Speranța copiilor cu autism – Bogdan Andrei, p. Teologos

Urmăriți un frumos și emoționant material care este de folos pentru toți, în care Bogdan Andrei de la asociația „Spune da vieții!” ne vorbește despre ce este autismul și cum pot fi ajutați copii cu autism. 

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor!  Amin! Pentru rugăcinile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Introducere 

Dragii noștri, ne aflăm cu Bogdan Andrei, pe care l-am remarcat, oarecum, ieri seară și pentru că este un om foarte bun, desigur, dar nu numai pentru asta, ci pentru faptul că are o asociație care se ocupă cu tratarea copiilor care suferă de autism și face acest lucru ca și recunoștință lui Dumnezeu, pentru că și Dumnezeu l-a ajutat în viață. A avut o carieră de succes, a reușit din punct de vedere al afacerilor, să spunem, și atunci a spus să facă și el ceva pentru copiii lui Dumnezeu, pentru copiii României și a făcut această asociație, care are ca scop tratarea copiilor cu autism. Și o să vorbim pe tema asta, o să-l întreb și cum reușește o familie acasă să prevină și să nu se ajungă… adică, nu vreau să fiu împotriva lui, dar cumva să reușim să vă spunem cum să faceți să nu ajungeți la astfel de asociații, pentru că este păcat să se ajungă la cazuri grave, astfel încât să fie nevoie de un tratament serios și, într-adevăr foarte bun, cum oferă asociația lui Bogdan.

Ca să nu mă lungesc, că știu că nu vă plac introducerile lungi, intru direct în subiect și din cauza asta îl întreb pe Bogdan primul lucru, un lucru tehnic. Cum se numește asociația și unde poate lumea să găsească asociația respectivă?

“Asociația Spune Da Vieții”

“Centrul Autist Step by Step”

Bogdan Andrei: Bogdan Andrei este numele meu, asociația se numește “Spune Da Vieții”. Iar centrele unde desfășurăm terapie se numesc “Centrul Autist Step by Step”. Avem trei centre în București, unul în Pucioasa și din 4 aprilie în Giurgiu, cu ajutorul bunului Dumnezeu.

Părintele Teologos: Adică în câteva zile.

Bogdan Andrei: În câteva zile, da. Ar fi trebuit să deschidem pe 2 aprilie, dar deschidem pe 4, pentru că sunt aici în Sfântul Munte, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Există site?

Bogdan Andrei: Da, există site, este Asociația “Spune Da Vieții”.

Părintele Teologos: Deci, dacă caută cineva pe google Asociația “Spune Da Vieții”, vă găsește.

Bogdan Andrei: Da, absolut.

Părintele Teologos: cu ce se ocupă asociația?

Bogdan Andrei: În primul rând cu conștientizarea autismului. Și de aici am dezvoltat mai multe proiecte, o dată proiecte pe fonduri europene, chiar și cu ajutorul Consiliului general al Primăriei Capitalei și după aceea și alte proiecte și proiectul de bază, acela de a oferi terapie cognitiv comportamentală copiilor cu autism. Acum, suntem în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate și cu ajutorul lor prestăm astfel de servicii decontate de către stat și de către casă, care este practic un ajutor incredibil părinților, pentru că într-adevăr reprezintă o povară, o povară foarte grea, în afară de povara pe care o duc de a avea un copil cu probleme, cu ces, într-un cuvânt.

Autismul

Părintele Teologos: Ce este autismul?

Bogdan Andrei: Autismul este o boală, în primul rând. Autismul este stabilit sub diagnostic de către medicul psihiatru, trebuie să înțelegem că un diagnostic în România este dat doar de medicul psihiatru. Avem părinți care vin la noi și ne întreabă, au suspiciuni și noi indicăm să meargă la doctor, pentru că doar doctorul dă un diagnostic clar, asta este o uzanța în România. Pentru a intra în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate, să le fie decontate serviciile, trebuie să vină cu scrisoare medicală și pe scrisoarea medicală se scrie foarte clar autism.

Acesta este proiectul principal al asociației.

Părintele Teologos: Autismul ce este? Iartă-mă.

