Sfântul Arsenie Boca: mărturii, minuni și canonizarea – Cristian Filip, p. Teologos

Acest material adună, într-un fir coerent, mărturii, contexte istorice și îndrumări de lectură despre Sfântul Arsenie Boca, așa cum apar din dialogul părintelui Teologos cu invitatul său, Cristian Filip, președintele Fundației Creștine „Părintele Arsenie Boca”. Vom contura rolul său în Filocalia românească, ecoul pastoral de la Sâmbăta și Prislop, precum și semnele prin care mulți credincioși mărturisesc ajutor. Găsiți mai jos repere pentru discernământ, trimiteri spre texte-cheie și resurse utile pentru pelerinaj, astfel încât evlavia să fie unită cu înțelegerea dreaptă.

NOTĂ: Acest material era pregătit pentru sărbătoarea Sfântului din noiembrie, însă datorită faptului că Monica, doamna lui Cristian Filip este pe moarte, fiind deja mai mult în lumea viitoare decât aici cu noi, am hotărât dimpreună cu Cristian să publicăm acest material ca să fie o ultimă mângâiere pentru soția sa care i-a fost alături toată viața. Pentru că doamna are mari dureri și nu se mai poate face nimic, toți au fost de acord ca ea să fie acasă, astfel încât să moară în pace între cei dragi. Îi dedicăm acest material și vă rugăm să vă rugați astfel încât să aibă o trecere lină în îmbrățișarea lui Hristos și ca cei ai casei să-i fie alături în pace. Una din ultimele ei dorințe față de soțul ei a fost ,,Să te rogi la Dumnezeu să nu mă chinui foarte tare”. Desigur că nu este întâmplător că toate acestea se petrec acum, în apropierea zilei de naștere a Sfântului Arsenie de la Prislop (29 septembrie).

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Cristian Filip, pe care îl cunosc de mult și îl iubesc de mult timp, care este un creștin foarte bun trebuie să știți, mă rog, n-ar trebui să audă el treaba asta, nu vreau să-l laud, dar am o considerație extraordinară față de el. Un om cu o familie foarte bună, cu frica lui Dumnezeu, apropiat de Dumnezeu, dar nu o să vorbim astăzi despre experiența lui în domeniul familiei, ci o să vorbim despre experiența lui legată de Sfântul Arsenie Boca. Pentru că a fost de curând canonizarea celor 16 sfinți în Biserica Ortodoxă Română și pentru că Cristi are multe, destule dovezi, mărturii legate de Sfântul Arsenie Boca, îl rog tare mult să ne vorbească pe această temă.

Sfântul Arsenie Boca – Dan Lucinescu – Fundația „Părintele Arsenie Boca”

Cristian Filip: Mulțumesc pentru invitație, părinte, mă bucur să ne aflăm din nou împreună în Sfântul Munte, alături de oameni deosebiți și dragi inimii mele.

În legătură cu părintele Arsenie Boca pot spune așa că Dumnezeu, pe măsură ce tot încercam să caut ceva ce nu știam ce caut, îl căutam pe El, dar nu știam treaba asta, mi-a dăruit o întâlnire providențială cu un fost deținut politic, scriitorul Dan Lucinescu, cel care a fost în temniță în aceeași celulă cu părintele Iustin Pârvu la începutul perioadei de temniță și apoi a trecut pe la Pitești, Gherla și în final cel mai mult a stat la Aiud. Sigur, eu îl descoperisem într-o anumită măsură pe părintele Arsenie Boca prin lectura „Cărării Împărăției”, o carte pe care o citeam puțin câte puțin, o pagină, două, pentru că citeam la sfârșitul zilei de muncă. Eram atât de obosit, încât adormeam după maxim două pagini, fără să înțeleg mare lucru. Și totuși simțeam că e o carte care mă transformă.

Ulterior l-am întâlnit pe domnul Dan Lucinescu. Dan Lucinescu mi l-a descoperit mai mult pe părintele Arsenie Boca, mi-a povestit despre sfinția sa, l-am căutat și eu mai adânc și l-am descoperit în primul și în primul rând în scrierile sale. Am văzut că asta se întâmplă cu foarte mulți oameni, de exemplu după o perioadă de timp (între timp făcusem cu domnul Lucinescu fundația creștină „Părintele Arsenie Boca”, sub binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu) și domnul Dan Lucinescu a fost și cel care a dat numele fundației, pentru că părintele Arsenie i-a marcat viața efectiv. În ’48 când l-a întâlnit, a fost întâlnire excepțională pentru el, un om care era mental – domnul Lucinescu mă refer – era foarte mental, era un om care făcea două facultăți odată și părintele Arsenie mi-e clar că l-a ajutat să poată trece peste perioada celor 15 ani de temniță grea, extrem de grea pe care a făcut-o domnul Lucinescu.

Și părintele Arsenie a știut, am înțeles asta din mărturiile domnului Lucinescu că a văzut peste timp ce se va întâmpla și l-a ajutat cum spuneam să treacă peste acei 15 ani și cumva l-a adus, dacă putem spune, și mult mai aproape de Dumnezeu și de trăirea în duhul lui Dumnezeu, pentru că domnul Lucinescu a rămas un om mental până la finalul vieții. La 93 de ani când ne-a părăsit, a părăsit această lume terestră chiar în ziua Sfântului Ilie, de ziua Aviatorilor, și am prevăzut cumva treaba asta, pentru că domnul Lucinescu a fost și aviator, cum de altfel aviator a dorit să fie și părintele Arsenie Boca în tinerețea lui.

Părintele Teologos: Serios??

Pentru o mărturie apropiată, vedeți și articolul nostru Delicatețea părintelui Arsenie Boca – Aspazia Oțel Petrescu, cu detalii luminoase despre stilul său duhovnicesc.

Arsenie Boca – ctitor al Filocaliei românești

Cristian Filip: El și-a dorit să fie aviator, numai că datorită condițiilor materiale precare a îmbrățișat cariera teologică și Slavă Domnului că s-a întâmplat așa pentru el și pentru milioanele și milioanele de oameni care i-au urmat învățăturile, care l-au urmat îndeaproape în perioada aceea deosebită de la Sâmbăta, în primul rând, apoi de la Prislop și nu în ultima instanță și ulterior când el a venit în București, și mai ales în perioada cât a pictat la Drăgănescu, era căutat în continuare de către oameni. Trebuie să spunem din capul locului, pentru că ne aflăm în Sfântul Munte, că în pofida răutăților pe care unii le manifestă în diverse locuri ale țării și poate chiar și aici prin Sfântul Munte din ce am auzit, părintele Arsenie Boca, după spusele Sfântului Dumitru Stăniloae, în paginile de început, la prefața Filocaliei, cel puțin numărul 3, asta am citit și eu, este ctitor al Filocaliei românești.

Așadar acei acerbi ortodocși, să-i numim așa, care îl ponegresc pe părintele Arsenie Boca, spre părerea lor de rău, trebuie să afle că un sfânt, cum a fost cel mai mare teolog al secolului XX și anume Sfântul Dumitru Stăniloae, îl consideră pe părintele Arsenie Boca drept ctitor al Filocaliei românești. Și de ce? Pentru că în 1939 părintele Arsenie Boca vine aici în Sfântul Munte, în mod special merge la schitul Sfântul Ipatie, acolo ucenicește, își caută un părinte foarte aspru, el a căutat un părinte foarte aspru care să-l îndrume pe cărarea aceasta a împărăției, cum a numit-o el ulterior în scrierile sale și a găsit acest duhovnic, după care se întoarce în țară cu manuscrisele Filocaliei. I le dă părintelui Stăniloae și alături de acesta, sigur cea mai mare parte a lucrării a făcut-o părintele Stăniloae, dar pentru cei care nu știu dintre cei care ne urmăresc, trebuie să afle că părintele Arsenie Boca a conlucrat cu părintele Stăniloae în traducere alături de Zorica Lațcu, cea devenită ulterior maica Teodosia.

