
Întrebări și răspunsuri despre: durere, bucurie, colegi, menire…
30 noiembrie 2025
Despre actele digitate și codul numeric personal – Gheronda Parthenie
1 decembrie 2025Interviul de față îl surprinde pe George Simion la Muntele Athos, într-un dialog deschis cu părintele Teologos despre credință, neamul românesc și lupta pentru normalitate. Vorbim despre cum vede un politician pocăința, Biserica și familia, despre suveranism, identitate și pericolele neomarxismului, dar și despre comoditate, cruce și curaj. Discuția este o invitație la unitate, responsabilitate și redescoperirea rădăcinilor ortodoxe ale poporului nostru, dar și la reîncălzirea inimii într-o lume tot mai rece și indiferentă.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Introducere
Dragii noștri, ne aflăm cu George Simion, pe care, sigur, că voi îl cunoașteți ca și liderul Partidului AUR, care la ora asta, dacă nu mă înșel, în sondaj este cel mai bine cotat. Dar, după rânduiala noastră…, eu doresc, întâi de toate, în paranteză, aș dori să fac interviuri, aș dori să fac podcasturi cu toți oamenii politici care vin în Sfântul Munte și așa mai departe. Dar, după regula noastră, care este: vorbim cu oamenii politici, dar nu despre politică.
Până acum au venit câțiva, cei mai mulți au fost, într-adevăr din Partidul AUR, au fost și din alte partide, n-o să dau nume aici. Dar, ceea ce este foarte important este că trebuie să-i cunoaștem pe politicieni ca oameni și ca specialiști în domeniile lor de…, cum îi spune, de activitate. Deci, dincolo de fațada politică, mă interesează foarte mult să văd frumusețea oamenilor ca atare. Deci, dincolo de, cum spuneam, de… Și mai ales, mă bucur foarte mult că cei de la AUR sunt o întreagă delegație aici, trebuie să știți, și spre cinstea lor spun treaba asta. Au venit nu în scopuri electorale, deci evident că nu filmăm înainte de alegeri, nu…, cum să spun, nu este nimic ascuns, dacă doriți, la mijloc, ci au venit efectiv din evlavie pentru Maica Domnului, pentru Sfântul Munte.
Și apropo de asta, înainte să intru în întrebările pe care mă gândeam să i le pun lui George, m-a impresionat foarte mult ieri un anumit lucru, acela că, sigur, de vreme ce el este liderul partidului, l-am întrebat, nici nu mai țin minte ce l-am întrebat, de fapt de două ori l-am întrebat diferite lucruri și el de ambele dăți a spus: nu, nu sunt eu liderul în Sfântul Munte, în Sfântul Munte, lider este Virgil.
George Simion: Ceea ce-i adevărat, da?
Părintele Teologos: Ceea ce-i adevărat, da. Virgil Vlăescu sau Virgiliu Gheorghe, cum îl cunoașteți, pe numele lui adevărat, Virgiliu Gheorghe Vlăescu. Și m-a impresionat lucrul acesta, pentru că asta arată că are conștiința limitărilor sale, bine, mi-a scăpat, nu-i bine să-l lauzi pe om în față, dar, m-a impresionat foarte mult că are conștiința limitărilor sale. Este un lucru foarte, foarte bun.
Deci o primă întrebare off the record, dacă doriți, cum este, cum îți place, cum simți, cum socotești, în clipa în care dai din puterea pe care Bunul Dumnezeu ți-ai dat-o s-o ai? Cum a fost cazul de ieri sau alte cazuri mult mai serioase?
George Simion: Mândria e un păcat. Și trebuie să scăpăm cu toții de acest păcat. E greu, mai ales în politică, mai ales în spațiul public, dar, eu am o rușine așa când sunt lăudat, pentru că meritul, într-adevăr… Eu am mai fost la Schitul Lacu în aprilie. Atunci era perioadă electorală, dar am preferat imagini și tot ce am făcut aici, să dăm după perioada electorală. Și… cine-i mândru și vrea pentru el funcții, preamăriri, nu reușește să aducă oameni valoroși.
Ori, eu am făcut proiectul AUR, Alianța pentru Unirea Românilor, nu pentru mine, ci să ne aducem contribuția la salvarea neamului românesc, la salvarea credinței noastre creștine. Și… prima problemă pe care am avut-o, a fost să aduc oameni valoroși. Virgiliu e unul dintre oamenii de care sunt cel mai bucuros că a acceptat propunerea, că efectiv am umblat din om în om, să le spun și în 2020 și în 2023: haideți, hai să strângem rândurile. În 2020 foarte puțini au acceptat și când Virgiliu mi-a spus: am binecuvântare de la duhovnic, sunt de acord, anunțăm înainte de alegeri, nu știam când sunt alegerile, m-am bucurat mult, mi-a dat mie speranță că putem reuși cu acest proiect. Pentru că o vorbă românească: „Unde unul nu-i putere la nevoi și la durere, unde doi puterea crește și dușmanul, nu sporește.”
Noi, dacă nu strângem oamenii valoroși care sunt alături de națiunea română, de credință, de familie, de libertate, nu vom reuși să ne atingem scopul acestui proiect, care nu este un scop politic, de a ocupa niște funcții. Puteam să le ocupăm, am primit multe oferte, dar nu ne atingeam scopul care înseamnă întoarcerea la normalitate, pentru țara noastră, pentru poporul nostru și pentru lumea din care facem parte.
Credința în politică
Părintele Teologos: Da, apropo de lider și apropo de… ca să continuăm pe acest fir de discuție, ai dori să închini, să renunți la AUR, nu pentru cum să spun, nu pentru o altă persoană, pentru că asta este discutabil și așa mai departe… dar, ai putea în clipa asta să închini AUR lui Hristos?
