Cum își poate omul controla gândirea – p. Moise McPherson

Urmăriți pe părintele Moise explicând într-un cuvânt foarte, foarte bun modul în care suntem războiți prin gânduri și ce mijloace avem la dispoziție pentru a le contracara.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum își poate omul controla gândirea – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. De obicei, când realizez clipuri, mă simt uneori foarte implicat și concentrat, dar când realizez un clip ca cel de astăzi, despre lupta spirituală, mă simt foarte entuziasmat, foarte fericit, pentru că este unul dintre modurile în care știu, că în mod tangibil există mijloace și metodologii pentru a-ți recâștiga viața, mintea și sufletul de sub impactul și puterea celui rău. Dar, pentru asta trebuie să ne înțelegem mai întâi dușmanul, să cunoaștem mijloacele lui de înșelăciune și apoi să lucrăm la soluții pentru a-l învinge.

Cine este dușmanul? Ei bine, dușmanul este diavolul, îngerul căzut Lucifer, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cu aroganța sa de a nu voii să slujească omenirii, ci să își slujească sieși. Acesta este un aspect foarte important pentru a putea să îl înțelegem pe diavol. Totul la diavol se învârte în jurul egoismului și mândriei, în jurul propriei sale „glorii”, pe care el dorea să o păstreze pentru sine, neslujind omenirii. Este o mare justapoziție. Îl avem pe Dumnezeu, care este Creatorul întregului Univers, și este Atotputernic și este îmbrăcat în smerenie și iubire, iar apoi este diavolul, care a asistat la slava lui Dumnezeu. Această slavă a strălucit asupra lui și el era un înger frumos și maiestuos, dar din cauza iubirii de sine, a egoismului și a mândriei sale, a spus: „Nu voi sluji omenirii, pentru că omenirea este inferioară mie.” Și astfel a pierdut acea strălucire, acea slavă, din lipsă de smerenie.

Deci, când ne gândim la psihologia celui rău, trebuie să înțelegem că el este un maestru psiholog el însuși. El înțelege omenirea foarte bine.. Toți avem unele înclinații, o anume personalitate, un mod în care interacționăm cu lumea, dar trebuie să înțelegeți că diavolul a studiat și a interacționat cu omenirea încă de la început. El a dedicat mai multe ore acestei lupte decât oricine altcineva așa că el știe 100% cu cine are de-a face, asta pe de o parte pentru că ne cunoaște, nu vreau să spun că mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, dar el știe toate lucrurile care ne fac să funcționăm, tot ce ne provoacă, toate modurile de a ne manipula, toate punctele noastre slabe, toate înclinațiile noastre, toate tiparele noastre de gândire, el este în strânsă legătură cu acestea prin hoarda de demoni pe care îi supraveghează și îi comandă.

De asemenea, el nu este obligat să joace corect, el are anumite legi pe care trebuie să le respecte, cum ar fi faptul că nu poate fi smerit, nu poate suporta prezența semnului crucii, nu poate suporta nici măcar vederea crucii fizice. El nu poate fi smerit. Tot ceea ce face lasă întotdeauna amprente de egocentrism, mândrie, slavă deșartă și vanitate. Toate acestea evidențiază întotdeauna că el este în spate și încearcă să realizeze ceva. El ne poate șopti la ureche. Așa că, atunci când vedeți acele desene animate vechi cu îngerașul și drăcușorul, să știți că exact așa se întâmplă și în viața reală. Asta este doar o imagine a ceea ce se întâmplă. Diavolul ne poate șopti la ureche. Și când spunem diavol, ne referim de fapt la demoni ca la o hoardă, la ei toți care vin să ne ispitească individual.

Fiecare dintre noi are anumiți demoni cu care se luptă, în special cei care sunt legați de anumite păcate sau patimi. Unii se pot confrunta cu o patimă (patima este un păcat), de exemplu cu patima lăcomiei, și pot avea practic un demon al lăcomiei, specializat în lăcomie, care este capabil să șoptească și să manipuleze acea persoană. Pentru că demonul lăcomiei este atât de bine acordat la modul în care oamenii gândesc și lucrează și interacționează cu lăcomia, încât poate modela și împinge acea persoana în acea direcția.

Lucrul de reținut este că diavolul nu ne poate încătușa. Diavolul poate doar să ne facă sugestii. De exemplu, dacă demonul vine și începe să ne prezinte un gând de poftă trupească sau o imagine lascivă în mintea noastră sau începe să ne șoptească, asta nu înseamnă că suntem încătușați, ci că diavolul doar ne înmânează cătușele. Noi ne încătușăm pe noi înșine când începem să alimentăm gândurile, când începem să le răscolim în mintea noastră, când începem să le privim și să spunem: „Oh, ce gând frumos! Îmi place!”, și apoi începem să ne gândim la lucruri de genul: „Oh, cum pot realiza asta? Ce trebuie să fac pentru a transforma asta în realitate?” În acest moment ne-am pus singuri cătușele. Diavolul nu ne poate încătușa. Doar noi singuri ne putem încătușa. Suntem ființe cu liber arbitru, create după chipul lui Dumnezeu. Este incredibil de important să ne amintim asta.