Contextul istoric și mărturiile editoriale sunt sumarizate aici – Arsenie Boca și Filocalia românească; pentru date biografice de sinteză, consultați fișa OrthodoxWiki.

Părintele Arsenie Boca, om al duhului

Și știu din mărturia doamnei Aspazia Oțel Petrescu cum lucrau ei trei împreună și cum, în anumite momente, părintele Stăniloae le cerea, sigur, părerea și uneori, uneori părintele Arsenie Boca nu era de acord cu traducerea părintelui Stăniloae. Și sigur că marele teolog și profesor era puțin contrariat și de regulă, îmi spunea doamna Aspazia, că Zorica Lațcu era de aceeași părere cu părintele Arsenie. Și în momentul acela, eu am întrebat-o pe doamna Aspazia, zic, spuneți-mi, dar părintele Arsenie Boca știa atât de bine limba greacă? La care dânsa îmi răspunde așa, Cristian, nu știa atât de bine limba greacă precum părintele Stăniloae, dar înțelegea duhul traducerii.

Părintele Teologos: Așa este.

Cristian Filip: Ori noi, ca ortodocși înțelegem că trăim sau ar trebui în primul și în primul rând să trăim în duh. Asta-i ceea ce ne caracterizează pe noi, în mod special ca trăitori ortodocși. Or, părintele a fost la nivel excepțional din punctul ăsta de vedere și vedem asta, de ce? Pentru că lucrul ăsta se transmite peste ani, peste zeci de ani, pentru că altfel n-ai cum să-ți explici cum el n-a mai fost lăsat să slujească timp de 30 de ani din 1959 până în 1989, cu toate astea la încă 30 de ani după aceea, după moartea lui la mănăstirea Prislop la parastasul din 28 noiembrie în mănăstirea Prislop erau 40000 de oameni!

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Ca reper evanghelic al judecății cumpătate, merită revăzut îndemnul: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7,1).

Sfântul Ardealului. Urmărit permanent de Securitate

Cristian Filip: 40000 de oameni! Și iarăși remarcabil mi s-a părut un lucru foarte, foarte… până la urmă putem s-o luăm ca românul, o luăm și amuzant dacă vreți. E un umor al lui Dumnezeu extraordinar și anume faptul că în atâția zeci de ani, părintele a fost urmărit de securitate, a fost urmărit până în ultima zi a vieții, aproape, de securitate și o să am aici o completare extraordinară, ca mărturia unuia dintre cei care l-au urmărit, și anume faptul că după ce zeci și zeci de ani a fost urmărit de securitate, la 30 de ani după după plecarea lui dintre noi, deși aș putea spune că n-a plecat nici o clipă!…

Părintele Teologos: Așa este!

Cristian Filip: …noi cei care îl iubim și avem evlavie la părintele Arsenie Boca îl știm că e alături de noi în fiecare zi a vieții noastre.

Dar, să spunem a plecat din plan terestru, cumva. Și la zeci de ani, securiștii erau cei care aveau grijă ca noi laicii să fim în regulă la parastasul lui. Deci cumva îl păzeau și pe el, ne păzeau și pe noi, cei care l-au urmărit, sigur, urmașii în planul profesional să spunem, pentru că altfel oamenii sunt deosebiți cei care astăzi sunt acolo din Jandarmerie sau din servicii din Poliție și așa mai departe, mi-a fost clar din întâlnirea, din interacțiunile cu ei că mulți dintre ei sunt oameni ai lui Dumnezeu.

Ca să mă întorc la la povestea asta cu faptul că a fost urmărit de  Securitate și ca să înțeleagă cei care au ceva cu părintele Arsenie Boca și cu sfințenia lui, care în ochii poporului a fost încă de pe perioada vieții lui, nu întâmplător a fost numit Sfântul Ardealului, și nu e numai Sfântul Ardealului, aici aș face o completare, aș pomeni cuvântul Preasfințitului Daniil Stoenescu, fost episcop de Dacia Felix și care spunea așa la un moment dat, că de la Sfântul Apostol Andrei încoace România nu a mai avut un sfânt de talia părintelui Arsenie Boca.

Pentru o contextualizare a perioadei comuniste și a mărturisitorilor, urmăriți materialul nostru Sfinții închisorilor – Danion Vasile, p. Teologos.

A fost un om cu adevărat harismatic. Fenomenul „Sâmbăta”

Părintele Teologos: Da, pentru că are o harismă specială, aceea de a avea impact în popor. Noi am avut mari sfinți, care sunt mari asceți, dar sfinți care să aibă impact în popor, apostoli, nu știu dacă am avut de talia părintelui Arsenie.

Cristian Filip: Avea dreptate monahul Moise când povestea odată că părintele Arsenie Boca are un nivel de harismă pe care nu prea poți să-l găsești în spațiul ortodox, spunea el că poate la părintele Porfirie Cavsocalivitul întâlnești aceeași carismă și același impact.

Părintele Teologos: …și la sfântul Paisie.

Cristian Filip: Și la Sf Paisie Aghioritul, sigur. Ceea ce a reușit să facă părintele Arsenie Boca a făcut-o într-un timp foarte scurt, deci practic acea emulație pe care el a creat-o la Sâmbăta a creat-o în 9 – 10 ani de zile maxim, pentru că după aceea, tocmai pentru că era urmărit de Securitate, mitropolitul s-a gândit să scadă presiunea de pe el și l-a mutat la Prislop într-un spațiu total sălbatic se spune, pentru că nu mai era nimic acolo. De când înființase Sfântul Nicodim mănăstirea nu mai era nimic, ruine, era ruină, exact. Or el a făcut o chestie din nou înfloritoare, de data asta poate iarăși lumea nu știe, dar la Prislop nu mai era atâta lume câtă fusese la Sâmbăta. Și iarăși, îmi povestea părintele Moise care a cercetat mult acest fenomen, luând mărturii de la mii de oameni aș putea spune, în toată zona aceea Ardealului, de pe Valea Șugagului – Făgăraș până la Sâmbăta și Prislop, îmi povestea că erau oameni pe Valea Șugagului care nu părăsiseră satul de baștină în care s-au născut zeci de ani și prima lor ieșire a fost să facă de acolo de pe Valea Șugaului până în Făgăraș la Sâmbăta, drumul pe jos sau cu căruța.

Părintele Teologos: Pentru părintele Arsenie.

Cristian Filip: Pentru părintele Arsenie, exact! Deci, vă dați seama… Și atunci, cum poți să ai vreun comentariu când ai avut un sfânt de natura asta, care a impactat atât de puternic viețile oamenilor?!

Părintele Teologos: Și mai ales în condiții adverse, în care securitatea și agenții, o dată, îl urmăreau și implantau dezinformări, ponegriri.

Cristian Filip: Sergiu Ciocârlan, de exemplu, bunul nostru și dragul nostru prieten Sergiu Ciocârlan…

Părintele Teologos: …pe care-l așteptăm să vină în Sfântul Munte.

Pentru date istorice și repere de pelerinaj, consultați prezentarea Mănăstirii Prislop.