George Simion: Noi, la început, când am format Alianța pentru Unirea Românilor, ne-am pus patru piloni ideologici, printre care și credința. Și toată lumea, majoritatea oamenilor, bine, nu cei din mediul nostru și cei din mediul bisericesc, dar, mulți ne-au întrebat: ce caută credința în politică? Că sunt două lucruri separate. Biserica e separată de stat. Bun, Biserica e separată de stat. Dar, ca valori morale, voi cunoașteți alte percepte morale care să funcționeze? Că toată lumea vorbește în politică și în spațiul public de valori. Valori, valori, valorile europene…, dar, care e setul ăla bine exemplificat și care am văzut că a rezistat la testul timpului?
Pentru că ei au scos din viața publică, au scos din politică, au scos din tot ce ne înconjoară credința, și am considerat necesar să facem acest lucru. Mai ales că lucrul ăsta se întâmplă peste tot în lume. Partidele care odată erau creștini-democrate s-au dus mult în stânga și suntem acum… în Grecia, de exemplu, și Noua Democrație care teoretic e un partid, spun ei, conservator, creștin, democrat, sunt cei care au legiferat căsătoriile și adopțiile pentru cuplurile de același sex. Ori noi nu vedem asta cu ochi deloc buni și e unul din motivele pentru care am înființat AUR.
După eșecul referendumului pentru familie, când toate partidele au trădat cauza normalității, am simțit că este nevoie de reprezentare parlamentară. Pentru familie, pentru națiune, eu eram implicat în proiectele legate de reîntregire națională de Basarabia și nu aveam o voce. Și… la noi a fost o minune că am intrat în Parlament, dar acum ne gândim cum să guvernăm. Și am câștigat teoretic… curentul pe care noi îl reprezentăm politic, este un curent care reprezintă o majoritate a românilor. Am câștigat alegerile. Iată că nu a fost suficient și este nevoie să avem răbdare și este nevoie să stăruim în acțiunile pe care le facem.
Așa că AUR cu siguranță este închinat lui Iisus Hristos și cu siguranță AUR se poate descurca și fără mine. Avem atâția oameni valoroși. Cât eu aduc un plus, aduc oamenii ăștia, împreună îmi văd rostul. Cât AUR va reuși să facă lucruri bune pentru națiunea română, îmi văd rostul. Altfel nu mi-aș fi imaginat niciodată, sincer, să ajung în postura asta. Eu am venit dintr-o postură de copil rebel care contesta, era revoluționar, contesta sistemul politic, contesta ce se întâmplă în spațiul public și iată-mă ajuns președinte de partid, candidat la prezidențiale și… sunt bucuros. Din punctul ăsta de vedere, sunt împlinit, mi-am găsit o liniște, mi-am găsit o pace, inclusiv că sunt aici, e o bucurie pentru mine.
Părintele Teologos: Da, că tot vorbim de Iisus Hristos. Cine este Dumnezeu? Cine este Iisus Hristos pentru tine? Ca om.
George Simion: Ca om, cred că e partea bună din sufletul nostru și tot ce ne înconjoară. Iisus Hristos înseamnă viață. Și de aceea trebuie să ne poziționăm de partea sufletului nostru, de partea vieții, nu de partea morții și a distrugerii. Și neamurile au la fel un suflet. Scrie în Scriptură că vom fi judecați și după neamurile din care facem parte. Și trebuie să apărăm și sufletul neamului românesc, fără a fi șovini, fără a ataca alte neamuri.
Părintele Teologos: Nu formă de ură față de alte neamuri, ci formă de dragoste față de neamul nostru.
Biserica și politica
George Simion: Am fost acuzați, la un moment dat, de un fost purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, astăzi zbir în Consiliul Național al Audiovizualului, de filetism, că am promova foarte mult naționalismul în rândul Bisericii și cele două sunt separate. Sigur că înțelegem dogmele și chiar dacă încercăm să vorbim pe limbajul poporului, pricepem aceste lucruri și foarte mulți ne-au arătat atunci: uite, la voi se referă, pe voi vă atacă purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe. Dar, am preferat să înghițim în sec și să spunem că nu se referă cu siguranță la noi, noi nu suntem filetiști. Și, în timp, lumea și-a dat seama despre ce e vorba, pentru că oamenii sunt vremelnici. Biserica este eternă, Biserica lui Hristos, și n-avem voie să prejudiciem Biserica lui Hristos, n-avem voie să dăm în Biserică.
Mai sunt oameni nepregătiți sau nepotriviți sau răuvoitori în Biserică, cu timpul, ei pleacă de acolo. Tocmai de aceea e important și să protejăm Biserica din care facem parte și să nu o asociem cu politica, pentru că există o mare tentație, din goana asta pentru glorie vremelnică să implici Biserica, preoții, ierarhii în bătăliile politice. Dar, asta pe termen lung face rău, că orice construit din mâna omului și orice construcție am face noi, se destramă. E logic să se destrame. Important este, din punctul meu de vedere, ce reușim să facem prin aceste mijloace, prin persoanele noastre, prin organizațiile, prin partidele pe care le avem.
Pentru repere clare despre cum se împletesc credința și alegerile civice, vedeți prezentarea criteriilor Bisericii în Alegerile: Sistemul de valori al Bisericii și analiza aplicată a părintelui Teologos în Cu cine votăm – p. Teologos.
