Întrebări și răspunsuri despre: apocalipsă, voia Domnului, trup și viață duhovnicească…
2 februarie 2025
Cum ne închinăm afectează toate celelalte – Michael Knowles & Jonathan Pageau
3 februarie 2025
Urmăriți un material foarte captivant și extensiv în care Danion Vasile ne povestește o mulțime de întâmplări și minuni cu Sfinții Închisorilor.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Introducere
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Dragii noștri, suntem iarăși cu Danion Vasile, cu care aș dori enorm să vorbesc despre un subiect care-mi este foarte drag mie și nu numai că-mi este foarte drag mie, este și o mare durere pentru mine. De ce? Pentru că vorbim, de fapt, despre cel mai mare tezaur al României contemporane, care tezaur este ignorat, renegat, trecut cu vederea. Este vorba despre Sfinții Români Contemporani, cu nucleul bineînțeles Sfinții Români din Închisori. Știți că Danion a făcut conferințe pe tema asta, cunoaște și nu numai atât, chiar la Iași la un moment dat a fost …
Danion Vasile: De mai multe ori a izvorât mir.
Părintele Teologos: Exact, a izvorât mir din moaștele pe care el le avea și, ca să nu mă mai lungesc, că știu că nu vă plac introducerile foarte lungi, îl las pe el efectiv să vorbească ce vrea el. Și dacă se va opri, nu vă faceți probleme că îl întreb eu mai departe.
Minunea de la Iași, Sfintele Moaște au izvorât mir
Danion Vasile: O să încep chiar cu minunea de la Iași, pentru că a fost un moment care i-a ajutat pe mulți să înțeleagă sfințenia celor din închisori. Mai precis, în schitul Prodromu e un părinte, care a fost la Iași când au izvorât mir prima oară. Înainte să izvorască mir, se umpluse o sală de conferințe de mireasmă și el, tânăr fiind, a scris pe un bilețel: “Mireasmă, înfloritoare mireasmă”. N-am putut să citesc biletul respectiv, dar în clipa în care a dezvelit moaștele, am înțeles de ce trimisese biletul respectiv. Pentru că Dumnezeu a vrut să ne arate că Moaștele Sfinților vorbesc. Apoi, ani de a rândul, părintele Iustin îmi spunea: “O să mergeți voi la Iași și o să vorbiți la conferința de pe 19 martie, ziua pomenirii lui Virgil Maxim… dar o să vorbească Sfinții mai mult decât voi!”.
Și lucrul acesta s-a întâmplat și moaștele au izvorât mir și mulți au văzut cu ochii lor această minune. Un părinte de la Petru Vodă venise într-un an ca să vadă ce șmecherie facem noi, cum păcălim oamenii. Dar eu credeam că e prietenul meu, nu mi-am dat seama că vine să mă prindă cu șmecheria. Și stătea lipit de masa pe care au izvorât Sfintele Moaște după ce s-au închinat oamenii și la un moment dat a sărit mirul așa din raclă, ca un izbuc. Eu n-am văzut asta, că mă uitam la el, dar vedeam că face așa cu ochii și l-am întrebat la masă: “Părinte, dar ce făceai așa de parcă ai fi văzut un înger?” și mi-a zis: „Băi, voiam să văd furtunașul pe care l-ați pus voi să amăgiți oamenii” și când a văzut mirul sărind din raclă, a rămas uimit.
Minunile nu se întâmplă pe bandă rulantă
Mirul nu doar că a sărit din raclă, nu, e o chestie spectaculoasă. Eu chiar le spuneam oamenilor la ultimele conferințe: “Cine a venit să vadă minunea asta, să plece acasă, că minunile nu se întâmplă pe bandă rulantă!”. Și în ultimii doi sau trei ani nici n-au mai izvorât mir sfinții și mă întrebam de ce. Zic: ”Oare și-au făcut lucrarea?”. Și când s-a anunțat canonizarea, m-am gândit: “Da, și-au făcut lucrarea!”. Pentru că și la Vatopedu am cunoscut, e un părinte de câteva luni acolo, care mi-a zis: “Nu știam ce-i cu Sfinții Închisorilor, am văzut un afiș despre Sfinții din închisorile comuniste, m-am dus acolo…” și s-a apropiat de ei și apoi ani de zile, ca monah, a stat la Aiud. Adică: “Am văzut cu ochii mei că au izvorât moaștele mir și lucrul ăsta mi-a schimbat viața”.
Sfântul Ilie Lăcătușu
Ei bine, conferințele de la Iași și celelalte conferințe pe care le-am ținut, au făcut parte din campania “Din temniță spre sinaxare” pe care am ținut-o cu binecuvântarea părintelui Iustin și a Preasfințitul Iustinian Chira, care a dat și binecuvântarea filmată, tocmai pentru că unii ziceau: “De ce vă luptați să fie canonizați Sfinții, când episcopii nu vor asta?”. Ba chiar știu cazul unui ierarh, care intrând în Antim (mănăstirea), a auzit că un părinte strângea mărturii pentru canonizarea părintelui Sofian și ierarhul respectiv a zis: “În veci n-o să fie canonizat părintele Sofian!”. Adică, există și ierarhi care au avut rețineri față de aceste canonizări, una din cele mai mari fiind legate de dezgroparea moaștelor părintelui Ilie Lăcătușu.
Ar fi fost normal ca după ce părintele Ilie Lăcătușu a fost dezgropat întreg, neputrezit – profețind el în anul 1983 că: “Dacă peste 15 ani va muri soția mea, s-o puneți lângă mine” și peste 15 ani a murit soția lui și punând-o lângă el l-au găsit întreg și neputrezit – era normal ca toți creștinii iubitori de Hristos și de sfinți să vină la cimitirul din Giulești, să se roage la moaștele părintelui Ilie Lăcătușu. Din păcate, n-au făcut asta decât o minoritate dintre creștini, o minoritate dintre preoți, o minoritate dintre călugări, dar care au avut și parte de binecuvântarea Sfântului, acum fiind oficial. Eu spuneam și înainte, dar acum se poate spune și mai clar.
Mărturii ale minunilor făcute de Sfântul Ilie Lăcătușu
Au fost oameni care au fost chemați în chip minunat la moaștele lui prin vis. La conferința de la Iași, într-un an vine o femeie și-mi spune: “Știți, pe mine m-a chemat părintele Ilie în vis, mi-a zis cum să iau trenul până în Gara de Nord, cum să iau tramvaiul, cum să cobor la cimitir, lângă cimitir era o macara și în funcție de macaraua aia mi-a arătat unde-i mormântul lui și așa m-am închinat la moaștele lui, mergând pe drumul din vis”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumenzeu!
Danion Vasile: A venit părintele Ion Ilarion de la Rarău. Când s-a închinat la moaște, a văzut nu doar că trupul era moale, ci l-a văzut mișcându-și capul. Adică dați-vă seama, un mort…
Părintele Teologos: Își mișca capul…
Danion Vasile: …își mișcă capul și părintele Ion Ilarion care îmi zice în mărturia înregistrată: “Am simțit că părintele Ilie vrea să-mi vorbească”, dar s-a smerit să nu vadă ceilalți cum părintele vorbește cu el și a ieșit de acolo.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumenzeu!
Danion Vasile: Dar mărturia e clară! Eu vă mărturisesc că am început să vorbesc și să scriu despre părintele Ilie după ce m-am dus la el. În clipa în care am aflat că s-au dezgropat moaștele, m-am dus când era capela închisă și m-am rugat: ”Dacă ești sfânt, să se deschidă poarta singură și să mă rog ție!”. Eu chiar credeam c-o să se deschidă, dar erau gânduri tinerești, aberații chiar. Nu s-a deschis poarta!
Sfântul a deschis ochii
Când am venit data următoare, când era deschis și stăteau oamenii la coadă la închinare, am intrat cu un prieten și pe mine mă interesa dacă părintele are ochii deschiși sau nu, pentru că mă gândeam că pupilele se strică primele, putrezesc primele. Și când am intrat, primul lucru, m-am uitat la pupile. Ochii erau clar închiși, n-am putut să văd nimic. Am pus capul pe pieptul lui și am zis: “Părinte, dacă vrei să scriu despre tine, dacă vrei să vorbesc despre tine, ajută-mă, dă-mi un semn că eu n-am curaj”. Știam că a fost în Mișcarea Legionară și că a vorbi despre sfințenia lui ridica multe semnele de întrebare și am zis: “Părinte, dă-mi un semn!”. Și când am ridicat capul, părintele avea ochii clar deschiși și i-am spus și celui de lângă mine: “A deschis ochii!”. Nu-mi venea să cred, parcă vedeam un film!
Și am scris un text pe care l-a semnat prietenul meu, că eu n-am vrut să zică toți: ”Danion e nebun, vede mortul cum deschide ochii”. Prietenul a acceptat să-l semneze și după asta au apărut multe mărturii ale oamenilor care l-au văzut și cu ochii închiși și cu ochii deschiși. M-am dus la părintele Iustin, la Petru Vodă și părintele Iustin a dat cuvântul clar să i se picteze icoane, să i se facă acatist, să fie cinstit și să meargă lumea la el. Și de la părintele Iustin, care s-a bucurat foarte mult pentru că-i fusese coleg în perioada de detenție și care l-a și pictat pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Petru Vodă, s-a extins cultul părintelui Ilie Lăcătușu în toată țara.
Dumnezeu nu-și părăsește Biserica
Preasfințitul Damaschin Dorneanu spunea, cu ceva vreme în urmă, în prefața unei cărți, că degeaba vor fi canonizați dacă noi nu le urmăm pilda.
Părintele Teologos: Evident!
Danion Vasile: Adică, eu cred că Dumnezeu a făcut o mare Minune prin această canonizare. Pe site-urile de știri ortodoxe, apar tot felul de grozăvii, lucruri rele, olimpiada, tot felul nenorociri care se întâmplă și mi se părea că nu e nimic așa clar care să contrabalanseze tona de atacuri împotriva Bisericii. Vă mărturisesc că, aflând această primă listă de canonizări, pentru că vor urma și altele, mi-am dat seama că Dumnezeu nu-și părăsește Biserica.
Părintele Teologos: Evident!
Danion Vasile: Adică, nouă ni se pare că suntem singuri, că nu mai putem rezista. Părintele Arsenie Papacioc avea un cuvânt: ”Și când suntem singuri, suntem prea mulți!” și-l zicea și în varianta: “Și când sunt singur, suntem prea mulți pentru că Dumnezeu e cu mine!”.