Capcana clevetirilor. „Și sfinții pot greși”

Cristian Filip: Sperăm să iasă din chilia lui de acolo unde doar se roagă și scrie, deci a scris niște cărți excepționale despre părintele Arsenie Boca, eu cred că este unul dintre cei care au contribuit semnificativ la acest efort și la aceste demersuri ale canonizării părintelui. Și el, într-una dintre cărțile lui, specifică foarte clar cum au fost agenți ai securității, care erau puși tocmai să clevetească și să creeze zâzanie, ajungând până acolo încât să întărâte niște preoți ortodocși de înaltă trăire duhovnicească, pe care îi considerăm sfinți, dar care la rândul lor, împinși de această clevetire, de aceste manevre securistice, au fost și ei la rândul lor păcăliți. Și când eu la un moment dat, trebuie să fac mărturia asta aici, m-am dus la duhovnicul meu și eram cumva tulburat de astfel de discuții, pe care le am auzit și eu ca mare parte a românilor credincioși, m-am dus tulburat la el și am zis, părinte, cum, că uite părintele – nu dau nume acuma, că încă o dată spun, sunt sfinți și aceștia pentru noi – și părintele x, și părintele y l-au discutat pe părintele Arsenie?!

Și atunci duhovnicul meu stă puțin așa, se gândești și zice „dragul meu, uite și asta e o dovadă că și sfinții pot greși!”. Deci s-a întâmplat treaba asta, o știm din istorie și cu sfântul Chiril al Ierusalimului cu sfântul Ioan Gură de Aur și cu toate și, vorba aia, sunt sfinți de sute…

Părintele Teologos: De calibru, adică, de ce vorbim?! Sfântul Chiril, de exemplu, al Alexandriei, nu-l avea pe diptice, nici măcar nu pomenea pe Sfântul Ioan Gură de Aur din cauză clevetirilor. La fel și Sfântul Epifanie al Ciprului, iarăși îl urmărea și era împotriva Sfântului Ioan Gură Aur, tot din cauza clevetirilor. Deci nu care cumva să credeți voi că vorbirea de rău este un lucru minor, nu este absolut deloc și acuma folosesc puțin să divaghez, fraților, să avem grijă să nu vorbim de rău, vă rog eu tare mult, las-o să treacă, că nu știi niciodată cine e celălalt. Totdeauna ne concentrăm pe faptă și spunem că „după părerea mea, fapta asta nu-i bună”, dar să nu vorbim de rău, că putem să ajungem unde nu trebuie.

Cristian Filip: Aș avea aici o completare, tot din cuvântul Părintelui Arsenie Boca, el ne spunea așa, cel ce nu judecă lesne intră în împărăția lui Dumnezeu, mult înaintea celui ce face faptă bună.

Părintele Teologos: Așa este.

Cristian Filip: Or, știm de la Sfântul Apostol Iacob, din Epistola lui, căci credința fără fapte moartă este. Or, dacă e atât de importantă fapta în mântuirea noastră, iar părintele Arsenie ne spune cel ce nu judecă mult înaintea celui ce face faptă bună intră în împărăție, practic a câștigat împărăția în momentul în care nu judecă.

Părintele Teologos: Evident, păi spune Mântuitorul „nu judecați și nu veți fi judecați!” Deci se rezolvă automat, oarecum.

Pentru îndreptarea criteriilor, vedeți cuvântul nostru Mândria încrâncenată – p. Teologos, în paralel cu Judecați judecată dreaptă (In 7,24).

Mărturia securistului pe patul de moarte: Omul acesta a fost sfânt!

Cristian Filip: Acum m-aș întoarce, pentru că pornisem cu discuția la un moment dat despre faptul că a fost urmărit de securitate până la sfârșitul vieții și aici aș vrea să aduc o mărturie a unui părinte pe care l-am cunoscut, l-am filmat, a venit, a fost invitat la noi și la unul dintre evenimentele pe care le-am făcut la Sâmbăta, a fost și la București, a fost filmat și de către domnul Mărgineanu într-unul dintre numeroasele deja filme ale dânsului, documentare dedicate părintele Arsenie Boca. Părintele Ioan Covercă din București, care în vremea tinereții a lucrat împreună cu părintele Arsenie Boca la schitul maicilor, după ce Părintele a fost scos din mănăstire de la Prislop. Și au lucrat ei acolo împreună, părintele Arsenie l-a tot îndemnat să meargă la Teologie și el a făcut ascultare. A urmat Teologia în București, după care evident a devenit preot. La o vârstă deja un pic mai înaintată, după anii ’90 spune el, este chemat într-o seară la căpătuiul unui muribund, care se chinuia cumplit, neputând să moară și familia l-a chemat acolo.

El intră, Doamne, ajută – Doamne, ajută. Omul nu voise în viața lui să aibă de-a face cu preoți. Vede preotul în față… Doamne, ajută, părinte! este Prima întrebare pe care i-a pus-o a fost următoarea: părinte, dumneavoastră ați auzit de părintele Arsenie Boca? și părintele îi zice da. Dar nu-i povestește că au fost apropiți. Zice „domne, eu sunt securistul care l-am urmărit 30 de ani de zile. Și i-am făcut fișe după fișe, fișe după fișe, ca asta îmi era menirea, asta era activitatea mea în fișa postului. Și zice de multe ori am înflorit acolo, că trebuia să dau și eu bine la superiorii mei. Dom’le, pot să spun un singur lucru, omul ăsta a fost sfânt! Este mărturia pe care a dat-o securistul care l-a urmărit 30 de ani de zile: omul ăsta a fost sfânt”. Un om care n-a avut treabă cu viața bisericii

Părintele Teologos: Și chiar a fost contra bisericii.

Pentru cadrul recent al proclamării canonizării și clarificări, urmăriți Canonizarea celor 16 Sfinți: Sf. Arsenie Boca.

Oameni care au contribuit la canonizarea părintelui Arsenie. Acatistul sfântului Arsenie Boca

Cristian Filip: Sigur. Deci ăsta e un punct extrem de important, care sunt convins că nu a apărut în dosarul de canonizare al părintelui, dar mă bucur că există și că e o mărturie dată video, să spunem așa. Cu ocazia asta, aș vrea să mă folosesc de prilej și să mulțumesc tuturor celor care au contribuit de-a lungul anilor la canonizarea părintelui Arsenie Boca, sigur domnului Mărgineanu care a făcut atâtea filme, a mai făcut un tânăr din Alba – primul film care s-a făcut, a fost făcut de către un tânăr din Alba – lui Sergiu Ciocârlan, părinților, tuturor celor care au fost membri în Comisia de Canonizare. Și, am eu un prieten special, un părinte la București, n-o să-i dau numele aicea, dar el se știe, care a fost în Subcomisia de Canonizare ulterior și cu care ne-am consultat în perioada aceea. Și părintelui Patriarh, care cred că a făcut o lucrare magistrală într-un final și spre bucuria a milioane de români, a fost o surpriză trebuie să recunoaștem, anul acesta când s-a anunțat sau anul trecut, mai bine spus, când știam că se va anunța canonizarea părintelui Arsenie Boca.

Iată că anul acesta în februarie cei 16 sfinți români au fost canonizați sau a fost proclamarea canonizării lor și spre bucuria majorității și a părintelui Arsenie Boca, pe care noi o așteptăm de zeci și zeci de ani de zile.

Dar trebuie să spun un lucru pe 27 mai, Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca împlinește 16 ani de existență și în acești 16 ani sigur că mai toți oamenii care au fost alături de noi, membrii și prieteni ai Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca au așteptat. Au așteptat cu nerăbdare, cu dragoste, cu evlavie canonizarea părintelui nostru. Trebuie să îi mai mulțumesc cuiva, vreau să fac treaba asta public, Înalt Preasfințitului Ioachim al Romanului și Bacăului. Puțină lume știe că Înalt Preasfinția sa este cel care a compus acatistul părintelui Arsenie Boca, un acatist foarte, foarte frumos, care nouă ne este foarte drag. Și am fost, ne-am întâlnit cu dânsul anul acesta când am mers în ianuarie să facem un parastas pentru doamna Aspazia Oțel Petrescu la șapte ani de la plecarea dânsei.

