Cum social media distruge treptat societatea și ce putem face noi

Urmăriți un foarte bun material care prezintă modul în care media actuală afectează mintea omului modern, aflat total nepregătit pentru ceea ce i se întâmplă.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum social media distruge treptat societatea și ce putem face noi

În fiecare zi, se poartă un război invizibil. Nu este un război pentru granițe, armate sau agende geopolitice. Este un război pentru cea mai prețioasă resursă din lume. Atenția ta. Fiecare clic, derulare și glisare face parte dintr-un sistem invizibil conceput pentru a-ți influența mintea. Nu întâmplător, ci intenționat. Trăim într-o epocă în care cele mai avansate minți din psihologie și tehnologie au o singură misiune: să-ți capteze și să-ți rețină atenția. Și în timp ce promit confort, divertisment și conexiune, costul real e autonomia ta. Mintea umană este premiul suprem. Giganții tehnologici, politicienii și agenții de publicitate știu cu toții asta și au construit mașinării de miliarde de dolari concepute să te atragă, să te agate și să te țină distras.

Din momentul în care te trezești, ești bombardat de o luptă neîncetată pentru atenția ta. Nenumărați actori și agende invizibile, toate luptând simultan pentru o felie din mintea ta. Vezi tu, războiul pentru atenție nu este doar despre distragere. Este despre control. Este o bătălie pentru a influența modul în care gândim, ce prețuim și cum ne comportăm. Și dacă nu ne trezim la ceea ce se întâmplă, riscăm să pierdem cel mai important lucru pe care îl avem: capacitatea noastră de a gândi singuri. Capacitatea de a-ți direcționa atenția, și de a alege conștient ce consumi și cum te implici în asta, este cea mai puternică abilitate pe care o ai.

Deci, dacă ai redus “putregaiul cerebral” la a fi doar o problemă de social media și ai concluzionat că trebuie doar să reducem timpul petrecut pe ecrane pentru a ne îmbunătăți sănătatea mintală, atunci am vești proaste pentru tine. Ai zgâriat doar suprafața. Acesta este războiul epocii noastre. Și este timpul să acționăm.

Mediul este mesajul

În 1964, filosoful Marshall McLuhan a inventat expresia “Mediul este mesajul”, care sugerează că modul în care este livrată informația, mediul însuși, modelează societatea mai profund decât conținutul real al mesajului. Cu alte cuvinte, instrumentele pe care le folosim pentru a comunica modifică fundamental modul în care gândim, cum ne angajăm la informație și cum ne comportăm. Să ne plimbăm pe aleea istoriei pentru o secundă. În 1837 a fost inventat telegraful. Și pentru prima dată în istorie, informația putea călători peste glob în câteva minute. Și această tehnologie a marcat începutul unei schimbări. Viteza a devenit o caracteristică mai importantă a informației decât profunzimea și utilitatea sa. Titlurile au devenit mai senzaționaliste pentru a atrage atenția rapid; poveștile au devenit mai scurte, concentrându-se pe dramă sau noutate în locul profunzimii, iar discuțiile locale semnificative au fost înlocuite de bucăți distante și fragmentate de informație, care erau adesea irelevante pentru viața de zi cu zi a unei persoane.

Apoi a venit televiziunea, care a combinat imagini în mișcare și sunet, creând o experiență extrem de stimulatoare care apelează la emoții mai degrabă decât la logică. Povestirea vizuală a înlocuit argumentele abstracte și logice, tipice tiparului. Gândește-te: când citești ceva, există o anumită viteză la care procesezi informația, nu-i așa? Formatul te obligă să urmezi întregul fir al gândirii autorului. Și prin natura însăși a mediului, vei pune întrebări despre ceea ce citești. Gândești împreună cu autorul.

Dar acum, cu mediile audiovizuale, cum ar fi social media, YouTube, TikTok, TV, toate astea, suntem mai susceptibili să fim influențați prin povestiri emoționale. Suntem mai susceptibili să fim influențați de carisma unui vorbitor, poate de biasuri cognitive precum efectul de halou. Suntem mai susceptibili să fim influențați de tactici de povestire realizate prin grafică, anumite imagini afișate sau prin muzică, nu-i așa? Muzica are un impact uriaș asupra modului în care ne simțim. Dar ce relevanță are muzica pentru un segment de știri? Ce relevanță are muzica pentru ceva legat de politică? Nimic. Dar e folosit ca un dispozitiv narativ pentru a te face să simți o anumită emoție.

