Isihia, liniștea și rugăciunea lui Iisus – p. Spiridon Bailey

Ascultați un foarte bun cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey despre importanța dobândirii liniștii celei după Dumnezeu și practica rugăciunii lui Iisus.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Isihia, liniștea și rugăciunea lui Iisus – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Noi, cei care trăim în lume, putem și trebuie să învățăm multe de la călugări care urmăresc tăcerea interioară, liniștea interioară. Și mai întâi trebuie să înțelegem diferența dintre tăcerea lumească și tăcerea spirituală, tăcerea rugăciunii. Tăcerea lumească este absența zgomotului, absența sunetului, care uneori poate fi doar goliciune. Tăcerea pe care o căutăm nu este goală. Sfântul Ioan Scărarul descrie tăcerea rugăciunii ca ascultare, ascultare nu a unei voci vizionare, ci a rugăciunii din interiorul nostru. Trebuie să ascultăm, în tăcerea rugăciunii, rugăciunea care are loc în interiorul nostru. Cei care au petrecut mulți ani rostind rugăciunea lui Iisus pot simți că Dumnezeu Se roagă în interiorul lor. Dumnezeu rugându-se în interiorul lor.

Rugăciunea lui Iisus este o modalitate importantă de a păstra liniștea interioară, ajutând la păzirea porților simțurilor. Tăcerea lumească ne face să ne gândim, desigur, la inactivitate. Dar tăcerea spirituală necesită rugăciune neîncetată. Rugăciunea neîncetată este fundamentul tăcerii spirituale, al tăcerii creștine. Deoarece suntem temple ale Duhului Sfânt, noi comunicăm cu Dumnezeu în interiorul nostru, nu undeva în aer, ci în interiorul nostru. Și acest lucru necesită efort constant, luptă, muncă constantă. Mințile noastre vor striga constant după atenție.

Și, desigur, nu e de mirare că atât de mulți oameni se plâng de insomnie sau de gânduri nedorite, această cerere a minții pentru atenție. Chiar și într-o cameră întunecată și liniștită, există oameni care nu pot găsi adevărata tăcere. Dar cu Rugăciunea lui Iisus, desigur, putem să mergem pe o stradă aglomerată și totuși să avem acea liniște lăuntrică. Acum, bineînțeles, pentru noi, cei slabi, este de ajutor să ne retragem din zgomot. Puțini dintre noi putem alunga distragerile și zgomotul atât al urechilor, cât și al ochilor noștri.

Călugării s-au retras dintotdeauna pentru a găsi pustiul, deșertul. Și este o cerință pentru fiecare dintre noi să ne construim în viață un timp și un loc, în fiecare zi, unde să ne putem retrage și să-L ascultăm pe Dumnezeu. Să-L ascultăm pe Dumnezeu, nu vocile și cerințele gândurilor și ale minții noastre. Viața modernă este nenatural de agitată. Este nenaturală. Și, pe măsură ce suntem bombardați cu voci și informații, mulți oameni au devenit dependenți de acest zgomot, de această distragere. Ea devine o adicție. Și devine o adicție pentru că oamenii au nevoie să fie distrași. Ei nu pot înfrunta ceea ce văd în ei înșiși atunci când sunt cu adevărat forțați să tacă.

Când găsim adevărata liniște și suntem confruntați cu realitatea noastră, aceasta poate fi înfricoșătoare, chiar îngrozitoare. Și mulți fug și își permit să fie distrași, devenind dependenți de această distragere, în loc să înfrunte adevărul despre ei înșiși. Parte din viața fiecărui creștin, nu doar a călugărilor, trebuie să fie căutarea liniștii lăuntrice. Este o cerință pentru noi. Dacă vrem să trăim viața creștină în deplinătatea ei, trebuie să căutăm, să urmărim această liniște lăuntrică. Și, așa cum spunem adesea, liniștea și atenția sunt inseparabile. Liniștea și atenția.

Liniștea nu este doar o fugă de alți oameni. Cu adevărat ea este găsită numai prin eliberarea de noi înșine, de minte, de gânduri. Pentru că suntem robi ai ego-ului. El încearcă neîncetat să ne împiedice să facem ceea ce trebuie să facem. Ego-ul, mintea, ne distrag și ne îndepărtează de ceea ce trebuie să facem în viețile noastre. Suntem robi ai nevoilor, ai opiniilor noastre. Toate acestea pot deveni bariere în calea iubirii, atât iubirea pe care trebuie să o arătăm altora, cât și trăirea iubirii divine. Gândurile, opiniile – ele formează o mare barieră. Și aceasta face parte din taina crucii.