Și atunci s-a bucurat și a apreciat dragostea noastră și pentru doamna Aspazia, o fiică duhovnicească a părintelui Arsenie Boca și ne-a dăruit acest acatist compus de dânsul. Și mult mult ne-am bucurat și mulțumim din suflet pentru această creație, cred eu insuflată de Duhul Sfânt, prin și cu ajutorul Părintelui Arsenie Boca.

Pentru rugăciune acasă, consultați Acatistul Sfântului Arsenie de la Prislop.

„Cărarea Împărăției” și „Cuvinte vii”

Părintele Teologos: Sigur. Părintele Arsenie, sfântul Arsenie Boca a scris doar două cărți, „Cărarea Împărăției” și încă una micuță, dacă nu mă înșel.

Cristian Filip: A mai scris „Cuvinte vii”, este o culegere de predici a părintelui, dar mai sunt, inclusiv extrase de aici, mai sunt scrieri inedite. În momentul acesta peste 20 de lucrări, din cele vreo 120, sunt predate la Biblioteca Națională, sub numele părintelui Arsenia Boca, într-un fel sau altul. Dar peste 23 de lucrări sunt atribuite în mod real ca fiind ale lui, autentice. Sigur că cele mai importante, dacă putem spune așa, sunt „Cărarea Împărăției” și „Cuvinte vii”. De ce? Pentru că acelea sunt exact cuvintele Părintelui Arsenie Boca. Legat de „Cărarea Împărăției”, pot spune așa, că în timpul facultății la un moment dat duhovnicul m-a trimis și pe mine la școală. A zis „tu vorbești mult, ar trebui să fii și întemeiat, du-te și fă și teologia”. Și în cadrul facultății acolo, un părinte m-a rugat să fac o lucrare care să aibă la bază „Cărarea Împărăției”.

Și eu, bucuros, m-am apucat, am scris și până atunci citisem „Cărarea Împărăției”, cum am spus, seara târziu și pe neînțelese, ca să spun așa. Ei, în ziua aceea am avut așa o euforie și un nu – știu – să spun ce, de am citit, cred, și am și făcut conspect din 176 de pagini din Cărarea Împărăției. N-am înțeles cum s-a întâmplat, în orice caz am dus la capăt lucrarea și eu cumva stăteam liniștit că am înțeles Cărarea Împărăției, că o știu. Până într-un moment în care Dumnezeu ne-a trimis alături un alt părinte, fiu duhovnicesc al Părintelui Arsenie Boca, pe părintele Petru Moga de la Câmpina, un părinte excepțional. Și părintele Petru Moga, la rugămintea noastră, a început să ne deslușească din Cărarea Împărăției. Știți cum făcea? Câte două pagini la o întâlnire de o oră jumate – două ore, atât ne dădea înainte, astea două pagini le citiți și peste o săptămână le discutăm o oră jumate; după aia și jumate de oră voi puneți întrebări.

Și atunci mi-am dat seama că n-am înțeles nimic din Cărarea Împărăției, pe de o parte. Pe de altă parte, încă de prima dată, cu ani în urmă când am făcut teologia, am înțeles că peste Cărarea Împărăției nu pot să intervin nici măcar cu o virgulă, e atât de perfect scrisă, lucrurile sunt atât de sintetic exprimate, de concis, dar și cu esență, încât n-ai mai mult de atât ce să… Iar celor pricinoși, care iarăși îl comentează pe părintele Arsenie Boca, îi îndemn să mai citească o dată Cărarea Împărăției și să citească, știți că sunt și niște calendare cu zilele anului și în fiecare zi este câte o învățătură a părintelui Arsenie, un citat. Toate citatele astea sunt impecabile și n-ai cum să nu le recunoști ca fiind de la Dumnezeu, de fapt. Adică, nu știu, eu am multe în minte. Unul dintre ele l am pus pe troița pe care am făcut-o la Sâmbăta, noi ca fundație, a făcut o un maestru Paler, tâmplar, văr cu Octavian Paler, mult mai celebrul lui văr.

Textul integral poate fi parcurs aici: Cărarea Împărăției; iar pentru un cadru contemporan de lectură, vedeți Creștinismul ieri, azi și mâine – p. Arsenie Boca.

„Credinciosul în Dumnezeu depășește limitele omului”

Și n-avea timp. Când a auzit că e vorba de părintele Arsenie Boca dintr-o dată și-a făcut timp și troița aia a fost făcută până în ziua în care noi am sărbătorit centenarul Părintelui Arsenie Boca, în 2010, și am pus această troiță la Sâmbăta. Și acolo am vrut neapărat să punem un citat din părintele Arsenie Boca. Și n-am vrut să-mi asum eu treaba asta și l-am rugat pe domnul Lucinescu să facă pentru că el era mult mai măsură, el îl cunoscuse în mod direct pe părintele Arsenie Boca și i-am zis „domnul Lucinescu, vă rog frumos, alegeți dumneavoastră un citat din părintele Arsenie Boca, care credeți că e reprezentativ și care să fie potrivit și pentru fundația noastră și să-l punem pe troiță acolo”. Și domnul Lucinescu, în câteva secunde l-a ales, din mai multe pe care i le-am dat eu. Și acel citat este unul pe care domnul Lucinescu l-a spus fără să se gândească, dar el a fost relevant și pentru viața părintelui Arsenie Boca, a fost relevant și pentru viața Domnului Lucinescu.

Și anume citatul sună așa: „Credinciosul în Dumnezeu depășește limitele omului”.

Părintele Teologos: Cu adevărat!

Cristian Filip: Or, domnul Lucinescu a trecut prin acei 15 ani de temniță, acuma noi putem să facem o discuție doar despre domnnul  Lucinescu și cu ce s-a întâmplat în temniță, dar realmente ce s-a întâmplat în temniță în cei 15 ani și nu e caracteristic doar pentru domnul Lucinescu, e pentru zecile de oameni pe care, de exemplu părintele Moise i-a filmat în țară și peste hotare, oameni care au sfințit, au făcut din temnițele românești mănăstiri

Domnul Lucinescu a fost unul dintre ei și dau slavă lui Dumnezeu că ne-a întâlnit ca să facem această fundație de care s-au bucurat cred că foarte, foarte mulți. Nu vreau să dau cifre, le am și pe astea, dar nu este cazul pentru că nu e spre mărirea noastră, este spre Slava lui Dumnezeu și a cuviosului Arsenie de la Prislop, sfântul nostru părinte, care ne-a dus așa de mânuță sau de urechi, cum a fost nevoie de-a lungul timpului, pe fiecare dintre noi.

Pentru aplicare practică, merită parcurs îndemnul Crucea vieții – p. Teologos, despre voia lui Dumnezeu și răbdare.

Minuni ale părintelui Arsenie Boca

Părintele Teologos: Ce vroiam să spun… într-adevăr, Sfântul Arsenie a avut scrieri, care evident că au fost duhovnicești, dar sfințenia lui a strălucit nu atât prin scrierile lui, care încă o dată mă repet sunt duhovnicești, ci prin noianul, marea avalanșă de minuni pe care Sfântul le face. Ai putea să povestești niște minuni de-ale Sfântului și din viață, dar mai ales după adormirea sa? Sau minuni contemporane, de astăzi.

Cristian Filip: Cred că minunile pentru noi ca laici, de care se bucură cel mai mult părintele Arsenie… s-a bucurat și în timpul vieții, dar mai cu seamă după trecerea lui la Domnul, cea mai mare minune pe care o văd eu este chiar minunea transformării noastre.

Părintele Teologos: Așa este.