Hristos în viața mea
Părintele Teologos: Da, ne-ai vorbit de Hristos ca și efecte ale Harului Său, adică partea bună a sufletului nostru, natura, creația și mai departe. Deci toate astea sunt receptacole ale Harului lui Dumnezeu. Îl simți pe Hristos ca persoană, pe Dumnezeu ca persoană?
George Simion: Îl simt în ce face. Eu am avut o perioadă, când eram mic, mă lua bunica, mamaia, cum îi ziceam, mamaia Maria de mână, mă ducea la biserică, în sat, la bunici, unde am copilărit, am fost crescut în Biserică, duminică, la Liturghie, ne spovedeam. M-am mutat la București, liceu, facultate, m-am îndepărtat ca orice… ca majoritatea tinerilor. Nu… e la modă ca să mergi la Biserică.
Când am început acțiunile pe care le făceam pentru Roșia Montană, pentru arhitectura din București, pentru Basarabia, pentru reîntregire, am constatat că Biserica era acolo în concordanță cu valorile noastre. Am făcut un marș de la Alba Iulia la Chișinău, conducătorii țării, în anul centenarului, primiseră ordin să nu ajute, ca să nu cumva să fie acuzați că ar sprijini unirea cu Basarabia. Și mergeam pe jos din sat în sat ca să cinstim anul centenarului și primii care ieșeau în fața noastră erau preoții. Asta m-a reapropiat, pe mine și acțiunile pe care le făceam, de Biserică. Și am început, conștient de data asta,
Părintele Teologos: Să realizezi importanța și…
George Simion: … să înțeleg. Și, eu am venit natural, aveam colegi care erau agnostici sau erau atei și mulți spuneau: hai, să veniți, să veniți la cateheză. Dacă veneam cu ei la cateheze cred că mai rău făceam, că nu înțelegeau, nu puteau digera… ca și un om care dacă nu mănâncă două săptămâni după aceea nu-i dai, nu știu, carne, îl reobișnuiești cu hrana încet, încet. Și hrana asta spirituală se primește încet, încet.
Părintele Teologos: Lapte, cum spune Sfântul Apostol Pavel.
George Simion: Eu, până să îmi găsesc un duhovnic, am fost la 10-15 mănăstiri, nu m-a legat nimic, nu simțeam nevoia. Eu am simțit lucrarea lui Hristos în ce facem, în evoluția mea personală, fără să trebuiască să mă prefac, fără să trebuiască să fac ceva fals, că nimic care e fals nu dăinuie. Au venit lucrurile natural.
De aceea am și încredere, pentru că avem 100 de motive în jur să fim pesimiști, eu de regulă pun răul înainte și văd chestiile care pot apărea, cum nu trebuie să ne blocheze. Dar, am încredere pentru că oricând binele biruie împotriva răului. Și asta explic tuturor care încă nu cred, nu sunt apropiați de Biserică, le explic așa, pe înțelesul lor, ceea ce e și adevărat, că e un război al binelui contra răului. Și cei care nu sunt obișnuiți cu rânduielile Bisericii sau nu fac parte din Biserică, încerc să le explic utilitatea unor lucruri care… Biserica a ținut prin intermediul acestor rânduieli poporul treaz, mai bun. De exemplu, acum mulți primari de orașe se duc la psiholog. Păi. bun, să zici că nu merg la duhovnic, dar acum 200-300 de ani nici nu exista meseria asta de psiholog și oamenii dacă țin în ei, plesnește inima în ei.
Părintele Teologos: Sigur, fac cu nervii.
George Simion: Da, nu stau împăcați. La fel, când dai la bunica, când faci pomană. Oamenii nu erau obișnuiți să fie buni, oamenii nu erau obișnuiți să dăruiască, mai ales în niște vremuri care erau mult mai grele din punct de vedere economic decât trăim acum. Acum suntem fericiți, avem totul la dispoziție. Dar, de asta făceai pomană cu cei săraci ca să ai grijă de toată turma lui Hristos și de toți cetățenii.
Neamul românesc
Părintele Teologos: Da, am vorbit de biserică, am vorbit de Dumnezeu, mergem mai jos: ce-i neamul pentru tine?
George Simion: Păi, ne-am născut români. Asta nu ne face superiori față de alte neamuri, deși îmi vine în cap o frază de-a lui Petre Țuțea, care cumva mi se potrivește, legat de Ștefan cel Mare, de eroii noștri și de înaintașii noștri. Zicea Petre Țuțea că: „Ștefan cel Mare, pe lângă mine e un savant.” Și vor unii să mă lepăd de Ștefan cel Mare sau să recunosc că Basarabia e rusească. Și dacă îmi scoateți ochii, tot nu recunosc că Basarabia e rusească, iar eu față de Ștefan cel Mare sunt un măturător. Dar și dacă îmi scoateți ochii, tot o să găsească un român să îmi dea de mâncare și să îmi dea un loc unde să dorm. Că asta e cumva grija umană.
Eu n-am proprietăți, când am intrat în politică și am avut o neliniște, am avut un moment de cumpănă, și nu puteam să sparg bariera asta a politicii, mi-am vândut apartamentul pe care îl aveam de la părinți și am folosit banii în prima campanie când am pornit în această luptă. Acum, oriunde mă duc, a fost aici, ieri la Schit, a fost un părinte din Luton care… am fost la întronizarea episcopului de Anglia și Irlanda și care mă cunoștea. Eu dacă mă duc la Luton, eu dacă mă duc la Paris, eu dacă mă duc la… am fost pe un vârf de munte în august, în România, în Caraș Severin, tot se găsește cineva să aibă grijă de mine, și acum, de familia mea, că am soție, copil. Neamul este familia mai mare a noastră.
