Primii monahi ai lui Hristos (Animație)

Urmăriți o foarte frumoasă animație duhovnicească inspirată din viața și învățăturile primilor monahi ai pustiei egiptene.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Primii monahi ai lui Hristos (Animație)

Toți merg în același loc: toți din pământ sunt și în pământ se întorc.

SKETIS (Prima comunitate monahală, Egipt)

Era un bătrân care locuia în Schit, în anii 300 d.Hr., care era foarte strict în asceza trupului, dar nu era foarte limpede în gândurile sale. Într-o zi s-a dus să-l vadă pe Avva Ioan cel Pitic ca să-l întrebe despre uitarea lui. După ce a primit un cuvânt de la părinte, s-a întors în chilia lui. Dar a uitat ce îi spusese Avva Ioan. Așa că s-a întors la același părinte și a auzit același cuvânt. Și s-a întors iarăși la chilia lui. Dar pe drum a uitat din nou ce îi spusese Avva Ioan. A făcut așa de mai multe ori.

Într-o altă zi, după ce l-a văzut pe Avva Ioan, i-a spus:

– Știai, Avva, că am uitat ce mi-ai spus? Dar nu m-am întors iarăși pentru că nu am vrut să te împovărez.

– Du-te și aprinde o lampă (i-a zis Avva). Și bătrânul a făcut așa.

– Acum adu mai multe lămpi și aprinde-le de la prima. Și bătrânul a făcut și asta.

– Spune-mi, a suferit prima lampă vreo pierdere pentru că alte lămpi au fost aprinse de la ea?

– Nu, n-a suferit.

– Așa este și cu Ioan. Chiar dacă tot Schitul ar veni la mine, ei nu m-ar despărți de dragostea lui Hristos. Așa că, oricând vrei, vino la mine fără ezitare.

Și datorită răbdării și credinței acestor doi oameni, Dumnezeu a îndepărtat uitarea de la bătrân.

DIN PĂMÂNT ÎN PĂMÂNT – Povestiri despre locuitorii deșertului

– Părinte, am săvârșit un mare păcat și vreau să fac pocăință trei ani.

– Este mult.

– Un an?

– Este mult.

– Patruzeci de zile?

– Este mult. Eu spun că dacă un om se pocăiește cu toată inima și nu mai intenționează să facă păcatul din nou, Dumnezeu îl va primi după doar trei zile.

Avva Macarie și răbdarea clevetirii

Când eram tânăr, locuind într-o colibă în Egipt, voiau să mă facă preot în sat. Dar înainte să o facă, am fugit într-un alt loc, pentru că nu doream să primesc această vrednicie. Apoi un laic evlavios s-a alăturat mie. El vindea lucrul mâinilor mele și îmi slujea. Într-o zi, o fecioară din sat, sub povara ispitei, a păcătuit. Când a rămas însărcinată, [părinții ei] au întrebat-o: „Cine a făcut asta?” „Pustnicul.”

Atunci sătenii au venit să mă prindă și să mă ducă în sat, legând oale înnegrite de funingine și alte lucruri în jurul gâtului meu. M-au dus în sat și m-au bătut, zicând: „Acest monah a întinat fecioara noastră! Prindeți-l! Prindeți-l!” Și au continuat să mă bată aproape până la moarte. Atunci a ieșit unul dintre bătrâni și a spus: „De ce faceți asta? Până când îl veți bate pe acest monah ciudat?” Iar laicul evlavios care mă slujea mergea în urma mea plin de rușine, fiind și el batjocorit: „Uită-te la acest pustnic pe care l-ai ajutat! Uite ce a făcut!” Și părinții fetei au zis: „Nu-l lăsați pe acest călugăr ticălos să plece până nu se învoiește s-o ia de soție.” Atunci am vorbit cu slujitorului meu și i-am dat toate coșurile pe care le aveam și i-am spus: „Vinde-le! Dă-i soției mele ceva de mâncare.”

Și când a plecat, am zis în sinea mea: „Macarie, ți-ai găsit o soție. Acum mergi și lucrează puțin mai mult ca s-o întreții.” Așa că am lucrat zi și noapte și îi trimiteam câștigul meu. Dar când a venit vremea să nască, a rămas în durerile nașterii multe zile fără să poată aduce copilul pe lume. „Știu de ce se întâmplă asta — a zis ea — pentru că am defăimat pustnicul și l-am acuzat pe nedrept. Nu el era vinovat, ci acel tânăr.” Atunci slujitorul meu a venit și a zis: „Fecioara nu a putut naște până nu a spus: ‘Pustnicul nu are nimic de-a face cu asta, am mințit despre el.’ De aceea, întregul sat vrea să vină aici și să se pocăiască înaintea ta.” Dar când am auzit aceasta, de teamă că oamenii mă vor tulbura, m-am ridicat și am fugit imediat. De aceea sunt aici.

Despre același Avva Macarie cel Mare s-a spus că a devenit, precum este scris, un dumnezeu după har pe pământ. Căci așa cum Dumnezeu ocrotește lumea, tot astfel Avva Macarie, când vedea un frate păcătuind, acoperea păcatele pe care le văzuse ca și cum nu le-ar fi văzut. Și păcatele pe care le auzea, se purta ca și cum nu le-ar fi auzit.

Dintre spusele lui Avva Pimen

Într-o zi, un grup de preoți au venit să viziteze mănăstirea unde locuia Avva Pimen. Avva Anub a venit și i-a zis:

– Să-i invităm astăzi pe preoți. Dar Avva Pimen a stat multă vreme fără să spună niciun cuvânt. Și astfel, jignit, Avva Anub a plecat.

– Părinte, de ce nu i-ai răspuns?

– Nu este treaba mea, căci eu sunt mort, iar cel mort nu vorbește.

Un obicei al lui Avva Pior

Avva Pior obișnuia să meargă 100 de pași în timp ce mânca.

– Părinte, de ce mănânci astfel?

– Pentru că nu vreau să fac din mâncare o ocupație, ci ceva secundar.

Când un frate l-a întrebat același lucru, el a răspuns:

– Pentru ca sufletul meu să nu simtă nicio plăcere trupească în mâncare.

Nu judeca, pentru a nu fi judecat.

Odată, în Schit, s-a ținut o adunare despre un frate care păcătuise. Toți părinții au vorbit. Dar Avva Pior a rămas tăcut. Mai târziu s-a ridicat, a umplut un sac mare cu nisip și l-a purtat pe umăr. A luat și un săculeț mic și l-a purtat în fața lui.

– Părinte, te rugăm, spune-ne ce faci?

– În acest sac mare este mult nisip. Am pus păcatele mele, care sunt multe. Le port în spate, ca să nu fiu tulburat de ele și să nu plâng pentru ele. Dar în acest săculeț mic am pus păcatele mici ale fratelui meu, pe care le țin în fața mea ca să-mi petrec timpul judecându-le. Asta nu este corect. Ar trebui mai degrabă să port păcatele mele în fața mea și să mă preocup de ele, rugându-L pe Dumnezeu să mă ierte pentru ele.

S-a spus despre Avva Daniil că, atunci când barbarii au invadat Schitul și părinții au fugit, bătrânul a zis în sinea lui: „Dacă Dumnezeu nu are grijă de mine, atunci de ce să mai trăiesc?” Și a rămas, trecând printre barbari fără să fie văzut. Apoi a zis în sinea lui: „Vezi că Dumnezeu a avut grijă de mine, din moment ce nu am murit. Acum voi face ceea ce este omenesc și voi fugi împreună cu părinții.” Și, așadar, a fugit.

Toți merg în același loc: din pământ sunt și în pământ se întorc. (Ecclesiastul 3:20)

Odată, un diavol a luat un cuțit și s-a aplecat asupra lui Avva Macarie, încercând să-i taie piciorul. Dar diavolul a încercat și a încercat, și nu a putut, din pricina smereniei bătrânului. Atunci acesta i-a spus bătrânului: „Tot ce faci tu, facem și noi. Tu postești, dar nici noi nu mâncăm. Tu lucrezi cu râvnă, dar noi nu dormim niciodată. Numai în smerenie ne ești superior. Și doar prin aceasta ne biruiești.”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!