Cum să ne rugăm: dragoste, răbdare și familie – p. Pimen Vlad

În duhul sărbătoresc al Nașterii Maicii Domnului, textul de față concentrează îndemnurile părintelui Pimen Vlad despre dragoste, răbdare și viață de familie, ajutându-ne să redescoperim bucuria prezenței unul lângă altul și puterea rugăciunii făcute din inimă. Ne ferim de graba care ne împrăștie și înțelegem, practic, cum să ne rugăm, nu pe fugă, ci cu atenție, cu inimă caldă și cu încredere în pronia lui Dumnezeu, astfel încât gesturile mici de iubire să rodească în casa noastră.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Nașterea Maicii Domnului și bucuria de a fi împreună

Așa după cum sunteți obișnuiți, că vă spuneam eu multe filmări, iată că ne vedem iarăși! Nu din filmări ci față către față. Mulțumesc și părintelui pentru cuvintele pe care le-o spus acolo, nu meritam eu laude sau ceva că mă știu cine sunt, dar dacă Maica Domnului a îngăduit ca de ziua Ei de naștere să fiu aici, înseamnă că așa o vrut ea să fim cu toții aici împreună, să ne bucurăm împreună. Vedeți că ne-am ascuns un pic la colț, așa, ca să fugim de soare, voiam să-l pe opresc pe părintele când a mutat scaunele aici, că am zis că nu rezist la soare, dar s-o apucat de vorbit și deja curge apa pe spate așa, și mă gândeam să zic: părinte mai oprește-te dar zic: hai să-l las până la capăt. Da!

Ce să vă spun eu? să nu uităm că azi e Nașterea Maicii Domnului, a Mamei Noastre, a Mamei Noastre Dragi care-i Mama Noastră a tuturor. Ea ne-a adunat aici împreună să ne bucurăm unii de alții pentru că oamenii, foarte puțini și mai bucur unii de alții, numai au timp din cauza grijilor și a tot ceea ce-i înconjoară, a tehnologiei. Acuma vezi că stau împreună și nu sunt împreună. Adică ajung să nu mai trăiască, să nu se mai privească în ochi. Dacă au de comunicat în familie unul cu alții își trimit mesaj dintr-o cameră în alta. Ajungi să nu mai trăiască, să nu se mai bucure, să nu se mai privească în ochi, să nu-și mai spuie că să iubesc, nu se mai îmbrățișează și cel mai frumos gest de dragoste este îmbrățișarea, când îl iei la piept pe celălalt, așa cu toată inima.

Pentru sensul duhovnicesc al praznicului, vedeți Nașterea Maicii Domnului – Nașterea Bucuriei, iar pentru context liturgic consultați Nașterea Maicii Domnului (OrthodoxWiki) și troparul praznicului în Troparele Praznicelor Împărătești.

Dragostea care se dăruiește, nu se cere — rugăciunea inimii

Nu trebuie să-i spui cuvinte, că simte îmbrățișarea aia dacă-i cu drag. De multe ori, nu vedem când eram mici? Te loveai, ceva, alergai la mama, te lua în brațe și-ți trecea durerea. Nu că-ți trecea, că nu însemna că nu mai aveai tăietura, durerea, lovitura, dar era dragostea aceea care-ți alinat durerea. Asta înseamnă să simți dragostea celuilalt și de asta avem noi nevoie cel mai mult în viața noastră, de dragoste. De asta și la Sfânta Scriptură s-a spus așa: și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea (1 Corinteni 13 (Biblia Ortodoxă)), iar mai mare decât toate este dragostea pentru că dragostea nu cade niciodată și de asta aducem lipsă toți. Toată lumea, acuma, să plânge că nu este dragoste, dar ei au înțeles greșit lucrul ăsta, toată lumea așteaptă dragoste de la ceilalți dar nu oferă.

Pentru o întărire practică, vedeți și Puterea rugăciunii – p. Teologos, precum și o introducere despre rugăciunea lui Iisus.