Problema se face că noi românii, trecând prin comunism, trecând prin diferite traume în trecut, nu prea știm să fim uniți, nu prea știm să ținem, să înțelegem rostul familiei mai mare și să ne ajutăm unii pe alții, să creștem împreună. Asta avem de predicat cu toții și de promovat din locurile unde suntem.
Despre felul în care credința, identitatea și cultura românească se țes împreună, urmăriți dialogul dedicat Matricea Românească: credință, identitate și cultură și sinteza clasică despre specificul spiritual românesc. În discuția despre Basarabia, merită văzut și contextul istoric și duhovnicesc prezentat în articolul Basarabia după 1940.
Familia
Părintele Teologos: Hai să vorbim de familia mică. Ce-i familia mică pentru tine? Familia ta ce-i pentru tine?
George Simion: Familia e stâlpul societății, și doar așa noi am putut să creștem după anumite rânduieli, ca societate, zic eu, civilizată, zic eu, normală, zic unii, tradițională. Dar, până la urmă, asta ne diferențiază pe noi creștinii, și asta ne diferențiază de alte religii. Și, la mine personal, ca o stare interioară e și un sentiment. Eu nu prea am cunoscut teama, de asta, m-am avântat în tot ce am făcut, m-am avântat înainte și nu prea au putut să mă oprească, să mă amenințe. Acum, de când a apărut familia, soția, copilul, sperăm să ne binecuvânteze Dumnezeu cu cât mai mulți copii…, am o strângere de inimă acolo. Strângere pe care înainte nu o aveam. Și eu ca demnitar, ca om de stat, trebuie să mă raportez și față de celelalte familii. Că aceeași strângere de inimă și aceeași iubire, că asta…
Părintele Teologos: Despre asta vorbim.
George Simion: Da… o au și celelalte familii. A fost o explozie ieri, eram aici în Sfântul Munte. Groaznic. Familiile acelea…, mi-a scris soția. Urcam un loc și am văzut ceva fum și mă gândeam dacă se întâmplă și la noi ce s-a întâmplat la oamenii aceia.
Dezbinarea românilor
Părintele Teologos: Fărăscă Dumnezeu! Ai vorbit despre faptul că românii nu sunt uniți. Cum am putea să vindecăm treaba asta?
George Simion: Prin dialog, prin iubire, prin Hristos. Am căutat să găsesc colaboratori, să găsesc oameni cu care să construim acest proiect, din Biserica lui Hristos, pentru că, un pic, au fixate punctele cardinale, axiologice. Dacă noi nu vorbim, dacă nu ne iubim unii pe alții, ținem mult la noi și ne punem pe noi în tot și în toate, și nu acceptăm și pe ceilalți, nu acceptăm să aplecăm urechea la nevoile sau la părerile celorlalți, nu vom putea face această unitate și de acolo pornește totul. Dacă va exista o renaștere a neamului românesc, va porni dintr-un sentiment de unitate.
Ei, folosind pretexte false, folosind absolut toate temele din spațiul public, împing diviziunea din rândurile noastre. Vaccinați, nevaccinați, vai ce ură! Eram numiți criminali, eram numiți… doar pentru că nu acceptam să ni se impună voința celorlalți. Asta trebuie să învățăm și noi să nu încercăm să impunem voința. În momentul când impui ceva ce celălalt nu e gata să primească, stârnește această diviziune.
Părintele Teologos: Repulsie și diviziune.
George Simion: Și, e în cea mai veche carte despre… în Arta războiului, Sun Tzu, cu câteva mii de ani: dezbină și cucerește. Acoperă-le cerul, legătura cu Dumnezeu, taie-le rădăcinile, legătura cu strămoșii, cu identitatea, tot. Și nu mai trebuie să te lupți cu ei. I-ai cucerit. Nu mai trebuie să aloci resurse.
Părintele Teologos: Cred că este nevoie și de puțină cruce, totuși, ca să putem aprecia cu adevărat binele, și să putem să rămânem verticali, este nevoie și de durere, pentru că plăcerea singură aplatizează pe om.
Calitățile poporului român
Părintele Teologos: Da. Am vorbit despre cel mai mare sau unul dintre cele mai mari defecte ale neamului românesc. Spune-ne un avantaj, un lucru bun, ceva frumos, pe care românii ar putea să-l potențeze și la care să fie atenți, astfel încât să fie bine. Iartă-mă, am vorbit despre Ortodoxie. Ortodoxia este numărul unu, credința este numărul unu. Bun, numărul doi?
George Simion: Și apropo de asta, eu văd oriunde mă duc, în străinătate, că doar Bisericile reușesc să adune să coaguleze comunitățile. Până vom avea niște lideri, niște conducători care să vorbească de la egal la egal cu ceilalți conducători ai lumii, acolo se pot face și se fac în multe locuri și școli sâmbăta, duminica, cu copii care altfel sunt pierduți, nu mai sunt copii români, sunt copiii irlandezi, englezi, ce vreți, spanioli.
Eu ce văd, fără a spune, încă o dată, că suntem cel mai grozav neam, nu, avem lucruri bune, avem unele haruri lăsate de Dumnezeu și avem lucruri rele. Dar ce văd ca lucru bun, este creativitatea. Noi ne putem diferenția prin creativitate. Lucrurile se schimbă, lumea avansează, apar noi tehnologii, suntem inventivi, suntem isteți, putem crea, putem inova. Am făcut-o în istoria noastră, o vom face și în viitor. Extraordinar ar fi să știm să facem echipe. Preferabil nu în al 12-a ceas, când e amenințarea mare. Lucrul ăsta se cultivă, se educă, dacă înțelegem și necesitatea.
