După 509 ani, s-au descoperit aceste moaște…

Urmăriți un documentar artistic despre descoperirea minunată în secolul XX a unor binecunoscuți sfinți mucenici din insula Lesvos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

După 509 ani, s-au descoperit aceste moaște…

Anul 1959.

Mai târziu în noaptea aceea am avut un vis în care mă aflam la Kareia. Curând am observat un călugăr scund. Acest călugăr mi s-a adresat și mi-a spus: „Sunt Nicolae. De ce te îndoiești că mormântul meu este aici? Ai uitat ce ți-a făcut Sfântul Rafael? Vei suferi o pedeapsă și mai mare din partea mea.” A doua zi, pe 13 iunie, m-am dus și le-am descris visul meu membrilor comitetului, adică celor care mă însărcinaseră să sap. După ce m-au ascultat cu răbdare și atenție, mi-au cerut să continui săpăturile. Bine. Ei bine, am reluat săpăturile. Am fost ajutat de un alt muncitor. După niște săpături dificile, mormântul care conținea scheletul Sfântului Nicolae a fost descoperit. Astfel, 13 iunie a devenit o zi de mare bucurie pentru credincioși.

(Cu 509 ani în urrmă)

O întâlnire divină între două suflete este pe cale să aibă loc. În 1451 Nicolae este un tânăr trimis recent aici de tatăl său pentru a studia dreptul. Dar tânărul student, fermecat de libertatea percepută a tinereții, își petrece cea mai mare parte a timpului în distracții și distrageri lumești. Aici îl întâlnește pe Părintele Rafael, un călugăr care îl luminează către un alt mod de viață. Un mod de viață care nu este al lumii. Tânărul Nicolae începe treptat să-și schimbe modul de viață. În cele din urmă, este hirotonit diacon și începe să-l asiste pe Părintele Rafael în răspândirea Evangheliei în orașele din jur.

Așadar, până în 1454, cei doi călugări trăiesc și își lucrează mântuirea în Macedonia când turcii invadează. Din această cauză, fug pe insula Lesvos și se stabilesc în Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, unde Pr. Rafael devine în cele din urmă Stareț. În următoarele nouă cicluri ale calendarului bisericesc, mănăstirea își continuă ciclul de slujbe până în Joia Mare din 1463.

O tânără fată aleargă la mănăstire. “Vin!”, strigă ea. “Vin turcii să invadeze mănăstirea!” Aceasta este fiica de 12 ani a primarului satului. Numele ei este Irina. Și, așa cum a avertizat Irina, jefuitori turci năvălesc asupra mănăstirii capturând nu numai pe părinți, ci și pe curajoasa care alergase înaintea lor. Îi taie un braț și îl aruncă în fața părinților ei. Pe fată o pun într-un sicriu mare de pământ și aprind un foc dedesubt. Între timp, și călugării sunt torturați în următoarele 6 zile, din Joia Mare până la Marțea Luminată. Aceștia îi leagă brațele diaconului Nicolae la spate. Îl ridică pe un mic nuc din curtea mănăstirii, îl bat și îl înjunghie zi și noapte. El e martor când starețului său drag, legat de un copac, îi este tăiat maxilarul cu un fierăstrău. Nicolae suferă un atac de cord. Cei doi își predau sufletul Domnului în ziua de Marțea Luminată, 9 aprilie 1463.

În secolele următoare, locuitorii din Lesbos s-au întors la ruinele mănăstirii. Pe măsură ce anii treceau, însă, motivul pelerinajului anual devenea din ce în ce mai îndepărtat, iar viața acestor sfinți martiri a fost aproape uitată. Anul 1959. Un om pios pe nume Angelos Ralis decide să construiască o capelă lângă ruinele mănăstirii. 3 iulie. Muncitorii care curățau terenul pentru construcție găsesc oase pe pământ, descoperite curând ca fiind moaștele Sfântului Rafael. Noiembrie. Două persoane separate, Maria și Myrsine, îl văd pe sfânt în vis. “În curtea din față, în partea stângă, la nord-vest de biserica veche”, le spune acesta, “se află mormântul diaconului Nicolae.” Locul precis din curte, totuși, ele însă nu l-au putut vedea. Așadar, trec 6 luni până când Myrsine îl vede din nou în vis. “Myrsine”, îi spune Sfântul Rafael, „Privește acum la diaconul meu Nicolae, ia aminte unde se află mormântul lui. Îl veți lua de acolo într-o zi ploioasă.” Înainte de a se trezi, ea observă două lucruri: pământul deschizându-se și dezvăluind locația exactă a corpului său și un călugăr care stă lângă Sfântul Rafael.

