Confruntând catolicismul – p. Moise McPherson

Urmăriți un foarte elocvent material al părintelui Moise McPherson care dezvăluie câteva aspecte foarte concrete care arată cât de mult s-a depărtat romano-catolicismul de la adevărul lui Hristos.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

Confruntând catolicismul – p. Moise McPherson

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!

Vreau să fac foarte clar de la început. Aceasta nu este o atac la adresa romano-catolicilor. Romano-catolicii sunt oameni foarte buni și cumsecade și există o mulțime de oameni minunați pe care i-am întâlnit și care sunt romano-catolici. Aceasta nu este un atac la adresa lor. Aceasta este o critică a ceea ce văd că se întâmplă în prezent în catolicism, în special în legătură cu numeroasele persoane care mă contactează în mod regulat și care se luptă cu credința lor în Biserica Catolică și temele constante pe care le observ și criticile la ceea ce se întâmplă de fapt acolo. Bine?

Deci, lucrul care iese cel mai mult în evidență pentru mine este că există o atmosferă asemănătoare cu cea a unui cult ocult. Oamenii sunt impregnati și indoctrinați de la o vârstă fragedă că nu au libertatea să părăsească vreodată Biserica Catolică. Așa că sunt învățați sistematic că orice lucru pe care îl văd, experimentează sau li se întâmplă nu reflectă “adevărul Bisericii”, Evident, ca ortodox creștin [consider că] romano-catolicismul nu este o biserică. Există o singură Biserică sfântă, sobornicească și apostolică, care ne vine de la Patriarhii Răsăriteni de-a lungul a 2.000 de ani.

Așa că eu sfătuiesc constant oameni care sunt catolici și care vor să devină ortodocși sau chiar oameni care mă contactează doar pentru a vorbi cu mine despre sentimente profunde de vinovăție, de vinovăție și rușine. Aceasta este o experiență atât de prevalentă încât a generat chiar termenul de vinovăție catolică. Aceeași vinovăție nu există în ortodoxie. Aceasta este un fenomen psihologic unic în care oamenii se simt constant ca și cum ar avea de-a face cu un fel de Dumnezeu-părinte vitreg. Asta observ în limbaj. Ei încep să descrie relația lor cu Dumnezeu ca și cum El ar fi perpetuu fie supărat pe ei, fie pe punctul de a-i disciplina sau de a se supăra pe ei. Și ei sunt atât de înfricoșați de Dumnezeu într-un mod nesănătos, într-un mod nenatural, încât nu par să poată dezvolta multă dragoste sau intimitate cu El.

Și astfel totul devine foarte răstălmăcit în relația lor, deoarece nu este vorba despre a-L mulțumi pe Dumnezeu sau a-L iubi pe Dumnezeu sau a fi iubit de Dumnezeu sau a fi un copil al lui Dumnezeu. Totul este despre a evita lovitura centurii. Și aceasta este o boală psihologică care nu este întâlnită la unul sau doi oameni pe care i-am cunoscut și care sunt romano-catolici. Aceasta este atât de prevalentă încât se întâmplă în aproape fiecare conversație pe care o am cu cineva care a fost crescut în romano-catolicism. Aceasta este o modalitate sistematică de a-L vedea pe Dumnezeu care este atât de perversă încât oamenii nu sunt capabili să se apropie de El cu dragoste și intimitate adevărată, ci simt această constrângere din frică și incertitudine.

Și astfel ajunge la punctul în care au această politică de a nu pune întrebări. Nu li se permite să vadă nimic în “Biserică”, care să fie dincolo de orice întrebare. Sunt forțați să vadă totul prin acest model că totul este perfect, tu ești cel imperfect. Și dacă vezi ceva care nu se potrivește, asta e vina ta, nu e vina Bisericii Catolice. Aceasta este o atmosferă asemănătoare cu cea a unui cult. Și poți vedea că mințile oamenilor sunt puse într-o răsucire distorsionată, deoarece trebuie să ignore toate lucrurile care nu se potrivesc și care nu au sens, și această relație foarte distorsionată cu Dumnezeu, pe care nici nu și-o doresc, deoarece Dumnezeu este atât de străin și îndepărtat pentru ei. Este o lipsă atât de mare de dragoste și intimitate acolo.