Pericolul confortului exagerat
Părintele Teologos: Foarte important. Iarăși, pentru că eu, evident că sunt român, dar stau în Grecia de foarte mulți ani, văd faptul că pe greci nu i-a distrus nici ocupația nazistă, în Al Doilea Război Mondial, nici marea foamete din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și din timpul războiului civil, dar i-a distrus huzurul, i-a distrus confortul exagerat, băltirea. Crezi că neamul românesc este în pericol?
George Simion: Neamul românesc e într-un ceas decisiv. Din punctul meu de vedere, poate am făcut-o prea apăsat, poate am făcut-o prea dur. Multe popoare din vest au pierdut bătălia. Le-am zis-o francezilor în față că în 15-20 de ani nu vor mai exista dacă nu se trezesc. Și valul acesta, pentru că este o gândire la nivel mondial, din partea adversarilor noștri ideologici, se va întâmpla și în România, și în Polonia, și în Ungaria. E un ultim bastion. Sunt niște lupte decisive care se dau acum.
Și sigur că, inclusiv prin analiza votului, vedem că în România acum există o falie și nu ne mai înțelegem unii cu alții pentru că unii trăiesc bine. Unii trăiesc foarte bine. Au așteptat. Au fost deprivați în perioada comunistă, în anii `90, de avantaje economice, acum se bucură, pe credit, fără o creștere sustenabilă economic, într-un context european, sigur, care are de profitat prin progresul tehnologic, de o viață bună. Se bucură unii, și s-au simțit amenințați de noi că venim și le distrugem acest…
Părintele Teologos: Această bunăstare.
George Simion: …belșug. Nu era intenția noastră asta. Nu știm încă să comunicăm cu oamenii aceștia care astăzi trăiesc în bunăstare. Intenția noastră era să se bucure de bunăstare și cei care merg la culcare flămânzi, copiii care sunt, o treime, în sărăcie. Nu putem refuza, pentru că în mod clar belșugul creează comoditate. Nu putem, din acest motiv, să refuzăm dreptul tuturor cetățenilor la belșug, dar în mod clar asta te face mai competitiv.
Eu cred că ar trebui să umblăm un pic la scara valorilor, să promovăm și să recompensăm valorile, să avem o ierarhie a valorilor, o meritocrație în ce se face și să încercăm noi, prin propriul exemplu, să renunțăm la comoditate. Să înțelegem că este iluzoriu acest belșug pe care îl avem, pentru că nu bucură pe nimeni, nu te aduce la fericire. Să dobândești… Să ai… M-am gândit, eu la propria persoană, asta-mi doresc să am, nu știu ce vilă, nu știu de care mașină…. Nu te mulțumește.
Părintele Teologos: Așa este.
George Simion: Poate ai hrană materială, dar nu ai hrană sufletească și nu te poți cataloga ca un om mulțumit. Din păcate, unii aleg și aleargă după hrana asta materială care, în fond și la urma urmei, te face să pierzi unele lucruri frumoase. Frigul! Ne ferim de frig. Să nu-l mai simțim. Bun, iarnă, vară, trăim în aceeași temperatură. Ne face asta mai bucuroși? Sau când ieșim înfrigurați și dăm de căldură, înțelegem ce înseamnă această bucurie.
Părintele Teologos: Cred că este nevoie și de puțină cruce, totuși, ca să putem aprecia cu adevărat binele, și să putem să rămânem verticali, este nevoie și de durere, pentru că plăcerea singură aplatizează pe om.
George a dorit foarte mult să facem această filmare afară, și eu am dorit și mai mult să facem această filmare afară, dar nu putem să facem afară pentru că este frig și plouă. Din cauza asta George a amintit de frig.
Despre cum huzurul și confortul excesiv slăbesc fibra duhovnicească a unui neam, vedeți reflecțiile părintelui Teologos în Huzurul și viața duhovnicească: cum să ieșim din comoditate și completarea practică din Postul ca mod de gândire – p. Teologos.
Indiferentismul la români
Indiferentismul la români
Părintele Teologos: Apropo de frig și apropo de România, de români, nu crezi că românii la ora asta sunt cam reci, cam indiferenți?
George Simion: Dacă ar fi să compar cu perioada copilăriei mele, eu sunt relativ tânăr, sunt născut în 1986, dar, la bunici, la țară, am trăit vremurile alea când eram săraci și eram bucuroși și ne ajutam cu vecinii, în sat, cu vecinii de la bloc. Am venit să fac grădinița și școala la părinți în București. Ne ajutam și era o bucurie. Acum, începem, un pic, să devenim cum percepeam noi nemții, că sunt reci, că nu zâmbesc. M-a durut sufletul să văd cum aleargă unii de alții, românii în străinătate și parcă nu se cunosc, nu vor să aibă de-a face unii cu alții.
Nu putem, pentru că ne-am fript o dată sau de două ori. Nu putem să ne izolăm. Ne izolăm și ce urmează? Ne izolăm și de propria familie, de mătuși, de unchi, de veri, ne închidem în noi. Trebuie să fim deschiși, trebuie să îndemnăm la unitate, trebuie să zâmbim pentru că și la copiii mici zâmbești și după aia îi înveți și pe ei să zâmbească, să fie fericiți. Am devenit, am devenit mai reci, trebuie să lucrăm la aspectul ăsta.
Suveranismul în zilele noastre
Suveranismul în zilele noastre
Părintele Teologos: Apropo de unitate, apropo de deschidere, apropo de răceală, de singurătate, eu nu urmăresc foarte atent scena politică, sunt foarte atent, în ceea ce privește păcatele din scena politică, dar, în general, nu urmăresc, dacă vorbim… Dar, la un moment dat, am observat, sper să greșesc, că ați fost acuzați, ca și suveraniști, că doriți să fiți izolați, izolaționiști.