Părintele Teologos: Da! Care-s Trei Dumnezei!
Sfinții Închisorilor, prin canonizarea lor, vor înmulți ajutorul dat Bisericii
Danion Vasile: Ori ideea e că Sfinții Închisorilor, prin canonizarea lor, vor înmulți ajutorul dat Bisericii. Ani de zile mergând la conferințe cu icoanele lor, cu moaștele lor, eram întrebat de ce-i cinstesc ca Sfinți, de ce cred că sunt Sfinți. Bine, făceam asta, repet, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, nimic de capul meu. Am vorbit despre sfințenia părintelui Ilarion Felea acum 24 de ani în biserica în care a slujit, în Arad, și pe vremea aia puțini știau de acest martir de la Aiud. Și spuneau că: “A trebui să vii tu de la București să ne vorbești nouă de părintele nostru!”. Ori Dumnezeu a rânduit să se întâmple tot felul de minuni prin care oamenii să înțeleagă cât de vii sunt Sfinții Închisorilor.
Chiar părintele Pimen de la Lacu povestea despre o femeie care a avut o icoană cu Sfinții Închisorilor, dar s-a gândit că are prea multe icoane în casă și s-o ducă undeva la țară, a băgat-o într-o plasă. Câteva zile icoana a stat acolo până când, în noaptea dinaintea plecării, femeia i-a visat pe Sfinți și Sfinții au zis: “Pune-ne pe perete, pune-ne pe perete!”. Și noaptea, femeia s-a sculat, a bătut un cui și a pus icoana pe perete. De ce? Pentru că Sfinții voiau să fie cinstiți! Femeia aceea avea în casa ei moaște de la Sfinții Închisorilor…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumenzeu!
Danion Vasile: …și cu toate astea nu pusese icoana pe perete. Adică, toți care-i iubim cât de cât pe Sfinți trebuie să iubim cât mai mult.
După ce a fost îngropat părintele Constantin Sârbu, am avut o conferință, o lansare de carte la București și mulți erau triști pentru că fusese reîngropat un sfânt și le-am zis celor de acolo: “Dacă noi i-am iubi cu adevărat pe Sfinții Închisorilor, dacă noi am crede cu adevărat în sfințenia lor și am vrea să urmăm pilda lor, Dumnezeu poate să facă minuni și cât de curând să fie canonizați și el și părintele Lăcătușu!”, dar vă mărturisesc că nu-mi trecea prin cap că se va întâmpla atât de repede lucrul acesta. De ce? Pentru că, canonizarea populară este foarte importantă înainte de canonizarea oficială.
Părintele Teologos: Evident!
Mucenicii trebuie să fie fiii Bisericii Ortodoxe
Danion Vasile: Mulți mă întrebau de ce zic Sfântul Ilie Lăcătușu, Sfântul Sofian Boghiu, Sfântul Daniil Sandu Tudor, înainte să-i recunoască Biserica oficial ca sfinți. Sfântul Atanasie din Paros a răspuns la această problemă similară legată de cinstirea Sfinților Mucenici Greci uciși de turci, pentru că poporul îi cinstea ca Sfinți din ceasul morții lor. Murea acum Gheorghe? Imediat poporul avea un canon de rugăciune către noul mucenic și doar punea numele Gheorghe. Murea acum Alexandru? Poporul îi cinstea pe mucenici din ceasul morții lor, nu trebuia să aștepte nu știu câtă vreme, nu știu ce recunoaștere. Și explica Sfântul Atanasie din Paros că mucenicii nu au nevoie de recunoașterea Marii Biserici din Constantinopol, ei fiind sfinți prin mucenicia lor, prin moartea lor.
Mucenicii n-au nevoie de Sfinte Moaște, n-au nevoie să facă minuni, au nevoie de un singur criteriu pentru a fi cinstiți ca Sfinți: să fie în Biserică, să fie fiii Bisericii Ortodoxe. Toți mucenicii care mor mărturisindu-L pe Hristos fiind ortodocși, sunt Sfinți. Și cei care nu sunt în Biserică, după cum ne învață sinodul din Cartagina, martirii ereticilor nu sunt martiri! Ba chiar Sfântul Ciprian al Cartaginei scria: “Martirii ereticilor nu numai că n-au primit mucenicia pentru Hristos, ci au primit pedeapsă pentru că stau departe de Biserică” referindu-se la ereticii care nu voiau să primească credința ortodoxă și să moară cu adevărat pentru Hristos. Ori toată ceata de noi mucenici și mărturisitori ortodocși care au murit în temnițele comuniste sau ieșind din închisori l-au mărturisit pe Hristos, pot fi cinstiți ca Sfinți.
Nu sunt importanți doar mucenicii, ci și mărturisitorii
O întrebare simplă pentru cei care ne urmăresc: cum a murit Sfânta Mare Muceniță Tecla? Și majoritatea vor spune: “A, marea muceniță a murit de moarte mucenicească”. Citiți Viața Sfintei Mari Mucenițe Tecla să vedeți că a mai trăit ani de zile după ce fusese chinuită pentru Hristos și la bătrânețe a murit și biserica o cinstește ca mare muceniță pentru suferințele sale – i s-a smuls pielea, a fost jupuită, chinuită în fel și chip, suferințe pe care le răbdase cu multă vreme înainte. De aceea, în Biserica Ortodoxă nu sunt importanți doar mucenicii, ci și mărturisitorii. Noi astăzi am spune că Sfânta Tecla a fost mărturisitoare, dar a primit numele de mare muceniță tocmai datorită mulțimii chinurilor răbdate.
Cei care au ieșit din închisori și L-au mărturisit pe Hristos până la sfârșitul vieții lor, cum ar fi: Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ioan Ianolide, Virgil Maxim și alții, chiar dacă n-au fost mucenici, pot fi cinstiți ca mărturisitori. Acuma a fost canonizat, trecut pe lista de canonizări, Părintele Gherasim Iscu și toată România îl va cinsti oficial în biserici pe Sfântul Gherasim Iscu, pe care iubitorii Sfinților Închisorilor îl cinsteau de ani de zile ca sfânt.
Părintele Teologos: Iată!
Vor fi canonizați și ceilalți, la vremea rânduită de Dumnezeu
Danion Vasile: Când e canonizat părintele Gherasim, oamenii înțeleg că după același criterii poate fi canonizat fratele lui de suferință, de pătimire, Valeriu Gafencu. Adică unii întreabă: “De ce au fost canonizați doar preoții? Oare nu mai sunt sfinți?”. Nu! O să fie canonizați și ceilalți, la vremea rânduită de Dumnezeu, numai că pentru preoți a fost cel mai simplu de cercetat ortodoxia credinței. Erau fii ai bisericii, slujitori ai Sfântului Altar, au murit, gata! E cel mai ușor de canonizat! La mireni trebuie cercetată ortodoxia credinței, dar va veni și vremea canonizării lor. Așa cum spunea Octavian Anastasescu, un apropiat al lui Valeriu Gafencu: “Eu l-am canonizat pe Valeriu în inima mea! Sinodul poate să aștepte cât vrea, eu l-am canonizat deja!”. Spunea asta pentru că fusese martor al minunilor lui Valeriu Gafencu.
Mărturie a minunilor lui Valeriu Gafencu
Și o să vă spun o minune care pe mine m-a impresionat în mod deosebit și mi s-a părut dătătoare de nădejde, pentru că am citit multe sinaxare, multe vieți de mucenici, dar mărturia aceasta mi s-a părut cu adevărat ieșită din comun. Securitatea voia să bage și la Târgul Ocna reeducarea din Suceava. Din Suceava a fost dusă la Pitești pentru că Suceava a fost laboratorul pentru Pitești și voiau să ducă Piteștiul în Târgu Ocna. Și Octavian a aflat că în ziua următoare urma să intre la bătăi, la reeducare. Și s-a dus speriat la Valeriu Gafencu și i-a zis: “Valeriu, eu mâine intru la reeducare!” și Valeriu i-a zis: “Nu, tu mâine vei fi liber!”.
Octavian Anastasescu este cel care în noaptea de Paști, după ce Gafencu îi tot spune să-i povestească cum coborau oamenii de pe dealuri cu lumânări în procesiune, se uită Valeriu din pat în ochii lui Octavian Anastasescu, îi spune lui Octavian să se uite pe geam și Valeriu Gafencu din pat, vede și povestește ce vedea Octavian uitându-se pe geam. Adică, vă dați seama, din punct de vedere fizic, oricine se uită la mine nu poate să vadă la ce mă uit eu acuma și să povestească ce văd eu acuma. Dar Valeriu Gafencu, din pat văzuse asta și făcuse și alte minuni și harismele erau clare pentru Octavian și, cu toate astea, Octavian s-a îndoit. A crezut că delirează Valeriu Gafencu din pricina escarelor, a rănilor de pe trup pe care le avea, a crezut că spune lucruri aiurea.
“Valeriu, eu mâine o să intru în reeducare!”. Și Valeriu i-a zis iară: “Nu, tu mâine o să fii eliberat!”. Și s-a dus, nu mai știu la care, ori la Ianolide ori la Virgil Maxim, nu mai țin minte, și i-a zis:
– Măi, uite ce prostie îmi zice Valeriu!
Și acela i-a zis:
– Dacă așa ți-a zis Valeriu, așa o să fie!
– Păi, eu mâine intru în reeducare!
– Măi, tu n-auzi? Dacă așa ți-a zis, așa o să fie!
Și a doua zi: “Octavian Anastasescu, ești liber!”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Aiudul și Târgu Ocna au mai multe Sfinte Moaște decât toate mănăstirile românești din țară
Danion Vasile: Minunea urmează! Valeriu Gafencu a fost un mare dascăl al Rugăciunii lui Iisus. Târgu Ocna a fost un focar de practică a rugăciunii și zicea Părintele Iustin Pârvu că Aiudul și Târgu Ocna au mai multe Sfinte Moaște ca toate mănăstirile românești din țară. Era fabrică de sfințenie, fabrică de înduhovnicire acolo. Și Valeriu Gafencu îi învăța pe deținuți să zică Rugăciunea lui Iisus pe ritmul bătăilor inimii și la fiecare bătaie a inimii să zică un cuvânt al rugăciunii.