Răbdare până la sfârșit — sfaturi ale Părintelui Cleopa

Trebuie să înțelegem un lucru, că dragostea nu se cere, doar să oferă. Începeți voi să oferiți celor din jur, să le fiți alături  celor din jur, să-i încurajați și să-i îmbrățișați și o să vedeți atunci ce roade sunt. Pentru că noi așteptăm, mereu așteptăm, dar nu oferim. Nu! Trebuie de la noi să plece lucrul ăsta și o să vedeți roadele cum spune acolo: roada duhului este dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare și toate celelalte. Asta înseamnă să fim mai bun zi de zi, mai îngăduitor unii cu alții, mai răbdători așa cum ne spunea părintele Cleopa,care a fost canonizat acuma, de la Mănăstirea Sihăstria (pentru contextul recent al proclamării locale, consultați Ziarul Lumina – Proclamarea locală a canonizării (7 august 2025); iar despre mărturia părintelui Pimen privind sfinții Cleopa și Paisie, vedeți Sfinții Cleopa și Paisie – minuni, harisme). Mereu repeta lucrul acela: „Răbdare, răbdare, răbdare și când o termini o iei de la capăt și iarăși răbdare, răbdare, răbdare.” Și era întrebat: „Părinte dar până când?” „Măi, până la sfârșit, nu până la prășit.”

Asta înseamnă că trebuie să facem răbdare în toată viața noastră, în orice situație pentru că fără răbdare nu reușim nimic. Exact cum îi și recolta și iarba și toate celelalte, chiar de le semeni ai nevoie de răbdare ca să crească. Să ne uzi, să ne prășești, să le îngrijești. La fel și în viața noastră, e nevoie de multă răbdare în tot ceea ce facem. În primul rând răbdare unul cu altul, să ne îngăduim unul pe altul că dacă nu facem lucrul ăsta n-o să reușim nimic în viață. Mereu o să ne poticnim. mereu o să căutăm altceva. Deci nu căutăm să rezolvăm problema, căutăm să o schimbăm. De asta s-o ajuns ca toate să fie de unică folosință.

De la „unică folosință” la reparare cu dragoste în familie

Înainte, dacă ți se rupea ciorapul, îl coseai o dată, de două ori, de 10 ori, de câte ori se putea. Dacă se rupea papucul, pantoful, orice, era la fel. Îl ducea la cizmar, îl lipeai, făceai. Dacă era o problemă în familie, căutai s-o rezolvi. Te duceai la duhovnic, încercai toate căile s-o rezolvi. Acuma ce s-o ajuns? Totul se aruncă, de unică folosință. Ciorapul se aruncă, pantoful se aruncă, dacă e o ceartă în familie se ajunge la divorț. Nu se mai repară nimic, pentru că vrem ca toate să fie ușoare, toate să fie pe placul nostru nu mai facem răbdare, nu-l mai îngădui în pe celălalt. Nu! Mi-a zis asta, mi-a făcut asta. Lasă că-i arăt eu și nu-i arăți nimic celuilalt, te distrugi pe tine. Că dacă ți-ai distrus familia, copiii rămân pe drumuri, încep problemele și nu te gândi că o să găsești altă persoană o să fie totul perfect.

Pentru o discuție actuală despre vindecarea relațiilor și refacerea legăturilor, urmăriți Criza familiei ortodoxe azi – dialog.

Problema este înlăuntrul nostru — convertirea inimii

O să ai aceleași probleme întotdeauna, pentru că pe tine te ai tot timpul cu tine. De asta, era undeva la pateric, un părinte care stătea undeva în pustie, într-un loc. Și avea atâtea ispite, o spus: „Nu mai pot, o să plec de aici în altă parte.” Și în timp ce se încălța el la papuci vede unul urât și negru lângă el, care și ăla se încălța.

– Dar ce faci?

– Păi eu îs diavolul, eu deja mă pregătesc și eu să merg cu tine, unde te duci tot cu mine o să fii.

– Dacă e așa atunci nu mai plec, dacă tot vii după mine oriunde.

Deci noi plecăm cu problemele noastre după noi, tot timpul. Orice ar fi, nu înseamnă că dacă schimbăm locul și oamenii se rezolvă problemele. Nu! Problemele le luăm după noi. Și iarăși revin acuma cu un ceva de la Pateric.

Era un părinte ce stătea în viața de obște, deci împreună cu alții, într-o mănăstire. Și i se părea că nu poate el să sporească duhovnicește din cauza celorlalți. „Uite, ăla mă supără, acela mă deranjează, celălalt nu mă ajută, nu mă înțelege.” Și și-a luat un ulcior pentru apă și s-o dus într-o peșteră la pustie. Și acolo, s-o așezat el, s-o pus și o făcut o rugăciune și a zis „mă duc la Izvor să-mi aduc apă.

O luat ulciorul, s-a dus la izvor, care era destul de departe era vreo jumătate de kilometru de mers până la izvor și l-o pus în peșteră, rezematul ulciorul, acolo. Se învârtit el un pic prin peșteră, o căzut ulciorul și s-o răsturnat, a căzut apa. Nu l-a liniștit iarăși și s-o dus să aduc iară apă. O adus apă, o pus iar ulciorul în peșteră, iară s-o mai învârtit un pic, iară s-o răsturnat ulciorul. S-o dus a treia oară și l-o adus, o pățit același lucru. Și când s-o enervat și l-o luat și l-o izbit de pereții peșterii, l-o fărmat bucăți. După ce s-o liniștit el un pic și-o spus: „Da aicea-s singur, cine m-o enervat acuma? cine m-o supărat acuma? Deci înseamnă că problema e la mine.” Și o lăsat toate și s-o întors în mănăstire și-o dat seama că trebuie să facă răbdarea acolo, că problema nu sunt ceilalți, problema e la noi.

Și asta este și în familie și peste tot, nu fuga este rezolvarea, Nu! Trebuie rezolvate problemele pe loc, discutate și căutate  soluții tot timpul, cu răbdare, cu dragoste, cu rugăciune și atunci o să putem schimba lucrurile ca să fie, nu mai ușoare, că or să fie greutăți, dar să devină mult mai frumoase, mult mai ușor de rezolvat. Când faci un lucru cu drag devine ușor, în orice meserie. Dacă ești medic și ai ajuns medic pentru că ai aflat și tu că se câștigă bine, niciodată n-o să fie un medic bun. O să fii plictisit și o să te uiți tot la buzunarul omului, cam câte îmi iese? Și niciodată n-o să-ți faci meseria cu drag. Dar dacă tu ai vocație pentru asta și ți-i drag să ai grijă de oameni, tu tot timpul ești cu brațele deschise să vezi cu ce poți să-l ajuți pe cel care o venit.

Părinții filocalici vorbesc despre atenția minții în inimă; pentru o sinteză accesibilă, vedeți Isihasmul.

A lucra cu vocație: meseria făcută cu drag

La fel și în cadrul ăsta, să zicem, a învățământului. Învățători, profesori, trebuie vocație, adică trebuie să faci cu drag lucrul acela. De asta, de multe ori spuneam la părinți: Nu vă mai îndemnați copiii să-și aleagă meseriile care vi se par vouă că se câștigă bine, or să trăiască bine. Vedeți ce vocația are copilul ce înclinație are, ce i-ar plăcea lui  mult să facă cu drag și atunci o să ajungă un om bun. Nu toți trebuie să fie medici, nu toți trebuie să fie profesori, nu toți directori, trebuie și oameni de ceilalți că avem nevoie de ei. La o școală nu-s numai profesori. Sunt și îngrijitori și paznici și de toate. Trebuie de toate să fie. Adică nu permanent: Nu, copiii noștri trebuie să ajungă nu știu. Lasă-l unde rânduiește Dumnezeu. Dă facă ceva chiar de o meserie simplă, dar s-o facă cu drag. Contează foarte mult lucrul ăsta.

Despre temeiul duhovnicesc al muncii și vieții, vedeți Veșnicie, Rugăciune, Familie – p. Teologos.

Crucea familiei și responsabilitatea pentru copii

Și de asta dragilor să aveți mare grijă cum lucrați în viață pentru că în familii, să știți un lucru, cum avem noi Crucea, călugăria așa-i și Crucea familiei. Și când vă duceți la Hristos, vă duceți cu ceea ce vi s-o dat. Vi s-o dat 2, 3, 5, 10 copii, aceeași sunt mântuirea voastră. Vă duceți la Hristos cum i-ați crescut, cum i-ați educat, cum i-ați învățat să se apropie de Dumnezeu, să-și urmeze calea asta cum trebuie. Aveți responsabilitatea asta și dacă v-o dat Dumnezeu cinci copii și nu i-ați făcut, ați omorât trei și ați făcut doi, să nu vă gândiți că o să vă fie mai ușor. Aceia doi or să vă facă atâtea necazuri ca și cum ați fi avut cinci, pentru că de Cruce nu scapi, dar în același timp când te-ai dus la Dumnezeu vei fi judecat și pentru cei pe care nu i-ai născut, pentru că fac parte din Crucea noastră.

Pentru hrănirea dragostei jertfelnice în casă, citiți reflecția clasică Despre dragoste (crestinortodox.ro).

Dumnezeu, Tată al iubirii — libertate și întoarcere

Să avem mare grijă cu lucrurile astea pentru că aici pe pământ suntem trecători, unii mai mult, alții mai puțin, dar ne ducem în veșnicie și dăm răspuns pentru toate. Și apoi în veșnicie, nu-i pentru o zi, nu-i pentru o săptămână, o lună sau un an. E pentru totdeauna și atunci o să ne dăm seama, ce-am pierdut sau ce am câștigat dacă ne-am luptat cum trebuie pe calea asta spre Dumnezeu. Să știți că Dumnezeu nu-i tiran, nu-i cu parul în mână, ne-o dat libertatea deplină, ne așteaptă cu brațele deschise, vedem la Evanghelia cu fiul risipitor (Luca 15 – Pilda fiului risipitor). Este permanente cu brațele descrise spre noi de-a ne lua în brațe, de a ne mângâia de a ne pune untdelemn pe rănile noastre, de a ne vindeca. Dumnezeu e Dumnezeul dragostei dar vrea să vadă intenția noastră, dorința noastră de a face binele, de a face un pas spre lucrul ăsta și atunci el completează cu dragostea Lui.

Acuma o să-l lași și pe părintele să mai întrebe câte ceva ca să nu vorbesc eu așa ca televizorul fără telecomandă, știți? Ca să putem atinge și anumite teme despre care crede și sfinția sa că mai trebuie discutate.

Părintele paroh: Părintele m-a luat prin surprindere. ÎI mulțumesc pentru acest lucru, de asemenea vă invit și pe frățiile voastre să adresați întrebări părintelui, o puteți face în scris, pe bilețele pe care le veți primi de la noi. Vorbeam la un moment dat, spre finalul intervenției de prezentare a părintelui, despre rugăciune și despre rugăciune cred că am putea vorbi toată seara.

L-aș întreba pe părintele, vizavi de acest aspect și de acest lucru esențial, de altfel, al vieții într-o lume din ce în ce mai grăbită și superficială, în care ne tot plângem că nu avem timp aproape de nimic, cum ar mai putea omul redescoperi bucuria de a se ruga? Pentru că așa să spui o rugăciune în fugă … știți că spunea la un părinte: Știți care-i semnul că Dumnezeu v-a asculta rugăciunea? Spunea că atunci când tu mai întâi îți asculți rugăciunea. Pentru că dacă tu însuți nu-ți asculți rugăciunea, cum Dumnezeu poate să-ți asculte rugăciunea ta? De aceea, cum ar trebui să ne rugăm într-o lume atât de grăbită și superficială, cum vă spuneam, din păcate, în care trăim. Și nu mă refer eu la altcineva ci la propria persoană în primul rând.

Rugăciune atentă într-o lume grăbită: calitate, nu cantitate

Părintele Pimen: Da! Despre rugăciune. Ce să spunem noi despre rugăciune? Am mai spus eu de multe ori, ce pleacă de la inimă, la inimă ajunge. Dacă noi, știu eu, vrem să citim acatiste, lucruri multe, vrem să facem mult, cantitate multă și te trezești că ești obosit că nu mai poți și începi și tot numeri: Aoleu câte foi mai am… nu mai înțelegi nimic din ce spui acolo. Doar ca să ai mulțumirea aia că ai citit două catisme, ai făcut două acatiste sau ceva și tu n-ai înțeles de nimic când ai terminat din ceea ce ai citit acolo.

Pentru o rânduială simplă și constantă, vedeți Cum se face rugăciunea zilnică în Sfântul Munte, completat de perspectiva Rugăciunea – p. Teologos și discernământ în Voia lui Dumnezeu – p. Teologos.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!