Bogdan Andrei: Autismul, așa cum spuneam este o boală și este incapacitatea copilului de a învăța din mediul natural. Pot să dau aici un mic exemplu, părinte. Un copil tipic învață din mediul natural, dacă s-a ars la flacără, la aragaz, a doua oară nu mai pune mâna. Un copil atipic, dacă s-a ars la aragaz, există posibilitatea să se ardă de 10 ori la aragaz până învață, dacă reușește să învețe, de aceea noi facem eforturi deosebite și îi învățăm de când intră în terapie, depinde de gradul de afectare fără doar și poate, să acoperim riscurile majore imediate. Există o hartă a riscurior și în primul rând acoperim riscurile imediate și după aceea trecem și mergem mai departe, spre dezvoltarea limbajului, a comportamentului și așa mai departe. Pentru că de multe ori părinții vin și ne spun, nu pot să merg cu el pe stradă pentru că se tăvălește, se tăvălește în magazin și vă rog să faceți ceva. Și noi începem cu elementele de bază, așa cum scrie la standardul de tratament al copiilor cu autism și zice „da dar nu mi-ați învățat copilul să nu se mai… Ce este mai important, să clădim și să punem o bază solidă pentru a-l trata sau să acoperim un risc, care este de fapt un risc social și este al părintelui, nu este al copilului. Pentru că un copil când îți vine nonverbal și fără contact vizual este greu să începi procesul de predare. Până la urmă terapia cognitiv comportamentală este un proces de predare, este ca la școală, dar este o altfel de școală. Este o altfel de școală.

Părintele Teologos: O școala de comportament, să zic așa.

Bogdan Andrei: Exact, cognitiv comportamentală este și denumirea. Și atunci noi începem cu baza. Părinții care sunt implicați 100% ne înțeleg și ne urmează sfaturile.

Autismul se diagnostichează la psihiatru. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Părintele Teologos: Dă niște sfaturi pentru părinți.

Bogdan Andrei: Cel mai important sfat pentru părinții copiilor care încă nu au diagnostic, care au suspiciunea, cărora li se pare ceva ciudat în comportamentul copilului, în scara de dezvoltare a copilului că nu este conformă. Bun, nu trebuie să fim habotnic să fim la punct și virgulă, dacă un copil are o întârziere în vorbire. Chiar și în popor se spune domne, băieții sunt mai leneși în vorbire. Bun, i se poate întâmpla, nu e un capăt de țară. Dar dacă ai 1, 2, 3, 4, 5 markeri în care nu s-a dezvoltat conform vârstei lui biologice, e timpul să-ți pui o întrebare și să mergi la un specialist medic psihiatru, încă o dată subliniez treaba aceasta.

Părintele Teologos: Deci, oameni buni, să ne înțelegem, duhovnicul este esențial în tratarea problemelor, să spun așa, copilului normal, omului normal. Pentru că 90 și x% din problemele oamenilor normali provin de la vrăjmași, de la diavol și acolo este nevoie de rugăciune dezlegare și așa mai departe. Dar sunt anumite cazuri care sunt anormale, da, imblalanțe chimice, cauze genetice și așa mai departe sau chiar cauze mecanice. Adică s-o lovit la cap, unde este nevoie de psihiatru. Deci, mare atenție să nu amestecăm lucrurile și să nu ajungem la extreme. Să nu ajungem la extreme. Totdeauna este nevoie de duhovnic, însă uneori este nevoie și de psihiatru, da?

Bogdan Andrei: fără discuție. Și atunci, odată mers la psihiatru părinții primesc o mare lovitură atunci când se confirmă în diagnosticul. E o bucurie când nu se confirmă, dar [când se confirmă] este o mare tragedie și este, în realitate este. Secretul în autism cum am spus este descoperirea acestei boli și introducerea în tratament cât mai repede posibil. Din punctul meu de vedere și îmi asum singurul tratament real care dă rezultate științifice, statistice, este terapia cognitiv comportamentală sau ABA, așa cum se mai întâlnește.

Terapia cognitiv comportamentală ABA

Părintele Teologos: Să completez și să-l susțin puțin pe Bogdan, oameni buni, cu cât mai repede cu atât mai bine, da! Sigur, că eu n-am fost căsătorit niciodată, sunt fecior, nu am avut niciun copil. Dar și eu dacă aș avea un copil poate că aș zice „băi poate că nu e așa, poate că nu-i așa, ia să mai întârziem, să mai o lungim… fraților, nu faceți așa, că nu-i bine, deci, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Și chiar dacă se confirmă acest diagnostic, fraților… desigur că nu e un eveniment fericit, dar să avem nădejde în Dumnezeu să spunem „asta este situația de fapt, haideți să vedem ce putem să facem mai bine”.

Bogdan Andrei: fără doar și poate, fără doar și poate! Mulți părinți… nu știu dacă este bine… au impresia că dacă nu recunosc, sunt înnegare, ok,  putem accepta treaba asta, dar după ce trec de acest moment al negării problemei pe care o au în familie și a problemei copilului lor, ar trebui să se apuce de treabă împreună și cot la cot cu cu terapeutul. Oamenilor buni, copilul stă 100 de minute în terapie restul până la 24 de ore stă acasă, nu-l luați de la terapie și îl duceți acasă și-l lăsați pe canapea cu telefoanele și cu terminalele pentru că se strică, o dată munca și o dată nu se obțin rezultatele scontate! Noi facem ce scrie la carte, dar nu putem să-l reparăm ca la service, îmi cer scuze!