Sfinții Părinți învață să fim reticenți, să fim rezervați față de astfel de practici ca să nu cădem în înșelare. Numai acolo, în cuptorul torturilor și al suferințelor, Dumnezeu a lucrat cu pogorământ, în sensul în care un deținut fusese adus ca o mână de carne, zăcea sub pat în urma torturilor, vine în celulă și zăcând acolo, capătă Rugăciunea Inimii prin darul lui Dumnezeu. De-asta Valeriu Gafencu le recomanda deținuților să învețe cât mai ușor folosindu-se de ritmul bătăilor inimii.
Părintele Teologos: Da, și nu aveau metanier, nu puteau să…
Danion Vasile: Tocmai! Nu aveau cum să-și procure, le-ar fi confiscat gardienii. Și într-o zi vine Octavian Anastasescu la Valeriu și spune: “Valeriu, dar eu nu pot să mă rog cum ne zici tu: 24 de ore din 24!”. Fiți atenți, rânduială de rugăciune! “Nu pot să mă rog cum ne zici tu, 24 din 24, eu mă rog cât pot și gata, obosesc, noaptea nu pot să mă rog!”. Și ce a zis Valeriu? “Va veni o zi în viața ta când inima ta va cânta singură Rugăciunea lui Iisus!”. După asta, urmează momentul cu eliberarea. Avea domiciliul obligatoriu în Ploiești, Octavian Anastasescu. Pleacă din oraș fără voia securității, e prins și urmează ancheta la care se întâmplă minunea pe care v-o zic. Mie mi se pare ieșită din comun și de mare folos pentru creștinii care-L vor mărturisi pe Hristos în prigoana care va veni.
Octavian Anastasescu scapă din anchetă cu ajutorul lui Valeriu Gafencu
Începe ancheta și în clipa în care a început ancheta, Octavian Anastasescu s-a văzut într-o sferă de lumină, era înconjurat într-o sferă de lumină, în care era o mireasmă nepământeană, și în acea mireasmă și în acea sferă de lumină îl simțea prezent pe Valeriu. Auzea cum inima lui spunea rugăciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, dar tare, nu așa! “Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” și inima lui a zis rugăciunea toată ancheta, tare, astfel încât Octavian auzea că îl întreba ceva anchetatorul, dar nu știa ce…
Părintele Teologos: Nu înțelegea ce…
Danion Vasile: Nu înțelegea ce, dar auzea și că le răspundea ceva și nu știa ce. Și când se termină ancheta, dispare lumina, dispare mireasma, dispare prezența lui Valeriu și anchetatorul spune: “Dacă ar fi 1.000 de oameni ca dumneata în România, s-ar alege praful de securitate și de Partidul Comunist!”. Deci, dați-vă seama ce cuvinte a putut să zică Octavian în anchetă, de anchetatorul a rămas atât de impresionat.
Octavian Anastasescu are misiunea de a da mărturie despre minunile lui Valeriu Gafencu
Înainte să moară, Octavian îmi spunea: “Știi, eu trăiesc cu conștiința că am o misiune, dar nu-mi dau seama care”. Mie-mi era foarte clar: să dea mărturie despre minunile lui Valeriu, pentru că el nu era legionar. Cei care îi atacă pe Sfinții Închisorilor care au făcut parte din Mișcarea Legionară sau din Frățiile de Cruce, și aici e vorba de majoritatea, nu primesc mărturiile care vin din lumea legionară.
Dar Octavian Anastasescu a fost socialist. Nu numai că n-a fost legionar, dar nici nu-i plăceau legionarii. Așa că mărturia lui despre Valeriu Gafencu e cu atât mai importantă. Și i-am luat interviuri fără știrea lui. Îi spusesem că fac interviu pentru o revistă, nu-i spuneam carte. Nici măcar soției lui nu-i spusese minunile pe care le-a trăit și sunt multe. Când a apărut cartea, a apucat să o lanseze la Ploiești, nici n-a apucat să vină la București că Dumnezeu l-a luat la El. Eu am fost convins că asta era misiunea lui.
Părintele Teologos: Da, da!…
Sfinții Închisorilor au vrut să transmită mai departe mărturia lor
Danion Vasile: Soția lui spunea: “Eu trăgeam cu urechea din bucătărie, mie nu mi-a zis nimic despre minunile pe care le-a trăit”. Nici măcar soției nu îi spusese și m-am gândit: asta e smerenie adevărată! Noi trâmbițăm orice bine pe care-l facem să-l știe toți, dar Sfinții nu se laudă nici cu marile minuni. Octavian spunea: “Uite, eu n-am avut toată viața băiat, acuma te am pe tine la bătrânețe, mi-a dat Dumnezeu fiu”. Și m-am mai dus și cu Ciprian Voicilă și cu Sergiu Ciocârlan și zice: “Uite, am trei băieți acuma!”. Mi-am dat seama de nevoia și de bucuria lui de a transmite mai departe. Sfinții Închisorilor au vrut să transmită mai departe mărturia lor.
Și mai spunea: “Acum aș vrea să văd dosarul de la Securitate. Până acuma n-am vrut, că nu mă interesa cine m-a turnat, dar acum sunt curios ce am spus eu în ancheta aia de l-am impresionat pe anchetator”. Octavian Anastasescu e un mare mărturisitor, a mărturisit despre Valeriu Gafencu și cei care au rețineri față de canonizarea lui Valeriu Gafencu, să cinstească cartea, e gratis pe Internet: “Lângă Valeriu Gafencu” de Octavian Anastasescu și o să vadă mărturii de sfințenie!
“Pregătiți-vă să ne luați locul pe cruce!”
L-am întrebat pe Părintele Iustin Pârvu: ”Părinte Iustin, ce ne facem, că Părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul, cutare a trecut la Domnul, o să treceți și dumneavoastră, ce ne facem?” Și părintele mi-a zis un cuvânt ca o apoftegmă de Pateric: “Pregătiți-vă să ne luați locul pe cruce!”. Or, Părintele Iustin a zis că vor veni vremuri de încercare a credinței. Nu vreau să se sperie nimeni, dar și Ioan Ianolide și alți Sfinți ai Închisorilor au spus că vor veni vremuri de încercare foarte grele.
De altfel, părintele Serafim Rose a făcut cunoscut în America un cuvânt al unui stareț din Manciuria, Ignatie din Harbin, zis și Ignatie cel orb, care a zis “Azi în Rusia, mâine în America!”. Și acest Sfânt profețea la începutul secolului XX că dictatura roșie din Rusia se va extinde în alt mod până pe pământul american și vedem acuma ce se întâmplă, că asistăm la o nouă formă de teroare, în care dacă spui că homosexualitatea este păcat, poți să intri la închisoare, să ți se ia copiii și alte forme de prigoană.
“Lumea întreagă se va transforma într-o mare închisoare digitală, în care cu ajutorul tehnologiei, oamenii vor fi controlați.”
Părintele Teologos: Și numai pentru o postare pe Facebook poți să intri la închisoare.
Danion Vasile: Exact! E absurd! Acum 20 de ani părea o utopie, dar acum profețiile scrise de Ioan Ianolide, deținutul profet, legate de venirea unei noi dictaturi, sunt cât se poate de reale. Trebuie să se știe că Sfinții Închisorilor, au profețit căderea comunismului. Și în Rusia și în România au fost Sfinți care au zis că va pica comunismul, că va veni o perioadă de înflorire a credinței, că bisericile vor fi reconstruite, mănăstirile se vor popula, după care va veni o nouă prigoană. Ei bine, cred că Sfinții Închisorilor sunt cea mai clară pildă pentru cei care vor să reziste în vremuri de prigoană, mai ales că Părintele Iustin Pârvu spunea că: “N-o să vă mai bage în lagăre și închisori ca pe noi”, ci lumea întreagă se va transforma într-o mare închisoare digitală, în care cu ajutorul tehnologiei, oamenii vor fi controlați.
Părintele Teologos: Și în care toți o să fie la arătare fericiți, dar de fapt o să fie chinuiți pe dinăuntru.
Danion Vasile: Tocmai! Și soluția este rezistența prin rugăciune. Eu cred că…
Trebuie unitate cu Dumnezeu și unitate și între membrii Bisericii
Părintele Teologos: Iartă-mă, și prin unitate! Trebuie să fie unitate între noi. Că dacă nu este unitate, omului îi este foarte dificil să reziste. Trebuie unitate cu Dumnezeu și unitate și între membrii Bisericii.
Danion Vasile: Cine-și imaginează că rezistă doar prin credința lui în Dumnezeu, fără a fi legat de frații lui, greșește! Asta i-a ținut pe Sfinții Închisorilor, s-au sprijinit unul pe altul și de-asta diavolul a înțeles că făcându-l pe un frate să-și lovească fratele care l-a apropiat de Hristos, îl va nimici mult mai ușor. E foarte importantă această unitate și predania aceasta a Rugăciunii lui Iisus, care a existat în temnițele comuniste, această predanie trebuie continuată și în zilele noastre, în noua formă de dictatură pe care o trăim.
Aș spune o întâmplare pe care am trăit-o în temnița Aiudului, pentru că pe mine m-a ajutat să înțeleg un lucru. Fusesem chemat să țin o conferință cu părintele Serafim de la Cășiel și când am ieșit, ne zice un gardian sau părintele însoțitor: “Uite, aici sunt scările pe care a căzut Sfântul Daniel Sandu Tudor înainte să moară”, acesta murind ca urmare a bătăilor primite. Și eu când am auzit că sunt scări sfințite de sânge mucenicesc, am vrut să rămân ultimul ca să nu vadă toți când sărut niște trepte, să râdă de mine. Și am sărutat treptele și de asta, când am intrat în singura celulă care se păstrase din Zarca… acuma se renovează, nu se mai păstrează nimic din ce a fost înainte. Adică, evreii știu să-și facă lagărele muzee, știu să-și promoveze istoria, trecutul lor, iar noi știm să renovăm tot, să nu rămână nimic.
Mărturie din temnița Aiudului
Deci, atunci era o singură celulă muzeu care amintea de ce a fost. Și când am intrat în celula aceasta, toți ieșiseră, gardienii, preotul și mai era doar un om, al cărui tată pătimise în temnițele comuniste, se pare că și la Aiud. Și atunci el a început să citească pe listele de oameni să vadă dacă îl găsește pe tatăl lui, și eu am început să mă rog și am auzit când s-a închis ușa celulei. S-a închis, s-a tras zăvorul și eu am crezut că face o glumă unul din părinții care erau cu noi…
Părintele Teologos: Că vă închiseseră înăuntru…
Danion Vasile: Da! Și i-am spus celuilalt: “Da, e părintele cutare, stai liniștit! Hai să ne rugăm! Dacă tot suntem închiși, Dumnezeu ne-a dat o șansă”. Eu îmi imaginam că, dacă aș fi închis pentru Hristos câteva săptămâni, câteva luni, nu se poate să nu reziști. Eu așa mă gândeam, că dacă-L iubești pe Hristos, o să reziști. Ei, dar văzând cum era acolo, că nu vedeai cerul… erau niște stinghii de lemn care te împiedicau să vezi afară, iar aerul intra prin găurile alea, fiind într-o celulă foarte îngustă, în care abia încăpeau două paturi, mi-am dat seama că nu poți rezista acolo decât prin darul lui Dumnezeu. A fost un șoc pentru mine să-mi dau seama că, de fapt, noi ce citim despre Sfinții Închisorilor și ne imaginăm… nu, nu! Era mult mai dur!