Ultimul lucru de reținut este că rezultatul final al interacțiunii cu o entitate demonică este întotdeauna același: te vei simți agitat, furios, disperat, poftitor, mândru, egocentric. Dispoziția sufletului tău, după ce ai interacționat cu aceste entități și cu energia care se emite din ele, este că începi să o asimilezi și începi să experimentezi acea stare de agitație în ființa ta. Cum face diavolul de realizează aceste lucruri în viața noastră? Ei bine, vreau să menționez câteva moduri în care lucrează cu mintea noastră.

1. Tornada de gânduri

Ce este o tornadă de gânduri? Există tornadă, dar există și tornadă de gânduri. O tornadă de gânduri este când treci de la un gând altul și iar la altul și la altul și ele încep să se învârtă și îți provoacă un ciclon în mintea ta. De multe ori este ca și cum te întrebi: „Dacă se întâmplă asta?” Și tu nu-ți dai seama, dar este diavolul, este necunoscutul. Răspunsul la asta este: ”Voi avea credință în Dumnezeu, indiferent ce se întâmplă”. Dar diavolul spune: „Dar dacă se întâmplă asta?” Și atunci începi să vorbești cu acel gând și spui: „Uau, dacă chiar se întâmplă asta?” Și atunci diavolul se năpustește asupra acelui gând și spune: „Dar dacă se întâmplă asta?” Și tu spui: „Uau, dacă se întâmplă asta?” și tot așa… Și tu începi să faci asta. Să zicem că vrei să te înscrii la facultate și spui: ”Hei, o să mă înscriu la facultate!” Iar diavolul zice: ”Da, dar dacă nu ești admis?” ”Vai! Dacă nu sunt acceptat?” ”Dar dacă nu găsești un stagiu la timp?” ”Vai! Dacă nu pot? Dacă nu găsesc un job?” ”Vai! Dacă se întâmplă asta sau aia?” Și în curând te afli în acel vârtej de anxietate, frică, necunoscut și disperare, care este de fapt tornada de gânduri, care este întotdeauna produsul secundar al energiei și puterii demonice. Diavolul vrea să ne biciuiască în mintea noastră până în punctul în care nu ne mai putem concentra sau acorda atenție. Acesta este numărul unu.

2. Conversație cu imaginația

Iată un lucru amuzant pe care oamenii îl fac adesea: se ceartă, intră în dezacorduri, în neînțelegeri. Să zicem că intri în conflict cu șeful tău și nu îți place cum a decurs, așa că începi să retrăiești conversația în mintea ta. Dar apoi începi să schimbi ceea ce vei spune tu și începi să te gândești: „Dacă i-aș spune asta, și el va spune asta, iar eu spun asta…”, dintr-o dată, ne aflăm în tărâmul imaginației. Șeful nici măcar nu este acolo, iar tu ai o conversație cu el în toată regula. Oamenii se întorc acasă de la serviciu și conduc mașina și se gândesc la o conversație imaginară pe care o au cu cineva cu care sunt supărați, apoi se uită pe geamul mașinii și văd un om fără adăpost pe marginea drumului vorbind și certându-se cu un indicator de Stop în circulație. Și ce fac? Blochează ușile și spun „Oh, tipul ăla e nebun!”. Trec pe lângă el și apoi se întorc la conversația lor cu la propriul lor ”indicator de Stop”. Asta e nebunie! Oamenii au conversații imaginare cu oameni care nici măcar nu sunt acolo și cred că asta e normal. Ei cred că e anormal când o fac oamenii fără adăpost și cred că e normal când o fac ei. Dacă conversezi cu cineva care nu e acolo, asta e o nebunie! Nu vrei să faci asta, bine? Vrei să ai conversații doar cu oamenii care sunt în fața ta. Dacă îți imaginezi o conversație sau ceva ce se va întâmpla, ești cu siguranță în preajma divorțului de realitate, ești pe tărâmul fanteziei, ești pe tărâmul imaginației. Nu există, nu este realitate. Conversația nu se va desfășura niciodată așa cum crezi tu că ar putea, așa că e mult mai bine să renunți, să te rogi, să-ți faci semnul crucii și să spui: ”E o nebunie, nu vreau să fac asta!” Care este următoarea?