În 1960, SUA a avut prima dezbatere prezidențială televizată din istorie, între John F. Kennedy și Richard Nixon. Și acesta e un exemplu perfect al modului în care mediul influențează mesajul. Vezi, Nixon arăta palid și transpirat în luminile studioului. Vizual, el a pierdut bătălia. Între timp, JFK, care era rafinat și carismatic, a cucerit telespectatorii de la TV. Și brusc, politica nu mai era doar despre conținutul ideilor, ci despre modul în care arătai când le prezentai. Era o interpretare a unui rol.

Pentru a-ți da un punct de referință, compară asta cu dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858, care au dus în final la abolirea sclaviei în America. Într-o dezbatere, Douglas și-a expus punctul de vedere timp de trei ore. Apoi publicul s-a dus acasă la cină și, când s-a întors, Lincoln a vorbit încă trei ore. Și apoi, când s-a terminat, Douglas a răspuns cu replica sa timp de o oră și jumătate. Să crezi că un public astăzi, inclusiv eu, ar putea sta șapte ore la o discuție politică este de râs. Și acum rețelele sociale au dus asta la un nivel cu totul nou.

Gândește-te la cine câștigă alegerile azi. Nu candidatul cu cele mai bune idei pentru direcția țării, ci candidatul care înțelege cel mai bine peisajul cultural. Este candidatul care știe cum să joace mediul. Astăzi, alegerile se câștigă prin tweet-uri, prin meme-uri, prin clipuri virale pe rețelele sociale sau de cine are cele mai bune apariții în podcast-uri. Și asta nu este o critică la adresa niciunui candidat politic; acesta nu e un canal politic, deoarece, sincer, amândoi au făcut ce spun eu aici. Ce sper să realizezi prin această observație este că cele mai bune idei nu mai câștigă, ci oamenii care știu cum să transforme peisajul media într-o armă. Adică, crezi că Abraham Lincoln ar fi putut aboli sclavia dacă argumentele lui ar fi fost reduse la un TikTok de 60 de secunde cu subtitrări în stil MrBeast, cu bărbia lui ciudată și linia părului în retragere la vedere? Poate, dar poate nu.

Când o populație devine distrasă de trivialități, când viața culturală este redefinită ca un cerc perpetuu de divertismente, când conversația publică serioasă devine o formă de vorbă pentru copii, când, pe scurt, un popor devine un public și afacerile lor publice un act de vaudeville, atunci o națiune se află în pericol, moartea culturală e o posibilitate clară. Acesta e un citat din cartea lui Neil Postman, „Amusing Ourselves to Death” (“Amuzându-ne până la moarte”). A fost publicată în 1985 și critica starea curentă a media, care la vremea lui era televiziunea, și ne avertiza asupra efectelor potențiale pe termen lung ale acestui mediu.

Acum, în carte, Postman face o comparație între “Brave New World” (“Curajoasa lume nouă”) de Aldous Huxley, care este un roman distopic celebru, și starea potențială viitoare a media. În „Brave New World”, societatea este controlată nu prin forță, ci prin plăcere, prin distragere și prin consumerism. Cetățenii din roman aleg să ia un drog numit Soma, care îi ține docili, fericiți și deconectați de realitate. Și în cartea sa, Postman compară Soma, drogul, cu starea curentă a media. Distragerea fără sfârșit și fără minte care există, care ne ține amorțiți și ne liniștește și ne îndepărtează capacitatea de a gândi critic despre ce se întâmplă. Acum, vreau să-ți citesc un citat din prefața cărții, care îmi dă fiori pe șira spinării de fiecare dată când îl citesc. Ține minte, a fost scris acum aproape 40 de ani, înainte de internet.