Cristian Filip: Dintr-un necredincios în credincios, din oameni care n-au nicio treabă cu Dumnezeu în oameni care caută fervent pe Dumnezeu și îmi dau seama că fiecare dintre noi trece prin această viață printr-un șir întreg de transformări, prin care în final într-o formă sau alta, fiecare dintre noi trebuie să ajungem și să-L cunoaștem, dar mai cu seamă să-L trăim pe Dumnezeu în deplinătate, cum am văzut că se întâmplă și am această bucurie enormă ca de câteva zile să petrec împreună cu părintele Octavian Blaga, cel pe care îl consider un Apostol al iubirii, atât aici cât și unde a l-a trimis Dumnezeu să slujească, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că l-a trimis acum în țară și cred că foarte, foarte mulți oameni se vor bucura. Eu cel puțin de câteva zile am o viață transformată în plus. Părintele Arsenie s-a milostivit și prin prisma asta.

Acuma ca minuni omenești să le spunem…

Părintele Teologos: Da, da, că asta, din păcate, atrage pe oameni.

Urmariti și acest material cu o mărturie recentă: Minune cu Sf. Arsenie Boca.

Transformarea lui Ciprian Negreanu: de la filozof ateu la credincios misionar – preot – duhovnic a mii de oameni

Cristian Filip: Sunt câteva extreme, extrem de cunoscute, și anume mie mi se pare fabuloasă de exemplu schimbarea părintelui Ciprian Negreanu de la Cluj.

Părintele Teologos: Nu știam, adică cunosc pe părintele, dar…

Cristian Filip: Părintele Ciprian Negreanu era un filozof și mai avea un prieten filozof și nu prea voiau ei să aibă de-a face cu Dumnezeu și din fericire pentru el și pentru prietenul lui, avea un frate.

Părintele Teologos: Părintele Ștefan.

Cristian Filip: Părintele Ștefan de la Arad. Și părintele Ștefan Negreanu, la un moment dat, i-a zis dacă ești tu așa de șmecher, de tare, ia mergi tu până la Prislop. Se întâmplă că cei doi tineri se duc acolo… asta povestea părintele Ciprian că el deja avea gânduri de sinucidere… Cam mulți dintre cei care merg pe zona filozofică.

Părintele Teologos: Da, evident.

Cristian Filip: Ajung la Prislop și… pe vremea aia nu erau foarte mulți oameni acolo… încep să plângă cu lacrimi multe, multe, multe și erau și așa, ei bărbați cum să plângă? și se uitau unul la altul „Ce faci, mă, plângi?”, „Nu, tu plângi!”. Mă rog, cert este că acolo s-a întâmplat o transformare extraordinară, radicală. Părintele Ciprian Negreanu face Teologia și ce vreau să spun este următorul lucru, prin părintele Arsenie Boca nu s-a schimbat viața unui om, s-a schimbat viața a mii de oameni, pentru că misiunea pe care o face părintele Ciprian Negreanu în Hașdeu la Cluj…

Părintele Teologos: Și părintele Ștefan la Arad.

Cristian Filip: De părintele Ștefan nu discut, că el deja era locului ca să zic așa.

Părintele Teologos: Da, am înțeles.

Cristian Filip: Eu vorbesc de această transformare excepțională care s-a petrecut. Încă o dată spun, ceea ce a făcut a dus la transformarea a mii și mii de oameni, pentru că acolo este o  biserică în care eu am fost, am făcut studii și la Cluj Napoca la un moment dat. Și când scăpam de la cursuri sau examene, imediat mergeam la biserică și n-aveam loc să intru în biserică. Deci un sfert de oră, trei preoți împărtășeau oamenii… 15-20 de minute trei preoți împărtășeau. Și puteam să intru și eu în biserică după ce se împărtășeau oamenii și începeau să mai iasă. Deci asta în misiune face într-un campus universitar, unde nu vreau să spun ce se întâmplă!

Pentru contextul generației de duhovnici din care face parte și părintele Ciprian, vedeți și lista duhovnicilor români.

Convertirea surorilor Balaș la ortodoxie

Deci asta este una dintre minuni.  La un moment dat, îl întreb pe bunul și dragul meu prieten, Ion Costin Manoliu, cel care a făcut atâtea scenarii și piese de teatru radiofonic împreună cu domnul Mărgineanu legate de părintele Arsenie Boca, îl întreb „băi, uite avem un eveniment la Sâmbăta, aș vrea să invit și eu niște oameni, pe cine zici? Zice, măi, surorile Balaș, vezi că sunt un caz deosebit, părintele Arsenie Boca le-a adus de la nu știu ce erau, protestante ceva, la ortodoxie. Și atunci o sun pe doamna Maria Balaș cu dorința de a o invita la Sâmbăta la evenimentul nostru, unde în fiecare an în preajma zilei de naștere a părintelui în septembrie, la sfârșit de septembrie, organizăm un pelerinaj și evenimente acolo și-i zic să fie unul dintre invitații serii duhovnicești. Doamna Maria Balaci îmi răspunde și zice „ce să mai caut eu acolo, ce să mai vorbim, nu avem Cărarea Împărăției?” Restul sunt povești, sunt vorbe, ia-o, citește-o și trăiește-o! Practic, ăsta era mesajul. Dar vreau să spun, atâta duhovnicie avea femeia asta fără carte… eu l-am întrebat pe Costin, „măi, știe să vorbească”, zice „știe, stai liniștit, vorbește bine de tot”. Femeia fără carte avea un nivel duhovnicesc de așa natură, încât eu nu am reușit să mă dezlipesc de telefon să vorbesc cu ea 45 de minute. Am închis de rușine, că o țin din timp. Dar la nivelul ăla ajunsese, ca urmare întâlnirii ei providențiale cu părintele Arsenie Boca.

Pentru lectură responsabilă, consultați ediția online Cărarea Împărăției.

O minune cu domnul Dan Lucinescu în sala de operație

Apoi, o minune cu domnul Dan Lucinescu. Domnul Dan Lucinescu era în Suedia, puțină lume știe el, după cei 15 ani de temniță, în șase ani era membru cercetător al Academiei Române ca urmare a unor invenții, nu le pomenesc acuma că nu fac subiectul discuției noastre, dar oricum, excepționale. Ca un om care făcuse 15 ani de temniță, să fii după aia membru cercetător al Academiei Române înseamnă ceva. Și ajunge șef investiții, mă rog, dă drumul la toate hidrocentralele ca urmare a acelei invenții, datorită lui s-au pornit toate hidrocentralele în România, după care ajunge șef al biroului Investiții Nucleare, că tot el a contribuit extrem de mult la pornirea reactorului de la Cernavodă. Nu vreau să spun acuma ce l-a determinat să plece din țară, dar au fost niște presiuni extraordinare, și, de fapt, pot să spun că au fost și două tentative de asasinare asupra lui. 

Și atunci a luat decizia să plece din țară pentru că și-a dat seama că e greu să se pună cu un sistem care încă din vremea aceea era corupt, astăzi nu mai avem ce discuta, și a plecat din țară. Acolo s-a apucat de scris. Și a scris vreo 20 și ceva de cărți în ultima perioadă a vieții lui. Jumătatea stătea acolo și jumătate venea în țară, că nu putea sufletul lui de moldovean cu drag de România, n-avea cum să stea prea mult departe. Acolo stăteam pentru cetățenie și aici venea totuși acasă să-și reîncarce bateriile, să spunem, sufletești. Și la un moment dat are o problemă de sănătate și intră în spital în Suedia să fie operat de colecist, să i se scoată colecistul. Liniștit a intrat în operație, soția lui stătea afară și se uita pe un geam și vedea tot ce se întâmplă în interior. La un moment dat monitorul arată linie continuă, asta înseamnă moarte clinică. Doctorii speriați nu știau, se învârteau pe acolo, ce să facă? Doamna s-a speriat și ea și la un moment dat, pe ecranul monitorului unde era linia continuă, apare o imagine, o figură pe ecran.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Cristian Filip: După care încep din nou așa ușor, ușor liniuțele, sinusoidele alea și își revine la viață. Duc operația la bun sfârșit, doamna se ducea acasă și acasă găsește o poză și cu stupoare remarcă figura care i-a apărut pe ecran. Figura cui era? Evident, a părintelui Arsenie Boca. Asta este o altă poveste.

