Manifestul revoluționar al lui Iisus – p. Iosia Trenham

În acest frumos material părintele Iosia Trenham ne scoate în evidență caracterul revoluționar al învățăturii Domnului Iisus Hristos, ce se opune întregii învățături lumești.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Manifestul revoluționar al lui Iisus – p. Iosia Trenham

Bună tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc mult pentru atenție.

Sper că ceea ce am pregătit pentru voi vă va binecuvânta și vă va ajuta în viața voastră creștină. Am o reflecție pe care o postez ca răspuns la învățătura mea despre îndumnezeire, pe care am ținut-o recent. „Îndumnezeirea este destinul nostru.” A fost ultima mea reflecție. Vreau să continui acea reflecție, spunând câteva cuvinte despre cum Iisus ne îndrumă să urmăm calea glorificării. Cum se face că trăim astfel încât scopul nostru să fie: să fim uniți cu El și să împărtășim slava Lui pentru totdeauna? Despre asta voi vorbi astăzi. Dar permiteți-mi să beau o înghițitură.

Așa că am intitulat această reflecție: „Manifestul revoluționar al lui Iisus”. Și acesta este un scurt comentariu la începutul celei mai faimoase predici a lui Iisus, numită: „Predica de pe munte”, care se găsește în capitolele 5-7, din Evanghelia Sfântului Matei. Acea predică, a lui Iisus, este cea mai faimoasă și puternică predică, care este adânc înrădăcinată în civilizația creștină, în literatura noastră, în limba noastră. Predica începe cu o afirmare a modului de viață binecuvântat al tuturor creștinilor adevărați care Îl urmează. El stabilește calea care duce la glorie, care duce la îndumnezeire. Dacă voia Lui este ca noi să fim uniți cu El și să împărtășim gloria Lui pentru totdeauna, El vrea să știm calea pentru a îndeplini acest scop: Cum să trăim exact așa cum a trăit El.

Predica a fost ținută în partea de nord a Israelului, chiar pe coasta Mării Galileii. Dacă mergeți astăzi în pelerinaj în Țara Sfântă, puteți, desigur, să mergeți la „Muntele Fericirilor”, care este acest deal frumos, cu pantă ușoară, care coboară chiar până la Marea Galileii, unde Iisus a predicat, unde mii și mii de oameni au stat la picioarele Lui. Asta facem noi. Asta fac credincioșii când Dumnezeu ne vorbește: ne liniștim, stăm în inimile noastre și primim cuvintele Sale, care schimbă viața. Cuvinte de viață veșnică, așa cum le numește Sfântul Petru. Acesta este cadrul pentru rostirea învățăturii lui Iisus, pe care o cunoaștem sub numele de „Predica de pe munte”.

Mă concentrez în special pe începutul acelei învățături, numită „Fericiri”, în care Iisus pronunță calitățile vieții care sunt binecuvântate. El începe fiecare dintre Fericiri, această cea mai cunoscută parte din întregul Nou Testament, cu o proclamare a binecuvântării. Întreaga predică este o capodoperă pedagogică, o adevărată capodoperă pedagogică, prețuită de creștini în ultimii 2000 de ani. De fapt, are chiar și o utilizare liturgică în tipicul nostru. „Fericirile” sunt adesea cântate la Intrarea Mică, când preotul iese cu cartea Evangheliei. „Fericirile” sunt de obicei cântate în acel moment al Liturghiei. Noi, credincioșii, suntem constant, inundați de cuvintele predicii de pe munte, în special de Fericiri. Deoarece fericirile, această pronunțare a acestor calități ale vieții, aceste șapte calități fundamentale ale vieții, reprezintă afirmarea radicală a lui Iisus despre ucenicie.

Acesta este manifestul Său revoluționar. Nimeni nu a spus vreodată asta. De fapt, cuvintele lui Iisus merg 180% împotriva ambițiilor și preocupării lumii. Nu veți auzi asta de la nimeni altcineva decât de la Hristos și de la cei care Îl iubesc pe Hristos. Calea binecuvântării este constituită de aceste fericiri.