Părintele Teologos: Da!
Danion Vasile: Și atunci am zis celuilalt: “Hai să facem Acatistul Sfinților Închisorilor!”. Am început să facem acatistul și la un moment-dat, când am bătut în ușă, un gardian de pe hol a strigat: “Nesimțiților, noi avem musafiri în închisoare și voi v-ați apucat să faceți gălăgie?”. Pentru că în toate celelalte celule erau deținuți condamnați, care-și ispășeau pedeapsa, și gardianul nu-și dădea seama că noi băteam ca să ieșim afară. Și iarăși am stat și ne-am rugat. Mi-am dat seama că urmau să realizeze că suntem acolo, n-aveau cum să ne piardă într-o închisoare. Și a fost o șansă să te rogi acolo și mi-am dat seama că dacă-i iubești pe Sfinți, ei te cheamă lângă ei. Vă mărturisesc că pentru mine a fost o șansă să mă pot ruga în celula în care au pătimit ei.
Dacă faci un pas către ei, Sfinții or să facă zece pași către tine!
Nu știu cât sau cum, dar dacă faci un pas către ei, Sfinții or să facă zece pași către tine! I-am cerut Părintelui Iustin Pârvu o cruce să o am la predici, că mă chema să predic uneori la Petru Vodă și mi-a dat chiar crucea sa preoțească. După ce a murit, într-un an, venind la Petru Vodă, mă pregăteam pentru conferința de la Iași și aveam și crucea aia cu mine. Și cum intru la Maica Stareță, vine o maică și zice: “Părintele cutare din Iași cere moaștele care au izvorât mir” și eu tocmai intrasem cu moaștele în chilie. Mă gândeam de unde știe părintele ăla că moaștele au ajuns în Petru Vodă. Și zic: “Ia, dați-i părintelui moaștele până la conferința de marți sau miercuri, dar dați-i și crucea Părintelui Iustin”.
Și m-a sunat părintele imediat după Liturghia de duminică să-mi zică: “Frate, nu sunt nebun, am trăit o minune! Ieșind la slujbă să binecuvântez oamenii, am simțit că nu eu mișcam crucea, ci crucea îmi mișca mâna.” Zice: ”Nu sunt nebun!”, el a ieșit să binecuvânteze și crucea îi mișca mâna. Zice: ”Părintele Iustin e cu mine! Părintele Iustin e viu!”. Și m-am bucurat foarte, foarte tare pentru că a fost chiar la conferința în care, după ce s-au închinat oamenii, a izvorât mir din mai multe racle cu Sfinte Moaște. Eu ce am făcut? În anul acela, am chemat foarte mulți vorbitori tocmai ca să vadă că nu e nicio șmecherie, să vadă cu ochii lor minunea, ca să nu mai conteste, că unii ziceau că ”Cine știe de ce numai la conferințele lui Danion se întâmplă asta?”. Ei, să vadă că nu-i nimic!
A izvorât mir dintr-un craniu de la Târgu Ocna, despre care se crede că ar fi al părintelui Gherasim Iscu, dar mirul nu curgea în jos, mirul urca în sus sfidând legile gravitației!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Moaștele Sfinților Închisorilor izvorăsc mir
Danion Vasile: Mi-a povestit Maica Iustina, care era lângă el, mi-au povestit oamenii care au văzut. Eu vă mărturisesc că atunci când am auzit că iar au izvorât moaștele mir, parcă mă simțeam în Rai. Nici n-am vrut să văd cu ochii mei! Am crezut ce-mi spuneau oamenii care văzuseră, că îi vedeam că se strângeau lângă diferite racle. Să vă explic: eu mă gândeam că o să izvorască mir din racla din care izvorâse ani de zile și mai era încă o raclă care izvora bună mireasmă de când trăia Părintele Iustin.
Așa că, pe-o masă lungă, plină de racle, unde părintele Serafim de la Cășiel a adus și moaște de la Sfânta Ecaterina, Sfinții Apostoli, nu numai de la Sfinții Închisorilor, am zis că oamenii când se închină, să nu simtă mireasma să zică uite ce frumos miros Sfintele Moaște, să simtă doar moaștele despre care știam eu că au izvorât bună mireasmă. Pe acelea le pusesem ultimele, dar din toate a izvorât mir, numai din alea două n-a izvorât, tocmai ca să arate Dumnezeu că toți sunt Sfinți și la urmă a izvorât mir și din racla din care izvorâse ani de zile.
Icoana Sfântului Iustin Pârvu s-a umplut cu mir
Și atunci am spus unui părinte care trăiește pustnic și care fusese duhovnic în Petru Vodă: “Părinte, citește Acatistul Părintelui Iustin!”. Și când a început să citească Acatistul, imediat s-a umplut icoana cu mir și a curs multă vreme mirul, deci nu așa… oamenii ștergeau, iar curgea… Și Părintele Iustin a arătat că e prezent. Și m-am bucurat și am zis: “Părinte, tu nu se putea să nu fii cu noi. Tu ai dat binecuvântare!”. De ce dădea binecuvântare filmată? Pentru că prima oară unii au zis: ”Dar cum să izvorască mir moaștele dacă mitropolitul de acolo, de la Iași, n-a dat binecuvântare?”. Și ani de zile Mitropolia nu dădea binecuvântare pentru aceste conferințe și de asta Părintele Iustin era înregistrat chemând oamenii: “Veniți, popor, la Iași!”.
Și i-am zis: “Părinte, tu acuma dacă ai trecut la drum, nu se poate să nu fii cu noi!”. Și a fost și filmările au circulat pe Internet, chiar fotografiile cu icoana cu mir în fața părintelui, ca să se vadă că părintele este aproape.
Un copil îi vede pe Sfinții Închisorilor
Aș mai spune două lucruri legate de Părintele Iustin, tocmai pentru că el a fost inițiatorul acestei campanii. El a vrut ca în prima icoană a Sfinților Închisorilor să fie pictați: starețul Daniel Sandu Tudor, părintele Ilarion Felea și Valeriu Gafencu. Asta e icoana care a circulat răspândită peste tot și acum câțiva ani, la osuarul de la Aiud, vine un copil cu mama lui, se închină la Sfintele Moaște și copilul îi zice mamei:
– Mami, i-am văzut pe Sfinți, i-am văzut pe Sfinți! Doi mă țineau de mână și al treilea cu barbă era în spate!”.
Și mama îi zice maicii de la osuar:
– Maică, exagerează copilul, are halucinații, nu-l băgați în seamă!
– Ba da, mami, i-am văzut, i-am văzut!”.
Mama nu credea! George îl cheamă pe copil. Până în Cluj a bătut-o pe mama lui la cap că i-a văzut pe Sfinți și atunci mama a intrat pe Internet să caute fotografii cu Sfinții Închisorilor. Și când a găsit icoana cu cei trei Sfinți pictată din inițiativa Părintelui Iustin, a zis: “Mami, ei sunt!”. Cei doi, adică Valeriu Gafencu și cu Sfântul Ilarion Felea îl țineau de mână, iar al treilea, starețul Daniil, era în spate. Ori prin această vedenie, Dumnezeu a arătat că cei pe care Părintele Iustin a vrut să fie canonizați primii: un călugăr, un preot de mir și un mirean, au fost cinstiți și de Dumnezeu ca atare.
Când Părintele Iustin a trecut la Domnul, am rămas fără general
Când Părintele Iustin a trecut la Domnul, eram foarte, foarte trist pentru că simțeam că am rămas fără general. Știți, eu nu pot, un mirean, să duc o luptă pentru canonizarea Sfinților. Nu pot, nu mă pricep, nu am cum. Dar Părintele Iustin era în spate și el spunea: “Faci așa, faci așa…”. Mă sfătuiam cu el și aveam generalul, comandantul. Când Părintele Iustin nu a mai fost, eram foarte trist că nu mai aveam povățuire. Și în chestii simple îi transmit ”Părinte Iustin, rugați-vă pentru mine că am probleme cu stomacul!” și el transmite: ”Nu, tu ai probleme cu ficatul!”. Sau intru în chilia lui și vreau să-i cer o icoană a Maicii Domnului, dar în timpul discuției uit că vreau să-i cer icoana și părintele mă întreabă el:
– Auzi, care icoană a Maicii Domnului o vrei, asta sau asta? Dar eu fiind prins de discuție, uit. Zic:
– Părinte, am atâta icoane, nu mai vreau!
– Măi, omule, asta sau asta?
– Nu vreau părinte!
– Care îți place mai mult?
Și pe urmă am luat-o pe cea care îmi plăcea, a doua, adică prima era cea cu Sfântul Iustin și n-am vrut să o iau chiar pe cea cu Sfântul Iustin Martirul și am luat-o pe a doua. Și când ies din chilie îmi dau seama: “Stai, că eu voiam să-i cer părintelui o icoană. Mi-a fost frică s-o țin în casă, am dat-o la un schit imediat, așa frică mi-a fost.
Și rămăsesem fără povățuitorul care mă ținea de mână! Și mă duc să mă închin, Părintele a izvorât mir după moarte, e mărturia maicilor de la Petru Vodă că a izvorât mir și…
Părintele Teologos: Am înțeles c-a și înflorit busuiocul sau ceva, nu?
Danion Vasile: A înflorit busuiocul, dar nu mai țin minte dacă la înmormântare sau înainte, în fine…
Părintele Teologos: Mă rog, continuă!
”Povestea noastră nu s-a terminat!”
