Ținerea de minte a răului – p. Iosia Trenham

Ascultați un foarte ziditor cuvânt al părintelui Iosia Trenham despre una din cele mai mari piedici în calea mântuirii: ținerea de minte a răului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ținerea de minte a răului – p. Iosia Trenham

Bună tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc mult pentru prezență.

Am pregătit o altă reflecție pentru voi, care sper să vă fie de folos. Aceasta se intitulează: „Ținerea de minte a răului”. Și continui o serie de reflecții pe acestă temă. Aceasta este a treia din această serie. Am început cu îndumnezeirea, scopul vieții creștine, îndumnezeirea este scopul nostru final, apoi în ultima reflecție am vorbit despre manifestul revoluționar al lui Iisus: Predica de pe Munte, în special despre „Fericiri”, care este explicația Sa despre modul de viață al ucenicilor Săi, [despre] care este dispoziția și caracterul unui creștin. El împărtășește acest lucru cu noi chiar la începutul Predicii de pe Munte. Am analizat, în special, ultima dată: „Fericiți sunt cei săraci cu duhul”. Ce este „sărăcia cu duhul” și cât de revoluționare sunt „Fericirile”, răsturnând întreaga lume și mentalitatea acestei epoci decăzute.

Astăzi aș dori să vorbesc despre marea opoziție interioară față de cultivarea efectivă a unei dispoziții bazate pe „Fericiri”. Care este cel mai mare dușman al devenirii „sărac cu duhul” și care oprește progresul tău în a-L imita pe Iisus și în a aduce mari binecuvântări și fericire în viața ta? Pentru că asta vine din practicarea fericirilor. Devenind o persoană a fericirilor, cultivând aceste trăsături de caracter: ale sărăciei cu duhului, ale plânsului, ale blândeții, ale foamei și setei de dreptate, ale milei, ale purității inimii. Când cultivi aceste lucruri, consecința este o pace covârșitoare și o bucurie intensă. Iisus promite că în felul acesta vom fi fericiți (în greacă: μακάριος). Așa încep toate Fericirile.

Există însă mulți dușmani, foarte mulți dușmani ai cultivării acestor fericiri. Și ne concentrăm în continuare pe cultivarea „sărăciei duhului”. Care este dușmanul „sărăciei duhului”? Ei bine, poate că marele dușman al „sărăciei duhului”, care te va împiedica să devii „sărac cu duhul”, este: „ținerea de minte a răului”. Și asta vreau să abordez acum.

Devotamentul radical față de Iisus schimbă viața ta și a celor din jurul tău. Punct. Nu există nicio modalitate prin care Împărăția lui Dumnezeu, să lumineze această lume și să o mântuiască, decât dacă credincioșii devin oameni ai „Fericirilor”. Să le cultivăm pe acestea în caracterul nostru, să trăim așa cum a trăit Hristos. Ucenicia este o treabă serioasă. Punct. O treabă serioasă. Este cel mai mare studiu. Este cea mai intensă disciplină. Este cea mai sublimă, necesară și recompensatoare cultivare a cunoașterii, a priceperii și a harului. Și are atașate cele mai mari recompense.

Unul dintre marii dușmani ai sărăciei spirituale, este această amintire a nedreptăților. Amintirea lucrurilor care ni s-au făcut, a lucrurilor nedrepte pe care le-am suferit, care atunci când ni le amintim ne ard. Oh, ne fac să ne gândim la alții. Ne fură smerenia. Ne distrug absolut fericirea. Ei sunt dușmanii noștri. Amintirea nedreptăților este un mare rău, un rău teribil.

Acest subiect al “ținerii de minte a răului” este abordat în lucrarea clasică a spiritualității creștine și a dobândirii harului numită „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sf. Ioan Sinaitul. Capitolul 9, treapta 9 din cele 30 de trepte spre paradis, este dedicat subiectului „ţinerii de minte a răului”. El descrie acest viciu și apoi face trei sugestii despre cum să-l învingem. Așadar, permiteți-mi să vă ofer descrierea sa și cele trei sugestii care vă vor ajuta. El spune că: „Amintirea greșelilor este consumarea mâniei, păstrătorul păcatelor, ura față de dreptate, ruina virtuților, otrava sufletului, viermele minții, rușinea rugăciunii, încetarea implorării, înstrăinarea iubirii, un cui înfipt în suflet, sentiment lipsit de plăcere prețuit în dulceața amărăciunii, păcat continuu, infracțiune neadormită, răutate ceas de ceas.” Ce descriere a relelor amintirii greșelilor care ni se fac. Îmi place în mod special acela cu „cuiul înfipt în suflet”.