Pentru alte mărturii despre oamenii duhovnicești apropiați de părintele, citiți Oamenii duhovnicești pe care i-am trăit – p. Crăciun Opre.

Evlavia părintelui Iustin Pârvu la Arsenie Boca

Putem să ne lungim, cum i-am spus și unui mitropolit de la noi, care nu-l îndrăgea foarte tare pe părintele Arsenie Boca și i-am spus „aș putea să vorbesc trei zile și trei nopți despre sfințenia Părintelui Arsenie Boca, dar n-aveți nici dumneavoastră timp, nici eu și poate nici chef și atunci vă spun un singur lucru meu” și el mă întreabă „care” și zic „aș vrea să știți că părintele Iustin Pârvu avea foarte mare evlavie la părintele Arsenie Boca”. Și a tresărit și a zis „chiar știți dumneavoastră?”. „Știu, pentru că mi-a spus-o mie personal părintelui Iustin Pârvu și l-am și filmat”.

Și atunci, pentru că putem vorbi foarte mult despre minuni ale părintelui Arsenie Boca, aș putea să spun una care mă privește pe mine personal. Bine, pot să spun mai multe care mă privesc spre mine personal…

Părintele Teologos: Măcar una.

„Părintele Arsenie ne supraveghează și are grijă de noi”

Cristian Filip: Una vreau vreau să spun, pentru că are legătură cu tatăl meu și este, mă rog, pentru tine foarte emoționantă, m-a marcat foarte mult chestia asta. Tatăl meu n-a vrut să meargă la biserică. Eu mă tot rugam de el, „Hai și tu să te spovedești”… „Lasă-mă pe mine cu popii tăi și cu biserica ta”. Și atunci n-am avut ce să fac ani de zile, decât să mă rog. M-am rugat pentru tata și a venit un moment în care el dintr-un munte de om, l-am găsit direct în stadiul terminal, cu niște tumori pe creier. Și a venit și momentul în care a trebuit să-l internăm, l-am internat la îngrijiri paliative pentru că puteau să aibă grijă de el acolo, sunt recunoscător domnului doctor Pavel Chirilă, pentru că acolo l-am avut. Asistentele spuneau că e cel mai frumos pacient pe care l-au avut ele. a fos Tata a fost foarte cuminte și glumeț, chiar. Nu mai înțelegea el foarte multe cu problemele pe care le avea, dar era perfect lucid.

Și la un moment dat a cedat complet, nu mai putea să vorbească. Timp de vreo săptămână și ceva nu mai vorbea. În prealabil, tatăl meu în ultima perioadă a vieții începuse să treacă în lumea de dincolo, se ducea, se întorcea, se ducea, se întorcea. Și eu fiind singurul din familie care mai îndrăzneam să vorbesc cu el, că restul îl priveau ca pe un muribund…

Părintele Teologos: Și poate ca pe un delirant.

Cristian Filip: Și le era greu sufletește și era cald… Nu, nu, nu, că nu delira deloc, absolut deloc nu delira. Dar eu înțelegeam sensul, deși eram trist, plângeam, îmi dădeam seama că-l pierd, dar am zis cum mă învățase duhovnicul, stai cu el cât mai mult posibil și atunci petreceam cu el mult. Și tata, la un moment dat, îmi zice „tată, mi se tot arată părintele Arsenie Boca.” Eu nu eram foarte surprins, obișnuit cu nenumărate minuni în jurul meu de-a lungul anilor, prin prisma întâlnirilor cu oameni, n-am fost foarte surprins, dar îl întreb și zic „și ce face părintele Arsenie Boca, zice ceva?”. „Nu, tată, ne supraveghează și are grijă de noi!”. Bine, am reținut. Într-o sâmbătă am petrecut mai mult timp cu el, am stat ore întregi de povești, mă rog, și la un moment dat eu, recunosc, aici am fost un pic obraznic, așa. „Și zi, mă, ce face părintele Arsenie?”, deși în mintea mea era că el îl vedea pe părintele Arsenie doar în somn, că așa e mai degrabă.

Părintele Teologos: Da, de obicei sunt.

Cristian Filip: Nu în momentul în care e treaz. Și atunci a fost, spre stupoarea mea îmi zice „nu, tată, uite e aicea lângă noi”. Eu eram acolo pe fotoliu, el era aici pe canapea. Zice „nu, e aici lângă noi!”. Și atunci eu, stupefiat, zic „Și ce face?”, la care el, care nu mai avea memoria scurtă, că era pusă presiunea de tumorile alea și puteai să-i spui de 20 de ori același lucru, repetai și pentru el era noutate. Și de asta m-a surprins și mai tare, că el atunci zice „n-ai înțeles, ne supraveghează și are grijă de noi”.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Pentru hrănirea nădejdii prin rugăciune, urmăriți Puterea rugăciunii – p. Teologos.

„Părintele Arsenie Boca cu adevărat este sfânt!”

Cristian Filip: Și ultima… Asta e subțire. Dar în ultimele zile el nu mai vorbea de o săptămână și eu aveam o invitație să merg într-o comunitate românească undeva în Belgia și aș fi vrut să merg la ei, că simțeam că pot să le dăruiesc ceva. Dar nu-mi venea, că tata era pe picior de plecare și zic, mă, mă duc până la el și o să văd ce se întâmplă. El era cu spatele, că-l întorceam de pe o parte pe alta să nu facă escare și era cu spatele atunci și eu mă apuc să vorbesc cu el și zic „tată, uite aș vrea să plec, sunt niște oameni care mă așteaptă, cărora aș vrea să le dăruiesc ceva” și la un moment dat el zice „mergi liniștit”. Mama, care stătea cu el în cameră, că a stat permanent cu el în spital, se uita la mine, eu mă uitam la ea – uimiți, cum adică după o săptămână, că… Și mergi liniștit. Și eu am mers liniștit, l-am ascultat, adică mi-am luat bilet de avion și am plecat.

Opt zile am lipsit, opt zile. În mod normal e neverosibilă treaba asta. Mă întorc. A, dar altceva voiam să spun. În ziua aia când mi-a zis „mergi liniștit”, l-am întors și am mai vorbit cu el vreo 20 de minute, atâta a putut și după aia am simțit că se stinge așa ușor, ușor, că nu mai poate și eram pe patul de vizavi și-l văd că ar vrea să mai spună ceva și m-am repezit la el. Și atunci el a spus ultimele cuvinte în această viață și aceste ultime cuvinte ale tatălui meu au fost acestea „părintele Arsenie Boca cu adevărat este sfânt!”.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Testamentul lui pentru tine.

Cristian Filip: Da, da, da. Părintele Octavian Blaga mi-a spus că în momentul ăla asta a fost prima interpretare de genul ăsta, m-a emoționat, a zis a fost felul lui de a-ți spune „te iubesc”, adică faptul că apreciază tot ce ai făcut tu în tot intervalul ăsta de timp. Pentru că verbal declarație nu ți-a făcut, dar asta a fost o modalitate a lui de a spune „te iubesc” și „apreciez tot ce ai făcut”

Părintele Teologos: Așa este și cea mai de încredere, adică chiar prin gura tatălui tău.