Părintele Teologos: Și, dincolo de asta, dacă tu clădești și celălalt distruge, dărîmă…

Terapia autismului este continuă, din cabinet – acasă

Bogdan Andrei: Și apoi nu este ca un service, l-am adus, reparați-l, dați-mi-l înapoi făcut, pentru că iarăși nu este așa. Noi putem să începem învățarea, procesul de învățare, pentru că este un proces de învățare și după aceea părinții să continue. De multe ori, noi oferim și consiliere părinților, unii nu vin la consiliere, noi oferim feedback părinților. După terapie, fiecare terapeut are obligația până la sfârșitul săptămânii, în principiu în ziua respectivă cât e informația proaspătă. Dar până la sfârșitul săptămânii să dea feedback părinților în aplicație, avem o aplicație informatică, ce a făcut copilului la terapia respectivă. De ce? Ca să știe unde a rămas, să continue mai departe în ziua respectivă, să fie o zi câștigată de la Dumnezeu. Îi înțeleg, sunt foarte mulți părinți ocupați, sunt foarte mulți părinți care trebuie să asigure… chiar și costurile, pentru că v-am spus, sunt decontate de către stat, dar de curând. Iar infrastructura națională încă nu oferă capacitatea tratării tuturor copiilor cu autism și atunci există foarte multe centre, foarte multe cabinete individuale de Psihologie, care încă prestează astfel de terapie contra cost și nu este ieftină. Nefiind ieftină, părinții trebuie să producă acei bani pe care trebuie să-i plătească terapeutului.

Părintele Teologos: Fraților, deci Bogdan vă înțelege, vă înțeleg și eu, dar puneți pe primul plan sănătatea și fericirea și a copiilor voștri și a voastră, da ? Și acuma bineînțeles că următoarea întrebare o să fie către Andrei ce sfaturi, ce consiliere dă părințiilor și să spuneți și pe cameră cum puteți să preveniți și cum puteți să vă ajutați copiii când sunteți acasă. Dar înainte de asta, trebuie să ne asumăm și astea nu numai pentru copiii cu autism, ci pentru toți copiii, fraților. Vă rog eu tare mult, sigur toți avem nevoie de bani, lăsați-o mai moale, cu mult drag și multă intensitate vă spun, ocupați-vă de viața copiilor voștri, stați cu ei, oferiți-le timp, fiți exemplul personal, oferiți-le dragoste. Nu-i trădați în fața ecranelor. Deci ce sfaturi dați?

Important: Evaluarea terapeutică lunară a evoluției copilului

Bogdan Andrei: În primul rând, să încerce să înțeleagă ce se întâmplă în terapie, să întrebe. Chiar dacă la început cuvintele terapeutului par un pic științifice, am de aplicat terapia aceea, itemi, recompense și așa mai departe. Plan de intervenții. Planului de intervenții este esențial este acel plan pe care terapeutul îl urmărește și știe ce are de făcut pas cu pas. Această terapie nu se întâmplă că așa vrem noi, aleatoriu, avem specialiști în centru care stabilesc de comun acord pe baza informațiilor primite de la părinți, a constatărilor practice în urma testelor unde se află copilul și după aceea se stabilește acel plan, ce este de făcut. Odată un plan implementat sau băgat în lucru, se urmărește dezvoltarea copilului și evoluția copilului. Noi avem evoluții periodice, statul plătește o evaluare la șase luni. Noi am pus regulă, dacă tot vii și vii pe terapie plătită, plătești un plan de intervenție lunar. Pentru că nu pierdem timpul și așteptăm luni să vedem dacă a evoluat sau nu a evoluat copilul. Și atunci vrem să vedem copilul de la lună la lună cum evoluează. Poate nu e bun terapeutul, e posibil așa ceva.

Părintele Teologos: Deci faceți un check up, cum se spune, adică o verificare la fiecare lună.

Bogdan Andrei: Un audit la fiecare lună a evoluției copilului, pentru că ăsta este out put-ul procesului, asta ne interesează pe noi, să evolueze copilul… nu avem rezultat, despre ce vorbim și ne uităm unde este problema. Problema este planul este prea puternic, prea detaliat și nu are capacitatea copilul să învețe. Ok, schimbăm planul. Terapeutul nu știe, ok, schimbăm  terapeutul. Dar mai există și posibilitatea ca toate eforturile noastre să fie zădărnicite în momentul în care ajungi acasă și copilul este lăsat la ecrane, așa cum spuneam.