Așadar, permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre ele. El începe fiecare dintre formulările fericirilor cu cuvântul „macarios”, care înseamnă „binecuvântat” sau „fericit”. Nu ratați asta. El însuși este Binecuvântarea lumii. Corect? Sămânța lui Avraam a venit să binecuvânteze toate familiile neamurilor. Hristos însuși, binecuvântarea lumii, ne spune cum să trăim în binecuvântarea Lui. De aceea pronunță El acest cuvânt, „fericit” sau „binecuvântat”. Cine nu vrea să fie binecuvântat? Cine nu vrea să fie fericit? Așadar, ascultați cu mare atenție ce spune Iisus despre calea de a fi fericit. Pentru că lumea noastră are o noțiune foarte inversată despre fericire, o noțiune complet inversată despre fericire. De fapt, lumea spune că: Dacă vrei să fii fericit, trebuie să faci exact opusul a ceea ce spune Iisus. Oh, vei ajunge nefericit, crede-mă, dacă urmezi acea paradigmă.

Lumea spune: „Fericiți cei bogați. Fericiți cei sănătoși. Fericiți cei netulburați. Fericiți cei mereu fericiți, care nu plâng niciodată. Fericiți cei agresivi și asertivi. Fericiți cei care însetează după statut, faimă și plăcere.” Nu este aceasta calea lumii? Nu este aceasta ceea ce gândește lumea? Este exact opusul a ceea ce spune Iisus. Iisus a spus: „Fericiți, cei săraci cu duhul. Fericiți cei care plâng. Fericiți cei blânzi, care flămânzesc și însetează după dreptate, care sunt milostivi, care sunt curați cu inima, care sunt prigoniți pentru dreptate, care fac pace. Cei împăciuitori sunt binecuvântați.” Acestea sunt calitățile menționate de Iisus pentru fericire. Și aș vrea să mă concentrez doar asupra primei calități, a primei fericiri. „Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăția cerurilor.”

Primele trei fericiri – fericirea sărăciei duhului, fericirea celor ce plâng, și blândețea, fericiți cei blânzi – acestea merg împreună. Aceste trei calități, aceste trei dispoziții și virtuți creștine constituie atitudinea corectă, orientarea corectă a unei ființe umane către Dumnezeul cel viu. Și de aici începe Iisus. Ce este mai exact această „sărăcie a duhului”? Ei bine, am adunat câteva cuvinte pentru a o descrie. Înseamnă să fii „golit” de tine însuți. Ar putea fi ceva mai contradictoriu „duhului lumii” decât să spună mereu că: „Este vorba de autoactualizare. Este vorba de a te iubi pe tine însuți.” Nu, de fapt, nu este așa. Este exact opusul. Sărăcia duhului înseamnă să fii golit de tine însuți, să fii noroi înaintea Domnului Atotputernic, să trăiești “metania”, nu doar să o faci. A face „metanii” este fantastic și un mare ajutor pentru a cultiva un duh în care trăiești viața de supunere, viața de adorare fericită a lui Dumnezeu. Înseamnă să privești în sus către Dumnezeu și către fiecare ființă umană din poziția noastră joasă, să fim împăcați, permițându-I lui Dumnezeu să aranjeze totul în viața noastră, să fim detașați de lucruri și chiar de propria noastră voință – care este cel mai dificil lucru de făcut – să fim mulțumiți ca Dumnezeu să ne guverneze și să ne aranjeze viața, să ne cunoaștem datoria înaintea lui Dumnezeu, desigur, aceasta este esența învățăturii lui Iisus din predica de pe munte despre rugăciune, atunci când ne învață rugăciunea Domnească, unde ne învață în fiecare rugăciune să spunem: „Iartă-ne nouă greșelile noastre, datoriile noastre, precum și noi iertăm greșiților, datornicilor noștri.” Nu-i așa? Trebuie să ținem cont de datoria păcatului nostru, pe care îl avem ceea ce Îi datorăm lui Dumnezeu. Și aceasta va hrăni această sărăcie a duhului, Să ne cunoaștem că suntem ruinați dacă suntem despărțiți de harul lui Dumnezeu. Citește Romani capitolul 3, versetele 13-17, dacă vrei să știi care este starea ta, fără harul lui Dumnezeu, din cap până în picioare, o dezordine, mereu într-o poziție de mare nevoie înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie pur și simplu să fii smerit. Asta ne învață Iisus. A fi sărac în duh înseamnă a trăi o viață smerită. Și aceasta este prima dispoziție creștină pe care se bazează tot restul vieții creștine. Nu poți continua să-ți dezvolți viața creștină decât pe piatra de temelie a sărăciei duhului. Aceasta este chiar prima dintre fericiri. Și Sfântul Ioan Hrisostom spune că: Este prima, Iisus a menționat-o prima, deoarece dobândirea smereniei este virtutea pe care pot fi construite toate celelalte virtuți și fără ea toate virtuțile nu înseamnă nimic. Toate sunt ruinate și nu au rod. Sfântul Pavel vorbește despre propria sa dobândire a sărăciei duhului când spune că el a învățat… – el a scris asta în Filipeni capitolul 4 – „Am învățat să fiu smerit. Am învățat să răbd. Am învățat să mă bucur în orice împrejurare, căci pot face toate lucrurile în Hristos care mă întărește”. Acesta este un lucru pe care marele apostol l-a învățat. Cu cât mai mult noi? Trebuie să studiem pentru a învăța valoarea „sărăciei duhului”, cum să o cultivăm și care sunt adevărații noștri adversari relativ la această cultivare.