3. Prăjitura adevărului

E una dintre preferatele mele – prăjitura adevărului. Poate zici: „Ce este prăjitura adevărului?” Prăjitura adevărului este o prăjitură cu bucățele de ciocolată și fiecare bucățică de ciocolată reprezintă un mic adevăr, dar ceea ce nu știi tu este că prăjitura e făcută de diavol și că ea conține un pic de arsenic în ea, un pic de otravă. Așa că ce se întâmplă? Oamenii se uită la prăjitură, văd toate bucățelele strălucitoare de ciocolată și spun: „Oh, ce prăjitură delicioasă!”, o mănâncă și apoi se îmbolnăvesc. Ce înseamnă asta? Ei bine, când ei văd acele bucăți de ciocolată, ele reprezintă mici adevăruri. Și asta este ceea ce face diavolul. El ne hrănește mereu cu mici adevăruri. Diavolul nu spune minciuni mari, el este într-adevăr tatăl minciunilor, și oamenii cred că diavolul îți va spune numai minciuni, dar el nu face asta. Diavolul îți va spune 9 adevăruri și va strecură și o minciună. Așa că vezi, adesea sunt oameni care se confruntă în special cu lucruri traumatizante care se întâmplă în viața lor. Ei zic: ”Această persoană m-a dezamăgit! Mă dezamăgește mereu! Toți ceilalți m-au dezamăgit! Uite toate modurile în care oamenii m-au dezamăgit!” și apoi ajunge la concluzia: “Nimeni nu-mi va fi vreodată fidel.”

Asta e MINCIUNA, nu-i așa? Diavolul te face să accepți propozițiile, dar îți dă o concluzie falsă. Și apoi persoana respectivă își trăiește viața cu o concluzie falsă în mintea sa. Este ca o linie de cod defectuoasă, pe care ei au scris-o în viața lor și acum, ori de câte ori interacționează cu oamenii sau întâlnesc pe cineva pentru prima dată, în mintea lor există o mică bucată de cod care rulează și care spune: ”Să nu ai încredere în ei! Te vor dezamăgi, vor profita de tine sau te vor abandona! Ai fost mereu abandonat! etc”. Acesta este diavolul care programează oamenii, făcându-i să accepte propoziții adevărate cu concluzii false, astfel încât ei înghit propozițiile și apoi se îmbolnăvesc și li se distruge și ruinează viața. Și acum ultima…

4. Mașina timpului

Diavolului îi place să pună oamenii în mașina timpului. Ce este mașina timpului? Mașina timpului este când diavolul te scoate din acest moment prezent și te aruncă într-un eveniment viitor care nu s-a întâmplat. Și când faci asta, nu există nicio modalitate de a naviga într-un un eveniment viitor, pentru că nu s-a întâmplat, și toate contingențele în jurul a ceea ce s-ar putea întâmpla și toate posibilitățile nu sunt realitate. Și astfel, când ești aruncat în viitor către ceva ce nu s-a întâmplat încă, nu știi cum să te descurci și te umple de frică, anxietate și incertitudine. Acesta este terenul de joacă al diavolului. Ce altceva mai face diavolul? Te aruncă în trecut, în ceva ce s-a întâmplat, ceva traumatizant, ceva ce era în afara controlului tău, și el scoate la iveală toate acele sentimente vechi, acele gânduri, acele amintiri, acele imagini, și asta te tulbură complet. Dacă ai făcut parte dintr-o familie, în care ai avut parte de, să zicem, violență domestice, și diavolul readuce la suprafață acele vechi gânduri, acele vechi imagini, îți va distruge ziua, vei fi atât de consumat de sentimentul de durere sau supărare, vei fi așa de dezorientat de ceea ce s-a întâmplat și de aceste gânduri, este ca și cum diavolul îți arată din nou vechiul moment și tu trebuie să retrăiești acea traumă. Acestea sunt cele două direcții în care diavolul te duce: în viitor, cu incertitudine, necunoscut, anxietate, sau în traumele din trecut pe care trebuie să le retrăiești, odată ce începi să întreții acele gânduri în acel proces de gândire. Acestea sunt câteva dintre principalele moduri prin care diavolul îți va șopti la ureche și va încerca să te destabilizeze și să-ți tulbure viața.

Așa că ce să faci pentru a combate acest lucru?

