De ce avem nevoie de ura lumii – p. Moise McPherson

Ascultați un bun cuvânt al părintelui Moise în care acesta ne tâlcuiește însemnătatea urii lumii față de creștini și cum trebuie să îi facem față.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce avem nevoie de ura lumii – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!

Unul dintre aspectele vieții noastre, care este atât de neprevăzută, este dorința noastră profundă ca oamenii să ne iubească și să ne accepte, alături de realitatea tulburătoare că pe măsură ce ne apropiem mai mult de Hristos, cu atât ne îndepărtăm mai mult de lumea aceasta, și cu atât atragem mai mult ura celor care Îl urăsc pe Dumnezeu. Astfel, avem această diagramă dificilă pe care încercăm să mergem. Valurile mării pe care încercăm să pășim, pentru a ajunge la crucea lui Hristos, pentru a deveni asemenea Lui, și flăcările care se află mereu acolo, sub aceste valuri, căutând să ne înghită, prin ispita păcatului și a distrugerii.

Când ne gândim la Evanghelie și la relația cu Hristos, în special la relația lui Petru, vedem că atunci când acesta pășește pe valuri, îl vede pe Hristos, este concentrat asupra lui Hristos, – Evangheliile practic asta ne spun -, și reușește să meargă pe acele valuri. Dar apoi se spune că vântul suflă și el își pierde concentrarea, înfricoșându-se. Se înfricoșează de ce-i distrage atenția și își ia privirea de la Hristos. Și în momentul în care face asta, începe să se scufunde sub valuri.

Trebuie să înțelegeți că această analogie nu este doar o imagine pentru o parte a vieții noastre creștine. Ea este analogia întregii vieți creștine. Cei care vor să facă progres spiritual își concentrează mereu ochii inimii, ochii noetici ai sufletului lor, asupra lui Hristos. Și atunci când fac asta, ei pot merge pe valurile vieții, care sunt adesea zbuciumate, ridicându-se și coborându-se. Unele zile sunt bune, altele sunt grele, uneori lucrurile merg bine, alteori împotriva ta. Dar când suntem concentrați pe Hristos, putem umbla în pace în mijlocul acestora. Însă atunci când ne pierdem concentrarea, atunci când vine ispita, atunci când simțim flăcările penetrând apa, arzându-ne, și ne luăm privirea de la Hristos, imediat începem să ne scufundăm. Imediat pierdem din vedere pe Hristos și nu ne mai atingem scopul.

Aceasta este o tensiune constantă în viața creștinului. De aceea Sfinții Părinți ne spun că viața noastră trebuie să fie plină de ispite și de războaie. Pentru că dacă ajungem la un moment în viață în care diavolul ne lasă în pace, în care nu mai încearcă să facă nimic, nu mai încearcă să ne facă rău, sau să ne distragă atenția, nu se ridică împotriva noastră în niciun fel, ei ne spun că acesta este semnul sigur că am pierdut bătălia. Pentru că atunci când ești în război, singurul mod de a ști că ești în război este atunci când dușmanul își varsă focul asupra ta. Dacă obuzele încetează, dacă totul devine calm și liniștit în această viață, atunci putem ști că diavolul nu ne mai consideră o amenințare, o problemă, sau măcar un dușman, și și-a întors atenția spre altcineva. Dacă stăm ascunși, fără să ni se întâmple nimic, atunci nu avem un dușman real. Și dacă nu avem un dușman real, asta înseamnă pur și simplu că nu suntem o amenințare.

