
Întrebări și răspunsuri despre copii (partea a 2-a) – p. Pimen Vlad
17 iulie 2025
Scurtă recapitulare a semnelor de la Dumnezeu. Când ne trezim?
18 iulie 2025Ascultați pe părintele Turbo Qualls care, într-o predică foarte bună, explică motivul pentru care simțim mereu nevoia de a căuta și modul în care trebuie să întrebuințăm această pornire a sufletului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De la „derularea morții” la căutarea sufletului – p. Turbo
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Hristos în mijlocul nostru! Este și va fi! Se spune în Cartea Pildelor [lui Solomon]: „Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.” Iar Dumnezeu ne-a zidit, ne-a conceput în așa fel încât suntem curioși din fire, mereu căutăm, mereu căutăm, mereu încercăm să aprofundăm.
În Evanghelia de astăzi vedem întâlnirea dintre Simon, care va deveni Petru. Simon, cel care a avut această primă întâlnire cu Hristos – și poate tocmai acesta e motivul pentru care el a devenit „Piatra” – faptul că în această întâlnire îl vedem obosit și fără niciun rod după o noapte întreagă de pescuit, și aude cuvântul Domnului care îi spune: „Du-te și aruncă-ți mrejele mai adânc, și vei prinde mulți pești.” Și Petru, în mod surprinzător, dintr-un oarecare motiv, este ascultător aruncă mrejele și iată o captură atât de mare de pește încât chiar și bărcile lor începeau să se scufunde.
Acum… Noi… și aceasta este una dintre marile probleme pentru noi în modernitate, aceea că pierdem nu doar sensul a ceea ce înseamnă să fii om, ci pierdem sensul a ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru noi, făcându-ne… oameni. Și poate că e mai corect să spun că nu e vorba neapărat despre faptul că pierdem sensul, ci că e deturnat, că e mascat.
Pentru că există un fenomen interesant, foarte cunoscut nouă acum: așa-numitul „doomscrolling”, căutarea la nesfârșit de știri negative pe telefoanele noastre, trecem de la un lucru la altul, fără să găsim ceva care să ne împlinească, mereu nesatisfăcuți. Petrecem ore întregi căutând. Iar înainte de telefoane, unii făceau la fel pe desktopuri. Acesta este fenomenul de a căuta, a căuta, a derula, așteptând mereu „următorul lucru”. Am putea vorbi mult despre acest tip de lucruri, despre dopamină.
Dar vă voi spune ceva… Acest fenomen, deși se joacă cu anumite lucruri în ceea ce privește modul în care preluăm informații și modul în care acestea afectează sistemele noastre neuronale, toate aceste lucruri. Dar în cele din urmă, în esență, este vorba despre ființele umane care: căută, doresc, tânjesc, sapă și acesta este un lucru bun. Asta este ceea ce suntem proiectați să facem. Dar vedeți, sabia taie cu ambele tăișuri și diavolii știu asta. Ne vor așeza în față nu doar lucruri lipsite de sens, ci și metode subtile prin care să ne prindă — strategii care ne duc în acel loc în care doar ne „învârtim în cerc”, ne învârtim „roțile în gol”. Și știți prea bine, e un sentiment teribil, nu-i așa? Ai pierdut 15, 20 de minute, 30 de minute, 3 ore. Apoi te-ai uitat în sus și te-ai întrebat: „Ce-am făcut?”
Și sentimentul acesta e unul bun, de fapt. Pentru că motivul pentru care simți asta – „Ce-am făcut?”, „De ce simt că mi-am irosit viața?” – e pentrru că ai făcut asta. Pentru că ne irosim viața așa, pentru că avem doar o anumită perioadă de timp să descoperim. Avem doar o anumită perioadă de timp să săpăm, și fiecare dintre noi săpăm, căutăm, dar de atâtea ori căutăm lucrul greșit și, de obicei, în locul greșit. Așa că Domnul nu-ți va lua acel mecanism. Nu ți-l va lua. Nu Îi cere lui Dumnezeu să ți-l ia: „O, Doamne, m-am săturat să stau pe telefon.” „O, Doamne, m-am săturat să pierd timpul.” „Vreau, să mă rog.”
Există un motiv pentru care simțim nevoia de a căuta neîncetat, e un fel de joc de-a v-ați ascunselea spiritual. Asta este, în esență, rugăciunea. Trebuie să iei această mișcare interioară, această dorință de a căuta, de a săpa mai adânc, și să o transformi într-un act de rugăciune. Trebuie să aplici asta astfel încât, atunci când Domnul te cheamă, și simți că: „M-am rugat, mi-am spus rugăciunea în mod mecanic, dar nu am simțit nimic mai mult”, să te întorci acolo și să îți arunci din nou plasa, dar mai adânc. Trebuie să mergi mai adânc. Pentru că, ceea ce ni se întâmplă este că ne spunem rugăciunea în mod mecanic.