Ecranele înseamnă regres

Părintele Teologos: Am înțeles, deci nu pe ecrane, vă rog eu tare mult și asta e valabil pentru toți, sigur că din păcate pentru copiii normali, care nu sunt pe ecrane puțin pe zi, o să aibă bulyling la școală, o să aibă agresivități, presiuni de grupul, ostracizări și așa mai departe, și din păcate trebuie lăsați, dar foarte limitat și doar o oră pe zi sau ceva așa mai departe și bineînțeles cu parenting, astfel încât să nu se drogheze, să nu-și distrugă capacitatea de învățare. Dar în cazul copiilor cu autism, care, săracii, oricum sunt rupți de grup, sunt așa de departe, trebuie tăiate ecranele și trebuie stat cu ei și mai ales, socotesc eu, și asta chiar vreau să-l rog pe Bogdan să-mi confirme sau să-mi infirme, pentru că el are expertiză, trebuie să le găsiți ceva de lucru, trebuie să le găsiți o ocupație, nu?

Bogdan Andrei: Absolut. De aceea și insist ca programul pe care noi încercăm să-l implementăm în terapie să fie aplicat și acasă, atât cât se poate. Noi nu spunem că trebuie tot programul, pentru că atunci de ce ar mai veni la terapie și ar aplica așa. Dar măcar un element, o parte, o mică părticică, pentru că atunci este în efort și copilul și are șanse mult mai mare de a învăța și a mastera ceea ce învață la noi în centru, dar și părintele să gestioneze situații, să gestioneze comportamente și să corecteze comportamentul sau măcar să nu hrănească anumite comportamente prost învățate de către copil. Vă dă un mic exemplu: o recompensă se dă în sub patru secunde, altfel, dacă n-ai dat recompensa în cele patru secunde, îi spui “arată-mi galben” și el dacă îți arăta galben corect, el trebuie recompensat. N-ai dat recompensa în patru secunde, asociază acea recompensă cu un ciripit de pasăre pe care îl aude afară și de fiecare dată când aude un ciripit afară, așteaptă recompensă, iar tu n-ai masterat, ci ai încercat să-l înveți culoarea galbenă.

Recompensa se dă în primele 4 secunde

Părintele Teologos: deci trebuie recompensați, trebuie răsplătiți copiii, în clipa în care fac bine să li se spună “bravo” sau să se dea un obiect, ceva.

Bogdan Andrei: absolut, există o plajă de recompensă care se învață de către părinți în ședințele de consiliere oferite părinților.

Părintele Teologos: Și în cazul copiilor cu autism intervalul de așteptare este foarte mic, am înțeles patru secunde, sub patru secunde Deci nu așteptați să-i dați recompensă și o să înțeleagă el că a fost pentru culoarea galbenă, cum spunea Bogdan, ci imediat deja, trebuie să aveți în buzunar sau trebuie să aveți replica de “bravo” ca să-i oferiți imediat. Deci nu întârziați și nu spuneți că lasă că înțelege el. Nu înțelege!

Bogdan Andrei: Preferăm să ne asigurăm că părinții învață cum să recompenseze astfel de comportamente, pentru că de multe ori, din dorința lor de a progresa copilul mai repede, îl presează acasă în afara programului, în afara planului de intervenție, nedându-i corect recompensa și atunci face mai mult rău. Acuma să nu se înțeleagă greșit că 100% nu cu ecrane poate reprezenta recompensa supremă ecranul, dar aceea recompensă supremă nu trebuie folosită, pentru că există acest risc de a fi folosit în exces, nu trebuie folosită în exces. Îi facem mai mult rău. Și atunci preferați să țineți acea recompensă, nu știu, poate pentru un tantrum, dar nu-i dați, încă o dată, ecrane! 

Recompense fără excese. Echilibru

Părintele Teologos: Deci, nu știu dacă ați observat și vreau să accentez lucrul ăsta, că Bogdan a trecut de la neimplicarea părinților, care este distructiv, adică trebuie să vă implicați în creșterea copiilor. Sigur, pentru toți copiii, părinții trebuie să se implice în creșterea copiilor lor, punct. Dar în cazul copiilor cu autism trebuie să vă implicați și trebuie să colaborați cei care au expertiză, evident că în cazul de față, pentru că vorbesc cu Bogdan, cu asociația lui de exemplu. Deci el a trecut de la acest lucru, care este distructiv, adică părinții nu se implică în creșterea copiilor lor, în gestionarea situațieir copiilor lor, dimpreună cu cei care au expertiză, cu oamenii de la asociațiile lui Bogdan cum spuneam, pentru că cu el vorbim, a trecut la partea cealaltă, adică părinții se implică, dar exagerează, exagerează. Fraților, trebuie să stăm pe centrul Crucii în echilibru, adică nici în lipsă și nici în exagerare. Adică, să nu oferim recompense exagerate, să nu presăm copiii, pentru că atunci se produc traume în cealaltă parte. Asta evident că este valabil pentru orice copil, mai ales pentru copiii care au probleme, cum sunt copiii cu autism.