Danion Vasile: …dar de mir știu foarte clar! Și m-am dus la el și i-am zis în seara de dinainte: ”Părinte, povestea noastră s-a terminat!” pentru că fusese o poveste! De când am intrat prima oară în chilia lui mi-a dat o cruce, i-am cerut o cruce s-o port la piept, am trimis-o la Platina, la maica Nina, o pustnică apropiată de părintele Serafim Rose.Dar eram legat de crucea părintelui Iustin și acuma el murea și am zis: ”Părinte, povestea noastră s-a terminat! Eu ce mă fac? Mâine o să fie puhoi de lume, zic, eu nu mă mai pot închina o dată la Sfintele Moaște”. Și părintele – nu auzeam vocea, dar simțeam clar – ”Danion, povestea noastră nu s-a terminat!”, așa cu căldură, cum vorbea Părintele… ”Povestea noastră nu s-a terminat!”.
Și eu îi repetăm ”Ba da, Părinte! Povestea noastră s-a terminat! Eu nu mă mai închin la moaștele tale că nu am cum! O să fie puhoi mâine și eu vreau să fiu atent la slujbă!”. Și Părintele îmi spunea: ”Danion, povestea noastră nu s-a terminat!”. Vă mărturisesc că am intrat în chilie și nu era semnal la Petru Vodă, dar voiam să-mi sun duhovnicul, îmi era frică de înșelare. Voiam să-i zic: ”Părinte, eu cum simt că Părintele îmi zice că nu s-a terminat, când povestea s-a terminat”.
Povestea costumului național
A doua zi dimineață, mergem spre mormânt, eram cu niște prieteni și unul mă întreabă:
– Auzi, tu ai costum național?
– Lasă-mă, mă, eu sunt în doliu după Părintele meu și tu mă întrebi de… numai de costum național nu-mi arde mie acuma!
– Păi nu, că voiam să-ți dau să porți unul… (mi l-a și dat de tot după aia)… voiam să-l porți la înmormântare!
– Bine, hai atunci!
M-am îmbrăcat în costum național și când s-o iau spre clopotniță, unde stătea lumea la coadă pentru mormântul Părintelui Iustin să se închine… unii voiau să stea la slujbă, alții stăteau la moaște, eu voiam să stau la slujbă… exact în clipa aia, în fața mea un jurnalist arată o legitimație, jandarmii se dau la o parte, se deschide poarta dinspre altarul de vară și jurnalistul intră, și eu după el! Și eu mă gândeam: “În câteva secunde o să mă zboare ăștia, că eu n-am ce căuta aicea!…” Și mă cheamă de lângă moaște, de lângă sicriu, mă cheamă ucenicul Părintelui Iustin: ”Vino aici, vino aici!” că avea nevoie de doi sau de patru oameni în costume naționale. Nu știu dacă am fost doi sau patru, știu doar că eu am fost la picioarele Părintelui toată slujba de înmormântare…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
“Părinte, ajută-mă să duc crucea ta!”
Danion Vasile: …și ziceam: ”Părinte, povestea noastră nu s-a terminat! Dar dacă nu s-a terminat, ajută-mă să duc și crucea ta la înmormântare!”. Că dacă nu s-a terminat, dă-mi și semnul ăsta, am fost ca țiganul la care dacă îi dai un deget, îți ia toată mâna, am zis: ”Părinte, știu că nu sunt vrednic…”, că Părintele îmi știa păcatele, ”…dar ajută-mă să-ți duc crucea!”. Se termină slujba, toți se reped să ia moaștele și crucea stătea acolo… nu știu, fracțiuni de secundă, secunde, nu știu cât a durat până am luat-o și mărturisesc că pentru mine a fost Paște pentru că, așa cum zicea Părintele Iustin: ”Pregătiți-vă să-mi luați locul!”, eu am simțit că ei o să ne și țină de mână, nu o să ne lase singuri.
Și de aia, când a izvorât mir din icoana lui m-am bucurat și mai tare pentru că știam că Părintele Iustin și ceilalți Sfinți ai Închisorilor sunt cu noi și încetul cu încetul o să apară în sinaxare și Arsenie Papacioc și starețul Daniil de la Rarău și ceilalți, care încă sunt cinstiți doar de popor. Dar este foarte importantă evlavia populară!
Părintele Teologos: E esențială!
Maica Mihaela a pătimit pentru Hristos
Danion Vasile: Maica Mihaela care a pătimit la Vladimirești și care, lucru foarte important, când Horia Sima a venit în închisoarea din Vladimirești cerându-i: ”Maică, lasă mănăstirea! Vino, că mișcarea legionară e la putere!”, maica a zis: ”Nu, nu! Eu m-am dăruit lui Hristos!”. ”Hai la mișcarea legionară!” din nou… ”Nu, nu! Eu rămân aici pentru Hristos!”. Adică prioritatea maicii Mihaela, care a murit martiră, a fost Hristos! Ea ar fi trebuit să fie cinstită în toată țara pentru pătimirea ei!
Părintele Teologos: Sigur!
Danion Vasile: Și lucrul acesta totuși nu se întâmplă! Dar din darul lui Dumnezeu a fost pictată la o mănăstire Athonită o icoană a ei, pe care trebuia să o duc la o mănăstire în România. Și m-am gândit, hai să duc icoana la mănăstire la Cășiel pentru că acolo, părintele Serafim, la care s-a și spovedit Părintele Iustin înainte să treacă la Domnul, a creat o mănăstire de maici care-i iubesc și îi cinstesc pe Sfinții Închisorilor. Și ducându-mă, m-a pus părintele Serafim să vorbesc seara, la vecernie. Vorbind despre icoana maicii Mihaela, am terminat cuvântul, dar părintele Serafim a zis: ”Mai vorbește!”. Încep a doua predică, termin, părintele: ”Mai vorbește!”. Am ținut a treia predică și la sfârșit a izvorât mir din Sfintele Moaște care fuseseră la maici de mai multe ori.
Adică, nu era prima oară când maicile se închinau, mai ales că ele au o mulțime de moaște de la Sfinții Închisorilor, aduse de părintele Serafim. Dar atunci când am venit cu icoana maicii Mihaela, a venit maica și atunci a izvorât și mir din Sfinții Închisorilor, de ce? Pentru ca maicile de acolo să se convingă! Și mi-a fost și frică să mai iau icoana să o duc unde voiam și am lăsat-o la maici tocmai pentru că au simțit ocrotirea minunată a maicii Mihaela, care a murit martiră la Miercurea Ciuc. Ar fi mare lucru, mare lucru, ca oamenii să caute să afle mai multe despre viața ei, despre pătimirea ei și s-o cinstească precum pe o sfântă, pentru că așa cum zicea Preasfințitul Iustinian Chira, Sinodul nu e ca la catolici să impună o canonizare…
Părintele Teologos: Păi, da…
Danion Vasile: Sinodul doar…
Părintele Teologos: Oficializează…
Danion Vasile: …impune evlavia populară.
Părintele Teologos: Exact!
Părintele Ilie Lăcătușu este viu și face minuni în continuare
Danion Vasile: Pentru că așa, dacă ar impune Sinodul un nume de care poporul n-a auzit, nu s-ar ruga nimeni la el. Și de asta e foarte important examenul pe care poporul român l-a dat din ’89 până în anul Domnului 2024, când au fost atâția ani în care românii au putut să arate dacă îi iubesc sau nu pe Sfinți. Și vă mărturisesc că mergând acum un an sau doi la parastasul Părintelui Lăcătușu, am fost uimit câte versiuni ale Acatistului erau, nici nu știam de ele, eu știam doar două-trei ediții… erau o mulțime de ediții și oamenii citeau Acatistul mărturisind minuni pe care le-au trăit. Era cineva care nu vedea rândurile și o lumină minunată îi lumina rând de rând…
Părintele Teologos: Serios?! Slavă lui Dumnezeu!
Danion Vasile: …cum să citească Acatistul… Tot felul de minuni care au arătat sprijinul Părintelui Ilie Lăcătușu! Mulți comentau că de ce se dau pomelnice acolo. A fost odată o situație: merge un om, era închisă capela și a vrut să bage prin geamul închis, nu era nimeni în capelă, să îndese acatistul și a simțit cum Părintele îi trage acatistul de partea cealaltă, capela fiind goală…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Danion Vasile: Or, Părintele este viu și face minuni în continuare! Pentru cine nu crede, să caute filmările de la dezgroparea moaștelor Părintelui, să vedeți cum îl ridică așa întreg, întreg, ca pe o păpușă, efectiv ușor, bună mireasmă… semnele sfințeniei. Și acum te poți închina! Normal e ca după ce biserica a anunțat canonizarea Părintelui, să se facă demersuri pentru cinstirea lui în Biserică pentru că în cazul Părintelui Lăcătușu, evlavia populară și-a spus cuvântul! Adică, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a primit evlavia populară, a primit sfințenia Părintelui Lăcătușu și acum e normal să fie cinstit în Biserică! De asta e important ca oamenii să se roage cât mai mult la Sfântul Ilie Lăcătușu ca să se ușureze acest proces de cinstire oficială în Biserică. Părintele Iustin Pârvu își dorea aducerea lui la Petru Vodă.
“Târgu Ocna va fi într-o zi loc de pelerinaj!”
Spunea: ”Voi, în București, nu prea-l cinstiți! Dacă-l aduceți aici, vine toată Moldova!” și așa ar fi fost. Or, acum după anunțarea canonizării e normal ca puhoi de oameni să vină la Sfintele Moaște, puhoi de oameni să meargă la Aiud la mulțimea de moaște care sunt acolo, la mulțimea de moaște care sunt la Târgu Ocna! La Târgu Ocna a fost sfințită prima biserică din România, închinată Sfinților noi mucenici și mărturisitori și sunt pictați și au icoane în biserica de acolo înainte de canonizarea lor. Adică, la Târgu Ocna, unde Sfântul Gherasim Iscu, că acuma a fost anunțată canonizarea lui, a zis: ”Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj!”. Deci, dați-vă seama, închisoare comunistă, Târgu Ocna, prigoană și un preot zice că aici va fi loc de pelerinaj! Ce șanse erau să devină Târgu Ocna loc de pelerinaj?!
Partidul Comunist ar fi zis zero barat, 0%! Dar în Târgu Ocna i se arată Maica Domnului lui Valeriu Gafencu și îi spune: ”Biruința va fi a Fiului Meu!”. Maica Domnului l-a întărit pe Valeriu Gafencu, i-a zis: ”Eu sunt iubirea ta, să nu te temi, să nu te îndoiești!”. Maica Domnului a fost cu adevărat iubirea lui Valeriu, a Părintelui Gherasim și a tuturor Sfinților Închisorilor pe care i-a ținut de mână!
“Dumnezeu l-a chemat în chip minunat în Sfântul Munte”
Vreau să povestesc o minune legată de un părinte din muntele Athos, care nu mi-a dat binecuvântarea să-i povestesc numele, dar duhovnicul lui de la Vatopedu mi-a dat binecuvântare să povestesc întâmplarea fără nume și anume: o celulă comunistă, vreme de prigoană în România și începe o discuție legată de Sfântul Munte Athos. Și la un moment-dat cred că doctorul Dabija îi spune acestui actual monah, care pe vremea aia era mirean…
Părintele Teologos: Așa este!
Danion Vasile: ”Tu ești consemnat la Muntele Athos! Tu ești consemnat la Muntele Athos!” în condițiile în care el fusese bolnav, putea să moară în celula respectivă, în închisoare respectivă… acum, ce-i aia ”Consemnat la Muntele Athos”? Vine valul de eliberări, trăia undeva retras și vine scrisoare de la Patriarhia Ecumenică către Biserica Ortodoxă Română să fie trimis acest mirean la Muntele Athos. Pare nebunie ce s-a întâmplat și părintele Ioanichie Bălan îi scrie că trebuie să meargă în Athos călugăr. Deci, în perioada în care preoții, călugării români nu puteau să meargă în pelerinaj în Sfântul Munte, e chemat un mirean să fie călugăr acolo! Și el întreabă: ”Cum să mă duc, călugărit, necălugărit?” și răspunsul a fost: călugărit. A venit Părintele Iustin Pârvu de la Bistrița cu părintele Ioanichie Bălan, unul i-a fost naș, nu mai țin minte care, și celălalt a citit slujba…
Părintele Teologos: Slujba, da!
Danion Vasile: Ori Dumnezeu l-a chemat în chip minunat și trăiește și în ziua de astăzi la Sfântul Munte Athos! Și mulți nu știu despre această minune. Acest călugăr, asemenea lui Octavian Anastasescu, nu trâmbițează despre experiența duhovnicească pe care a avut-o, dar smerenia lui e o dovadă și mai clară a experienței pe care a trăit-o. Noi trebuie să înțelegem că viața, pătimirea și moartea Sfinților Închisorilor au fost rânduite de Dumnezeu în chip minunat! Nu s-a întâmplat nimic că așa au vrut securiștii, că așa au vrut torționarii!
Mărturii despre un Sfânt al Închisorilor, Marin Răducă
Și acuma pot să dau o mărturie despre înmormântarea unui Sfânt al Închisorilor, Marin Răducă, care a murit de Covid și am să spun această minune asumându-mi consecințele. Au trecut ani de zile în care n-am vrut să spun ce s-a întâmplat ca să nu se facă tulburare, dar cred că e momentul să nu ne mai fie teamă. Marin Răducă a pătimit 18 ani în temnițele comuniste, există un interviu pe Doxologia despre pătimirea lui. A fost sporit în Rugăciunea lui Iisus, ucenic al lui Traian Trifan, împreună pătimitor cu alți mari Sfinți ai Închisorilor.
Părintele Teologos: Un om tare sfânt, l-am cunoscut și eu, personal.
Danion Vasile: Marin Răducă a pătimit 18 ani în temnițele comuniste. La 72 de ani era să moară. Ajungând mai apoi la părintele Petru Irimia din Rădășeni, părintele îi spune: “Ție, anii de închisoare, adică 18 ani, o să ți-i dea Dumnezeu în plus” pentru că practic nu trăise. 72 + 18 fac 90, a făcut 90 de ani și a murit, de Covid.
După ce a murit, una din fiicele lui aude cor ceresc, cor îngeresc cântând. Dar ea nu și-a dat seama că e cor îngeresc, a crezut că au pus ceilalți muzică. Deschide ușa camerei: “Cine a pus muzica asta? Cine a pus muzica asta?”… n-auzea nimeni nimic. Iar închide, iar auzea corul îngeresc. Altă fiică a lui, parcă în ziua următoare, a auzit tot așa cor: “De unde vine muzica asta, de unde vine muzica?”. Nu venea de la nimeni, era cor îngeresc. Și în momentul înmormântării, să mă ierte Dumnezeu dacă cumva greșesc, dar vreau să mărturisesc această minune pentru că eu cred că trebuie să nu ne mai fie teamă să-i mărturisim pe Sfinți, și Marin Răducă este un Sfânt al Închisorilor.
Părintele Teologos: Evident!
Înmormântarea lui Marin Răducă. Trupul era cald și moale
Danion Vasile: Ajungem la înmormântare, Marin Răducă era în sicriu. Știți cum era în perioada Covidului, te băga în sac, nu era înmormântarea cu sicriu deschis și eu eram foarte trist că nu puteam să mă închin la Sfintele Moaște. Dar m-am pus acolo, lângă sicriu, am zis că-mi primește rugăciunea chiar dacă nu-i deschis sicriul. Se termină slujba de înmormântare și încep predicile. Starețul unei mănăstiri, nu dau nume ca să nu-i pun pe părinți într-o situație delicată, starețul unei mănăstiri zice: ”Credem nu doar că s-a mântuit, credem că a ajuns în Cetele Sfinților!”. Duhovnicul lui: “Eu i-am fost duhovnic 30 de ani, dar nu știu dacă eu i-am fost duhovnic lui sau el duhovnic mie!”. Erau mărturii despre sfințenia lui Marin Răducă.
În drum spre cimitir erau cioclii de la DSP trimiși să păzească înmormântarea, nu cumva să se întâmple ceva, un părinte cu un cuțitaș mă întreabă: “Ce facem, deschidem?”. Eu nu aveam curajul să deschid un sicriu pentru că aș fi periclitat situația preoților respectivi și nu-mi trecea prin cap așa ceva, să am eu inițiativa. Dar când părintele respectiv a propus, am zis: “Sigur, părinte!”. Când să se termine slujba de înmormântare, Dumnezeu a rânduit și cioclii de la DSP au plecat cu câteva minute înaintea băgării sicriului în mormânt. Un ucenic a lucrat igienic cu bormașina, s-a deschis sicriul, tot era pregătit și trupul lui Marin Răducă era cald și moale.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Danion Vasile: L-am sărutat și eu am crezut că o să se închine toți, dar le era teamă de cei care au luat alte morminte să nu vadă și să nu cheme poliția și atunci au vrut să pună capacul și am zis: “Stați puțin!” și am luat mâna lui Marin Răducă și zic: “Uitați-vă, este viu!” și o mișcam așa. Mi-a spus cineva că a sărutat picioarele și era impresionat de cât de moale era carnea de la picioare. Marin Răducă a arătat că a biruit moartea. Adică, chiar dacă a murit de Covid, în perioada Covid-ului, Dumnezeu a lucrat atunci în acea perioadă de grea încercare, mai abitir decât în alte dăți.
Or, Marin Răducă a arătat că viața Sfinților a fost în mâna lui Dumnezeu. Deci, fix când a făcut cei 18 ani, a fost ziua lui și a murit imediat, după o oră și ceva, parcă. Înțelegeți? Or, prin lucrul acesta a arătat cum îi ține Dumnezeu de mână pe Sfinți.
Trebuie să urmăm exemplul Sfinților Închisorilor
Totuși, durerea Părintelui Iustin Pârvu era că cei care citim cărțile despre ei și mergem la mormintele lor doar citim, doar ne rugăm, doar vorbim despre ei și nu trăim. Adică durerea cea mare a Părintelui Iustin era în primul rând să fie canonizați acești Sfinți ai Închisorilor și a doua era să le urmăm exemplul. Adică, noi degeaba vorbim despre ei, degeaba o să-i avem în biserici, în icoane, dacă noi nu vrem să ne molipsim de nevoința lor.
Sfântul Iustin Popovici, care a pătimit mult din cauza comuniștilor în Serbia, scria în niște pagini de jurnal pe care nu le-am mai tipărit, fiind o traducere foarte proastă, dar m-a impresionat ce am citit la un moment dat: ”Azi-noapte m-am rugat puțin, am făcut 2.000 de mătănii”. Adică, pentru Sfântul Iustin Popovici, 2.000 de mătănii era puțin. Aceasta a fost măsura lui! La un moment dat, într-o mănăstire grecească, cineva avea o fotografie cu Sfântul Iustin Popovici necanonizat încă. S-a rugat cu evlavie și a văzut lumină ieșind din fotografia respectivă și pe părintele ca viu în fotografie. Practic, noi trebuie să înțelegem canonizarea în sensul că ne face nouă bine, că putem să le zicem acatistele, slujbele în biserici și să ne rugăm mai mult, dar noi de acum putem să-i urmăm pe toți Sfinții Închisorilor, pe toți mucenicii și mărturisitorii.
Părintele Teologos: Evident, Sfinții sunt Sfinți.
Minuni cu Sfintele Moaște ale Sfinților Închisorilor în Basarabia
Danion Vasile: Adică, am auzit atâtea minuni care s-au întâmplat cu oameni bolnavi care au fost vindecați. Am fost odată la o mănăstire de maici în Basarabia, la Răciula, Dumnezeu m-a ajutat să trec granița cu cranii și la dus și la întors, și cu alte racle, fără să mă oprească niciodată! Și ajung la mănăstirea aceea, cred că aveam trei sau patru cranii și la sfârșit, după o conferință de vreo două-trei ore, nu mai știu, fiind obosit m-am dus să mă culc și așteptam să vină niște preoți ca să ducă moaștele în altar. Eu atunci am scos craniile din racle și le-am zis maicilor: ”Maicilor, țineți moaștele în mâinile voastre ca să fiți într-o legătură vie cu Sfinții!” și le-am lăsat craniile și m-am dus să mă culc. A doua zi, maicile mi-au spus că izvorâse mir în mâinile lor! Înțelegeți?
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Danion Vasile: Deci, una e când izvorăsc moaștele mir într-o raclă, te poți gândi ”Ce-a fost acolo?” și alta e când ții moaștele în mâna ta și izvorăște mir.
Tot în Basarabia, duhovnicul de la Răciula avea racla din care izvorâse mir, racla aceea de la Iași, care a izvorât mir de mai multe ori și i-a dat-o unei femei care avusese cancer la pântece. Eu am înregistrat-o pe femeie și nu se aude nimic în înregistrare și nici eu n-am înțeles nimic! Știam de la alții că a avut cancer și că s-a vindecat, am rugat-o să-mi povestească și era atât de emoționată că parcă atunci se vindecase, în momentul ăla. Zice: ”Am avut cancer”, asta am auzit și… nu s-a mai auzit nimic pe înregistrare. Ce s-a întâmplat? Izvorâse mir din raclă! În Basarabia, duhovnicul i-a dat racla s-o țină și ea, știind că moaștele au izvorât mir, s-a atins cu racla de pântece și s-a vindecat.
Închisoarea din Rezina
Eu am avut o încercare cu racla aceasta când am ajuns la închisoarea din Rezina. Am vorbit la diferite grupuri de deținuți, inclusiv unora care erau bolnavi de plămâni în fază terminală. Spun această minune pentru că este legată de mască. Mi-au dat mască asistentele, bolnavii purtau mască, asistentele și doctorii erau cu mască, dar bolnavii erau fără mască, evident. Ei, vorbește despre Hristos și despre sfinți cu masca pe față!… Am început să le vorbesc, dar după câteva clipe, eu nu credeam ce spun. Adică, m-am gândit, băi, dacă aș fi deținut, păi îl cred eu pe unul care vine cu mască la mine să-mi zică că Sfântul de acolo, din raclă vindecă de boli și e viu?… Mi-am dat jos masca și am continuat să vorbesc. Doctorii și asistenta îmi făceau semn să-mi pun masca, dar n-aveau curaj să mă forțeze.
Am vorbit ce am vorbit și la sfârșit s-au închinat. Unii dintre deținuți, pentru că nu-i știam pe cei care sunt fetițe – în închisoare sunt considerați spurcați și nu știu dacă și în România, dar în Basarabia ăla spurcat spurcă și icoana sau moaștele dacă le sărută, așa e superstiția asta – și n-au sărutat toți, doar unii…
Părintele Teologos: A, care erau la perioadă, nu?
Danion Vasile: Nu! Deținuții fetițe… homosexualii din închisoare…
Părintele Teologos: Fetițe… A! Homosexualii! Am înțeles, iartă-mă!
Danion Vasile: Am vrut să fiu politic corect și le-am zis ”fetițe” și ăia n-au sărutat. Dar cei ce au sărutat, fiind bolnavi de plămâni în fază terminală, lăsau salivă pe moaște. Și se termină întâlnirea cu ei și mă gândeam: eu ce fac acum? O să iau spirt și o să dau pe Sfintele Moaște să le curăț de salivă?! Și mai zic: mă, dar dacă ei sunt sfinți, nu trebuie să dau cu spirit, o să lucreze sfinții și moaștele! Și atunci am zis: dacă sunteți sfinți, mă ajutați, dacă nu sunteți sfinți, atunci să vă pedepsească Dumnezeu!” și am sărutat moaștele, riscând să mă îmbolnăvesc, dar cu credința că n-o să mă îmbolnăvesc.
Câteva săptămâni, luni, am avut așa o mică strângere de inimă că m-am gândit că poate o să mă pedepsească Dumnezeu dacă greșesc. Dar sfinții au lucrat și s-au întâmplat și alte minuni și în Basarabia și în România și în alte părți unde au fost duse.
Sfântul Nectarie și Sfinții Închisorilor
În Eghina, de exemplu, am vrut să fie duse moaștele Sfinților Închisorilor. De ce? E importantă această minune… Unii au senzația că trebuie să fim naționaliști și să-i cinstim doar pe sfinții noștri. Am avut un duhovnic care zicea că e naționalist și îi iubește doar pe sfinții români, dar i s-a arătat Sfântul Serafim de Sarov și a zis: ”Eu sunt rus la mine, la evlavie!” și de atunci i-a trecut cu naționalismul!
La un moment-dat, un tânăr care a avut un accident de motocicletă în Vatra Dornei, l-a visat pe Sfântul Nectarie din Eghina venind cu racla cu moaște ale Sfinților Închisorilor de la Aiud, raclă care se află în catedrala din Vatra Dornei. Și când a venit părintele de acolo, părintele Mihai Valerica, cu racla cu moaștele, tânărul a zis după ce și-a revenit din comă: ”Dar eu am văzut această raclă! O ținea Sfântul Nectarie în mână!” și pe mine atât de tare m-a impresionat!
Și s-a mai arătat încă o dată Sfântul Nectarie legat de Sfinții Închisorilor, dar nu mai țin minte cum, încât am vrut ca în biserica în care n-a fost primit Sfântul Nectarie după moarte – știți fotografia poate? sicriul Sfântului pus în fața unei biserici, că și mort l-au prigonit pe Sfântul Nectarie!…
Părintele Teologos: Da!…
Sfinții Închisorilor fac minuni și în Grecia
Danion Vasile: Nu au deschis ușile bisericii! Și atunci, știind că și Sfinții Închisorilor au fost prigoniți și după moarte ca Sfântul Nectarie, am vrut ca acolo, în biserica aceea, să fie aduse moaștele lor la închinare. Și la sfârșitul unei conferințe în care am vorbit despre o minune a Sfântului Nectarie, dar și despre Sfinții Închisorilor, o femeie care lucra la Ministerul de Externe al Greciei a venit și mi-a zis ”Vreau neapărat racla aceea care a izvorât mir, o vreau neapărat! Neapărat să mi-o lăsați și mie!”. Eu am lăsat-o la un preot grec să se închine oamenii și la un moment-dat ajunge racla și în casa femeii.
Mi-a scris femeia, cred că mai am și acum mesajul pe telefon: ”Am trăit o minune! Aveam două tumori…”, eu nu știam ce boală are, nu-mi dăduse detalii, ”…una la gât și una la pântece și pentru că cresc singură un băiat…”, nu știu divorțată sau văduvă, cred că poate divorțată, ”…îmi era și teamă să mă mai duc la doctor să-mi facă biopsie că tot creșteau tumorile și nu mai puteam suporta! Și când m-am dus din nou…”, după ce s-a rugat la Sfinții Închisorilor și a simțit puterea lor, ”m-am dus și atât de tare s-au retras tumorile că nici nu mi-au mai făcut biopsie!”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sfinții Închisorilor așteaptă să veniți la Aiud și Târgu Ocna!
Danion Vasile: Era impresionată de sfințenia Sfinților Închisorilor care au lucrat și în Grecia, în Atena, cu această femeie și în Eghina, pe insula Sfântului, în casa unei femei care organizase conferința, care avea mai multe racle din care a izvorât mir. Noaptea a simțit cum din sufragerie, unde erau moaștele, venea mireasma pe tot holul prin ușa închisă, iar femeia a zis ”Nu se poate să vină mireasma pe tot holul, nu! Mi se pare! Dar am văzut în camera mea un nor luminos și am simțit ocrotirea și am văzut cu ochii!”. Mi-a zis ”Eu nu sunt nebună, eu n-am halucinații! Dar am văzut lumina aceea dumnezeiască și am simțit ocrotirea Sfinților Închisorilor!”. Or, Sfinții Închisorilor așteaptă să veniți la Aiud!
Părintele Teologos: Da!
Danion Vasile: Așteaptă să veniți la Târgu Ocna, așteaptă să mergeți acolo unde vor fi puse la închinare Moaștele Sfântului Dumitru Stăniloaie, ale Sfântului Sofian Boghiu, ale Sfântului Gherasim Iscu! Să mergeți peste tot și să-i cinstiți pentru că ei nu au murit, ei sunt vii!
La înmormântarea părintelui Sofian era un copil care tot zicea ”Părintele n-a murit, e viu! E viu, e viu!”. Maică-sa încerca să-l liniștească și un părinte din Antim l-a întrebat:
– Ia spune-mi, de ce zici că n-a murit?
– Eu l-am văzut că e viu în sicriu!
– Ia desenează ce ai văzut!
Iar copilul a desenat un părinte în raclă, lumina în jurul capului, după care copilul a zis:
– Of, nu pot să mai desenez!
– Păi, de ce nu poți?
– Păi, erau așa ca niște cruciulițe luminoase și pe alea nu pot să le desenez!
Sinodul îi va canoniza și pe noii mucenici mireni
Copilul nu mințea, el asta a văzuse! Vedea lumina și îl vedea pe părintele viu în raclă. Ori așa sunt Sfinții Închisorilor care vor să fie vii în inimile noastre! Să știți că Sfinții Închisorilor o să facă mari minuni! Ce au făcut până acuma, vindecări de bolnavi, izvorâri de mir… ce urmează va fi mult mai mare, de ce? Pentru că Sinodul Bisericii a pecetluit evlavia populară! De ce? Pentru că Sinodul Bisericii îl va cinsti și pe Nicolae Popovici, episcop martir care a avut curajul să înfrunte comunismul și sunt predicile lui pline de curaj în care vorbea împotriva fiarei roșii. Sinodul îi va canoniza și pe noii mucenici mireni, care deocamdată sunt cinstiți ca sfinți și au icoane pictate, dar evlavia lor este restrânsă. Însă, Sinodul îi va canoniza și pe ei! Totul depinde de credința noastră!
Părintele Teologos: Și de determinarea noastră de a ne manifesta această credință!
Danion Vasile: Tocmai!
Părintele Teologos: Păi, acolo cred că e problema cea mai mare. Trebuie să avem curaj și să nu ne fie frică de un rău abstract pe care noi îl considerăm atotputernic. Răul nu este puternic, nu este sustenabil, răul este doar o distorsiune.
Există o frica legată de cinstirea Sfinților Închisorilor
Danion Vasile: Da, există frica aceasta legată de cinstirea Sfinților Închisorilor și aș vrea să menționez și acest lucru, faptul că s-a anunțat canonizarea Sfinților Închisorilor i-a bucurat pe mulți, minoritatea aceea care-i cinstea de ani de zile, dar i-a și tulburat pe unii văzând materialele promovate de Institutul Elie Wiesel și comunicatele legate de canonizarea sfinților legionari. Ori, Biserica nu canonizează pe nimeni pentru că a fost legionar. Mișcarea Legionară nu te poate face sfânt!
Părintele Teologos: Evident!
Danion Vasile: Adică, criteriile de canonizare ale Bisericii diferă de criteriile după care pot fi cinstiți unii care au fost eroi ai neamului. Adică, Biserica îl cinstește pe părintele Ilarion Felea și pe părintele Ilie Lăcătușu, dar ei nu au făcut nimic rău împotriva evreilor, n-au fost antisemiți, nu ai un lucru de care să-i acuzi! Cum spune Ioan Ianolide: ”Niciunul dintre noi n-a purtat arme!”. L-am cunoscut pe cel în casa căruia a fost arestat Valeriu Gafencu și spunea: ”Tatăl meu era șeful studențimii ieșene. Ca să accepte această funcție, tatăl meu a zis că nici un student nu va purta armă” și studenții ieșeni au acceptat și niciunul nu purta armă!