George Simion: Da, am vorbit cu un coleg parlamentar, neafiliat, chiar săptămâna trecută de chestiunea asta: ce e asta suveranismul? Suveranismul înseamnă că nu colaborezi cu celelalte țări? Și am zis, nu, faptul că trăim într-o economie globală, nu înseamnă că noi ca suveraniști negăm această realitate. Ca și conservatori suntem ancorați în realitate. Este o stare de fapt, și comerțul, eu am învățat economie la facultate, comerțul face bine, generează prosperitate, generează bunăstare. Ceea ce spunem noi este că nu trebuie să ne pierdem identitatea, nu trebuie să ne pierdem facilitățile de producție, nu trebuie să…
Părintele Teologos: Să fim sclavi.
George Simion: …și să ignorăm avantajele nete pe care le putem avea într-o economie globală. Energia. Noi putem da energie pentru jumătate din Europa, de exemplu. De ce n-o facem? De ce ne-am pierdut suveranitatea? De ce ajungem să ne factureze alții pentru apa din pământurile noastre, de ce am ajuns să ne vindem pământurile prea ușor? Astea sunt elemente de suveranism, de suveranitate și acolo trebuie să ne concentrăm, să fim stăpâni pe propria țară, pe propriul pământ și să colaborăm cu celelalte țări pe care, pe multe dintre ele le ignorăm, nu mai avem schimburi economice, ne-am dedicat numai într-o singură parte, unde avem schimburi economice total dezavantajoase, dacă ne uităm la balanța economică. Serbia, de exemplu, e în afara Uniunii Europene, dar aveam ce tranzacționa cu Serbia.
Ne-am angajat voluntar, ne-am supus noi la cazne mai mult decât era cazul. De exemplu, cu această păcăleală cu schimbările climatice, noi ne-am asumat primii să închidem minele și ar trebui să închidem termocentralele pe 1 ianuarie anul viitor. Ce se întâmplă? Că noi mai avem lignit pentru 200 de ani. Suntem o țară bogată. Trimitem 300 de kilometri mai încolo, peste Dunăre, lignitul nostru, în Serbia. Serbia procesează lignitul și cumpărăm energie de 10 ori mai scumpă de la sârbi. De parcă sârbii nu poluează. Și, la fel hidrocentralele, lucruri care puteau să genereze… și mintea umană… și românii sunt inventivi, cum am zis mai devreme, puteam avea surplus de energie.
Avem petrol. Jumătate din necesarul de petrol al României este din surse interne. S-au mai găsit 20, anul trecut, 20 de milioane un depozit de 20 de milioane de barili de țiței în județul Gorj, 6 milioane de barili în județul Dâmbovița. România e o țară bogată, dar dacă… Eu nu sunt priceput la energie sau la economie, avem… Petrișor Peiu, avem oameni pricepuți. Dacă în 2027, când se extrage prima moleculă de gaz natural din Marea Neagră, noi nu vom avea un guvern care să spună: din România nu pleacă nici o moleculă de gaz decât sub formă finită, suntem exact, exact ca o țară din Africa, furată de resurse. Acele resurse nu generează plusvaloare în țara noastră.
Și asta am simțit la alegeri, fenomenul pe care l-am simțit prin domnul Călin Georgescu, prin programul Hrană, Apă, Energie, prin doctrina noastră economică, în care mulți ne acuzau că, dom’le, voi vreți să naționalizați, voi vreți să dispară capitalul autohton privat, capitalul străin. Nu e adevărat. Ne dorim cât mai multe instituții, sigur că ne dorim potențarea capitalului autohton, și credem într-o economie de piață. Dar, în timpul alegerilor am stat să analizez: suntem exact ca o țară din Africa, cu proprietari de mine și, în care, la un moment dat, se revoltă populația indigenă împotriva exploatatorilor, pentru că sunt ținuți în schimburi absolut înjositoare, în condiții inumane și se revoltă, și există o revoltă pe plantație, pe mină.
Acuma, sigur, noi nu mai avem mine de aur, de diamante, dar avem hipermarket-uri, avem bănci, avem Apa Nova, avem firme care ne vând energia. Și respectivii acționari s-au simțit în pericol, că cineva le va fura investiția, îi va alunga. Și au luat măsurile de rigoare, prin instrumentele pe care le-au avut la îndemână, anulând alegerile, pentru că decizia n-a fost una internă. Încearcă, prin metode democratice, să ajungi să-ți recâștigi libertatea. Ieși din șocul pe care îl ai, în care tu aveai impresia că trăiești într-o democrație și este libertate de exprimare și există alegeri libere, și constați că nu există alegeri libere. E ca o ieșire din labirint, în care va trebui cu toții să ne punem mintea și să… fără vărsare de sânge…
Părintele Teologos: Evident.
George Simion: …prin pace, să ieșim din această situație, pentru că nu zice nimeni că România astăzi nu trăiește mai bine decât acum 35 de ani. Este logic. Nu s-ar fi putut altcumva. În 35 de ani am avut progres tehnic, am avut evoluția omenirii. Peste tot pe glob a crescut PIB-ul, peste tot pe glob oamenii trăiesc mai bine din punct de vedere material. Dar, nu suntem deloc unde trebuia să fim chiar și cu atacurile care au fost în perioada comunistă împotriva credinței, împotriva Ortodoxiei, oamenii erau mult mai deschiși, aveau un suflet curat și veneau către Biserică. Acum toate aceste mreje, atacuri asupra ființei naționale, asupra credinței reușesc să îndepărteze lumea de Biserică și îi transformă în atei sau agnostici prin metode mult mai perfide, cu care te lupți mult, mult mai greu.
