
De ce Dumnezeu este o Persoană – Jonathan Pageau
24 septembrie 2025
Noblețea sufletească – Cuviosul Emilianos Simonopetritul
25 septembrie 2025Urmăriți un discurs epocal, absolut emoționant – un monument de duhovnicie și noblețe: discursul integral al văduvei Erika Kirk la înmormântarea soțului ei, Charlie Kirk.
Pentru prima dată vă rugăm din tot sufletul să vizionați un discurs. Ascultați-l până la capăt! Merită!
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Erika Kirk – discursul integral la înmormântarea soțului ei, Charlie Kirk
Bună ziua! Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți că ați venit aici din toate colțurile lumii pentru a-l onora și a-l celebra pe Charlie al meu.
La doar câțiva kilometri de aici, acum doi ani, la America Fest 2023, Charlie a ținut un discurs pe scenă pentru evenimentul nostru religios TPUSA. Lui Charlie îi plăcea să vorbească liber. Se pricepea foarte bine la asta fără scenariu. Deci, personal nu știam ce avea de gând să spună. Și despre ceea ce a ales să vorbească în ziua aceea a fost supunerea sa față de voința lui Dumnezeu. El a citat unul dintre versetele sale biblice preferate: Isaia 6:8. „Iată-mă, Doamne, trimite-mă pe mine” După ce Charlie a terminat, l-am întâlnit în culise, am vorbit cu el și nu voi uita niciodată asta. Am spus: „Charlie, dragule, te rog vorbește cu mine data viitoare înainte să rostești afirmația asta.” Pentru că atunci când spui așa ceva există atât de multă putere în acel verset.
Când spui: „Iată-mă, Doamne. Folosește-mă!”, Dumnezeu te va asculta. Și a făcut-o și cu Charlie. Acum 11 zile, Dumnezeu a acceptat acea predare totală din partea soțului meu și apoi l-a chemat alături de El. Mai mult decât orice, Charlie a vrut să facă nu voia Lui, ci voia lui Dumnezeu. Și în aceste ultime 11 zile, în ciuda durerii, niciodată nu am găsit atâta alinare ca acum. Și cuvintele rugăciunii Domnești: „Facă-se voia Ta!”. Dragostea lui Dumnezeu mi-a fost revelată chiar în ziua în care soțul meu a fost ucis. În după-amiaza zilei de 10 septembrie, am ajuns la un spital din Utah pentru a face inimaginabilul, să mă uit direct la trupul ucis al soțului meu. Am văzut rana care i-a curmat viața. Am simțit tot ce te-ai aștepta să simți. Am simțit un șoc. Am simțit groază și un nivel de durere de care nici măcar nu știam că există.
Dar a mai fost și altceva. Chiar și în moarte, puteam vedea bărbatul pe care îl iubesc. Am văzut singurul fir de păr gri de pe o parte din capul lui, despre care nu i-am spus niciodată. Acum știe. Îmi pare rău, dragule. Îți spun acum, dar nu i-am spus niciodată. Nu am vrut. Am văzut și aceasta: Am văzut și pe buzele lui un zâmbet slab și asta mi-a spus ceva important. Mi-a dezvăluit o mare milă de la Dumnezeu în această tragedie. Când am văzut asta, mi-a spus că Charlie nu a suferit. Chiar și doctorul mi-a spus că a fost ceva atât de instantaneu încât, chiar dacă Charlie ar fi fost împușcat chiar în sala de operație, nimic nu s-ar fi putut face. Nu a existat stare de inconștiență. Nu a existat frică, nu a existat agonie. Într-un moment, Charlie făcea ceea ce iubea, certându-se și dezbătând în campus, luptând pentru Evanghelie și adevăr în fața unei mulțimi mari. Și apoi a clipit. A clipit și și-a văzut Mântuitorul în Rai. Și toate tainele cerești i-au fost dezvăluite. Dragostea lui Dumnezeu a continuat să-mi fie dezvăluită în zilele care au urmat.
A doua zi, pe pistă în Air Force 2, am confruntat-o pe Usha Vance. Femeie prețioasă. Am ținut-o de mână și i-am spus sincer, nu știu cum am. să trec peste asta. Mi-a spus ceva. Mi-a spus: „Știi când ești într-un avion cu copiii tăi și sunt ultimele 15 minute ale zborului și lucrurile sunt nebunești, copiii nu cooperează, jucăriile zboară peste tot și toată lumea țipă și te gândești: Abia aștept să aterizeze zborul ăsta.” Și mai sunt 15 minute până aterizezi. Și mi-a spus: „Vei trece peste aceste 15 minute și următoarele 15 minute după aceea. Usha, nu cred că ți-ai dat seama atunci, dar acele cuvinte erau exact ceea ce aveam nevoie să aud. Dar mai presus de toate, mila și dragostea lui Dumnezeu mi-au fost cu adevărat revelate în aceste ultime 10 zile.
După asasinarea lui Charlie, nu am mai văzut violență. Nu am văzut revolte. Nu am văzut revoluție. În schimb, am văzut ceea ce soțul meu se ruga mereu să vadă în această țară. Am văzut o renaștere. Săptămâna trecută, am văzut oameni deschizând o Biblie pentru prima dată în ultimii zece ani. Am văzut oameni rugându-se pentru prima dată de când erau copii. Am văzut oameni mergând la o slujbă bisericească pentru prima dată în viața lor.
Lui Charlie îi plăcea să scrie în jurnal. Și spun asta fiindcă a făcut-o pentru a-și aminti de momente și ziceri importante care l-au afectat. Și unul dintre lucrurile pe care le-a scris în jurnalul său a fost acesta: „De fiecare dată când iei o decizie, îți lasă o urmă pe suflet” Pentru cei dintre voi care tocmai ați luat această decizie și ați făcut primul pas către o viață spirituală, vă spun mulțumesc și bine ați venit. Într-o zi sper să privești în urmă și să realizezi că a fost cea mai importantă decizie din viața ta, pentru că așa este. Toți cei care sunteți deja credincioși, este datoria voastră să păstoriți acești oameni. Nu luați asta cu ușurătate. Udă sămânța credinței lor. Protejează-l și ajută-l să crească.
În fiecare zi, când Charlie mergea la birou, trecea prin lista de contacte. Și știu că mulți dintre voi ați fost afectați de asta. Trecea prin lista de contacte și trimitea versete biblice pentru ziua respectivă. Știa că credința este un obicei. Cu cât o trăiești mai mult, cu atât crește mai mult. Dar să știți și asta: sămânța abia a fost plantată. Inamicul te va ispiti cel mai mult într-o perioadă ca aceasta. Dumnezeu va fi mereu acolo pentru tine, dar trebuie să alegi să-ți marchezi sufletul iar și iar în direcția lui Hristos. Rugați-vă din nou. Citiți din nou Biblia. Mergeți la biserică duminica viitoare și duminica următoare și și eliberează-te de ispiteleâ și lanțurile acestei lumi.
A fi un urmaș al lui Hristos nu este ușor. Nu ar trebui să fie așa. Iisus a spus: „De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” El a spus că va fi persecutat. A spus că și noi vom fi persecutați. Și Charlie știa asta și și-a dus fericit crucea până la capăt. Și vreau să știți cu toții că, deși Charlie a murit mult prea devreme, era și gata să moară. Nu era amâna nimic, nimic. Nu era nimic prea greu sau prea dureros sau nimic pe care să simtă că nu vrea să facă. A părăsit această lume fără regrete. A făcut 100% din ce a putut în fiecare zi.
Dar vreau să știți ceva. Charlie a murit cu o muncă incompletă, dar nu și cu treburi neterminate. Dar îmi va fi dor de el. Îmi va fi atât de dor de el pentru că mariajul și familia noastră erau frumoase. Încă sunt. Cea mai mare cauză din viața lui Charlie a fost încercarea de a reînvia familia americană. Când vorbea cu tinerii, era întotdeauna nerăbdător să le povestească despre viziunea lui Dumnezeu asupra căsătoriei și cum, dacă ar îndrăzni să o trăiască, aceasta le-ar îmbogăți fiecare aspect al vieții în același mod în care ne-a îmbogățit-o pe a noastră.
Și cineva m-a întrebat odată cum am reușit eu și Charlie să ne menținem căsnicia atât de puternică cât timp el era ocupat să călătorească. Și micul nostru secret, erau biletele de dragoste. În fiecare sâmbătă, Charlie îmi scria câte unul și nu rata nicio sâmbătă. Și în fiecare dintre ele, îmi spunea care a fost momentul lui culminant din săptămâna respectivă, cât de recunoscător era pentru mine și copii noștri. Și întotdeauna, la sfârșit, încheia mereu punând cea mai frumoasă întrebare. Întotdeauna încheia cu întrebarea: „Te rog, spune-mi cum te pot servi mai bine ca soț.”
Charlie a înțeles perfect rolul lui Dumnezeu pentru un soț creștin. Un om care conduce astfel încât să poată sluji. Tuturor bărbaților care privesc din întreaga lume: Acceptați provocarea lui Charlie și îmbrățișați adevărata bărbăție. Fiți puternici și curajoși pentru familiile voastre. Iubiți-vă soțiile și conduceți-le. Iubiți-vă copiii și protejați-i. Fii capul spiritual al casei tale. Dar te rog să fii un lider care merită urmat. Soția ta, soția ta nu este slujitoarea ta. Soția ta nu este angajata ta. Soția ta nu este sclava ta. Ea este ajutorul tău. Nu sunteți rivali. Sunteți un singur trup care lucrează împreună spre slava lui Dumnezeu.
Am fost confidentul lui Charlie. Eu eram seiful lui, cel mai apropiat și mai de încredere consilier al său, cel mai bun prieten al său. M-am revărsat în el și l-am iubit atât de profund, l-am împuternicit pentru că dragostea lui pentru mine m-a îndemnat să fiu o soție mai bună. În fiecare zi mă onora și mă rugam să pot fi soția pe care Dumnezeu o dorea pentru soțul meu.
Femeilor, am și eu o provocare pentru voi. Fiți virtuoase. Puterea noastră se găsește în planul lui Dumnezeu pentru rolul nostru. Noi suntem gardienii. Noi suntem încurajatorii. Noi suntem conservatorii. Păzește-ți inima. Tot ce faci decurge din ea. Și dacă ești mamă, te rog să recunoști că aceasta este cea mai importantă lucrare pe care o ai În casa noastră, pentru că Charlie a călătorit mult, am încercat să călătorim cu el pe unde am putut, dar m-am asigurat că atunci când Charlie se întoarce de la serviciu, acesta este locul lui sacru de debarcare, departe de grijile lumii. Nu l-am făcut să se simtă vinovat pentru că a lipsit prea mult sau prea mult sau pentru că a ajuns acasă prea târziu. Întotdeauna i-am spus: „Casa e aici pentru tine și va fi pregătită pentru tine.” Și am ajuns în acest loc în care voia să ajungă cât mai curând posibil, când era pe drum. Nu se ținea scorul între noi. Eram o echipă care lucra împreună pentru aceeași misiune. Nu am vrut niciodată să fiu cea care stă între Charlie și sarcina pe care Dumnezeu i-o pregătise. Și știam că Charlie va face întotdeauna tot posibilul să mă ajute cu același lucru.
Căsătoria mea cu Charlie a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Și știu că a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat și lui. El voia ca toți să trăiască acea bucurie. Și asta e ceea ce este atât de frumos la planul lui Dumnezeu pentru căsătorie, că oricine poate. Și aș putea vorbi la nesfârșit despre asta. În anii următori, o voi face. Dar misiunea lui Charlie era, mai presus de toate, îndreptată direct către cei care nu sunt căsătoriți. Și-a numit bine organizația. Știa că lucrurile nu erau în regulă în America și mai ales în rândul tinerilor și că aceștia aveau nevoie de o nouă direcție. Charlie își dorea cu pasiune să ajungă și să salveze băieții pierduți din Vest. Tinerii care simt că nu au direcție, nici scop, nici credință și nici motiv să trăiască. bărbații care își iroseau viața cu distrageri și bărbații mistuiți de resentimente, furie și ură. Charlie voia să-i ajute. El voia ca ei să aibă o casă la Turning Point USA. Și când a ajuns în campus, voia să le arate o cale mai bună și o viață mai bună, care era chiar acolo, la îndemână. A vrut să le arate asta. Soțul meu, Charlie, a vrut să salveze tineri, exact ca cel care i-a luat viața.
Acel tânăr, acel tânăr… Fiind pe Cruce, Mântuitorul nostru a spus: „Părinte, iartă-i căci nu știu ce fac.” Acel om… Acel tânăr… Îl iert! Îl iert pentru că asta a făcut Hristos și asta ar face și Charlie. Răspunsul la ură nu este ura. Răspunsul pe care îl știm din Evanghelie este dragostea și întotdeauna dragostea. Dragostea pentru dușmanii noștri și dragostea pentru cei care ne prigonesc. Lumea are nevoie de Turning Point USA. Are nevoie de un grup care să-i îndrume pe tineri departe de calea mizeriei și a păcatului. Are nevoie de ceva care să-i conducă pe oameni departe de iad în această lume și în următoarea. Are nevoie de tineri îndreptați în direcția adevărului și frumuseții.
Și așa vă promit astăzi că fiecare parte a muncii noastre va deveni mai mare. Sunt extrem de onorat să fiu noul CEO al Turning Point USA. Nu iau asta cu ușurătate. Charlie și cu mine eram uniți într-un scop. Pasiunea lui era pasiunea mea și acum misiunea lui este misiunea mea. Tot ceea ce Turning Point USA a construit prin viziunea și munca asiduă a lui Charlie, vom face de 10 ori mai mare prin puterea memoriei sale. Capitolele vor crește. Mii de altele noi vor fi create. TPUSA Faith va adăuga mii de pastori și congregații noi. Și da, evenimentele din campus vor continua și vom continua să organizăm dezbateri și dialoguri. Primul amendament al constituției noastre este cel mai uman amendament. Suntem ființe vorbitoare în mod natural, ființe credincioase în mod natural, iar Primul Amendament ne protejează dreptul de a face ambele lucruri. Niciun asasin nu ne va opri vreodată să stăm fermi în apărarea acestor drepturi. Pentru că atunci când oprești conversația, când oprești dialogul, asta se întâmplă. Când pierdem capacitatea și dorința de a comunica, avem parte de violență.
Și în timp ce stau aici acum și mă uit la această frumoasă fotografie a soțului meu din fața mea, atârnat pe stadion, mă gândesc la soțul meu de acum 13 ani. Nu-l întâlnisem încă. Avea 18 ani. Un bărbat abia ieșit din liceu, alergând pe holurile Convenției Naționale Republicane fără un dolar în buzunar și un singur contact în telefon. Oamenii care l-au văzut au spus că nu știa ce face, dar știa. Știa ce face. Știa exact ceea ce făcea. Avea de gând să schimbe lumea. Și a făcut-o. Viața lui Charlie a fost un punct de cotitură pentru această țară. A fost un miracol. Fie ca miracolul din viața lui Charlie să fie și punctul tău de cotitură. Alege rugăciunea. Alege curajul. Alege frumusețea. Alege aventura. Alege familia. Alege o viață de credință. Cel mai important, alege-l pe Hristos.
Te iubesc, Charlie, dragule. Și te voi face mândru. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți și Dumnezeu să binecuvânteze America!
Cuvinte puternice din partea Ericei Kirk, adresându-se miilor și miilor de oameni care sunt acolo pentru a-l onora pe soțul ei, în timp ce ea îi va continua moștenirea. Înainte de a vorbi, și-a luat un moment să privească cerul, rostind cuvintele: „Te iubesc”. A spus: „Oricât de greu ar fi să accepte, știa că soțul ei era gata să moară” Că nu avea nimic ce amânase în viața asta. „A părăsit această lume fără regrete datorită dedicării sale pentru Domnul” Ea a spus: „Poate că a avut o muncă incompletă, dar nu și treburi neterminate.” Și, în esență, ea este gata să finalizeze orice muncă pe care el a lăsat-o în urmă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!









12 Comment
Doamne ajuta!
Incredibila Erika.
Nu o sa inteleg niciodata, de ce noi nu suntem in stare sa strigam cu toata gura: Iisus Hristos!
Da, așa este! Pentru că nu avem în inimi flacăra dragostei Sale.
Ce discurs! Ce credință! Mă motivează, mă inspiră, mă smerește.
Doamne miluiește!
Înainte eram DG- Daniela George, dar l-am pus pe el primul, pentru că indiferent de câte războaie, din orgoliu, am dus, el este un lider demn de urmat. Avem 33 de ani de căsnicie și mă rog mereu, să mai fim împreună.
Părinte, mulțumim.
Câtă înțelepciune ,ar fi pace și iubire dacă familiile ar urma aceleași principii.Sa o întărească Maica Domnului și pe copiii lor de asemenea.
Cand credem ca s-a imputinat credinta, cand credem ca toata lumea a cazut, numai noi mai ducem flacara credintei – vai de capul nostru! – sa ne aducem aminte de cuvintele Atotputernicului Dumnezeu :
,,Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat,,
Cine stia de Charlie Kirk?! Cine stia de sotia lui, aceasta minunata asistenta, sfatuitoare a lui, in toate :
,,Am spus: „Charlie, dragule, te rog vorbește cu mine data viitoare înainte să rostești afirmația asta.” Pentru că atunci când spui așa ceva există atât de multă putere în acel verset.,,.
Din America poate veni ceva bun?! Iata ce a venit!
Minunat este Dumnezeu!
Minunata familia lui Charlie! Charlie, martirul !
Doamne, slava Tie pentru tot si pentru toate !
Mulţumim!
Cuvintele acestea ne încurajează şi ne amintesc că nu suntem singuri.
Chiar şi dacă ne dăm viaţa pentru Hristos, rămânem în El.
Să avem credinţă — chiar şi puţină şi fragilă — şi să ne rugăm ca Dumnezeu şi Maica Domnului s-o înmulţească.
Doamne ajută! Părinte, vă rugăm un cuvânt de întărire: ne simţim slabi şi avem nevoie de curaj pentru a crede pentru a ne intari credinta.
Preacuvioase Parinte, doresc sa va expun o intamplare mai jos, fara sa mai spun nimic altceva.
Am un prieten care a fost protestant. Evanghelist mai exact.
Cauta sincer insa adevarul si simtea ca nu il gaseste in credinta sa.
A ajuns pana la urma la Ortodoxie. Adica la Dreapta si Singura Credinta Mantuitoare!
Imi spunea: cand eram evanghelist, toate imi mergeau bine, toate erau bune si frumoase. Lupta mea era usoara. Luptam fara probleme.
Dupa ce am devenit ortodox, totul s-a schimb la 180 de grade. Au aparut pacate, ispite la care nu m-as fi gandit niciodata. Totul a devenit greu, extrem de greu, anevoios. Multe ispite, multe greutati, multe piedici.
Oare de ce cat timp era evanghelist nu-l supara vrajmasul, dar dupa ce a devenit ortodox totul s-a schimbat, iar diavolul a tabarat cu furie asupra sa, inspitindu-l, punandu-i diferite piedici?
Pentru ca vrajmasul lupta pe cei ce sunt in dreapta credinta ortodoxa, iar pe ceilalti ii lasa in pace, totul e sa ramana in erezia/ inselarea lor.
P.S. Imi spunea acest prieten: da, e mult mai greu de cand sunt ortodox, dar si plata, bucuria e de nedescris, simt cu adevarat ca aceasta e Dreapta Credinta. Cu adevarat ma aflu in Adevar!
Impresionant discurs! Cel mai probabil nu sunt ortodocsi, dar discursul e plin de adevar si dragoste. Avem nevoie sa marturisim mai mult prin fapte, noi ortodocsii, de prea multe ori primim lectii de credinta si dragoste de la protestanti, adventisti si alte confesiuni.
Cu adevărat m-a impresionat discursul ei și m-a smerit mult. Atât de tânără dar câtă credință și înțelepciune in femeia aceasta! Și nici măcar nu e ortodoxă. Si discursurile celorlalți vorbitori absolut incredibile. Fiecare, dar absolut fiecare, de la prieteni ai lui Charlie până la însuși președintele au vorbit despre Dumnezeu si despre importanța credinței in viețile oamenilor. Eu personal mă smeresc până la pământ, ce lecție pentru noi cei caldicei care totuși avem așa o multumire că suntem in dreapta credință, ce lecție!
@
Gheorge
Atat am de zis: Frate, faptul ca mai exista oameni ca tine, ma bucura si imi da speranta! Doamne ajuta!