“Orwell avertizează că vom fi copleșiți de o opresiune impusă extern. Dar în viziunea lui Huxley, nu este nevoie de un Big Brother pentru a priva oamenii de autonomia, maturitatea și istoria lor. După cum a văzut el, oamenii vor ajunge să-și iubească opresiunea, să adore tehnologiile care le anulează capacitatea de a gândi. De cine se temea Orwell erau cei care ar interzice cărțile. De ce se temea Huxley era că nu va mai fi niciun motiv să interzici o carte, deoarece nu va mai exista nimeni care să vrea să o citească. Orwell se temea de cei care ne-ar lipsi de informații. Huxley se temea de cei care ne-ar oferi atât de multe încât să fim reduși la pasivitate și egoism. Orwell se temea că adevărul ne va fi ascuns. Huxley se temea că adevărul va fi înecat într-o mare de irelevanță.”

Acum, întorcându-ne la discuția noastră despre starea mass-mediei și putrezirea creierului, pericolul constă în faptul că aceste noi medii – YouTube, TikTok, Instagram, Twitter – prioritizează și recompensează conținutul distractiv, nu conținutul iluminator. Distracția este presupusă în formă. Gândiți-vă la asta. Singurul scop al acestor platforme este să capteze și să rețină atenția ta cât mai mult timp posibil, astfel încât mai mulți agenți de publicitate să aibă ocazia să-și pună produsele în fața ta. Și ca rezultat, ambii fac mai mulți bani, ceea ce înseamnă că vor recompensa și vor promova conținut care este scandalos, conținut care este hiperstimulant, care este hiperdistractiv, în locul conținutului care este nuanțat, care este complex, care este lung, care are profunzime, care este iluminator.

Adică, gândiți-vă câte persoane în zilele noastre se chinuie să stea concentrate pe un video YouTube de 10 minute fără să fie distrași, fără să aibă nevoie de mai multă stimulare prin editări mai rapide, prin subtitrări strălucitoare, fără să trimită mesaje în același timp. Știu sigur că dacă aș sta în spatele unei săli de prelegeri universitare astăzi, cel puțin 30% dintre cei din fața mea vor trimite mesaje text, vor avea un meci sportiv pornit, vor juca un joc video, vor avea ceva care să-i stimuleze, deoarece nu mai putem sta concentrați pe informații lungi, nuanțate, complexe. Am pierdut acea abilitate, sau cel puțin mulți dintre noi am pierdut-o. Cei mai răi dintre noi nu mai pot să stea concentrați nici pe un TikTok de 60 de secunde fără să joace Subway Surfers în partea de jos. Noi râdem de genul ăsta de lucruri, dar nu e deloc amuzant.

Când te gândești la asta, nu sunt copii cei despre care vorbim aici, sunt avocați, sunt doctori, sunt senatori, sunt primari, sunt antreprenori, sunt inovatori, sunt oameni de știință. Când am uitat că copiii cresc și devin adulții care modelează și conduc lumea noastră? Cea mai mare problemă cu putrezirea creierului nu e doar reducerea atenției. acesta e un simptom al problemei; problema este că abilitatea noastră ca societate de a ne angaja în discuții semnificative și complexe este complet erodată.

Și ca rezultat, devenim o societate, o cultură mai polarizată, mai distrasă, care nu poate participa la conversații care ne-ar duce înainte. Să facem un exercițiu de gândire. Imaginați-vă că am comprima întreaga istorie de 300.000 de ani a lui Homo sapiens – noi – într-o cronologie de un an. Deci am descoperit agricultura acum 12.000 de ani. Dar într-o cronologie de un an, asta înseamnă că am învățat cum să plantăm semințe acum două săptămâni. Vedeți cum funcționează? Deci asta înseamnă că Imperiul Roman s-a ridicat și a căzut în trei zile. Revoluția Industrială s-a întâmplat acum trei ore. Internetul a apărut acum 45 de minute. iPhone-ul a fost lansat acum un minut. TikTok-ul a apărut acum 10 secunde. Prindeți ideea? Creierele noastre nu sunt nicidecum pregătite pentru modul cum funcționează tehnologia sau modul cum interacționăm unii cu alții. Avem toată această tehnologie nouă, dar folosim același hardware pe care l-am avut și acum 300.000 de ani. Într-o cronologie de un an, toată tehnologia cu care interacționăm zilnic a apărut în ultimele minute și nu am avut timp să ne pregătim, să ne adaptăm la toată informația care există acolo. Am adus practic un cuțit într-o luptă cu pistoale.