Bogdan Andrei: Da, observăm exact cum ați spus, părinte, reacția părinților de a trece de la disperare, când află diagnosticul, la o rază de speranță când le spunem că există speranța de a fi recuperat, la nerăbdare – vreau mai repede, acuma. Dacă copilul are cinci ani – îl bag în clasa întâi, merge la școală… merge. Trebuie să înțelegem că terapia copilului cu autism este de lungă durată și drumul este lung și anevoios. Este evident, în funcție de gradul de afecțiune al copilului, dacă este mai ușor afectat, evident că rezultatele vor apărea mai repede și toate lucrurile vor fi rezolvate, dar copilul poate să fie afectat și cu multe comorbidități. 

Tratamentul pentru comorbidități este impertiv!

ADHD-ul este o comorbiditate curent întâlnită și multe alte afecțiuni psihiatrice, să ne fie foarte clar. Aici vreau să subliniez. Dacă psihiatrul, oameni buni, îi dă un tratament, dați-i tratamentul, nu spuneți că sunt pastile de psihiatrie, de nebuni și eu nu-i dau copilului meu așa ceva. Dacă psihiatrul are o școală, are o împuternicire de la societate să trateze astfel de boli, faceți ceea ce vă spune psihiatrul, așa cum facem și ceea ce ne spune duhovnicul, pentru că îl ajutați. Un copil care este într-o agitație nervoasă nu va învăța și nu va avea capacitatea de a învăța ceea ce i se predă atât în centru, cât și acasă, dacă nu este liniștit. Degeaba insistăm și cu recompense, și se frustrează și părinții acasă, vin și ne transmit și nouă că nu se întâmplă nimic și oare de ce? Că nu-i dau tratament!

Părintele Teologos: Deci, oameni buni, credeți-mă, m-am întristat fără să vreau, pentru că există acest exagerări în societatea, adică omul, normal fiind, imediat se duce la psihiatru / psiholog, ia pastile și fără să fie nevoie și atunci își creează probleme psihologice pe baza acestor pastile, cum spunea Bogdan, de nebuni. Deci nu așa ceva! Da, dar copilul este într-adevăr bolnav și este dovedit, cum spunea Bogdan, cu hârtie, cu așa mai departe, atuncea evident că trebuie luate aceste pastile. Da, deci nu e nicio exagerare, nici în lipsă, nici în surplus. Și  totdeauna trebuia să fim în echilibru și să mergem, evident, la psihiatru și psihologi, buni creștini, care pot să diagnosticheze. Atuncea, dacă, într-adevăr, copilul are aceste probleme, evident imbalanțe chimice și așa mai departe, evident că trebuie luate aceste pastile, ca să ne înțegem.

Bogdan Andrei: Fără doar și poate. Și să aibă răbdare, multă răbdare, înțelegere, să-și înțeleagă copilul – fără discuție, și-l iubește – să nu exagereze sub nicio formă.

Părintele Teologos: Cam cât timp…? Sigur, este în funcție de afectare. Poate să țină ani?

Bogdan Andrei: Din păcate, da.

Cazuri de succes

Părintele Teologos: Poți să ne dai niște exemple pozitive?

Bogdan Andrei: Da, avem cazuri de succes. Sunt cazurile de succes care pe noi ne motivează și ne împing pentru că, vrei – nu vrei, ești și tu afectat ca om, pentru că ești om, și când o mamă îți plânge în cabinet că abia a aflat despre tragicul diagnostic ne afectează și pe noi, suntem oameni. Dar, da, avem și cazuri de succes, am avut copii care erau nonverbal și fără contact vizual, care la grădinița aruncau cu scaune, care acum sunt absolut normali, merg la grădiniță sau la școală, că au evoluat, au un discurs, au o interacțiune cu ceilalți copii și nu se mai face niciun fel de diferență între el și ceilalți copii. Bine, un specialist… și în continuare vin la noi în centru și lucrăm pe fine tuning pentru managementul agresivității, nu are răbdare să joace un joc și dacă el nu câștigă se enervează, sunt mai irascibili, ușor irascibili și atunci se întâmplă, dar sunt cazurile noastre de succes. Dar un caz de succes poate să fie și atunci când un copil de șapte ani cu pampers scapă de pampers.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Bogdan Andrei: Sau mănâncă singur, sau i se diversificaă alimentația, pentru că ei dezvoltă și probleme de alimentație, au fixități, mănâncă doar un produs sau mănâncă două produse.

