristos. Suntem literalmente împuterniciți și susținuți în relația noastră cu Dumnezeu prin binecuvântarea Sa.

Dați-mi voie să închei această cugetare cu un cuvânt despre importanța binecuvântării lui Dumnezeu și motivul pentru care trebuie să o prețuim, s-o căutăm tot timpul, și să zicem ”Să fie binecuvântat!”. Primirea binecuvântării Domnului și împărtășirea sa se află în centrul existenței noastre ca și creștini. Din acest motiv preoții zic întotdeauna: Să fie binecuvântat! (în greacă: Να είναι ευλογημένος) Zicem asta tot timpul. Și este ceva universal. De aceea oamenii noștri zic întotdeauna ”Binecuvântează părinte!”.

De aceea noi creștinii căutăm permanent să trăim, să gândim și să acționăm sub umbrela binecuvântării lui Dumnezeu. Asta este viața noastră, a celor care trăim aproape de binecuvântarea Domnului, și care cerem binecuvântarea Sa în toate. Încercăm să ne tăim voia prin a renunța să facem ceva fără binecuvântarea Domnului. Gândurile și acțiunile care nu pot fi binecuvântate devin respingătoare pentru noi. În felul acesta trăim noi. A trăi cu binecuvântarea Domnului este atât de fundamental pentru noi. Descrie mult cine suntem ca și creștini și devine cumva ca o adevărată amprentă asupra existenței noastre, asupra modului nostru de viață.

De aceea Sf. Filaret al Moscovei, într-una din predicile sale despre Înălțare – care, apropo, urmează a fi publicată de ”Patristic Nectar”, acesta fiind al 4-lea volum de predici ale sale pe care urmează să îl publicăm – el spune că atunci când Iisus va reveni în slavă să judece vii și morții, și când va invita oile Sale în Împărăția Sa, o va face prin a-i chema utilizând un nume special care face să confirme exact ceea ce am vorbit aici, adică binecuvântarea lui Hristos și traiul sub această binecuvântare. Cum se adresează Domnului oamenilor Săi, “oilor” Sale, atunci când îi invită în împărăția Sa în ultima zi a lumii? Acesta îi descrie pe aceștia utilizând cuvântul care dezvăluie adevărul principal al existenței acestora: ”Veniți, biencuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.”

Iată cât de importantă este binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta ne însuflețește întregul nostru mod de viață. Episcopii și preoții, primind ei înșiși binecuvântare la momentul hirotonirii, lucrează această binecuvântare și caută cu intensitate binecuvântarea lui Dumnezeu în viața lor, apoi dau generos la rândul lor binecuvântări oamenilor în momentul săvârșirii Sfintelor Taine, și în timpul lucrării lor pastorale. Aceasta este moștenirea noastră. Acesta este modul nostru de viață.

Să fie binecuvântat! Praznic fericit! O zi binecuvântată întru Domnul, frați și surori!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!