Deci, unde ne lasă asta? Fiindcă, credeți-mă, scopul acestui video nu este să fiu un semănător de frică, nu este să stârnesc furie. Scopul meu nu este să demonizez internetul și natura globală a comunicării. Asta nu e deloc ideea. Internetul și starea actuală a media este un lucru minunat. Și ne oferă atât de multe oportunități pe care nu le-am avut niciodată înainte. Faptul că putem comunica în întreaga lume în câteva secunde înseamnă că noi putem învăța unii de la alții, înseamnă că ne putem organiza și înseamnă că putem rezolva probleme la scară globală. Nu am fost niciodată în stare să facem asta înainte. Nu-i așa? Lucruri precum NATO și ONU, și chiar eu rezolvând o problemă pentru cineva de pe cealaltă parte a lumii prin intermediul unei afaceri, asta nu a fost niciodată posibil înainte, deci acestea sunt lucruri grozave.

Dar, în același timp, realizând cum mediul influențează mesajul, cum abilitatea noastră de a gândi critic și de a ne implica în subiecte lungi, nuanțate și complexe este erodată. Realizând impactul pe care aceste noi metode de comunicare îl au asupra sănătății noastre mintale, reducându-ne capacitatea de atenție și toate cele, poate fi cu adevărat descurajant, poate fi înfricoșător. Dar vreau să vă asigur că nu sunteți lipsiți de putere. Dacă știu un lucru care este cu majusculă Adevărat, indiferent cine sunteți sau care sunt circumstanțele voastre, este că avem capacitatea de a alege. Ne revine nouă să alegem ce merită atenția noastră. Ne revine nouă să alegem ce merită energia și concentrarea noastră. Nimeni nu vă poate lua acea putere.

Asta ne aduce la acțiunea acestui video. Arta selecției conștiente. Vreți să vă recâștigați concentrarea, să vă creșteți claritatea mentală și să puteți lua decizii care vă servesc vouă și misiunii voastre personale, în loc de agenda unor actori invizibili? Vreți să vă îmbunătățiți starea emoțională, relațiile, reducând în același timp anxietatea, comparațiile și îndoielile de sine? Vreți să vă definiți clar valorile fără ca zgomotul extern să vă distorsioneze percepția? Vreți să vă îmbunătățiți creativitatea, calitatea muncii voastre? Vreți să învățați mai rapid și mai bine? Vreți să fiți mai puțin impulsivi în luarea deciziilor? Să dezvoltați abilitatea de a gândi critic și să deveniți imuni la manipulare, propagandă și publicitate agresivă? Vreți să preluați controlul asupra minții voastre și să creați o viață după designul vostru, nu al altcuiva?

Sună ca cel mai bun produs posibil, nu-i așa? Ei bine, o să vi-l dau gratuit. Soluția constă în abilitatea noastră de a selecta conștient informațiile, influențele și ideile pe care le permitem în viețile noastre. Atât. Calitatea intrărilor noastre dictează calitatea ieșirilor noastre. La asta se reduce totul. Este o mare ecuație intrări-ieșiri. Gunoi intră, gunoi iese. Lucruri bune intră, lucruri bune vor ieși. Acum, nu lăsați simplitatea soluției să vă descurajeze de la implementarea ei în viața voastră. Asta nu este deloc ușor.

În primul rând, când spun intrări, nu vorbesc doar despre videourile de pe YouTube pe care le vizionați, conturile pe care le urmăriți pe Instagram… Vorbesc despre tot. Cărțile pe care le citiți, filmele pe care le vedeți, muzica pe care o ascultați, prietenii și familia, modul în care interacționați cu ei, modul în care vorbiți cu voi înșivă – asta e ceva uriaș –, stările voastre fizice și emoționale, experiențele voastre de viață. Orice poate procesa creierul vostru prin experiența voastră senzorială de către cele cinci simțuri este o intrare.