Despre parcursul oficial al canonizării, vedeți analiza noastră Canonizările Sf. Sinod al BOR – comentarii.

Minuni la tot pasul

Cristian Filip: Altfel, cum spuneam, minuni la tot pasul, la tot pasul!! Sunt oameni care doar strigă, adică știu oameni care, deja se pornise accidentul de mașină, și în momentul ăla au strigat la părintele Arsenie și s-a întâmplat o minune. Ei n-au pățit nimic, mașina n-a pățit nimic, s-au răsturnat, dar au ieșit întregi… Ori i-au dus pe drum de nouă ore, l-au parcurs în trei…

Părintele Teologos: Slavă Domnului.

Cristian Filip: Tot felul de lucruri dintr-astea. O fată, de exemplu, din fundație a mers cu noi în pelerinaj și avea mari, foarte, foarte mari probleme cu soțul ei. Asta poate n-ar trebui să o spun, dar e întâmplare reală, adică e mărturia ei. Și nu știa ce să mai facă cu căsnicia ei și în momentul ăla zice „eu mă duc la Prislop și-l întreb pe părintele și văd ce-mi spune”. Și zice „părinte, ce să fac”… nu știu ce, alcool, jocuri, beție, nu mai țin minte ce, se ducea la femei? nu țin minte ce problemă avea cu bărbatul său. Și zice „m-am rugat la părintele tot drumul până la Prislop, în momentul în care am intrat pe poarta mănăstirii de la Prislop mi-a sărit verigheta din mână”

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu, slavă lui Dumnezeu!

Cristian Filip: A rămas fără. A înțeles și ea ce are de făcut, da.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da, foarte activ, foarte activ sfântul Arsenie și trebuie să știți oameni buni, că fiecare sfânt are ceva deosebit, deci nu care cumva să credem că Sfântul se mulează pe viziunea noastră despre sfințenie! Și iarăși, nu tot ce fac Sfinții este exemplu personal pentru noi sau că biserica trebuie să primească tot ceea ce fac Sfinții. Nu! Adică sfântul Arsenie Boca a fost caterisit pentru câți ani? Pe motive politice, bineînțeles.

Cristian Filip: El n-a fost caterisit. Pur și simplu, el a fost scos de la slujire în ’59 și n-a mai slujit până la sfârșitul vieții, deși el ar fi avut posibilitatea – a scris și Sergiu Ciocîrlan treaba asta – să fie Episcop și totuși a refuzat, n-a vrut să ajungă. De ce? Pentru că treaba lui a fost să-L urmeze pe Dumnezeu. Deci treaba lui a fost urmarea lui Hristos, ceea ce ar trebui să fie treaba fiecăruia dintre noi. Și mai e un aspect, părintele Arsenie Boca avea, dacă putem să spunem așa, măsuri diferite pentru fiecare credincios, pentru că unii îl considerau foarte aspru, unii îl considerau foarte blând. Ce înțelegem noi? Înțelegem că el a avut o dragoste extraordinară și fiecăruia i-a dat după măsura lui și după ceea ce știa el că are nevoie acel om, acel suflet, adică l-a răbdat și pe unul care fuma, l-a răbdat și pe unul care poate bea puțin.

Tot de minuni ține, era un nea… îmi scapă, cu „V” îl cheamă, din Făgăraș. Și-i spune „du-te la serviciu și spune-le să-ți micșoreze salariul”. Nu știu, pare neverosimil! Și ăsta se duce la serviciu și cere să-i micșoreze salariul! Ce credeți că se întâmplă? Pentru ascultarea lui în trei săptămâni i-au făcut salariu mai mare decât îl avea înainte.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Urmăriți și acest material, pentru semne legate de momentul proclamării: Semn minunat la canonizare.

„Un om care se roagă este un om liber”

Cristian Filip: Da și tot felul de lucruri de astea. Deci, era un medic din Vâlcea care s-a dus și a petrecut cu părintele o noapte întreagă. Omul ăla când a ieșit de acolo din chilie a spus așa „e atât de înalt duhovnicește părintele Arsenie Boca și atât de aproape de Dumnezeu încât, dacă un om și dacă n-ar avea picioare și s-ar ruga și ar face ce zice părintele Arsenie Boca, i s-ar pune picioarele la loc”. Deci la nivelul ăsta era. Și mai sunt niște aspecte foarte importante și asta e pentru lume să înțeleagă niște aspecte ale vieții, care sunt importante pentru fiecare dintre noi. De exemplu, în temniță în Făgăraș, în ochii gardienilor el apărea și dispărea, apărea și dispărea. Uneori se uitau pe vizită și îl vedeau în genunchi rugându-se, deschideau ușa și nu-l mai vedeau.

Părintele Teologos: Am auzit și eu.

Cristian Filip: Și ăsta s-a dus la mai marii lui să spună treaba asta, speriat. Au venit ăia, același lucru s-a întâmplat. L-au adus pe cel mai mare și la un moment dat îl întreabă pe părintele, „părinte, ce faci, faci vrăji?” și a zis „nu mă, eu mă rog și un om care se roagă e un om liber”. Dar aici ce fel de rugăciune avem? E o rugăciune cu adevărat trăitoare sau este una mecanică, așa cum o avem mai toți?! Încă un aspect, la un moment dat securiștii i-au dat scopalamină. Asta este o substanță, un drog care intră în conștiința ta și te face să scoți la suprafață ceea ce tu n-ai vrut să le dai lor de bunăvoie.

Părintele Teologos: Adică își taie barierele logice prin care tu te controlezi ca să nu spui.

Cristian Filip: De ce? Securitatea voia să obțină niște mărturii despre spovedaniile legionarilor care se spovedeau la el, care se ascundeau prin Munții Făgărașului. Și știți ce au scos de la el, cu scopalamină? Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.

Părintele Teologos: Serios?

Cristian Filip: Asta a fost!

Părintele Teologos: Slavă lui Domnezeu!

Cristian Filip: Deci asta a reușit să scoată securitatea de la părintele Arsenie Boca sub drog. Deci la nivelul ăla de conștiință și de trăire și relaționare cu Dumnezeu era părintele Arsenie Boca!

Iarăși, puțină lume știe că el nu avea pat în chilie. Părintele Nicolae Streza, Dumnezeu să-l odihnească!, dă mărturie că într-o noapte i-a primit în chilie cu el pe doi tineri, pe părintele Nicolae Streza și pe un frate de-al lui de acolo din Făgăraș și au constatat că n-avea pat în chilie.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Cum a murit sfântul Arsenie?

Pentru aprofundare practică despre rânduiala rugăciunii, consultați Cum se face rugăciunea zilnică în Sfântul Munte?.

Despre moartea părintelui Arsenie Boca. Variante și mărturii

Cristian Filip: Sunt diverse discuții, mărturii. Eu am întrebat pe toți cei pe care am putut să-i întreb. Sunt oameni care spun că a fost schingiuit, sunt oameni care spun că a murit maritir. Preoții cu care am discutat și care au fost la înmormântare au zis că nu e adevărat, a murit de rinichi, ba de inimă, ba de nu-știu-ce. Acuma, unii spun că el ar fi murit pentru că le-a prezis moartea celor doi Ceaușești și că ea ar fi dat ordin. Dacă este așa, dacă este adevărată varianta asta, atunci cred că părintele Arsenie ne-a mai lăsat o mărturie despre ce înseamnă credința profundă și înțelegerea superioară a ortodoxiei, în sensul că el n-a lăsat să se știe treaba asta tocmai datorită neputinței oamenilor, pentru că în momentul în care omul de rând zice „a, nenorocită!” Deci instant ce face, ce vorbeam la început, o judecă pe Elena Ceaușescu și are un gând rău la adresa ei.