Noul comunism
Noul comunism
George Simion: Asta e. L-ați întrebat Sfinția voastră pe Virgiliu Gheorghe despre neomarxism aseară. Asta este neomarxismul. Au aceeași țintă să niveleze totul, să uniformizeze totul, nu le-a ieșit prin comunism, acum adoptă metode noi. Și rămâi consternat, că-ți vin oameni educați, oameni culți care spun că așa trebuie să fie, femeia trebuie să fie egală cu bărbatul. Și noi vrem același lucru, că este egală cu bărbatul, dar nu poate fi la fel.
Părintele Teologos: Femeia este complementară cu bărbatul. Femeia e femeie și bărbatul e bărbat.
George Simion: Și aceiași oameni culți, acceptă sub forma de diversitate ceea ce predică radicalismul islamic, care înjosește femeia, care umilește femeia și o scoate din…
Părintele Teologos: Sigur. O transformă în obiect.
George Simion: …viața socială.
Și sunt multe lucruri unde vezi un dublu limbaj, vezi un dublu standard, vezi lipsa de logică, inclusiv cu aceste măsuri, așa-zise verzi, care distrug Europa și distrug civilizația creștină, europeană, distrug continentul nostru și ei se pretind cei mai mari pro-europeni. Nu, sunt cei mai mari distrugători. Din păcate, au avut tehnica asta de PR, de marketing, de a confisca niște cuvinte. Progresiști. Cine nu vrea progres? Toată lumea vrea progres. Dar ei vor de fapt distrugere, nu progres.
Părintele Teologos: Cum vezi viitorul?
George Simion: Dacă vom avea credință, eu cred că viitorul va fi în normalitate și o viață așa cum ne-am dorit, în momentul în care am ieșit din comunism. Sigur că, eu aveam 3 ani, 4 ani, dar știu, am înțeles năzuința părinților, bunicilor, ce și-au dorit pentru noi. Și România, chiar și Grecia, Ungaria, Polonia și tot spațiul nostru poate fi un tărâm al normalității, un tărâm în care să ne întoarcem către Hristos, către credință, în care să ne prețuim tradițiile. Asta e și miza care mă mână în luptă pentru copiii noștri, pentru națiunea noastră. De aceea, luptăm în continuare cu toții, deși teoretic și logic, luând-o după logică, ar trebui să spunem, n-are rost, ar trebui să lăsăm mâinile jos și să renunțăm. Că așa spun calculele hârtiei. De multe ori Dumnezeu face minuni care schimbă calculele hârtiei, dacă noi avem credință și credem nelimitat.
Părintele Teologos: Da. Un ultim cuvânt pentru români.
George Simion: Doamne ajută! Vă uitați la Părintele Teologos, din multe colțuri ale lumii, să dea Dumnezeu să vină momentul în care să ne bucurăm cu toții în pământul nostru strămoșesc, la casa bătrânească, pe brazda noastră de pământ, pentru că toți avem, măcar în vis, această imagine. Și clipa biruinței va sosi.
Părintele Teologos: Amin! Să ne ajute Bunul Dumnezeu. Mulțumim tare mult, George.
George Simion: Doamne ajută!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!
Pentru o analiză pe larg a agendei neomarxiste și a modului în care lovește în familie, bioetică și transumanism, vedeți conferința Neomarxismul și Ortodoxia: Familie, bioetică, transumanism, iar despre contextul geopolitic și economic în care se află România, consultați și Românii în războiul total – p. Teologos.
Întrebări frecvente
El spune clar că nu a venit cu scop electoral, ci din evlavie față de Maica Domnului și pentru a se ruga în Sfântul Munte. Vizita devine și prilej pentru un dialog despre credință, neam și responsabilitatea unui politician creștin.
Consideră că valorile morale autentice provin din Evanghelie și că politica nu poate fi neutră spiritual. Biserica nu trebuie folosită partinic, dar credința trebuie mărturisită, iar proiectele politice trebuie să slujească familiei, națiunii și libertății religioase.
Nu izolaționism, ci recâștigarea stăpânirii reale asupra resurselor și deciziilor strategice ale României. Cooperarea economică internațională este acceptată, dar fără pierderea identității, a pământului și a capacității de producție.
Neamul este „familia mai mare”, cu haruri și lipsuri: creativitate, inventivitate, dar și tendință spre dezbinare și comoditate. Interviul insistă pe nevoia de unitate, de asumare a rădăcinilor ortodoxe și de ieșire din individualismul rece.
Pentru că adorme conștiința, rupe legătura cu crucea și face oamenii vulnerabili la manipulare. Huzurul fără dimensiune duhovnicească nu aduce împlinire, iar renunțarea voluntară la comoditate poate redeștepta recunoștința și solidaritatea.
Este singura instituție care reușește să adune și să coaguleze comunitățile românești de peste hotare prin parohii, școli de duminică și viață liturgică, păstrând identitatea și credința copiilor născuți în alte țări.
Da. Atât părintele Teologos, cât și George Simion vorbesc despre nevoie de credință, pocăință și curaj. Dacă oamenii se întorc la Hristos, la familie și la rânduiala Bisericii, calculele reci ale „hârtiei” pot fi răsturnate de lucrarea lui Dumnezeu.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!