Acum, dacă acea intrare este bună sau rea este extrem de subiectiv. Răspunsul la asta va fi personal și depinde de răspunsul vostru la următoarea întrebare, care este: Ce vreți? Care este scopul vostru? Ce vreți să experimentați în timpul limitat pe care îl mai aveți aici? Acum, dacă răspunsul vostru este ceva de genul: “Vreau să experimentez bucurie, vreau să experimentez iubire, vreau să-mi împing corpul, intelectul și creativitatea mea la limitele lor, vreau să văd de ce sunt capabil, vreau să fac parte dintr-o comunitate, vreau să fiu util”, dacă răspunsul vostru este pe undeva pe acele linii, dacă sunteți clari în legătură cu ce vreți, atunci pasul următor devine incredibil de evident. Cum aliniez fiecare intrare la acea viziune? Sunteți clari în legătură cu Steaua Voastră Polară? Apoi totul se reduce la alinierea fiecărei intrări din viața voastră la asta. Da?

Acum, asta sună suficient de simplu, dar este doar prima parte a acestui proces. Asta este aspectul selecției. Al doilea element este mult mai greu și este conștiința, capacitatea ta de a fi conștient și atent în orice moment dat, înregistrând tot ceea ce se desfășoară în fața ta, capacitatea ta de a fi aici acum. Trezvia. De ce? Pentru că un input este doar atât de bun pe cât e capacitatea ta de a-l înregistra și de a vedea cum se aliniază cu viziunea ta. La ce folosește să urmărești un video educațional pe YouTube, un podcast, dacă ești doar pe jumătate atent, dacă speli vase în același timp sau răspunzi la mesaje text? La ce folosește să citești o carte dacă, în timp ce o citești, ai vreo 30 de alte gânduri și mintea ta rătăcește? Nu absorbi de fapt informațiile pe care autorul ți le oferă. La ce folosește să ai un partener frumos care te iubește profund și te susține, dacă tu ești în permanență în căutarea defectelor din caracterul său și îți întorci capul ori de câte ori vezi o altă persoană atrăgătoare?

În fiecare zi te trezești cu un acoperiș deasupra capului. Ieși afară într-o dimineață rece și soarele îți revarsă această lumină frumoasă și caldă pe față. Mergi la prânz cu prietenii tăi. Râzi din suflet. Poate că primești trei ore într-un weekend pentru a lucra la un proiect de care ești profund pasionat. Viața îți oferă daruri frumoase zi de zi, clipă de clipă. Dar dacă nu ești conștient, dacă nu ești prezent, dacă nu le înregistrezi, la ce folosesc ele? La asta se reduce totul, nu-i așa?

Din păcate, modul în care este organizată media, problema putrezirii creierului, se luptă împotriva noastră pe ambele fronturi. Ne răpește prezența și ne hrănește cu o cantitate nelimitată de informații de doi bani care nu se aliniază cu viziunea noastră. Așa că trebuie să o vindecăm. Incredibil de greu. Trebuie să fim super intenționați cu inputurile pe care le permitem în conștientizarea noastră. Și trebuie să fim conștienți. Trebuie să fim prezenți. Trebuie să înregistrăm totul. Vă las să vă gândiți la asta.

Sper că acest video v-a fost de folos. Sper că v-a plăcut. Puneți-l în practică! Și adevărul este că, la nivelul societății, nu știu cum să rezolvăm asta. Am avea nevoie de schimbări masive de politici. Am avea nevoie de un sistem educațional mai bun, am avea nevoie de reglementări pentru BigTech și am avea nevoie de cel puțin 50 de milioane de oameni care să vizioneze un video ca acesta și altele asemănătoare.

Dacă ați găsit valoare în acest clip și credeți că este important, vă rog să distribuiți acest video cuiva, distribuiți-l în chat-ul de grup al familiei, distribuiți-l unui prieten, dați like, comentați, astfel încât algoritmul YouTube să-l preia și să-l distribuie la mai mulți oameni. Oricum, sper că v-a fost de folos. Mă numesc Mikey [Posada]. Ne vedem în curând. Pace!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!