În această perioadă, alte femei din aceeași zonă visează despre același loc. Vasiliki Rallis adaugă: „Pe lângă mine, revelația a fost făcută mai multor persoane din Thermi: Maria, precum și surorile Maria și Myrsine și Virginia, născute și crescute în Thermi. Dar noi am ezitat să-i povestim Mitropolitului de Mytilene și să-i cerem permisiunea de a începe săpăturile. Ne-a fost teamă să excavăm zona ca nu cumva mormântul să nu fie găsit și noi să devenim subiecte de batjocură din partea necredincioșilor. Dar, în cele din urmă, am prins curaj și i-am împărtășit acestuia visele noastre. După ce ne-a ascultat, Preasfințitul Mitropolit ne-a dat permisiunea să săpăm. Sarcina excavației a fost încredințată lui Dukas. I s-a cerut să sape în locul unde noi toate am fost de acord că se afla mormântul, conform mesajelor pe care le-am primit în visele noastre.

Despre această zi, excavatorul Dukas adaugă: „Eu susțin că nu putea fi un mormânt acolo. De ce? Pur și simplu pentru că terenul era în pantă. Dar am căzut de acord cu planul lor și am făcut niște săpături, doar pentru a descoperi că solul era tare ca piatra. Prin urmare, am oprit lucrarea în acea zi. Dar mai târziu în acea noapte, am avut un vis în care mă aflam la Kareia. Curând am observat un călugăr scund. Stătea într-un loc în care începusem să sap mai devreme în acea zi. Acest călugăr mi s-a adresat și mi-a spus: “Sunt Nicolae. De ce te îndoiești că mormântul meu este aici? Ai uitat ce ți-a făcut Sfântul Rafael? Vei suferi o pedeapsă și mai aspră din partea mea.” În ziua următoare, pe 13 iunie, m-am dus și le-am descris visul meu membrilor comitetului, adică celor care mă însărcinaseră să sap. După ce m-au ascultat cu răbdare și atenție, m-au trimis să continui săpăturile. Bine. Ei bine, am reluat săpăturile. Am fost ajutat de un alt pe nume Nicolas Poderas. După niște săpături dificile, mormântul care conținea scheletul Sf. Nicolae a fost descoperit. Astfel, 13 iunie a devenit o zi de mare bucurie pentru credincioși, în special pentru cei care urmăriseră îndeaproape evenimentele de la Thermi și Kareia.

În urma descoperirii, încep să se întâmple miracole în zonă. În primul rând, o femeie în vârstă parțial paralizată vine să venereze moaștele și își recapătă folosirea brațului și a piciorului. O altă femeie este vindecată de o infecție gravă. Și într-un caz, o soție spune simultan o rugăciune pentru soțul ei care suferă de tuberculoză, unde, la kilometri distanță, chiar sub ochii medicului său, acesta este vindecat instantaneu. Un an mai târziu, pe 12 mai 1961, alte vise încep să se întâmple cu cetățenii, arătând locația exactă a mormântului Irinei, unde aceștia găsesc moaște și sicriul de pământ în care ea a fost ucisă. În noaptea descoperirii moaștelor Sfântului Nicolae, locuitorii din Lesvos spun că au auzit clopote de biserică în depărtare.

Sfinților Rafael, Nicolae și Irina, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Este vara anului 1995, zorii zilei de 24 iulie. O povestire a Duhovnicului Mănăstirii Sfințilot Rafael, Nicolae și Irina, din Ano Souli, Grecia. Nu s-a terminat încă. Și noaptea își răspândește roua binefăcătoare amestecată cu parfumul luminiței de seară, al caprifoiului și al iasomiei asupra oamenilor care se bucură de un somn liniștit după oboseala unei zile fierbinți de vară. Obosit după multe ore extenuante de activități religioase, pastorale, sociale și intelectuale, mă odihnesc în camera mea. Deodată, mă trezesc uluit de un vis atât de intens încât, chiar și treaz, simt că încă îl trăiesc. Am văzut un Părinte Stareț stând pe un anumit tip de stâncă care se afla într-un loc cu o morfologie particulară. În dreapta lui, am observat o figură feminină tânără și în stânga lui, o figură masculină ascetică. Aceste două figuri emiteau raze de lumină creând un cerc luminos în jurul lor. Uimit, priveam imaginea complexă formată de cele trei figuri. Fiind uimit, am îndrăznit să întreb: „Cine ești, Părinte?” Iar Părintele a spus: „Eu sunt Rafael.”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!