Smerenia lui Dumnezeu – p. Iosia Trenham

Ascultați un foarte frumos cuvânt al părintelui Iosia Trenham în care acesta pune în evidență mai multe aspecte impresionante ale smereniei lui Dumnezeu.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Smerenia lui Dumnezeu – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc foarte mult că ne urmăriți.

Am pregătit pentru voi o mică reflecție edificatoare intitulată Smerenia lui Dumnezeu.

Ar fi bine să beau o gură de apă. Îmi cer scuze pentru acest lucru ciudat, o accidentare la baschet la degetul mic. Așa că, acum am niște tije în degetul acela pentru a repara osul rupt și, de asemenea, pentru a reatașa tendonul. Nu întrebați… Oricum, vă doresc tuturor o minunată și plină de bucurie Sâmbătă a lui Lazăr și Duminică a Floriilor o Săptămână Sfântă cu adevărat sublimă, în care să-L puteți însoți pe Mântuitorul nostru prin pătimirile Sale și Sfinte Paști minunate pentru voi toți.

Tocmai am terminat o serie de cinci prelegeri la Școala Catehetică Sf. Ioan Gură de Aur de aici, din parohie, dedicată subiectului smerenie, numită: “Smerenia – dobândirea inimii lui Iisus”. Și în aceste prelegeri am dezvoltat, pornind de la Scripturi, o înțelegere pentru oameni a modului în care Dumnezeu este smerit și apoi am ales patru exemple incredibile de smerenie din Scripturi. Primul este Sfântul Profet și văzător de Dumnezeu, Moise, despre care se spune că a fost cel mai smerit om de pe fața pământului în timpul vieții sale (Numeri 12:3). Ne-am îndreptat atenția și către Sfântul Profet și Rege David, care avea o inimă smerită. Ne-am îndreptat atenția și către cea mai pură Fecioară, Maria, mama lui Dumnezeu, Theotokos, care este atât de cinstită pe drept pentru smerenia sa. Și apoi am încheiat cu o prelegere dedicată Sfântului Apostol Pavel, cel mai important dintre Apostoli, pentru că el însuși este un astfel de exemplu de smerenie.

De-a lungul anilor, am realizat câteva vloguri despre smerenie. Am făcut o reflecție asupra lunii smereniei, ca răspuns la îngrozitoarea și groteasca așa-zisă lună a mândriei. De asemenea, am făcut o reflecție intitulată „Smerenia este o comoară”. Dar vreau să mă concentrez mai mult pe smerenie. Și aș dori să împărtășesc cu voi câteva gânduri despre cât de smerit este marele nostru Dumnezeu.

Smerenia nu este prima caracteristică despre care ați citi, de exemplu, în lucrarea Sf. Ioan Damaschin “Despre credința ortodoxă”, în capitolele sale introductive, unde descrie caracterul lui Dumnezeu. El se concentrează aici pe faptul că Dumnezeu este necreat, atotputernic și atotștiutor etc. Cu toate acestea, smerenia nu e doar regina virtuților printre ființele umane. Ea chiar e regina virtuților printre ființele umane, pentru că a fi smerit înseamnă a fi asemănător lui Dumnezeu. Smerenia este caracterul Dumnezeului atotputernic. De fapt, smerenia e atmosfera în care cele trei Persoane divine ale Sfintei Treimi: Tatăl, unicul Său Fiu și Duhul Sfânt, trăiesc într-o atmosferă de slujire reciprocă și iubire, o atmosferă de smerenie. Și Sf. Pavel subliniază acest lucru în celebrul său Cap. 2 al Epistolei către Filipeni, unde descrie că Iisus, deși era El Însuși Dumnezeu, nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu, Tatăl Său, ca fiind ceva de care să se agațe, ci s-a golit pe Sine, luând forma rasei umane, devenind om și fiind creat după chipul și asemănarea noastră și salvându-ne din interior. Nu-i așa?

De ce a făcut Iisus asta? Ei bine, pentru că este smerit! Și de ce Tatăl și-a oferit Fiul? Pentru că este smerit! Și de ce Duhul Sfânt a săvârșit minunile Sale pentru a aduce Întruparea, și apoi pentru a multiplica caracterul Tatălui și al Fiului în viețile creștinilor, dacă nu din smerenie? Smerenia este o calitate magnifică a Dumnezeului atotputernic, adevăratul caracter al lui Dumnezeu. Așa că gândiți-vă împreună cu mine puțin la modurile în care Dumnezeu își arată incredibila smerenie. În primul rând, El își arată incredibila smerenie chiar în actul creației în sine. Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva gânduri despre acest lucru. Alegerea Domnului de a crea și apoi de a stabili o relație cu Adam și Eva a fost o expresie a unei incredibile smerenii din partea lui Dumnezeu. El este dispus să își împărtășească viața cu creatura și cu cei creați. Acest lucru în sine este o înclinare profundă, o acțiune de smerenie nemăsurată din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are egal în existența creată. Nu-i așa? Dumnezeu este necreat și totuși nu disprețuiește a fi în comuniune și relație cu existența creată. Nu există comparații pământești care să facă dreptate acestei realități. Dumnezeul necreat care a modelat lumea, care a creat ființele umane după chipul Său și care este dispus să se raporteze la ele și să fie în relație cu ele.