Taina crucii. Cunoaștem iubirea divină doar atunci când răstignim cu adevărat ego-ul, omul cel vechi. Devenim liberi să-L iubim pe Dumnezeu și [să ne iubim] unii pe alții atunci când ego-ul este răstignit. Dar, bineînțeles, există momente în viețile noastre când Dumnezeu ni se poate părea tăcut. Și în acele clipe, unii au tendința să se panicheze, devin neliniștiți: „Unde este Dumnezeu? M-a părăsit?” Uneori, da, noi Îl părăsim pe Dumnezeu. Îl părăsim prin păcat, prin alegerea păcatului. Și, în consecință, ne simțim singuri. Și putem vedea și recunoaște aceasta atunci când știm că am căzut. Dar există și momente când Dumnezeu Se retrage de la noi pur și simplu din iubire. Nu din pedeapsă, nu pentru că am păcătuit mai rău în acel moment, ci din iubire. Pentru că atunci când simțim această absență, această lipsă a prezenței lui Dumnezeu cu care poate ne-am obișnuit, atunci poate să crească în noi dorința după El. Putem învăța din nou să-L dorim pe Dumnezeu. Și aceasta este iubirea lui Dumnezeu care ne atrage la Sine. Această absență ne poate aminti cât de prețioasă, cât de dulce este cu adevărat prezența lui Dumnezeu cu noi.

Și desigur, sunt momente când ne facem atât de ocupați încât nici nu încercăm să-L ascultăm pe Dumnezeu sau să-L căutăm. Și uneori Îl așteptăm să ne vorbească în feluri familiare. Putem să fi avut o întâlnire cu Dumnezeu sau o experiență a prezenței lui Dumnezeu și presupunem că toate întâlnirile și experiențele cu El vor urma același tipar. Încercăm să-L punem pe Dumnezeu într-o cutie și spunem: „Așa va veni El la mine. Așa Îl voi găsi pe Dumnezeu. Așa Îl voi trăi.” Dar ceea ce facem este să-I dictăm lui Dumnezeu prin așteptările noastre. Încercăm să-L limităm pe Dumnezeu prin ceea ce credem că va face, cum ne va vorbi. Și acesta este motivul pentru care e nevoie de liniște. Glasul liniștit și blând al lui Dumnezeu nu poate fi auzit când suntem plini de gândurile și așteptările noastre și de limitările pe care încercăm să I le punem lui Dumnezeu.

Și, desigur, mândria ne va asurzi. Mândria ne va asurzi față de Dumnezeu. Dacă presupunem că suntem vrednici de ceva de la Dumnezeu, atunci nu-L vom cunoaște niciodată. Niciodată nu-L vom cunoaște. Omul smerit, care nici măcar nu se socotește vrednic de un cuvânt de la Dumnezeu, acela se va apropia cel mai mult de Dumnezeu. Din momentul conceperii noastre în pântecele mamei, Dumnezeu ne cheamă, Dumnezeu are grijă de noi. Nu există clipă în viața noastră, niciun moment, când grija lui Dumnezeu pentru noi să se sfârșească.

Și astfel, liniștea lăuntrică nu este visare cu ochii deschiși. Nu este a lăsa imaginația și gândurile să se învârtă la întâmplare. [Liniștea lăuntrică] înseamnă a deveni atent la prezența lui Dumnezeu. Este abandonarea sinelui nostru păcătos, o întoarcere de la sinele nostru păcătos, indiferent de tot ceea ce se întâmplă înlăuntrul nostru. Este o liniște dincolo de minte, o liniște care intră în suflet, o liniște care intră în suflet indiferent de gândurile noastre, indiferent de simțămintele noastre. Este încredere și este recunoștință. Când intrăm în liniștea întâlnirii cu Dumnezeu, ea este plină de încredere și recunoștință.

„Tăcerea inteligentă este mama rugăciunii, o reamintire de captivitate, păstrarea focului, supraveghetor al gândurilor, veghe împotriva dușmanilor, închisoare a doliului, prieten al lacrimilor, amintire eficientă a morții, descriere a pedepsei, cercetător al judecății, slujitor al durerii, dușman al libertății de exprimare, o ascensiune secretă.” (Sf. Ioan Scărarul)

„Tăcerea amorțește simțurile externe și trezește mișcările interne.” (Sf. Isaac Sirul)

„Să iubim tăcerea până când lumea este omorâtă înăuntrul inimilor noastre. Să ne amintim mereu de moarte și în acest gând să ne apropiem de Dumnezeu în inimile noastre, iar plăcerile lumii le vom disprețui.” (Sf. Isaac Sirul)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!