Părintele Teologos: Ce le place și numai aia…

Bogdan Andrei: Da, am întâlnit cazuri în care copilul mânca doar chipsuri și lapte și atunci el nu are o alimentație adecvată pentru dezvoltarea lui și pentru pentru creșterea lui și atunci, da, este un caz de succes și acesta. Dar, da, există cazuri de succes. Și chiar și ameliorarea este un caz de succes.

Părintele Teologos: Da, evident, că se ajută, adică copilul devine cât de cât normal și nu face viața imposibilă părinților. Ceea ce vreau să spun aici chiar și ca și monah, trebuie să știm că dacă un om are o problemă cu sistemul digestiv, omul respectiv nu merge în iad, evident. La fel și dacă are probleme cu sistemul circulator, omul nu merge în iad. Ei, la fel și dacă omul are o problemă cu sistemul nervos, nu înseamnă că merge în iad, fraților, să ne înțelegem. Evident că în cazul sistemului nervos e puțin mai dificil, pentru că trebuie gestionată situația, trebuie oameni cu expertiză și părinții trebuie să facă răbdare. Dar asta nu înseamnă că copilul este damnat, ferească Bunul și Sfântul Dumnezeu sau că merge în iad sau că totul este pierdut. Nu, e nevoie de simplitate, este nevoie de rugăciune foarte multă, ca să putem să rezistăm la aceste ispite pe care fără voia lui, de fapt, copilul le generează. Rugăciune, răbdare și simplite. Simplitatea nădejdii, trebuie să avem nădejde și încet, încet lucrurile se meliorează. Și cred că rata de ameliorare, rata de succes, să zic așa, în care introducem și ameliorarea, e destul de mare

Consecvența este cheia succesului

Bogdan Andrei: Da, dacă părinții urmează sfaturile noastre, îl țin în terapie, are norocul să poată să acceadă la terapie și se ține de treabă, da. Avem din păcate și cazuri în care, dacă plouă afară, nu-l aduce. Pot să înțeleg un aspect, să nu-l aducă că plouă afară, pentru că, da, într-adevăr, este într-o agresiune, este într-un tantrum, dar doar pentru că plouă și nu poate părintele sau n-are chef, nu e un motiv să nu-l aduci.

Părintele Teologos: Să spunem și pe cameră, deci, sărirea unei unui ședințe este un lucru destul de serios!

Bogdan Andrei: Este foarte serios pentru că se pierde, se pierde ceea ce învață, se pierde dezvoltarea în program, în cadrul programului, și mai este și un aspect etic până la urmă acel loc al copilului este ținut, am un terapeut rezervat, și alt copil nu beneficiază de acea terapie. Mai bine ne anunță. Bun, sunt și cazuri când am făcut peste noapte febră și nu pot să aducă, sunt cazurile particulare, dar părintele în primul rând trebuie să dea dovadă de consecvență și responsabilitate. Pentru că, fiind un proces de ani de zile, consecvența se pierde pe traseu. Se obișnuiește și părintele cu problema pe care o are, suntem oameni, las-o așa. Dar, consecvența este cheia succesului, ca în orice altceva.

Părintele Teologos: Și în cazul consecvenței apare și ispita asta, adică eu sunt consecvent, văd că se îmbunătățește copilul și la un moment dat ascultând gândurile care vin de vrăjmașul diavol, hai, nu mai contează, adică e bine, ne oprim la mijloc.

Bogdan Andrei: Da, există și asta, există și această posibilitate, este real.

Câțiva termeni de specialitate: Tantrum, În sarcină

Părintele Teologos: Ai folosit un cuvânt, hai să explicăm pentru că avem o audiență destul de numeroasă și diversă. Ce înseamnă Tantrum?

Bogdan Andrei: Tantrumul este momentul în care copilul are o criză, acea criză în care se tăvălește pe jos, este forma în care…

Părintele Teologos: O nervozitate necontrolă…

Bogdan Andrei: …absolut necontrolată. Este posibil să confunzi tantrumul respectiv și cu un opoziționism al copilului. Un copil care este nonverbal, spre exemplu, poate să înceapă să țipe sau să plângă sau să așa și pentru simplu fapt că nu vrea să stea în sarcină sau să încerce să-ți comunice ceva, este forma lui de a-ți comunica, fiind singura formă pe care a reușit să o învețe sau să o dezvolte până la vârsta aceea.

Părintele Teologos: Am ințeles, deci pentru că el nu poate să vorbească vrea cu toată ființa lui să comunice ceva.

Bogdan Andrei: …și atunci o face așa cum poate și așa cum a reușit să învețe până la vârsta respectivă. Și atunci tantrumul, da, este o o formă necontrolată, o criză absolută în momentul respectiv. Este foarte greu să delimitezi o cheie tantrum de criză sau este tantrum că nu vrea să stea în sarcină.