Imaginați-vă în sfera pământească, că aveți un nobil rege, o mare personalitate umană, și apoi gândiți-vă la un purice amărât. Recent, draga mea pisică, Tiger Lily, Dumnezeu să o binecuvânteze, a făcut purici, iar frumoasele ei urechi de tigroaică erau acoperite de purici. Fetele mele de acasă nu erau deloc încântate de ei și eu îi culegeam și îi eliminam din viața ei. Distanța dintre acel purice și un mare rege este mult mai mică decât distanța dintre Dumnezeul necreat și creatura Sa, ființa umană. Nu există nicio comparație între un rege și un purice, în ambii avem de-a face cu realitatea creată. Regele este mult mai aproape de purice decât oricare dintre ei de Dumnezeul cel atotputernic.

Imaginați-vă cum s-au simțit Adam și Eva când Dumnezeu i-a creat și a arătat interes față de ei. Cum vă simțiți voi când Dumnezeul cel atotputernic necreat e interesat de voi? Aceasta este o realitate incredibil de copleșitoare a iubirii smerite a lui Dumnezeu. Deci, însăși actul creației și interesul lui Dumnezeu față de ceea ce a creat sunt o expresie a marii Sale smerenii. De asemenea, faptul că a ales să creeze ființa umană după chipul și asemănarea Sa exprimă, de asemenea, incredibila Sa smerenie. El i-a creat pe Adam și Eva, El a ales să se plimbe cu ei în grădină. El a ales să le acorde marea fericire a prieteniei. Dar apoi a ales să-și delege conducerea, stăpânirea către ființele umane, făcându-ne după chipul Său și împărtășindu-ne domnia și puterea Sa de a crea, făcându-i pe Adam și Eva co-creatori împreună cu El în reproducerea chipului Său. Acesta e un lucru incredibil de smerit. El a făcut actul suprem de delegare smerită, fiind dispus să fie reprezentat pe pământ de rasa umană și să nu ne ia acest drept chiar și atunci când am căzut în păcat, chiar permițând și ființelor umane păcătoase să poarte chipul Său și să Îl reprezinte. Smerenia este arătată de cel cu mare putere delegându-și conducerea, încrederea și domnia. Și asta este exact ceea ce a făcut Dumnezeu.

Smerenia lui Dumnezeu se manifestă, dragii mei, și în dorința Sa de a avea o relație cu ființa umană. El, spre deosebire de zeii păgâni, spre deosebire de zeii fanteziști inventați ai lumii păgâne dinaintea venirii lui Hristos, El nu era ca ei. Adevăratul Dumnezeu nu este ca zeii păgâni care manipulau omul și care nu considerau că viața umană și cultura umană merită prea multă atenție. Ei aveau propria lor existență cerească, aveau propriul lor Olimp, propria lor cultură și voiau ca ființele umane să le slujească. Amenințau cu distrugerea dacă nu primeau ceea ce voiau, cereau să fie împăcați. Dar uitați-vă la adevăratul Dumnezeu. Adevăratul și atotputernicul Dumnezeu se smerește pe Sine nu numai pentru a susține toate aspectele creației prin viața Sa divină, ci El comunică personal cu Adam, El stabilește o comuniune față în față, o prietenie între Sine și ei și nu a creat omenirea pentru ca noi să fim sclavii Lui, ci chipurile și prietenii Lui. El își arată, de asemenea, smerenia prin discursul Său.

Gândiți-vă doar la modul în care noi, oamenii, când avem un nou copil, și îl prețuim și petrecem timp admirând frumosul prunc. Gândiți-vă cât de mult ne smerim. Deoarece știm că copilul nu poate înțelege, folosim tot felul de limbaje inventate pentru copii. Spunem „gu-gu-gu, ga-ga-ga” și gâdilăm micuțul și spunem tot felul de lucruri amuzante. Chiar și bărbații maturi sunt cuceriți de inocența și frumusețea unui copil mic și ne smerim și ne comportăm practic prostesc pentru a obține doar un mic zâmbet de la copil. Asta nu este nimic… Aceasta smerire, această condescendență de a vorbi limbajul copiilor, nu e nimic în comparație cu Dumnezeul necreat vorbind în cuvinte omenești către rasa umană. Chiar vorbirea lui Dumnezeu către oameni este o mare condescendență și un act de smerenie incredibilă. Am putea continua la nesfârșit. Voi menționa doar încă două aspecte despre smerenia lui Dumnezeu. Când Adam a păcătuit, Dumnezeu și-a arătat incredibila Sa smerenie prin marea moderație pe care Domnul Dumnezeu a demonstrat-o în fața rebeliunii deschise a propriei Sale imagini.