Așadar, Iisus își începe cea mai importantă predică afirmând aceste trăsături de caracter cheie care sunt fundamentale la urmașii săi. Acestea sunt prioritățile principale ale Domnului în viața noastră. Ceea ce El își dorește cel mai mult să dezvoltăm sunt „Fericirile”: sărăcia duhului, plânsul, blândețea, foamea și setea de dreptate, milă, pacea, îmbrățișarea persecuției, dorința de a suferi pentru Hristos. Toate acestea sunt căi spre glorie. Așa veți fi îndumnezeiți, prin dobândirea acestui mod de viață. Asta formează harul lui Dumnezeu în noi. Sărăcia duhului nu înseamnă o stare depresivă. Deloc. Nu înseamnă că umblăm cu fețe triste. Nu. Sărăcia duhului este rețeta pentru bucurie nelimitată, pentru pace neîncetată, pentru fericire. Nu este o stare depresivă. Și nu este neapărat o stare financiară depresivă. Nu duce la o imagine de sine proastă sau la așa-numita stimă de sine scăzută. Nu-i așa?

Regele David… Regele David în palatul său se considera un om sărac. Avea această sărăcie a duhului, chiar dacă era un om care avea multe binecuvântări exterioare. Se considera sărac și nevoiaș, chiar falit înaintea Domnului. Și asta i-a permis să-și pună încrederea în Dumnezeu pentru că nu avea încredere în propriile puteri. Chiar tânăr fiind, a reușit să ridice acele pietre și să le arunce în fruntea lui Goliat, pentru că nu se baza pe propria putere, ci pe puterea Dumnezeului lui Israel. Asta te face sărac cu duhul. Te face să fii extrem de puternic în Domnul, pentru că ai renunțat la „a fi puternic în tine însuți”.

Și, bineînțeles, însuși Domnul Iisus este exemplul suprem de sărăcie a duhului. El este cel care manifestă acest lucru. O arată de-a lungul întregii Sale vieți, și dorința Sa de a ierta constant. A fost sărac trupește, în sărăcia sa exterioară, dar aceasta s-a născut din sărăcia sa spirituală, din dorința sa de a se smeri atât de mult pentru a ne putea duce pe noi, cei săraci, atât de sus. A fost atât de smerit încât a spus în propria Sa învățătură – cred că asta este în Ioan capitolul 5 – că El nu a făcut nimic, că El nu a spus nimic altceva decât cuvintele pe care i Le-a dat Tatăl. Atât de smerit era. „Sărăcia sa spirituală” este demonstrată în cele din urmă și în cel mai strălucit mod în drumul său spre Calvar, în acceptarea sa umilă a trădării, a biciuirii și a răstignirii pentru mântuirea lumii. Cele șapte cuvinte prețioase ale Sale rostite de pe cruce sunt expresia unei incredibile „sărăcii a duhului”. Și de aceea Îl iubim atât de mult.

Dacă doriți să veniți cu mine într-o călătorie de explorare catehetică a semnificației fericirilor, sunt pe cale să lansez un nou catehism global, o învățătură catehetică lunară axată pe subiectul fericirilor. Așadar, vor fi opt sesiuni care vor începe pe 5 septembrie. Dacă doriți să aflați mai multe, puteți accesa petristicnectar.org să aflați mai multe și să vă înscrieți. Sper să vă văd acolo. Dumnezeu să fie cu voi!

Salut prieteni, sunt Lila Rose. Sunt foarte entuziasmată de themarriageconference.com. Vor fi niște oameni frumoși care se vor reuni, inclusiv Arhiepiscopul Cordileone, Părintele Josiah Trenham, desigur, gazda, Brad Wilcox și mulți alții. Acum este momentul să restabilim importanța căsătoriei, să o celebrăm și să o cultivăm în cultura noastră. Așadar, vizitați themarriageconference.com.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!