„Ești bine?” – film de scurtmetraj
2 august 2025
Speranța copiilor cu autism – Bogdan Andrei, p. Teologos
3 august 2025
Vă prezentăm o nouă rubrică alcătuită din întrebări și răspunsuri cu teme semnificative pentru viața în lume, dar cu raportare la valorile duhovnicești.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Să ne rugăm pentru el și să-l evităm. Dacă îl putem influența, atunci am putea să ne comportăm ca exemplu bun și să spunem un cuvânt la momentul potrivit.
Întreabă. Roagă-te și fii atentă la conștiința ta. De asemenea, vezi când apare lauda de sine și când dispare iubirea de Dumnezeu.
De la ultima spovedanie.
Hmmm… trebuie mare atenție. Trebuie să creștem dragostea în noi și în ceilalți. Dragostea dumnezeiască și nu plăcerea. Să fim atenți.
Femeia la perioadă poate să facă absolut orice – fără numai să se împărtășească pentru că este o scurgere de sânge.
Dacă facem distincție între faptă și făptaș și vedem făptașul cu iubirea și ochii lui Dumnezeu.
Prin ascultare, rugăciune și spovedanie.
În clipa în care apare iritabilitatea în noi, când rugăciunea devine seacă, atunci când nu mai avem zel etc.
Prin monahism (ascultare, rugăciune, depărtare de lume etc.)
Prin ascultare și rugăciune și răbdare. E nevoie de program duhovnicesc constant și spovedanie.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comments
Bună ziua! Nu știu exact dacă aceasta este rubrica de adresare a întrebărilor, dar aș dori să întreb ceva:
Din ce moment putem considera un gând că este păcat? Când apare, sau când se transformă în fapta? Dacă încerc să opresc gândul rău din toate puterile, dar el continuă să apară, este tot păcat, sau este doar mintea pe care trebuie sa o ignorăm? Unde este acest hotar între gândurile involuntare și păcat? Și cum putem să ne dresăm mintea să nu genereze gânduri ispititoare sau rele?
Depinde cine întreabă 🙂 Se consideră păcat din clipa în care ne învoim cu gândul respectiv însă asta este în general dificil de discernut pentru mireni pentru că aceștia au foarte mult zgomot în exterior și în interiorul lor. Gândurile trebuie ignorate. Să nu discutăm cu ele. Nu poți să faci să nu vină. Pentru „dresaj” trebuie să ne mustrăm pe noi înșine și să ne spovedim. Pentru mireni se consideră păcat păcatul cu fapta.
Sarut mana, parinte !
Am o mare indoiala in sufletul meu in legatura cu un sfat primit de la parintele meu duhovnic.
Stiu ca trebuie sa fac ascultare , totusi ceva in sufletul meu este neimpacat.
Mi-a spus parintele ( si am intrebat chiar in doua randuri ), ca toate pacatele uitate ( nu ascunse intentionat ) la spovedania generala sunt iertate si nu trebuie sa le mai marturisesc daca imi aduc aminte de ele, ci trebuie sa marturisesc doar ce fac acum, de la o spovedanie la alta.
Ce ma sfatuiti Sfintia Voastra ?
Cam așa este însă dacă îți aduci aminte de un păcat din trecut pe care nu l-ai spovedit și insistă (adică te mustră conștiința) atunci trebuie spovedit.
Sfântul Grigorie Dialogul, intr.una din scrisori scrie așa:
“Nu este păcat pentru o femeie să se apropie de Sfânta Împărtășanie în timpul scurgerii sângelui, pentru că ce este natural nu este păcat. (…) Dacă nu se apropie, este din evlavie, nu din obligație.”
Eeeh… Biserica are o altă poziție astăzi. Nu primim totul de la Sfinți ci numai ce spune Biserica. Apropo – pe aceeași temă Sf. Simeon noul Teolog spune că „să nu îndrăznească nimeni să se apropie de Sfânta Împărtășanie fără să aibă lacrimi”. Da, nici această poziție nu a fost primită de Biserică.
Părinte, cum dovedim care e poziția Bisericii astăzi în diferite aspecte? Exemplu: am încercat să-i explic unui părinte despre împărtășania deasă/multiplă, că asta e poziția Bisericii și că nu e opinia mea sau a dvs. personală, dar fără succes. Unde găsim acest consens al Bisericii? Este el scris undeva? În deciziile sinodale? Sau se transmite prin viu grai de către părinții Avva îmbunătățiți ai Bisericii? Întreb ca să știu ce argumente să aduc, fiindcă acum unicul meu argument e “părintele de la Athos a zis că asta e poziția Bisericii”. E un argument indirect, și unii pot să gândească pur și simplu că părintele de la Athos greșește și că ei au dreptate sau înțeleg mai bine poziția Bisericii. Chiar am primit această întrebare, oarecum ironică, de la părintele căruia încercam să-i explic: “Deci eu sunt împotriva Bisericii?”. N-am zis nimic.
Unde găsim efectiv poziția Bisericii exprimată, nu doar în acest aspect, ci și în altele?
Hristos a inviat!Daca imi doresc moarte muceniceasca este bine sa ma rog pentru asta ori stie Domnul mai bine?Il iubesc atat de mult incat simt ca sensul vietii mele a devenit sa mor pentru El…nu ma mai indeplineste nimic pe pamant decat gandul la Hristos.Credeti ca am luat-o razna putin?
Știe Domnul mai bine.