1). În primul rând, trebuie să îl diagnostichezi. Atunci când simți furie, agitație, disconfort, mândrie, oricare dintre aceste lucruri în sufletul tău, să știi că diavolul îți șoptește, îți vorbește. Când nu te simți în pace și te simți neliniștit sau agitat sau nesigur, aceste lucruri sunt întotdeauna un produs secundar al energiei demonice. De aceea Sf. Siluan Athonitul a fost atât de clar. El a spus: ”Să nu vorbești niciodată cu demonii!” Oamenii înțeleg greșit acest citat și cred că demonul va apărea și va începe să le vorbească. Cu siguranță, acest lucru se întâmplă uneori în viețile sfinților, de exemplu, dar pentru marea majoritate dintre noi, Sf. Siluan se referă la momentul în care încep să se audă șoaptele în urechea noastră și roțile din capul nostru încep să se învârtă și începem să purtăm un dialog în mintea noastră cu acele gânduri care vin. Și noi credem că jucăm dame, iar diavolul joacă de fapt șah. Diavolul este cu atât de multe mutări înaintea noastră, încât de fiecare dată când prezentăm un răspuns la unul dintre gânduri, diavolul aruncă imediat un alt gând pe care nu l-am prevăzut și astfel tu doar urmărești gând după gând după gând… și nu poți scăpa. Dar trebuie să diagnostichezi asta. De aceea Sfântul Siluan a spus: ”Dacă un gând ne provoacă agitație, suntem liberi să-l abandonăm și să găsim un nou gând.” Dumnezeu nu vrea ca sufletele noastre să fie agitate, furioase sau neliniștite, așa că, dacă descoperim că gândurile noastre ne modelează ființa emoțională și sufletul nostru devine neliniștit, suntem liberi să oprim asta în orice moment. Dumnezeu nu vrea să fim chinuiți și El nu ne chinuie, așa că trebuie să oprim imediat asta, să ne întoarcem la planșa de desen și să începem să demontăm asta. Cum facem asta?

2). Rugăciunea inimii.

Cea mai importantă metodă de luptă spirituală este Rugăciunea lui Iisus. ”Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Mintea noastră are o anumită energie, este ca și cum ar fi o mașină. Când o bagi în viteză și iei piciorul de pe pedală, ea va începe întotdeauna să se propulseze înainte și așa funcționează și mintea noastră. Mintea noastră are o anumită energie care vrea să facă ceva tot timpul. Este ca un copil de 4 ani, mereu neliniștit, care aleargă prin casă fără oprire. Asta face mintea ta. Mintea ta vrea să facă ceva, vrea să lucreze, vrea să fie activată. Unul dintre cele mai ușoare lucruri de făcut este să scoți metanierul, să-l iei în mână și să începi să spui rugăciunea lui Iisus: ”Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! ”Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! ”Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Este ca și cum ți-ai exersa mintea. Îi dai minții tale ceva de făcut și pe care să se concentreze, astfel încât să nu fie concentrată și fixată pe o mulțime de lucruri care sunt în afara controlului tău sau te fac să fii supărat.

Ce altceva? Dacă mintea mea se simte obosită, și mă simt epuizat? 3). Am la dispoziție cărți duhovnicești cărți audio, cântări duhovnicești, orice mă ajută să rămân concentrat și să nu mă las distras de gânduri. Atunci când diagnosticăm problema, ar trebui adesea să ne întrebăm: ”Îmi folosesc mintea sau mintea mă folosește pe mine?” Acesta este un punct cheie. Mă îndrept spre locul unde vreau să ajung sau mă îndrept spre locul unde mă duc gândurile? Dacă merg acolo unde mă duc gândurile, trebuie să ies de pe traseu și să mă întorc la bază.

Și, ultimul, dar nu în ultimul rând: 4). Să stau în tăcere. Dacă nu puteți sta în tăcere, pentru că asta necesită multă energie și efort, multă muncă spirituală, faceți ceva care vă va opri mintea. De exemplu, dacă mergeți într-o drumeție pe munte, e greu să vă concentrați asupra gândurilor dacă vă luptați cu drumeția. Sau dacă ridicați greutăți și faceți ceva fizic care vă solicită atenția, este greu să vă concentrați asupra gândurilor. Dacă ieșiți din casă și vă duceți să ajutați pe altcineva, nu vă puteți gândi la voi înșivă. De fapt, una dintre metodele principale pe care eu le folosesc chiar și în propria mea viață, dacă mă lupt cu un gând sau cu altceva, mă gândesc la altcineva care se luptă și îl sun. Când ascult problemele lor și prin ceea ce trec, nu ascult propriile mele probleme.

Și astfel, în mod constant, vrem să ne modelăm și să ne formăm mintea în jurul concentrării asupra lucrurilor bune, rugăciunea lui Iisus, cărți, cântări, lucruri pe care trebuie să le fac, lucruri care sunt în prezent, realități tangibile în fața mea, și vreau să mă feresc de fantezii, de viitor, de trecut, de irealitate, și nu vreau niciodată să mă las încătușat de aceste gânduri și târât în locuri pline de anxietate, frică și depresie. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!