Da, poate bifăm o căsuță și apoi spunem: „Oh, da, da, mi-am făcut treaba.” Dar încă ne este foame, încă căutăm… În schimb, vom merge la cealaltă „carte de rugăciuni”, cartea de vrăji, și ne vom uita în mica oglindă neagră și vom vedea: „Ooh, ce pot descoperi aici?” Dar acea mișcare, de a vrea să descoperi, este bună. Și adevărul e, că Dumnezeu are ceva pentru tine, la celălalt capăt. Și cred că asta vreau cu adevărat să subliniez astăzi: că există lucruri pe care nu le știi, există lucruri pe care încă nu le-ai descoperit. Nu doar despre Dumnezeu, ci și despre tine însuți.
Atunci când suntem prinși în derulare, suntem prinși în distragerea atenției, nu ne vedem pe noi înșine. Și da, poate că acesta este un motiv pentru care facem asta: pentru că nu vrem cu adevărat să ne vedem pe noi înșine, nu-i așa? Dar vă spun ceva, iar voi mă cunoașteți, nu sunt genul care să laude oamenii. Dar toți sunteți minunați, Dumnezeu vă iubește. Dumnezeu a pus lucruri bune în voi. Și dacă vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu, trebuie să vă cunoașteți pe voi înșivă. Dacă vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu, trebuie să mergeți mai adânc în voi înșivă. Și acel lucru de care fugiți, care sunteți voi înșivă, vă va ajunge din urmă într-un fel sau altul.
De aceea, sfatul meu este să nu mai fugiți, ci să mergeți spre el. Intrați în ofensivă: pescuiți, căutați mai adânc în voi înșivă și scoateți la lumină acel lucru ascuns. Pentru că ceea ce veți descoperi e că acea căutare, acea foame nu este ceva rău,, dimpotrivă, este ceva bun. Nu vă fie teamă de ceea ce veți găsi, pentru că la capătul acelei adâncimi, adâncul marii sufletului vostru, îl veți găsi pe Dumnezeu. Dacă simțiți că nu L-ați găsit în rugăciune, este pentru că nu L-ați găsit. Vă spun, nu L-ați găsit. Nici măcar nu ați început să pescuiți. Așa că trebuie să continui și să te întorci acolo… trebuie să-ți arunci mrejele și mai adânc pentru că numai în acel loc Îl vei găsi, doar în acel loc te vei găsi pe tine.
Ascultați cuvântul Domnului! Fiecare dintre voi a avut acel moment când Dumnezeu i-a spus: „Vino la Mine!”. Și tu ai spus: „Hm, poate mai târziu.” „Mi-am spus deja rugăciunile.” „Am treabă dimineața.” „Dar e mâine slujbă la biserică.” Când El spune: „Aruncă-ți mrejele!”, Aruncă-le! Descoperă lucrul care El l-a ascuns. Nu vei regreta. În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!









5 Comment
Auzi ca parintele Turbo….ce nume….merge turbo
Te fac de râs aceste comentarii. Îmi pare sincer rău pentru tine!
Părinte, am găsit pe Twitter niște vorbe minunate despre „Doamne Iisuse”, ale sfântului Ephraim de Katounakia, postate de un cont ortodox: https://x.com/nepsisblog/status/1945480471816663349
Traducerea:
„Rugăciunea lui Iisus îți dă atât de multă dulceață, atât de multă bucurie. E scurtă, dar are atât de multă putere. Atât de multă, încât zici „.
Nu știu cât de realistă este, fiindcă probabil nu mai avem capacitatea de a ne ruga în iad după moarte, fiind împietriți pe direcția păcatului, cu excepția momentelor când ne simțim în iad vii fiind, pe pământ. Dar e o figură de stil absolut minunată care să ne dea curaj și să ne ajute să înțelegem mai profund cât de puternică e rugăciunea.
Ah, scuze, acum am realizat că finalul citatului din sfântul Ephraim de Katounakia nu apare în comentariu, fiindcă am folosit niște ghilimele diferite (citat în citat) care au fost interpretate în limbaj coding de site, și s-a șters totul. Iată citatul întreg la care făceam referire:
„Rugăciunea lui Iisus îți dă atât de multă dulceață, atât de multă bucurie. E scurtă, dar are atât de multă putere. Atât de multă, încât zici „Chiar dacă merg în iad, nu mi-e frică. Voi spune rugăciunea și acolo, la fel.””
Minunat cuvânt, absolut minunat! Simplu și frumos, greu de urmat dar vom încerca încontinuu. Mulțumim, Dumnezeu sa vă binecuvinteze munca!