El a făcut rasa umană pentru a-L servi într-o comuniune de dragoste și onoare. Desigur, dreptatea ar fi cerut distrugerea lui Adam și Eva, moartea lor pe loc, dar Dumnezeu își arată smerenia nemăsurată prin faptul că nu îi distruge pe primii noștri părinți, ci îi smerește, așezându-i chiar în afara Paradisului, astfel încât să-și poată aminti de unde au căzut și să poată auzi ecoul și chemarea de a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se putea pocăi. Apoi Dumnezeu le promite, nu îi lasă să sufere prea mult timp înainte de a face prima anunțare a mântuirii – faptul că sămânța femeii va veni să zdrobească capul șarpelui, ceea ce se numește în teologia latină, Protoevanghelia, prima vestire a Evangheliei. El nu așteaptă deloc mult. El vrea să insufle imediat speranță din dragostea Sa smerită pentru om. Și apoi, priviți smerita mântuire pe care Domnul Dumnezeu o realizează pentru rasa umană. Smerenia lui Dumnezeu nu se manifestă doar în răbdarea Sa față de păcătoasa omenire, se manifestă cu siguranță și în asta, nu doar în refuzul Său de a pune capăt existenței omului și de a-l lăsa în ghearele morții totale, ceea ce ar fi cerut dreptatea, nu doar în salvarea omenirii de la ceea ce meritam: moartea, durere și iadul, nu doar în a oferi omului un plan doi de recuperare, alături de pedeapsă.

Dar vă puteți imagina cum noi, păcătoșii, i-am fi tratat pe Adam și Eva. Îmi imaginez cum am fi spus ceva de genul: „Ei bine, ați distrus totul prima dată. Așa că, de data asta, vă ofer doar jumătate din ofertă, ceva mult mai puțin grandios”. Dar Domnul Dumnezeu nu a făcut așa. În incredibila sa smerenie, El nu numai că a oferit omului posibilitatea să se întoarcă la starea sa inițială din Paradis, dar, în imensa Sa smerenie, a oferit ca, pentru a salva omul, să fie oferită chiar viața Fiului său unic și iubit și să fie trimis Duhul Sfânt să sălășluiască în om, nu pentru a compensa căderea omului, ci pentru a-l înălța pe om deasupra cerurilor și pentru a-l stabili pentru totdeauna ca egal al Său în Har. Și dacă ar putea fi și mai bine de atât, iată că se poate… Pentru că, în marea Sa smerenie, Domnul Dumnezeu nu numai că compensează toată mizeria și păcatul nostru cu cea mai mare ofertă a mântuirii veșnice, ci suportă cu răbdare slăbiciunile și poticnirile noastre, ale tuturor bărbaților și femeilor care au acceptat cu sinceritate și au îmbrățișat oferta Sa de mântuire atât de mare, prin credința în Evanghelie.

El ne suportă cu atâta răbdare și dragoste, unindu-Se cu noi, în unitate cu Fiul Său în sfântul botez. Începând o viață nouă cu El în Biserică, așa cum facem, Domnul este răbdător cu noi. El ne ridică zi de zi, după ce am căzut, ne spală în pocăință, ne curăță și ne pune din nou pe drumul nostru de pelerinaj către îmbrățișarea Sa în eternitate. Dragii mei, Domnul Dumnezeu e smerit dincolo de orice măsură. Noi vom petrece eternitatea cercetând adâncurile smereniei lui Dumnezeu. Și de aceea noi înșine suntem atât de hotărâți să dezvoltăm smerenia în viața noastră, pentru a fi ca Dumnezeu, Tatăl nostru, și ca singurul său Fiu, dulcele nostru Mântuitor, Domnul Iisus Hristos, și ca Duhul Sfânt.

Am multe altele pe care aș dori să vi le ofer. Noua noastră serie, “Smerenia – dobândirea inimii lui Iisus”, va fi disponibilă în următoarele zile pe aplicația Patristic Nectar și pe siteul nostru web patristicnectar.org. Știți că va fi oferită absolut gratuit. Putem să ne continuăm munca de a hrăni pe cei însetați spiritual cu dulcile învățături ale Sf. Părinți datorită donațiilor voastre generoase și fidele și constante Și dacă sunteți donatori constanți ai Patristic Nectar, vă mulțumesc! Și dacă nu sunteți, sper că veți lua în considerare să deveniți astăzi. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!