Părintele Teologos: În sarcină, adică să facă ascultare.

Bogdan Andrei: În sarcină înseamnă, da, îmi cer scuze, e o temă tehnică. Când sunt sesiunile de predare, de lucru cu copilul la măsuță sau pe covor sau în camera respectivă de terapie, în momentul când îi cer copilului, captez atenția, încep procesul de predare, acea sesiune se numește sarcină. Este în sarcină. Sunt procese mici în care îi captezi atenția, efectuezi procesul de învățare, dai recompensa sau ce formă trebuie aplicată acolo, după care copilul este lăsat un pic în pauză și sunt sesiuni, nu stă ca la școală 50 de minute – se predă – pauză și cu asta s-a încheiat.

Părintele Teologos: Da, e foarte important, părinții să nu fie îngroziți, să nu credeți că este ceva stresant, presant și așa mai departe, este chiar contrariul de fapt.

Bogdan Andrei: Absolut, absolut. Există și forma de predare ludică, prin joc… absolut psihologic. Încă o dată vreau să subliniez că eu sunt economist, dacă fac greșeli sau am exprimat o opinie greșită, contrară, vor fi specialiști psihologi, dacă n-am spus bine asta, îmi cer încă o dată scuze de acuma.

Echipa centrului – Responsabilitate – Ajutor de la Dumnezeu

Părintele Teologos: Deci, trebuie să ne înțelegem, Bogdan este managerul el are are asociația, soția este…

Bogdan Andrei: …specialistul și partea tehnică a asociației care veghează ca lucrurile să se întâmple și să se întâmple corect. Și de aceea mă aflu la Sfântul Munte încă o dată și poate că nu e rău să vă spun, am venit să-mi caut liniștea și să găsesc calea pentru a asigura calitatea serviciilor prestate în centrala noastră, pentru că până la urmă Dumnezeu le-a pus pe un făgaș, statul îți plătește, ai terapeuții care cu greu se găsesc, din păcate, îi formezi dacă nu-i găsești, îi iei și-i formezi, dar după aceea mai departe de conștiința fiecărui terapeut în parte. Și noi avem o responsabilitate ca manageri și financiar și tehnic, să asigurăm calitatea serviciului prestat, pentru că odată este timpul copilului, pe care nu ți-l dă nimeni înapoi și dacă l-ai răvășit aiurea îl pierzi și e în primul rând responsabilitatea ta. Și după aceea, față de părinți și după aceea, față de stat și înainte de toate, față de Dumnezeu.

Părintele Teologos: Deci trebuie neapărat să te rogi, Bogdane, nepărat să te rogi și ai să vezi că Dumnezeu te va valida. Roagă-te pentru copii, spune lui Dumnezeu „Doamne, mi i-ai dat pe copiii aceștia în grijă, suflețelele astea mi le-ai dat în grijă, ajută-mă pe mine!” și ai să vezi că o să te ajute. Câți copii ai?

Bogdan Andrei: Unul singur.

Părintele Teologos: Da, să-ți trăiască. La centru?

Bogdan Andrei:  La centru, îmi cer scuze, la centrul în jurul de 150 rulaj, așa au trecut prin centru sute.

Părintele Teologos: Și câți terapeuți?

Bogdan Andrei: Noi acum avem în decontare cu Casa undeva la 24, 25 de terapeuți, dar cu totul undeva la 30 până la 40, 45, tot personalul angajat.

Părintele Teologos: Apropo, că am vorbit de Dumnezeu, l-ai văzut pe Dumnezeu în viața ta, o minune, o întâmplare, un ajutor concret al lui Dumnezeu în viața ta?

Voia lui Dumnezeu – calea fericirii

Bogdan Andrei: Da, până la urmă toată această lucrare la care am pornit împreună cu soția a fost datorită minunii pe care a făcut-o Dumnezeu așa cum ați și început. Părinte, am avut o viață de succes, o viață de corporatist, am primit de la viață extrem de multe, am o familie minunată, un copil, care, să-i dea Dumnezeu sănătate, e student la medicină.

Părintele Teologos: Să o binecuvinteze! E fată, nu?