Bună, prieteni, mulțumesc că ați intrat pe canal. Vă rog să dați like și să vă abonați. Și dacă vreți să vedeți mai mult conținut, mergeți la school.com/FatherMoses. Avem un Q&A săptămânal, un curs de căsătorie, un curs de întâlniri și cursuri noi care ies în fiecare lună. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Următoarea problemă: abuzul. Și acesta este un subiect mare. De fapt, există de mult, mult mai mult timp decât este raportat în prezent. Puteți să căutați pe Google asta și să găsiți toate informațiile despre asta. Dar doar din 1950, în ultimii 80 de ani, au fost peste 655.000 de victime doar în Franța și Spania. Acestea sunt în principal copii. Mușamalizările sistematice sunt numeroase. S-a făcut o anchetă a unui mare juriu în Pennsylvania pe această temă și așa au numit-o: “sistematică”. Era modul în care prădătorii erau ascunși și mutați de la o dieceză la alta; nici măcar nu știm care sunt cifrele în America de Sud, deoarece America de Sud, a închis practic ochii la asta în multe feluri. Dar în țări precum Irlanda și în America de Nord, abuzurile sunt atât de răspândite încât se spune că și acum, în prezent, există 1.700 de preoți nesupravegheați, despre care nimeni nu știe cu adevărat ce fac sau chiar ce intenții au.

Când începi să vezi aceste cifre – și vorbim de peste un milion de cazuri pe puțin la nivel mondial – când cineva spune: „oh, porțile iadului nu vor birui împotriva Bisericii Romano-Catolice”, eu nu știu ce înseamnă „a birui” aici, deoarece dacă oamenii sunt prinși și apoi ascunși și apoi acoperiți și apoi trimiși în altă parte și apoi episcopii nu vor nici măcar să publice numele celor acuzați și apoi, pe deasupra, știm cu toții că în cazurile de abuz există un procent uriaș care rămân nedocumentate. Oamenii nici măcar nu le aduc în discuție. Și astfel ai episcopi astăzi, de exemplu, recent în știri, Cordileone din San Francisco, care nu vor publica numele celor din dieceză acuzați de comportament necorespunzător.

Mai mult, știu de la oameni la prima mână care au raportat aceste lucruri diecezei lor pe care dieceza practic le-a ignorat. Deci aceste cifre nici măcar nu sunt precise, deoarece oamenii intră în aceste medii și li se întâmplă aceste lucruri și apoi hârtiile se pierd sau nu sunt raportate sau cineva pur și simplu se mută misterios în cealaltă parte a țării, într-o dieceză diferită, și nu este nici măcar abordat. Asta se întâmplă cu copiii; știu că se întâmplă chiar și cu adulții și femeile care raportează că au avut comportament necorespunzător din partea unui preot și pur și simplu nu este nici măcar discutat. Asta este excepțional de înfricoșător astfel încât, ca tată a cinci fii, singurul lucru pe care îl pot spune este: dacă este atât de larg răspândit și nedeclarat, cu siguranță îți pui în pericol copiii punându-i în aceste medii.

Următoarea problemă: relativismul. Ei bine, am văzut aceste dezbateri catolice moderne cu privire la Dumnezeul musulmanilor și că, într-un fel, Dumnezeul musulmanilor, deși acel Dumnezeu nu este trinitar, este cumva același Dumnezeu al romano-catolicilor. Dacă am putea să ne întoarcem și să vorbim cu martirii creștini timpurii, cât de îngroziți ar fi ei că cineva învață orice altceva decât supremația Sfintei Treimi. Și nu că am fi doar una dintre multe religii, și că toate religiile au cumva această foaie subțire de văl unde cu toții ne închinăm cumva unui Dumnezeu similar, ci că ideea este că noi suntem distincți în creștinismul nostru, dragostea noastră pentru Hristos.

Dumnezeu S-a întrupat. Asta ne separă de toți ceilalți. Credințele noastre trinitare nu sunt iudeo-creștine deoarece Dumnezeul Vechiului Testament era tot Treimea. Oricine neagă Treimea Îl neagă pe Dumnezeu. Și de fapt, Papa recent, cu trei zile înainte de publicarea acestui video, tocmai a trimis un călduros bun venit sau salut către hinduși. Cine sunt zeii hinduși? Știm că sunt demoni. Nu sunt Treimea. Nu sunt Dumnezeu. Sunt duhuri rele. Aceste țări sunt în robie față de acest rău. Și apoi Papa le urează oamenilor felicitări pentru perioada lor a anului în care sărbătoresc practic o formă de păgânism.