Lucrul ăsta se duce în univers si se duce de la ăla la care are vreun gând rău și se întoarce către noi toți, pentru că toți suntem una, suntem una! Adică ar trebui să fim un duh comun unii cu alții. Ori el din dragoste de om n-a lăsat să se întâmple treaba asta. Dacă e adevărat.

Poate să fie adevărată că el într-adevăr a murit de rinichi, a stat mult la Drăgănescu cât a pictat, stătea o zi întreagă fără să bea apă.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Cristian Filip: Nu e bine, sub nicio formă, rinichii au nevoie de apă ca să filtreze după aceea.

…Că inimă. Bunul meu prieten Nicu Moga, fratele părintelui Petru Moga. Și el, Nicu, are peste 70 de ani acuma, din Făgăraș de acolo, a fost apropiat de părintele Arsenie Boca. Și mi-a zis că el s-a întâlnit cu părintele nu cu foarte mult timp înainte, s-a întâlnit la Sinaia, părintele locuia la Sinaia și „bă, era bine, era bine”. Pe de altă parte, din documentele Securității știm că, de la un moment dat încolo, cu puțin timp înainte de a muri, au întrerupt urmărirea lui pe motiv că e bolnav.

Părintele Teologos:  Am înțeles.

Cristian Filip: Deci e plauzibilă și treaba asta. În definitiv, cred că ar fi important pentru noi să știm dacă a fost martir sau nu. De ce? După cum, nu mai știu cine spunea, martirii să zicem așa au mult mai mare trecere la Dumnezeu decât cuvioșii.

Părintele Teologos: Da… Oarecum…

Pentru date de sinteză și repere biografice, vedeți pagina enciclopedică.

Viață de mănăstire într-un mic apartament

Cristian Filip: Și rugăciunile lor sunt ascultate mai repede. Și trăiau în același apartament părintele Arsenie Boca, cu maica Zamfira, cu mama maicii Zamfira și părintele Nicolae Bordașiu cu soția. Părintele Arsenie avea camera lui, maica Zamfira cu mama ei o cameră, și părintele Nicolae Bordașiu… adică unii dintre ei stăteau pe hol chiar, era mic, mic. Și a spus doamna preoteasă că practic acolo era viață de mănăstire, se întâlneau la rugăciune și restul fiecare își făcea pravilele lui. Or, doamna preoteasă a mai spus ceva, „eu mă uitam cu ochi foarte curios de femeie, că totuși aveam semne de întrebare, oare nu cumva…??”. Nici măcar! Și o femeie simpte, și simte, și vede. Nici măcar cel mai mic gest, cel mai mic indiciu că ar putea fi… nu a existat, nu a existat!

Și atunci, toți cei care vin și spun „știi, lasă, că știu eu că a fost căsătorit cu… sau a făcut…”

Părintele Arsenie Boca la un moment dat era la Drăgănescu și două femei merg acolo la dânsul. El era în biserică, picta și cele două erau afară și una dintre ele se gândește „ce frumos e părintele! Oare n-o fi fost și el cu…” Iese părintele afară după câteva minute și se uită la ele și zice „mă, eu sunt așa cum m-a făcut maica mea!”

Părintele Teologos: Mare sfînt, mare sfînt!

Pentru profilul său de „pictor de suflete”, recomandăm acest documentar Arsenie Boca, pictorul de suflete.

Regenerarea neamului românesc

Cristian Filip: Da, da! Și acum aș încheia cu o chestiune legată de familie, pentru că vorbeam mai devreme de familie. Totuși, în 1943, părintele a ținut o conferință la Făgăraș, care era legată de regenerarea neamului românesc. Și noi cred că vom face anul ăsta un eveniment, care așa se va numi „Regenera familiei și a neamului românesc”, plecând de la gândul părintelui Arsenie Boca, în conferința lui de la Făgăraș din ’43. El a prevăzut de atunci, adică e de o actualitate fantastică! Și el a spus că neamul se regenerează prin regenerarea familiei, plecând de la două aspecte foarte importante încă de dinainte de a se naște. A zis așa, primul lucru important este curăția soților după zămislirea pruncilor, de ceea ce el a beneficiat, că taică-su a plecat în America și mama lui l-a crescut bine-mersi. Și al doilea lucru, ca părinții în momentul în care știu că au zămislit un copil, să-l închine lui Dumnezeu sau Maicii Domnului. Ceea ce iarăși la el s-a întâmplat, pentru că mama lui, Creștina nu Cristina cum e știută, Creștina s-a numit, s-a dus acasă și în fața icoanei Maicii Domnului l-a închinat în fiecare noapte Maicii Domnului. A zis „dă-mi un copil pe care să-l închin lui Dumnezeu!”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Pentru un cadru practic despre cămin și rugăciune, urmăriți și dialogul Veșnicie, Rugăciune, Familie.

Părintele Antim David s-a născut datorită părintelui Arsenie Boca

Cristian Filip: Ori, nu e singurul de care știu lucrul ăsta. Cel care mi-a devenit peste ani duhovnic, părintele Antim David de la schitul Măgureanu a fost născut datorită Părintelui Arsenie Boca. Asta-i o altă minume! În sensul că mama lui rămâne însărcinată a șasea oară și o doctoriță care era prietenă cu ea îi spune „dacă o să naști, o să mori; e o problemă foarte gravă de sănătate și mai bine te duci și faci avort” Pe vremea aceea avorturile erau interzise, însă ca și caz medical era acceptat și atunci ar fi putut face. Femeia neîmpăcată n-ar fi vrut, soțul punea presiune pe ea, du-te și fă avort că mă lași singur cu cinci copii, adică interesat de el, de fapt.

Părintele Teologos: da, da, da, săracul!

Cristian Filip: Și ea tot neîmpăcată și atunci Dumnezeu lucrează și-i spune o maică, parcă, de prin Moldova „du-te și tu până la Drăgănescu la părintele Arsenie Boca” Femeia face vreo două zile până la Drăgănescu, ajunge, părintele avea votul tăcerii, era pe schelă, lucra cu spatele la oameni, erau ceva oameni în biserică și el la un moment dat zice: Elena! Și ea, deci Elena sunt destule, în mintea ei. După care părintele: Elena de la Iași! Și atunci așa, timidă, face un pas către față, zice „Da, părinte” și părintele „Du-te acasă, să nu mai asculți glasul diavolului!”

Și a înțeles, s-a întors acasă, clar i-a fost să nu mai aibă gândul ăsta al avortul nici dacă insistă cine o vrea să insiste. Și apoi icoana Maicii Domnului. În fiecare seară se ruga la icoana Maicii Domnului și zicea să-i dea un copil pe care să I-l închine lui Dumnezeu. Și acest copil s-a născut, s-a numit inițial Constantin, l-a închinat lui Dumnezeu, el a devenit călugăr pe la 16 ani și a fost în preajma marilor călugări pe care anul ăsta îi avem canonizați, adică părintele Cleopa și Paisie, și mama lui a trăit până pe la 90 de ani.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Cristian Filip: Iar el a ajuns un călugăr deosebit și, mă rog, a fost chiar și consilier al Patriarhului Teoctist.

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Deci, după cum vedem, oameni buni, Sfântul Arsenie Boca este un sfînt foarte mare, după cum vedem nu-i înțelegem pe sfinți, ei sunt minunați și din cauza asta trebuie să ne aplecăm cu evlavie în fața lor și trebuie să avem credință, fraților, nu trebuie să încercăm să cuprindem toate cu mintea noastră și să credem că știm noi pe toate. Hai să fim puțin smeriți și hai să ne rugăm la sfinți! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Consultați și acest material despre sfinți, minuni și discernerea voii lui Dumnezeu: Sfinții, minunile și voia lui Dumnezeu – p. Teologos.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!