Bogdan Andrei: Fată, da. Era timpul să întorc ceva societății pentru tot ce am primit de la Dumnezeu și cu toate greutățile și cu toate piedicile, care se întâmplă să-ți apară în cale când pornești la un astfel de drum, am avut pe Dumnezeu alături și mi-a deschis toată ușile. Cumva simțeam, nu știam de unde, dar simțeam că asta este calea pe care trebuie să merg, că este calea pe care trebuie să o urmez. Ajungeam acasă obosit după o zi de muncă și puneam în capul pe pernă, dar mulțumit. Era pentru prima oară când eram obosit și mulțumit în același timp… când eram la corporație ajungem acasă și evident că eram încărcat, nervos, frustrat și cu toate problemele lumii și eu eram buricul pământului. Nu, acuma ajung acasă, îi mulțumim Lui Dumnezeu pentru ziua care am avut-o, ziua care chiar dacă a fost grea, și sunt obosit, am reușit s-o duc la capăt și am făcut un bine, atât pentru părinți, atât pentru copii, cât și pentru angajați. Și este un sentiment de mulțumire incredibil și de împlinire.

Părintele Teologos: Asta trebuie să căutați, fraților, trebuie să căutăm fericirea, trebuie să căutăm împlinirea aici pe pământ, nu căutați banii direct, pentru că așa banii vor fugi de voi și niciodată nu o să fiți împliniți. Sigur, ok, avem nevoie de bani, că, na, trebuie să mâncăm, dar căutați ceea ce vă împlinește acolo unde este voia lui Dumnezeu și pentru asta încercați, întrebați, deschideți-vă față de Dumnezeu, rugați-vă și acela va fi drumul vostru în viața și veți fi foarte fericiți, foarte fericiți!

Ai spus că ai avut o viață de succes și faptul că Dumnezeu ți-a deschis toate ușile, asta într-adevăr este o mare minune și un lucru foarte frumos. Ai avut și momente mai puțin fericite, mai puțin de succes?

Bogdan Andrei: Da, în lucrul cu autoritățile statului și nu mă ascund să spun treaba asta. Nu este ușor, este până la urmă poate și un proces de selecție, doar cei puternici reușesc, dar, da, nimic nu este perfect, totul este perfectibil, dar și statul la rândul lui, funcționarii statului trebuie să-și împlinească și ei destinul, că Dumnezeu așa a lăsat, dacă ar fi fost ușor o făcea toată lumea.

Pentru rezolvarea problemelor este nevoie de persoane

Părintele Teologos: Referitor la alte probleme ale societății, eu știu, fumat, alcoolism, ai putea să spui ceva?

Bogdan Andrei: Da, există speranță. Chiar și în alcoolism există speranță, nu cred că este reclamă, este tot o organizație, de fapt este “grupul alcoolicilor anonimi” care este la nivel național, am avut și proiecte cu ei și prin ei… fraților cu alcoolism, mergeți acolo, că vă găsiți alinare.

Părintele Teologos: Deci se poate…

Bogdan Andrei: Există speranță, dacă ați ajuns la fundul sacului, așa cum se spune, există drum înapoi, există cale, nu renunțați, nu renunțați!

Părintele Teologos: Nu renunțați și, mai ales, vedeți că aveți nevoie de persoane,nuîncercați de unii singuri. E foarte periculos de unul singur. Întâi de toate Dumnezeu, deci trebuie să vă rugați și numărul doi, mergeți la persoanele care vă pot ajuta, adică persoanele care vă iubesc și persoane care au expertiză. Este nevoie și de persoane care vă iubesc, este nevoie și de persoane care au expertiză într-un anumit domeniu. Să nu facem artizanal.

Cum vezi viitorul?

Bogdan Andrei: Bun, bun pentru că este clădit pe speranță și atâta vreme cât este speranță, ai motive dimineața să sari din pat și să te apuci de treabă. Și mai ales acuma și cu ajutorul statului și cu dezvoltarea asociațiilor, pentru că încep și asociațiile să devină profesioniste și serviciile în România încep să devină profesioniste. Existând și o finanțare, este obligația noastră să ne perfecționăm, așa cum și pentru mine este un obiectiv să asigur calitatea serviciilor, toate asociațiile și toate cabinetele individuale de Psihologie trebuie să facă treaba asta, să facă serviciul profesionist, prestat beneficiarului. Și atunci de noi depinde să facem. Dacă depinde de noi, atunci există speranță și atunci putem să facem fără doar și poate, ne suflecăm și-i ajutăm acești copii minunați.

Părintele Teologos: Să-i ajute, bunul Dumnezeu! Un ultimul cuvânt pentru părinți, sigur, pentru toți părinții, în principal pentru părinții care au copii cu…

Bogdan Andrei: Toți copiii cu CES și cu autism în mod special, există speranță, Dumnezeu vă este alături, aveți de dus o cruce, pentru că este o cruce a fiecăruia, este un destin care trebuie împlinit, dar există speranță, să nu renunțe niciodată, niciodată și să-și iubească copiii.

Părintele Teologos: Nu renunțați, iubiți-vă copiii, există speranță, rugați-vă la Dumnezeu! Mulțumim tare mult, Bogdan!

Bogdan Andrei: Cu multă plăcere, părinte!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați