Momentul în care internetul s-a schimbat pentru totdeauna

Urmăriți un material care ne prezintă schimbarea fundamentală ce se petrece astăzi la nivelul întregului internet cu scopul de a instaura o supraveghere cvasi-totală.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Momentul în care internetul s-a schimbat pentru totdeauna

Nu sunt sigură dacă ai observat, dar în ultimele câteva săptămâni, platformele au început rând pe rând să introducă verificarea obligatorie a vârstei. Acum, pentru a asculta anumită muzică pe Spotify, trebuie să oferi actul tău de identitate emis de guvern sau o verificare biometrică către un terț. Pentru a accesa anumite comunități de pe Reddit, utilizatorii trebuie, de asemenea, să își verifice vârsta printr-un terț, ceea ce presupune trimiterea unui act de identitate, a unui selfie sau a ambelor, chiar și pentru utilizatorii vechi. Pentru a viziona videoclipuri pe YouTube, vor fi folosite sisteme de IA care îți vor calcula vârsta pe baza comportamentului tău, a obiceiurilor de vizionare și a istoricului de interacțiune, apoi vor restricționa conținutul în funcție de ceea ce consideră ei potrivit pentru tine.

Acest val brusc de verificări de identitate pe marile platforme nu a fost o coincidență. A fost rezultatul unui val global de mandate guvernamentale care tocmai au ajuns la apogeu, marcând începutul unei noi ere pentru internet. Nu este vorba doar de un nou ecran de logare sau de un proces mai enervant de înregistrare. Este o schimbare fundamentală a modului în care funcționează internetul, transformându-l dintr-un sistem bazat pe deschidere într-unul bazat pe supraveghere și control. Am rescris în liniște condițiile sub care oamenii au voie să acceseze lumea digitală iar majoritatea nici măcar nu și-au dat seama că se întâmplă asta. În acest videoclip, vom analiza atacul asupra vieții private care are loc chiar acum în întreaga lume. Vom vedea cum am ajuns aici și cum putem schimba rapid direcția. Pentru că, pe măsură ce aceste sisteme devin normalizate, va fi tot mai greu să le inversăm. Așadar, dacă vrem un alt viitor, trebuie să acționăm rapid și să începem să construim versiunea de internet care îi pune pe oameni iarăși în control.

Să începem cu Marea Britanie, unde Legea Siguranței Online a schimbat tacit regulile privind ce are voie să fie internetul. Legea marchează o schimbare fundamentală. Acum trebuie să îți verifici identitatea chiar și pentru a viziona un videoclip, a distribui un site sau a-ți exprima gândurile. Ea impune verificări stricte de vârstă pentru orice platformă menită a găzdui conținut „dăunător” sau conținut „pentru adulți”. Dar definiția asta este intenționat foarte largă. Include orice conținut generat de utilizatori, ceea ce înseamnă practic fiecare rețea socială, forum, aplicație de mesagerie și platformă video. În acest sistem, utilizatorilor li se cere acum să trimită acte de identitate sau scanări faciale doar pentru a naviga, comunica sau participa online. Legea a fost adoptată la sfârșitul lui 2023, dar Ofcom, autoritatea britanică de comunicații, a dat platformelor termen până la jumătatea lui 2025 să implementeze aceste sisteme. De aceea vedem atâtea schimbări acum. O parte uriașă din internet tocmai a fost confiscată sub pretextul siguranței, iar implicațiile sunt enorme. Normalizăm verificările de identitate doar pentru a participa online. Nu este, de fapt, vorba despre protejarea copiilor. Aceasta este doar justificarea. Dar ceea ce se construiește este un sistem în care anonimitatea este tratată ca o amenințare, iar participarea necesită permisiune.

Nu se întâmplă doar în Marea Britanie. În ultimele săptămâni, guvernele din întreaga lume au început să se miște la unison, fiecare promovând propriul regim de supraveghere într-un mod ce seamănă cu un val sincronizat. În Canada, a fost introdus proiectul de lege C-2. El extinde puterile de supraveghere, permițând poliției acces fără mandat la identitatea ta, istoricul de logare și activitatea online. Impune portițe de acces ascunse în aplicații și platforme, oferind autorităților acces în timp real la datele și comunicațiile utilizatorilor. În Australia, accesul la YouTube și rețele sociale este acum interzis pentru oricine are sub 16 ani. Guvernul a cerut să se trimită scanări faciale și acte de identitate pentru a le folosi. Și plănuiesc să extindă aceste controale și la motoarele de căutare, introducând verificări de identitate chiar și pentru navigarea zilnică.

În Uniunea Europeană, o lege cunoscută sub numele de „chat control” avansează tacit de ani de zile. Ar cere platformelor să scaneze automat toate mesajele private, emailurile și fișierele stocate. Aceasta include mesajele criptate, ceea ce ar elimina practic criptarea end-to-end în Europa. Propunerea a fost introdusă în 2022, dar majoritatea statelor membre UE s-au opus și progresul a stagnat. În 2024, Ungaria a preluat președinția rotativă a Consiliului UE și a folosit acea poziție pentru a readuce legea pe agenda publică. O versiune nouă a fost introdusă, de data asta cu sprijinul Danemarcei. Acum legea se îndreaptă spre un vot final în octombrie 2025. Dacă va trece, va permite supravegherea în masă pe toate platformele de mesagerie din Europa. În plus, Legea Serviciilor Digitale din UE cere anumitor platforme care găzduiesc conținut generat de utilizatori să implementeze verificarea strictă a vârstei, oferind companiilor un termen de 12 luni pentru conformare.

În Elveția, o nouă lege de supraveghere ar obliga VPN-urile, aplicațiile de mesagerie și platformele online să înregistreze identitatea utilizatorilor, adresele IP și metadatele pentru acces guvernamental. Companii precum Proton au anunțat că se vor reloca dacă legea va fi adoptată. Dar unde? În SUA, zeci de state împing legi care reflectă aceste restricții, forțând oamenii să își verifice identitatea, să își dovedească vârsta și să își ofere numele real doar pentru a folosi servicii online de bază. De aceea Spotify îți cere brusc actul de identitate, YouTube experimentează cu aplicarea vârstei bazată pe AI, iar Reddit, Meta, Discord și alții se pregătesc în liniște să introducă colectarea de ID-uri chiar și în țări unde legea nu cere asta. Platformele introduc acum politici globale oricum, pentru că este mai simplu și mai ieftin să aibă o singură politică peste tot. Aceasta forțează fiecare țară să adopte aceleași politici autoritare, indiferent dacă și le doreau sau nu.

Acesta este momentul în care internetul s-a schimbat pentru totdeauna. Și este înfiorător. Încă nu am înțeles pe deplin ce urmează. Cum am ajuns aici? Cum a devenit deodată acceptabil pentru guverne să împlementeze astfel de politici? Nimic nu s-a întâmplat peste noapte. Au fost necesari ani de pregătire. În timp, am văzut platformele introducând treptat mai multe verificări de identitate. La început a fost verificarea numărului de telefon, apoi a actului de identitate, apoi scanările biometrice. Uneori aceste schimbări sunt prezentate ca măsuri antifraudă sau de siguranță. Dar un motiv pentru care au devenit atât de comune este presiunea discretă a guvernelor. Acestea pot spune platformei: „Ne îngrijorează dezinformarea de pe platforma voastră” sau „Această aplicație reprezintă un risc pentru securitatea națională. Ar fi bine să rezolvați asta înainte să fim forțați să luăm măsuri”.

Această tactică este cunoscută sub numele de „jawboning”. Este o presiune informală, din culise, exercitată de legislatori și autorități de reglementare. Nu este nevoie de o lege nouă. O sugestie puternică este adesea suficientă. Ceea ce pare conformare voluntară este, de multe ori, cu totul altceva. Unii sugerează că această represiune globală bruscă asupra intimității trebuie să fi fost o lovitură coordonată și deliberată. Hmm, poate. Dar o explicație mai simplă este că momentul era potrivit. Ani la rând, platformele au adoptat treptat aceste schimbări, normalizând ideea. Fiecare mică schimbare părea minoră și tolerabilă. Așa că, atunci când guvernele au introdus un mandat legal, aproape nimeni nu s-a opus. Normele se schimbaseră deja. Lumea era pregătită, iar acum un val de reglementări a venit aproape fără opoziție.

Și acum? Ce înseamnă de fapt această schimbare pentru noi? „Arată-ți actele” nu este un mod sănătos implicit de funcționare într-o societate liberă, mai ales pe o rețea care a fost concepută inițial pentru deschidere, colaborare și schimb liber de informații fără gardieni. Dar există și mai multe motive de îngrijorare. KYC este de fapt periculos. KYC vine de la „Know Your Customer” („cunoaște-ți clientul”). A fost formalizat în Patriot Act (Lege pentru combaterea terorismului) ca standard pentru verificarea conturilor financiare. Și ori de câte ori se vorbește despre KYC, ni se spune mereu că este esențial pentru prevenirea fraudei și menținerea siguranței. Dar rareori vorbim despre reversul medaliei: responsabilitatea care vine cu colectarea și stocarea acestui tip de date sensibile. Aceste baze de date sunt sparte constant, iar atunci când sunt, ele nu expun doar informații financiare, ci îi transformă pe oameni în ținte pentru hărțuire, șantaj sau, mai rău.

KYC nu înseamnă protecție, ci expunere. Iar luna trecută am primit un reminder dur despre cât de periculoasă poate fi această expunere. A avut loc o breșă masivă despre care a vorbit întregul internet. Aplicația Tea (Ceai) a anunțat o încălcare majoră a securității sistemelor sale săptămâna trecută. Aproximativ 72.000 de imagini, inclusiv selfie-uri pentru verificare și fotografii ale actelor de identitate, au fost scurse online. Tea era promovată ca o aplicație de dating sigură pentru femei. Iar pentru a o folosi, femeile erau obligate să își verifice identitatea încărcând selfie-uri și acte de identitate. S-a dovedit că aceste fișiere nu erau securizate corespunzător. Iar când baza de date a fost descoperită, oameni din întreaga lume au început să descarce și să distribuie conținutul acesteia. Această aplicație era controversată. Era o platformă de partajare a informațiilor unde femeile puteau să le avertizeze pe altele despre bărbații cu care s-au întâlnit, să dezvăluie abuzuri, să protejeze alte persoane de escroci.

Dar criticii au susținut că acuzațiile estompau linia dintre precauție și rușinare publică. Așa că, atunci când aceste date au fost compromise, unii au considerat breșa ca fiind ironică, chiar meritată. „Asta e 100% karma.” Mulți au început să distribuie documentele scurse ca o formă de răzbunare. Dar în date erau și adresele IP ale utilizatorilor, iar acestea au început și ele să circule. Apoi oamenii au început să creeze hărți care arătau exact unde locuiau aceste femei. Poate că tu nu ai spus niciodată nimic rău pe aplicație și doar o foloseai pentru că îți făceai griji pentru siguranța ta. Iar acum fața ta, actul de identitate și adresa ta de acasă erau distribuite cu entuziasm. Însă părerea ta despre aplicație nu este esențială aici. Esențial este că aceste date nu ar fi trebuit colectate niciodată.

Ceea ce s-a întâmplat cu Tea reflectă o problemă mult mai mare, că toată lumea colectează aceste informații fără să stea pe gânduri, chiar dacă nimeni nu le poate proteja în siguranță, iar asta pune oamenii în pericol. Am văzut nenumărate afaceri legate de criptomonede ale căror baze de date au fost sparte și, ca urmare, a existat un val de răpiri și tentative de șantaj în întreaga lume, întrucât infractorii aveau acum adresele celor care dețineau Bitcoin. Au fost și site-uri de întâlniri care colectau nume reale și date de facturare care au fost sparte, iar apoi aceste informații au fost scurse online. Oamenii au fost șantajați sau expuși public din cauza acestor date. Unii și-au luat chiar viața în urma unor astfel de breșe. Chiar și IRS a fost spart de mai multe ori. Și într-o astfel de încălcare a securității, sute de mii de contribuabili au avut istoricul lor financiar complet expus, inclusiv venituri, înregistrări de angajare, adrese de domiciliu și detalii de familie. Aceste informații pot duce la furt de identitate devastator și fraude care pot ruina financiar oamenii.

Dacă vrem un internet mai sigur, trebuie să încetăm să echivalăm supravegherea cu securitatea. Companiile și agențiile guvernamentale pretind că te protejează, dar în realitate colectează date sensibile cu aproape zero responsabilitate. E „vândută” ca protecție, dar ceea ce livrează este expunere. Utilizatorilor li se spune rareori unde ajung datele lor, cât timp sunt păstrate sau cine are acces la ele. Politica de confidențialitate a Tea spunea negru pe alb: selfie-urile și imaginile cu actele de identitate vor fi șterse imediat după finalizarea procesului de verificare. Și totuși, iată-ne aici. Peste 72.000 de imagini circulă acum online, extrase dintr-un stocaj Firebase deschis. Acest tip de trădare este alarmant de comun. Companiile colectează date personale cu risc ridicat și liniștesc utilizatorii cu promisiuni vagi: „Le păstrăm doar temporar.” „Le ștergem imediat după verificare.” „Sunt stocate în siguranță.”

Aceste fraze sunt repetate frecvent pentru a ne face să ne simțim mai bine în momentul în care oferim cele mai intime informații, dar rareori există un control real și aproape niciodată aplicarea acestor promisiuni. La punctele de control TSA din SUA, călătorilor li se cere acum să își scaneze fețele. Varianta oficială spune că imaginile sunt șterse imediat. Dar cum știm? Cine verifică asta? Nu există acces public la aceste sisteme, nici audit independent, nici transparență. Ni se cere pur și simplu să avem încredere. Adevărul este că, de cele mai multe ori, nu știm unde ajung datele noastre. „Doar pentru verificare” a devenit o scuză pentru colectarea masivă de date. Și chiar dacă o companie intenționează să șteargă datele tale, acestea există suficient timp pentru a fi copiate, scurse sau furate. Stocarea temporară tot stocare este. Aceste breșe arată cât de fragile sunt aceste asigurări.

Și aceste cerințe KYC, acum impuse la nivel global, reprezintă o furtună perfectă de riscuri. Ele colectează date extrem de sensibile, normalizează predarea lor și funcționează în spatele unui văl de afirmații neverificabile. Este timpul să încetăm să acceptăm „nu-ți face griji, e sigur” ca substitut pentru securitate reală. Dacă platforma ta necesită stocarea de date personale sensibile, acele date devin o vulnerabilitate în momentul colectării. Cea mai sigură bază de date este cea care nu a existat niciodată.

Deci care este calea către siguranță? Trebuie să minimizăm ceea ce se colectează în primul rând. Internetul a fost conceput ca un instrument pentru libertate și conexiune. Dar din cauza acestor puncte de blocaj, a coborât rapid într-o distopie a supravegherii, unde fiecare click, vizualizare și conversație este condiționată de puncte de controlul al identității. Platforma noastră principală pentru libertatea de exprimare a devenit cel mai mare instrument de control. Nu putem accepta această schimbare pasiv. Normalizarea verificării obligatorii a identității este profund dăunătoare. Intimitatea nu este ceva suspect sau criminal, este normală și trebuie să ne opunem cu fermitate și fără scuze acestei schimbări culturale. Pe multe platforme putem în continuare să folosim pseudonime. Putem încă să luptăm pentru a proteja aceste drepturi, și chiar ar trebui. Și trebuie să contestăm legile care impun sisteme de identitate și să contestăm platformele care colectează date de identificare inutile. Dar, în cele din urmă, gardienii controlați central vor fi întotdeauna puncte slabe. Aceștia pot fi presați de guverne, reglementatori sau alții să implementeze sisteme de cenzură și control.

Poate că soluția reală nu este să tot reparăm acest sistem. Poate trebuie să regândim arhitectura internetului însuși și să construim ceva care să nu se bazeze deloc pe permisiune. Aceasta înseamnă să proiectăm sisteme descentralizate. Punctele de control funcționează doar când există un loc central unde se face verificarea. Ele se bazează pe platforme care pot acționa ca gardieni ai conținutului. Iar aceste platforme devin ținte ușoare pentru guverne ca să impună verificări de identitate, supraveghere și control. Infrastructura descentralizată rupe acest model. Distribuie controlul între mulți participanți independenți, ceea ce o face rezistentă la coerciție și mult mai greu de cenzurat de către guverne. De aceea descentralizarea nu este o idee marginală. Este o componentă critică în lupta pentru libertatea online.

Există deja câteva instrumente descentralizate interesante pe care le puteți explora și le vom prezenta mai pe larg în clipuri viirtoare. Dar ca să numesc câteva care deja devin mai cunoscute: Bit Chat – rețea de mesagerie Bluetooth mesh pentru comunicare peer-to-peer între dispozitive apropiate, fără internet. Meshtastic – folosește dispozitive radio mici pentru a crea rețele mesh locale independente de internet. SimpleX – aplicație de mesagerie peer-to-peer fără server, fără identificatori sau numere de telefon. IPFS e un sistem distribuit de stocare a fișierelor, unde în loc să ne bazăm pe servicii centralizate, fișierele sunt împărțite și stocate pe noduri independente, fără punct unic de eșec. Există și platforme sociale descentralizate: Mastodon, Nostr, BlueSky, Matrix. Acestea nu au încă amploarea giganților social media, iar majoritatea utilizatorilor se concentrează în jurul câtorva noduri populare, ceea ce poate crea vulnerabilități noi.

Dar chiar și cu aceste limitări, aceste platforme reprezintă un progres semnificativ. Sunt sincer optimistă relativ la viitorul rețelelor sociale descentralizate. Și pe măsură ce tot mai mulți oameni învață să își gestioneze propriile servere și noduri, aceste rețele vor deveni mai puternice, mai rezistente și mult mai greu de cenzurat. Așadar, da, ultimele săptămâni au fost înfricoșătoare. Și da, am ajuns la un punct de cotitură major în evoluția internetului. Controlul, supravegherea și cenzura fac acum parte din infrastructură. Identificarea a devenit implicită: fără ID nu ai acces, fără selfie nu ai cont. Cultura KYC s-a răspândit mult dincolo de finanțe, ajungând în platforme sociale, forumuri comunitare și aplicații de dating. Dar asta nu înseamnă că am pierdut. Înseamnă că o nouă luptă abia a început. Descentralizarea și criptarea perturbă mecanismele fundamentale ale supravegherii. Ele fac mai grea monitorizarea utilizatorilor, introducerea de backdoor-uri și impunerea punctelor de control pentru ID. Aceste instrumente sunt încă în dezvoltare, dar avem nevoie de ele acum. Cu cât mai mulți oameni le folosesc, cu atât devin mai puternice și mai greu de închis.

Trebuie să construim, să susținem și să răspândim aceste alternative. Aceasta este o avalanșă de libertăți pierdute, și s-a întâmplat în doar câteva săptămâni. Această transformare nu a fost un accident. A fost rezultatul inevitabil al complacenței și al normalizării tăcute. Dar va deveni permanentă dacă nu ne opunem. Cea mai bună cale înainte este să reimaginăm internetul. Nu ca pe un spațiu plin de puncte de control și cenzură, ci ca rețeaua liberă și deschisă cum a fost menită să fie de la început. Este timpul să avansăm cu viteză spre Internet 3.0. Viitorul este descentralizat.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!