Imaginează-ți că ai un cui în anvelopă și încerci să conduci mașina. Pur și simplu nu poți. Nu există progres spiritual atâta timp cât ne amintim greșelile. Ce expunere de nenorociri! „Amintirea greșelilor” este un păcat atât de teribil. Și este opusul „sărăciei cu duhul”. Prin urmare, ar trebui să fugim de „amintirea greșelii”, ca fiind chiar antiteza vieții și caracterului nostru creștin. Nu te juca cu focul. Este un șarpe feroce care te va mușca și otrava îți va ruina viața.

Și apoi Sfântul Ioan Sinaitul oferă sfaturi practice. Sfaturi practice frumoase despre cum să ucizi acest viciu al „ţinerii de minte a greșelilor”. Trei lucruri spune el, și anume: În primul rând, să-ți amintești de greșeli și de răutate, dar împotriva demonilor. Amintește-ți cât de des ai fost păcălit de ei. Amintește-ți de răutățile lor și fii cu ochii deschiși. Nu te preface că nu ai dușmani. Așa cazi în capcana dușmanului dacă nu crezi de fapt că ai vreunul, pentru că ești într-o ceață, o ceață spirituală, umblând crezând că este un ținut neutru. Nu există așa ceva, un ținut neutru. Ori este Hristos, ori sunt diavolii. În primul rând, amintește-ți răutățile, dar doar de răutățile diavolilor.

În al doilea rând, fii în dușmănie constantă cu trupul tău. El spune că trupul este un prieten nerecunoscător și trădător. Amintește-ți, nu-ți îndrepta puterile de opoziție împotriva oamenilor din afară. Adevăratul dușman este în tine, firea decăzută, omul cel vechi, care se răzvrătește împotriva ta, acea parte a trupului și sufletului tău pe care ai încredințat-o cu voia ta diavolului și care nu a fost încă cucerită pentru Hristos. Fii vrăjmaș cu aceasta.

Și, în final, numărul trei: ”Lasă ca „ținerea de minte a răului” să fie rușinată de rugăciunea lui Iisus. Folosește rugăciunea lui Iisus, spune el. Lasă amintirea greșelilor să fie rușinată de rugăciunea lui Iisus, care nu poate fi rostită cu ea [în minte].” Nu poți spune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” și să-ți amintești în același timp de greșelile fratelui tău. Fie vei fi preocupat de greșelile tale, fie vei fi preocupat de greșelile lui. Dar nu poți fi preocupat de ambele. Ceea ce înseamnă că, dacă te gândești la el, la lucrurile pe care el (sau ea) ți le-a făcut, nu te gândești la tine însuți și nu te rogi.

Ce cuvânt! Fie ca „ținerea de minte a răului” să fie rușinată de rugăciunea lui Iisus, care nu poate fi rostită cu ea. Amintirea suferințelor lui Iisus vindecă amintirea greșelilor, care este puternic rușinată de îngăduința Sa. Așadar, iată concluzia mea, dragilor. Așa folosiți puterea sufletului vostru de a-și aminti greșelile: amintiți-vă de ale voastre! Nu le uitați! Nu vă sfătuiesc să vă amintiți de propriile păcate într-un fel care să producă robie sau să vă fure bucuria. Nu, amintiți-vă de ele ca fiind mărturisite și iertate cu siguranță, dacă au fost mărturisite și iertate, nu pretindeți că păcatele voastre dispar fără mărturisire. Nu dispar. Amintiți-vă de ele ca fiind mărturisite și iertate, dar nu le uitați. Amintiți-vă ce ați făcut și că ați fost iertați. Vă va produce o mare bucurie și vă va ține cu picioarele pe pământ.

Imitați-l pe Sfântul Petru, prințul apostolilor. Viața lui spune că a plâns pentru lepădarea lui de Hristos în fiecare zi a vieții sale până la moartea sa martirică. Nu a plâns pentru păcatele sale ca și cum Hristos nu l-ar fi restaurat și nu l-ar fi iertat, a făcut-o, și pentru asta [Sf. Petru] a fost foarte glorios. Dar nu a uitat. Nu și-a uitat propriile păcate, le-a ținut în minte și asta l-a menținut smerit, sărac cu duhul, harul s-a revărsat în viața lui și nu le-a repetat niciodată. Aceasta este calea, dragilor. Amintirea l-a menținut sărac cu duhul și dependent de harul lui Dumnezeu și extrem de bucuros.

Acesta este darul meu pentru voi, dragii mei. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să nu „ținem minte răul”, ci să ne amintim de propriile slăbiciuni, de propriile păcate, ca să putem fi fericiți și săraci cu duhul.

Dacă doriți să vă alăturați nouă, într-o reflecție mai profundă asupra Fericirilor, vă rugăm să accesați patristicnectar.org și să vă înscrieți la catehismul nostru global, care începe pe 5 septembrie. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!