Realitatea este că, pentru noi, a merge pe acest drum în viață înseamnă a provoca ură, nu doar din partea diavolului, ci și a celor care îl urmează pe diavol. Atunci când îmbrățișăm crucea, mergem împotriva mulțimii. Și aceasta este ceea ce vedem în viața lui Hristos. Hristos spune: „Dacă pe Mine M-au urât, și pe voi vă vor urî. Dacă pe Mine M-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni.” Această Evanghelie greșit înțeleasă, unde oamenii spun: „Oh, Hristos a murit pe cruce ca tu să nu mai mori,” nu este mesajul pe care l-au primit ucenicii. Ucenicii au fost aproape toți martirizați pentru credința lor. Ei au fost urâți de mulți și iubiți de puțini. Ei au fost marginalizații societății și cei respinși de către lume. Nu au avut nimic de-a face cu lumea. De fapt, ura lumii s-a revărsat asupra apostolilor de nenumărate ori. Atât de mult, încât știm că 11 dintre ei au fost martirizați în același fel, sau în același duh, în care a fost martirizat și Hristos. El este prototipul. El nu a venit pe pământ să moară ca noi să nu trebuiască să murim. Aceasta este ceva fals. Nu asta face un bun părinte. El a venit pe pământ, ne-a arătat calea vieții, și a murit pentru ca noi să știm cum să-L imităm.

Așadar, atunci când provocăm mânia și ura lumii, atunci când lumea ne defăimează spunând lucruri răutăcioase și mincinoase despre noi, când ne pun etichete, când fac acuzații false, sau caricaturi, sau alte asemenea lucruri, trebuie să ne îndreptăm imediat mintea către Fericiri și să spunem: „Bucurați-vă și vă veseliți, căci plata voastră multă este în ceruri.” Aceasta înseamnă a fi un prooroc, a fi un ucenic al lui Hristos, și a primi răsplată de prooroc. Iar răsplata proorocului, care cheamă mereu poporul la pocăință, a fost întotdeauna moartea.

Așadar, cum arată ispita? Ispita acestei vieți înseamnă a alerga după bani, plăceri trupești, statut, ușurință și confort, relaxare. Este tot ceea ce este opus luptei. Când un om este într-un război real, nu îl preocupă poziția lui socială. Nu îl preocupă contul lui bancar. Nu îl preocupă ce fel de mașină are acasă, sau alte lucruri asemenea. Îl preocupă un singur lucru: să înainteze spre scopul lui. Nu are atenția distrasă de lucrurile acestei lumi. De fapt, acesta este exact mesajul Sfântului Pavel când spune: „Ce are a face un ostaș cu treburile vieții acesteia?” Lucrurile acestei culturi, lucrurile acestei vieți, lucrurile care ne pot distrage atenția de la Hristos trebuie reduse.

Lucrurile importante în viața noastră sunt mai întâi de toate sănătatea și bunăstarea noastră spirituală, adică viața noastră de rugăciune, postul, spovedania, primirea Sfintei Împărtășanii, participarea la biserică și la slujbe. În al doilea rând: familia noastră, cei încredințați grijii noastre, soțiile noastre mai întâi și apoi copiii noștri. Și în al treilea rând, ce? Oamenii și membrii comunității noastre bisericești și cei din jurul nostru. Și, în ultimul rând, cu atenția și efortul care ne rămân, cei cu care lucrăm, cei din jurul nostru în lume, pentru ca noi să putem fi mereu un exemplu, astfel încât ei să fie atrași de viața în Hristos pe care o trăim și să dorească să o imite. Nu trebuie să ținem pe toată lumea de mână și să le spunem pas cu pas ce să facă. Nu acesta este modul de a sluji.

Cel mai important mod de a sluji oamenilor este să le arăți cum arată o viață creștină normală și sănătoasă. Și apoi să le arăți: uite, dacă vii și faci aceleași lucruri, dacă urmezi această viață de rugăciune, post, împărtășanie, spovedanie, slujbe, toate acestea cu intensitate, cu concentrare, cu scop, vei vedea aceleași rezultate. Sufletul tău va fi înviat. Vei evita flăcările acestei vieți și vei ajunge la destinația dorită, care este viața ce va să fie. Este atât de important, fraților și surorilor, să ne amintim de cuvintele Sfântului Ioan care spune că ”să schimbăm această viață pentru viața ce va să vină.”

Creștinul nu caută să adune case, conturi bancare, moșteniri, să construiască hambare mai mari și să strângă bogății pe acest pământ. Aceasta nu este menirea noastră. Menirea noastră este veacul viitor, viața de după moarte care transcende această viață.

Mă rog ca toți să fiți întăriți de acestea, să fiți întăriți în dorința voastră pentru viața viitoare, și să vă amintiți să rămâneți BBC – binecuvântați, botezați și catehizați. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!