Creștinii nu au gândit niciodată așa. Asta este atât de străin de creștinism încât aș spune că oricine învață acest tip de relativism în mod clar nu este un creștin. Ei nu susțin Crezul Niceean. Acesta afirmă foarte clar: “credem într-unul Dumnezeu”. Un Dumnezeu. Acel Dumnezeu este trinitar. Orice abate sau învață orice altceva în afară de aceasta nu este Dumnezeu. Și așa cum a spus Hristos, există doar doi stăpâni în această lume, Dumnezeu și diavolul, atât. Deci cei care nu venerează Sfânta Treime, deși pot fi neștiutori sau neavizați sau crescuți în acele societăți sau orice altceva, nu Îl venerează pe Dumnezeu. Ei venerează duhuri rele. Acest relativism ar trebui să fie un semnal de alarmă absolut pentru orice romano-catolic care își ia în serios credința și dragostea sa pentru Dumnezeu.

Și în ultimul rând, dar nu cel din urmă, pentru că nu-i putem lăsa în afara listei, Papa. Știți, a fost o glumă amuzantă recent, când noul Papă a fost ales, care spune că romano-catolicii alergau la computerele lor să afle dacă el este romano-catolic sau nu. Ce vor ei să spună? Ei bine, există atât de multă erezie răspândită în Biserica Catolică, încât chiar și episcopii înșiși susțin aceste credințe referitoare la alte religii care nu sunt credințe creștine. Faptul că Papa actual i-a întâmpinat și binecuvântat pe hinduși de sărbătoarea lor dedicată demonilor ar trebui să vă spună totul despre această poziție.

Ea a uzurpat înțelegerea conciliarității. Unde este aceasta acum, astăzi? În Biserica primară, aveam sinoade cu episcopi, cu patriarhi, cu preoți, cu diaconi. Și acele relații erau conciliare. Ei lucrau împreună sub călăuzirea Duhului Sfânt pentru a ajunge la o înțelegere a ceea ce era că Dumnezeu ne transmitea. Ce era că trebuia să auzim. Ideea că Crezul Niceean poate fi adăugat sau modificat cu un filioque 600 de ani mai târziu de către papă nu este o eroare teologică, aceasta este o păcat împotriva Duhului Sfânt, aceasta înseamnă că Crezul Niceean lipsea ceva ce Duhul Sfânt nu a revelat Bisericii și care trebuia amendat și ratificat mai târziu; dacă faci asta, atunci arunci îndoieli asupra tuturor sinoadelor ecumenice și a adevărului lor. Problema ta atunci nu devine doar teologică, devine existențială. Dumnezeu eșuează în a revela poporului ceea ce au nevoie să știe pentru mântuirea lor, pentru drumul mântuirii. Și deoarece totul este acum localizat într-o singură persoană, iar acea persoană nu este Iisus Hristos, ajungi la numeroase erezii și erori și o rescriere a istoriei. Toate aceste lucruri diferite sunt semnale de alarmă.

Deci când privești la Biserică în ultimii o mie de ani, romano-catolică și ortodoxă, și intri într-o biserică ortodoxă astăzi, arată ea ca Biserica de acum o mie de ani? Oamenii sunt îmbrăcați modest? Slujbele sunt lungi? Primim Trupul și Sângele lui Hristos? Copiii mici împărtășesc? Biserica postește? Biserica se roagă? Iconografia este similară cu cea din Biserica primară? Răspunsul la toate acestea este da. Când intri într-o biserică romano-catolică obișnuită, ea arată în practică nimic asemănător Bisericii primare, și cu siguranță nu Bisericii de acum o mie de ani. Aceasta îți arată că singurul motiv pentru care Ortodoxia s-a păstrat până în ziua de azi nu este pentru că avem zeci, sute și mii de creștini ortodocși care sunt cu toții creștini perfecți în cel mai bun mod.

Nu, aceasta arată că este o mărturie a puterii Duhului Sfânt că am putut menține credința așa cum ne-a fost transmisă de Părinții Bisericii în continuitate cu duhul lor, cu învățătura lor, ethosul lor și, cel mai important, modul lor de viață. Ortodoxia astăzi este aceeași cu ceea ce vedem în Biserica primară. Îl provoc pe oricine nu a fost la o Liturghie Divină să meargă și să vadă Liturghia. Să urmărească slujbele și să-mi spună că nu este transportat înapoi în timp. Liturghia este mistică. Este frumoasă. Este prezența lui Dumnezeu. Și viața în Biserica Ortodoxă vindecă sufletul omenesc și reînnoiește relația lor cu Dumnezeu. Domnul să vă binecuvânteze.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!