Iar când a fost arestat, erau Gafencu, tatăl lui și un soldat cu armă. Și Gafencu și tatăl lui au zis soldatului: ”Nu ne apăra, nu trage!”, adică, au preferat să fie arestați în loc să fie apărați cu arma! Or, aceștia au fost Sfinții! Să știți că în viziunea Bisericii, dacă un criminal se pocăia pentru răul pe care l-a făcut, Țurcanu putea ajunge sfânt!
Părintele Teologos: Evident!
Copiii stau lipiți de sicriele Sfinților
Danion Vasile: Capul reeducării din Pitești, dacă înainte să moară se pocăia cu adevărat, putea intra în sinaxare. Biserica ortodoxă poate să cinstească… Și noi avem sfinți, David tâlharul, Moise, avem sfinți care au fost tâlhari și care prin pocăință au ajuns mari sfinți. Nu doar Maria Egipteanca pentru desfrâul ei, dar avem diferite categorii de sfinți care au făcut mari păcate și s-au pocăit! Părintele Serafim Rose (n.n. american) a fost homosexual și biserica ar trebui să-l cinstească drept un exemplu de homosexual care s-a pocăit ajungând la sfințenie! Când a murit părintele Serafim avea trupul atât de luminos încât copiii nu se puteau dezlipi de sicriu! Duceți-i pe copii la înmormântări să vedeți dacă stau așa, lipiți de sicrie! Nu stau! De moaștele Părintelui Ilie Lăcătușu au stat!
Îmi aduc aminte când am fost cu fetele mele a doua oară, una din fiice mi-a zis: ”Tata, dar de ce nu mai e cald părintele? Că data trecută era cald!” și mi-am dat seama că data trecută, deși afară era frig, una din fetițe îl simțise cald ca mulți alți oameni! Adică, sfinții au un mod de a comunica, de a vorbi, care depășește barierele obișnuite!
Nu vă lăsați înșelați de refrenele mediatice potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română a greșit anunțând pe lista de canonizare pe părintele Stăniloaie pentru articolele pe care le-a scris în timpul guvernării legionare, pe părintele Ilie Lăcătușu și pe părintele Ilarion Felea…
Părintele Arsenie Boca nu a împărtășit linia Mișcării Legionare
Părintele Teologos: Și pe părintele Arsenie Boca!
Danion Vasile: Părintele Arsenie Boca nu a fost legionar! Deși apare o mărturie dată la securitate de un ierarh român că a fost legionar, nu! Părintele Arsenie Boca nu a fost legionar, dar a fost apropiat de Rezistență, iar la el veneau să i se spovedească cei din munți. Ca duhovnic ce era să facă, să nu-i primească pe legionari?
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Danion Vasile: Părintele Arsenie Boca nu numai că n-a fost legionar, el nici nu a împărtășit linia Mișcării Legionare. E important de spus un lucru, că unii au atacat canonizarea părintelui Arsenie Boca invocând niște mărturii date de părintele Adrian Făgețeanu, de părintele Arsenie Papacioc și nu trebuia să ne fie rușine să spunem că înainte de orice canonizare trebuie o cercetare cât mai riguroasă. Aceeași cârtitori spun și că părintele Stăniloaie s-a îndepărtat de părintele Arsenie Boca. Da, e mărturia părintelui Stăniloaie care zice că după ce părintele Arsenie Boca a cunoscut-o pe maica Zamfira, nu l-a mai cercetat ani de zile pe părintele Stăniloaie. Și așa a fost. Dar înainte să moară, părintele Stăniloaie a dat un interviu extraordinar care a apărut în revista ASCOR-ului, a apărut în revista ”Scara”, se găsește și în format audio pe Internet.
În acest interviu, părintele Stăniloaie zice: ”Doi mari oameni a avut neamul românesc, eu nu m-am ridicat la înălțimea lor, Arsenie Boca și Corneliu Codreanu!”. Despre Corneliu Codreanu nu vorbesc acum ca să nu deviem subiectul, dar vorbind despre părintele Arsenie Boca, e important ca aceia care cârtesc să înțeleagă că părintele Stăniloaie a zis că nu s-a ridicat la înălțimea lui. Tot așa cum părintele Stăniloaie zicea: ”Eu nu m-am ridicat la înălțimea părintelui Ilarion Felea!”.
Părintele Teologos: Așa este!
Mulțime de preoți cu viață sfântă, au fost ucenici ai lui Arsenie Boca
Danion Vasile: Adică, sunt mari sfinți care au fost canonizați împreună cu el. Vă mărturisesc și că eu am fost cârtitor și am vorbit împotriva părintelui Arsenie Boca după ce am aflat că-l pictase nu doar pe Francisc de Assisi, ci și pe Ulfila, care e episcop semiarian. Mi s-a părut foarte grav acest lucru și de asta, după ce ani de zile vorbisem pentru canonizarea părintelui Arsenie, am avut o perioadă în care m-am împotrivit. Ceea ce m-a ajutat pe mine cel mai mult să înțeleg sfințenia părintelui Arsenie au fost roadele vii ale acestuia. Atâta mulțime de preoți cu viață sfântă care au fost ucenici ai lui, mulțime de călugări și maici care au fost impresionați de minunile și de modul în care părintele Arsenie Boca le-a schimbat viața.
Părintele Ioan Iovan de la Recea, care mie mi-a schimbat viața… Eu m-am dus la el ca yoghin și mi-a zis: ”Ești cu diavolul!” și am pornit pe calea credinței, el a fost mâna dreaptă a părintelui Arsenie Boca. Părintele Arsenie Boca făcea călugării clandestine după ieșirea din temniță, împreună cu părintele Ioan Iovan formând nuclee de rezistență duhovnicească. Cred că cei care cârtesc ar fi bine să înțeleagă că cea mai bună carte de vizită a părintelui Arsenie Boca e chiar rugăciunea lui. Citiți rugăciunea de dimineață a părintelui Arsenie și o să vedeți acolo duh de om care-l iubește pe Hristos, care arde pentru Hristos și n-o să vă mai împotriviți.
Pentru mine, mărturia vie a părintelui Valerian Grecu, cred că a fost și el aici, nu l-am adus la Lacu?
Părintele Teologos: Da!
Danion Vasile: La Vatopedu l-am adus.
Părintele Teologos: Da!
“Va veni o zi când noi o să vorbim prin tine”
Danion Vasile: Părintele Valerian a trăit o minune cu părintele Arsenie Boca și cu părintele Ioan Iovan. Ei au spus: ”Va veni o zi când tu o să fii sus, pe o tribună și o să vorbești, dar noi o să vorbim prin tine!”. Acum câțiva ani mă întrebam, oare minunea de la Canal când părintele Iustin mărturisește că Sfântul Ilie Lăcătușu le-a zis deținuților să intre în apa înghețată ca să nu fie împușcați și a răsărit soarele pe 30 ianuarie și n-a răcit niciunul dintre ei, mă întrebam eu, oare nu cumva părintele Iustin greșește? Am avut această ispită, oare nu cumva părintele Iustin, de la bătrânețe, nu-și aduce aminte cine le-a zis deținuților să intre în apă? Și m-am rugat: ”Doamne, ajută-mă să mă lămuresc! Poate mai găsesc un martor al acestei minuni!”.
Mergând la o mănăstire, stăteam la coadă să intru la un părinte duhovnicesc care are mare evlavie la Sfinții Închisorilor și trece părintele Valerian Grecu pe lângă mine, mă vede o secundă și îmi zice ceva despre viața mea. Și am zis ”Băi, ăsta ori e înșelat ori e sfânt!”. Zic:
– Părinte, părinte, stați puțin! Nu vreți să vă închinați la niște Sfinte Moaște care au izvorât mir?
– Ba da!
Și când am adus racla a zis: ”Păi, eu am mâncat o pâine cu ei! Cu părintele Ilie Lăcătuș, cu părintele Iustin Pârvu, cu părintele Calciu!” și a început să povestească minunea de la Canal. Și zice: ”Și când deținuții ne-au pus să intrăm în apa înghețată, atunci părintele Ilie și părintele Iustin ne-au zis să intrăm în apă!” și m-am bucurat că nu doar părintele Ilie le-a zis, ci și părintele Iustin, dar din smerenie n-a zis: ”Și eu le-am zis celorlalți să intre în apă”, nu! S-a smerit, dar adevărul a ieșit la iveală. Și acest părinte, care ani de zile fusese ținut sub obroc, când mi-a zis că a pătimit cu ei, i-am zis: ”Părinte, eu mâine am o conferință la Târgu Jiu. Veniți cu mine?”.
“Toți cei care au murit în închisorile comuniste pentru Hristos, toți sunt Sfinți și trebuie cinstiți ca atare!”
A venit și de atunci l-am dus și în țară și în afara țării și aici și într-adevăr, a zis: ”Dumnezeu a făcut să se împlinească cuvântul părintelui Arsenie Boca și al părintelui Ioan Iovan. Ei vorbesc prin mine”. El fiind foarte greu încercat, i s-au arătat în vedenie sau în somn Ioan Iovan, Arsenie Boca, Maica Mihaela și Preasfințitul Nicolae Popovici și a zis: ”Ei sunt vii! Părintele Arsenie Boca ne-a spus, toți cei care au murit în închisorile comuniste pentru Hristos, toți sunt Sfinți și trebuie cinstiți ca atare! Maica Mihaela e sfântă, trebuie cinstită!”.
Atunci eu, cunoscându-l bine pe părintele Valerian, l-am cunoscut pe Hristos, care e viu în inima părintelui Valerian și am înțeles că am greșit prigonindu-l, prigonind memoria părintelui Arsenie și îmi pare foarte rău că am făcut asta și mă bucur foarte mult că am înțeles că Sfântul Arsenie Boca este Sfânt și că e o șansă că Dumnezeu l-a trimis neamului românesc în vremuri de prigoană!
Părintele Teologos: Amin! Mulțumim tare mult! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comments
Cum sa avem dragoste către sfinți, in special pentru mine m-ar interesa Sf Porfirie, ii dețin icoana și acatistul dar sunt momente in care citesc acatistul momente in care n o fac..
Doamne ajuta!
Nadajduiesc ca harta aceasta sa ajute pentru pelerinaj, pe urmele sfintilor inchisorilor:
https://sfintiimarturisitori.ro/pe-urmele-marturisitorilor/