14 Comment
Sarut mana Parinte. Am vrea sa va cer un sfat. Astazi am aflat despre un Preot Catolic, Padre Guilherme, care tine concerte de muzica cu aspecte religioase, fiind imbracat in tinuta de Preot, atunci cand este in concert. Pe de o parte ma bucur sa aud ca tinerii merg la astfel de concerte dar totusi am o retinere in ce priveste faptul ca e imbracat ca Preot cand este in concert. Care este parerea dumneavoastra? Multumesc pentru sfat!
https://www.youtube.com/watch?v=OgkALolHLSQ
Este celebru. Preotul ar trebui să (ne) fie prin excelență călăuza către Hristos și pentru asta trebuie să-și dedice viața acestui lucru. În clipa în care pune pe primul plan activități ale căror apropiere de Hristos este mult mai mică (ca să nu spun că pot să depărteze pe om de Hristos) comparativ cu rugăciunea și toate cele care ne învață Biserica, în clipa respectivă preotul nu face la arătare voia lui Dumnezeu. Desigur că Dumnezeu știe pe fiecare ce și de ce face ceea ce face.
Multumesc Parinte!
Doamne ajută,
Mie nu mi se pare ok genul asta de comportament,
Și de muzica zgomotoasă in/ langa o biserică!
In biserica NU se încing spiritele,nu?
😢
____
Mai demult, am văzut undeva in UK,
Într-o biserică anglicana,
Jumătate clădirea era pt liturghia de Duminică
(Sunday service”) Și din lipsa de enoriași –
Altă încăpere era lăsată /închiriată că ” VENUE” pt
Șah, bingo, ” serate” cu ceaiuri pt seniorii din zonă.
Într-o seară, se făcea acolo 💎💃 Discotecă!
Mi s-a părut Oribil, că sa nu zic:
drăcesc!!
––
Daca nu suntem atenți ,
Și devenim îngăduitori
Nu mai este mult până să ajungem așa
„Crazy Liturgical Rainbow Dance in New York
Jesuit Church for World AIDS Day (2024)” pe YouTube
https://youtube.com/shorts/Lacn-Iun37A?si=mh4WFud6LOVYerhq
Doamne Iisuse! Are fiica mea o vorbă: „trebuie să-mi spăl ochii cu agheasma”, după ce am văzut. Nu credeam că există așa ceva. Să ne ferească Dumnezeu de așa nebunie!
Mda,
apusenii( westernii) ăștia caută
sa atraga lumea , tinerii in inselare.
pentru ce ATÂTA ZGOMOT????
Doamne ajută,
Doamne miluiește -ne! 🙏🙏🙏
Sa ajute Domnul sa se ridice cat mai multi romani, cu credinta vie, care sa ajute neamul romanesc de pretutindeni! La Multi Ani Romania!
La mulți ani România și tuturor românilor!
🇷🇴 ☀️🙏 Sănătate, Doamne ajută!
🌸Maica Domnului sa ne acopere
Cu Sfântul sau Acoperământ și să apere
românii de pretutindeni și copilașii!
https://agerpres.ro/politic/2023/08/28/ambasadorul-israelului-dupa-intalnirea-cu-george-simion-mesajul-aur–fara-precedent–1160244
https://evadare.ro/politica/suveranitatea-fara-libertate-e-o-amagire/
Vedem efortul tău, George. Și pe al Ilincăi, împreună cu Răducu al vostru. Dormim în papuci, suntem slabi în voință și întunecați la minte, dar efortul vostru îl vedem. Și așteptăm să faci tu bine pentru noi, pentru că noi nu suntem în stare să-ți fim alături. Noi suntem “pro” ciomegele care ni se dau peste picioare, si “pentru” bolovanii care ni se aruncă în cap. Suntem toleranți cu anti-creștinii, cu prostia și cu păcatul (proprii și străine). Tăcem la rele, până când “pietrele vor striga”.
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02MASjFYsCGg4kDCCgEJkacqhthteBEoFpS6CJmboCgj6U712Eao8KDTREh55RcT9yl&id=100009484907272
Am văzut, mulțumesc! Îmi place Iulian Capsali… dar nu știu ce e cu noi, cu neamul nostru. (Ne) mint/ mințim toți? Unul perfect de urmat (pe pământ) nu avem, dar să nu urmăm pe niciunul? Unde nu e păstor, oile sunt ale lupului aproape fără efort…
Sunt pastori!
Dar nu sunt cei care ni se prezinta, cei vizibili! Eu consider ca toti ,,pastorii,, vizibili sunt naimiti! Sau doar ,,usor,, ghidati, iar ei accepta, voit sau nevoit, constient sau mai putin constient.
In plus, marturisirea adevarului, lupta impotriva minciunii si anormalitatii nu au fost niciodata un fenomen de masa. Chiar Domnul Iisus spune, turma mica.
Sa va dau un exemplu de fost,,pastor,, foarte vizibil, extrem de vizibil in plandemonie, Cristian Terhes! Cat de ascultat a fost! Cata emotie si speranta aducea! Ce pozitie demna impotriva absurdului! Si ce a fost, de fapt?! Mai stie cineva ceva de el, acum?! In afara de faptul ca a contestat rezultatul turului 1 la alegerile prezidenţiale din 2024 pe motiv de fraudă în procesul de numărare al voturilor?! Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moara.
,,…ce e cu noi, cu neamul nostru,,?! Chiar cu lumea intreaga?!
Poate un raspuns ni l-a oferit – de mult – Aldous Huxley:
,,Va fi un sistem de sclavie în care, prin consumerism şi divertisment, sclavii îşi vor iubi stăpânii.”
,,(Ne) mint/ mințim toți?,,
Eu consider ca – din pacate! – sportul national la marea majoritate a romanilor zilelor noastre este furatul caciulii de la unul la altul. Pana cand vom ramane – cu totii!- fara caciula – daca nu am si ramas, deja.