Evitați să bombăniți – IPS Athanasie de Limassol
30 octombrie 2025
Sfântul Ioanichie cel Mare: viața, nevoința și minunile (4 Noiembrie) – p. Pimen Vlad
30 octombrie 2025
Ținând cont de numărul impresionant de pelerini care doresc să se închine și să treacă prin Sfântul Altar al Catedralei Naționale, Patriarhia Română anunță prelungirea programului de închinare, inclusiv pe timpul nopții, până în ziua de miercuri, 5 noiembrie 2025, la ora 24.00.
Având în vedere această prelungire a programului de închinare, facem un apel către toți credincioșii care doresc să se închine și să treacă prin Sfântul Altar al Catedralei Naționale să evite aglomerarea excesivă a rândului de așteptare.
Timpul de așteptare poate fi consultat prin aplicația de hartă interactivă a Arhiepiscopiei Bucureștilor utilizând următorul link: Hartă interactivă.
Biroul de presă al Patriarhiei Române
În această perioadă racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, este așezată spre închinare în Sfântul Altar. Racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou va rămâne aici până la încheierea perioadei de închinare și trecere a pelerinilor prin Sfântul Altar al Catedralei Naționale.
Amintim că în vechime nu exista catapeteasmă între altar și naosul principal ci cel mult câteva trepte care situau altarul mai sus. Catapeteasma a apărut în timp (în câteva secole) în urma unui proces îndelungat.
De asemenea, conform cu rânduiala „îmbisericirii” (adică a Botezului) pruncul era introdus în Sfântul Altar, indiferent de gen pentru că zice la Apostol că „nu este bărbat și femeie” (Gal. 3, 28). Menționăm că această practică era valabilă chiar înainte de a fi botezați pruncii. Intrarea nu doar a pruncilor de parte feminină, ci şi a femeilor în Sfântul Altar, pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine este mărturisită de practica Bisericii primare, de canoanele lui Ipolit (Canonul 19, 143) şi de canonul al doilea al lui Dionisie al Alexandriei, şi confirmată şi de Balsamon în tâlcuirea sa la canonul de mai sus „după obiceiul cel vechi, femeile intrau în Altar şi se împărtăşeau de la Sfânta Masă”. Dintre manuscrisele cunoscute, doar unul, Sinai 968, din secolul al XV-lea, face deosebire de gen şi, conform acestuia, pruncul de parte bărbătească este introdus în Sfântul Altar, iar cel de parte femeiască nu, aşa cum s-a impus să se săvârşească şi azi, evident din epoca stăpânirii turceşti.
Aproximativ din aceeaşi perioadă sau şi dintr-o perioadă mai târzie (sec. 13) sunt manuscrisele care prezintă o rânduială intermediară: conform acestei practici, pruncii de cele două genuri sunt aduşi în Sfântul Altar, dar preotul, când închină pruncul de parte femeiască, nu trece prin faţa Sfintei Mese, ci doar prin părţi şi în spate.
Cu toate acestea, avem canoane care au o poziție strictă, poziție care se referă, desigur la practica zilnică a trăirii sacralității și a caracterului isihast al Altarului.
- – Canonul 69 Trulan: mirenii să nu intre în altar (ci doar clericii hirotoniţi şi hirotesiţi, inclusiv diaconiţele)
- – Canonul 44 Laodiceea: femeile să nu intre în altar
- – Canonul 15 Nichifor Mărturisitorul: monahii şi monahiile au voie să intre în altar, dar numai în mănăstirea lor (cu binecuvântarea stareţului).
Din aceste considerente din care se vede clar că nu este vorba de o temă dogmatică, ci de una ascetică, socotim că atunci când Sf. Sinod în frunte cu Patriarhul a dat binecuvântare, înseamnă că este binecuvântare să se intre în Sf. Altar în limitele acestei binecuvântări.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
10 Comments
Foarte, foarte interesant! Habar nu aveam ce este în spatele acestei binecuvântări, nici nu mi-ar fi trecut prin minte.
Eu mă gândeam că este pur și simplu o practică la deschiderea bisericilor noi, iar Sfântul Altar al catedralei va trebui resfințit după atâta lume, inclusiv femei și oameni de alte credințe.
Ești total în greșeală. Menstruația femeii nu este un păcat. Dincolo de asta, Biserica este trupul viu al lui Hristos, fără pată și zbârcitură. Evoluția Bisericii nu se oprește niciodată ci se clădește pe tradiție. Am spus în text pentru ce s-au dat aceste canoane. Pe același principiu oamenii ar trebui canonisiți cu zeci de ani sau/și sute de metanii pentru anumite păcate pe baza canoanelor ascetice ceea ce desigur că e greșit.
Doamne ajută!
Părinte, vă rog să mă iertați, dar am o întrebare.
De ce s-a schimbat numele Catedralei? Din Catedrala Mântuirii Neamului, în Catedrala Națională?
Sau am înțeles eu greșit?
Mulțumesc!
Pentru că nu era foarte corect înainte
Doamne ajuta!
Si pe mine ma interesează un răspuns argumentat in privința schimbării numelui.
Pentru cine si din ce perspectiva nu era corect inainte ?
Catedrala Mântuirii Neamului duce cu gândul că neamul se va mântui prin această catedrală.
Iertați părinte dar numele provine dintr-o perioadă în care cuvântul ‘mântuire’ includea și înțelesul de scăpare de o primejdie din lumea aceasta. Catedrala s-a dorit să fie un gest de recunoștință a neamului românesc în fața lui Dumnezeu pentru mântuirea (scăparea, izbăvirea) de neamurile ocupante (turci până la Războiul de Independență, ruși, austrieci și unguri până la Marea Unire) dar și de primejdia războaielor propriu-zise. Acum s-a pierdut înțelesul acesta și a rămas doar sensul teologic, de mântuire de patimile acestei lumi și de aici nedumeririle și neînțelegerile actuale. Dacă formulăm mai explicit – ‘Catedrala Mântuirii Neamului Românesc de ocupațiile și asupririle străine’ – înțelegem logica denumirii inițiale
De ce nu pot părinte, să învăț din greșeli? Undeva în adânc, dar nerostit, am crezut că s-a făcut un compromis cu această denumire, renuntându-se la “Mântuirea Neamului”. Dar, pentru a câta oară, am confirmarea că nu este bine să mă încred în judecata mea, pentru că este foarte adevărat că din punctul meu de gândire (o nouă “bună judecată”) am considerat că această construcție este asigurarea că românii se vor mântui. Cum pot să scap de sentimentalism, sensibilitate, fuga după minuni și încredințări, pentru a mă așeza mai bine în credință? Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți. Maica Domnului să mântuiască pe părintele Pimen, părintele Teologos și pe toți rugătorii din Muntele Athos!
Cat de frumos ati raspuns. Va multumesc! Cred ca urâciunea se apropie… chiar si cu aceasta practica a locului, deoarece doar la româninsi ggreci se practica intrarea in altar a tuturora!
Absolut deloc! Înțeleg că sunteți agent rus. E trist că socotiți pe toți în afară de ruși drept (de)căzuți. Nu cumva din cauza acestei mândrii luciferice a îngăduit Dumnezeu războiul peste urâciunea mândriei ruse?