Antreprenorul creștin: Hristos sau Mamona? – p. Teologos

În spatele cifrelor, target-urilor și raportărilor, antreprenorul creștin ortodox trăiește o tensiune continuă între Hristos și Mamona, între iubirea de oameni și presiunea profitului. Materialul de față vorbește despre darul timpului, milostenia în afaceri, asumarea eșecului, gestionarea stresului și redescoperirea iubirii ca singura măsură adevărată a succesului, pentru ca munca să nu devină idol, ci cale spre întâlnirea cu Dumnezeu și cu aproapele. Este o invitație la luciditate, smerenie și curaj lăuntric.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

În ultima vreme vin destui antreprenori care mă întreabă cum văd lucrurile în viitor legate de situația internă a României și externă din punct de vedere geopolitic. Apreciem enorm gestul de încredere al acestora față de noi, nevrednicii, și îi înțelegem de ce ne întreabă acest lucru pentru că păcatele au generat multă instabilitate în țară și nu numai.

Legat de păcate, nu o să vorbesc atât din punct de vedere geo-politic cât din punct de vedere duhovnicesc, pentru că sunt monah, nu analist politic.

Întâi de toate trebuie să știm că scopul nostru este să fim fericiți în veșnicie și pentru asta trebuie să murim cu o inimă iubitoare de Dumnezeu și prin Acesta de ceilalți. După aceea trebuie să dăm răspuns bun la Judecată, adică trebuie să ne asemănăm cu Hristos cel blând, milostiv și smerit cu inima. Dacă murim cu o inimă iubitoare de noi înșine și, de aici, iubitoare de avere, de putere sau de plăcere atunci ne vom chinui în veșnicie.

Darul timpului

Dumnezeu ne-a dat acest mare dar al timpului ca să scăpăm de toate aceste distorsiuni și să învățăm să iubim cu adevărat. Fraților, numai virtutea adevărată ne va asigura fericirea și aici pe pământ și în veșnicie. Numai Hristos este Mântuitor și nimeni altul. Cu atât mai puțin Mamona – adică zeița bogăției. Chiar Domnul a zis că nu putem să slujim la doi domni și lui Dumnezeu și lui Mamona. Desigur că am putea să încheiem cuvântul aici, însă socotim cu smerenie că este bine să explicăm puțin acest adevăr.

Despre imposibilitatea de a sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona, sunt utile lămuririle patristice sintetizate în articolul Iubirea de arginți, iar pentru echilibrul dintre bogăție și sărăcie în viața creștină folosește reflecția duhovnicească Bogăția și sărăcia.

Tensiunea socială generată de dorința de avere

Principala problemă a antreprenorului creștin este de regulă această tensiune între Hristos și Mamona care se traduce în cotidian prin nevoia de atenție și efort întru menținerea integrității iubitoare în mediul competitiv generat de goana specifică mediului de afaceri după averea materială sau/și intelectuală. Prima noastră grijă este să rămânem oameni și să ne păstrăm virtutea pentru Dumnezeu pentru că asta ne va asigura cu mila lui Dumnezeu fericirea în veșnicie, însă și aici pe pământ inclusiv la nivel de afaceri, pentru că, fraților, munca liniștitoare se bazează pe încredere, pe iubire. Este adevărat că afacerile se măsoară de regulă în bani și, de aici, lăcomia poate să calce în picioare încrederea și de aici apar anxietatea, încrâncenarea, războiul. De fapt, provocarea este ca cineva să stea vertical și să rămână în virtute – în sinceritate, transparență, iubire și dreptate – atunci când scurt-circuitarea acesteia pare că va conferi un avantaj competitiv.

Desigur că uneori problema este evidentă, mai ales ales atunci când este vorba de a prioritiza profitul în defavoarea oamenilor, însă alteori lucrurile sunt mai complexe mai ales atunci când vine vorba de reducerea cheltuielilor și de manipularea adevărului pentru reclamă și nu numai. Să avem grijă să nu mințim pentru că oamenii sunt foarte sensibili atunci când sunt înșelați de un produs pentru că destui au pornit, din păcate, pe acest tobogan în speranța unui câștig rapid. Pentru că răul nu este sustenabil, astfel de practici duc la mari probleme în interiorul celor care le practică și la un moment dat și în exterior, cum au fost mari scandaluri de genul companiei Enron, dacă știți, care a recurs la practici contabile foarte păcătoase ducând la distrugerea tuturor celor implicați în scandal.

Despre cum poate arăta în concret viața de credință în mediul de afaceri, recomandăm dialogul Credința în mediul antreprenorial – Ionuț Nistor, p. Teologos.

Antreprenorul creștin şi milostenia în afaceri

Desigur, însă, că există și companii care au o conducere responsabilă și cu frică de Dumnezeu, care au un proces de producție în care încearcă să se ferească de păcatele amintite mai sus și fac donații din câștigurile lor pentru diferite cauze care cresc iubirea între oameni și îi fac pe oameni mai buni. Când zic donații nu mă refer numai la donații materiale către familiile nevoiașe, casele de copii și alte instituții asemănătoare. Desigur că și asta pentru că așa omul scapă de chinurile îngustimii concentrării pe profit și redescoperă frumusețea inefabilă a celorlalți oameni. Mă refer și la cazuri de milostenie mai deosebite inclusiv pentru angajații firmei.

Țin minte că la un moment dat când am început să ajut puțintel o mare firmă de software, aceștia au fost foarte milostivi și mi-au spus că pot să am licențe pentru orice program de la ei – o companie cu peste 100 de programe și prețuri pe licență de până la mii de dolari pe produs. În clipa în care ceilalți sunt nobili cu tine, te obligă și pe tine să fii nobil cu ei și se realizează o relație armonioasă. Apropo de milostenie, o altă firmă celebră în istoria informaticii – Borland – pot să-i spun numele pentru că azi nu mai există – când a aflat că celebrul ei program Turbo Pascal a fost piratat la greu, în loc ca să-i vâneze judiciar pe cei care au făcut-o, a oferit suport pe forumuri și a publicat manuale în limbile țărilor unde a fost cel mai piratat. Din păcate, această atitudine aproape de comunitate s-a schimbat după mai mulți ani când Borland a fost #1 în limbaje de programare, lucru care a dus la sfârșitul nefericit al acestei firme.

Unde duce idolatrizarea patimilor în muncă

Legat de asta, în cultura în care sunt idolatrizate marile patimi – în principal averea și puterea – este ușor ca cineva să cadă în capcană și să creadă că acestea sunt scopurile ultime și asta duce la chin sub diferite forme, cum ar fi scăderea iubirii adevărate interpersonale, certuri, singurătate, surmenaj, lipsă de sens real, lipsă de împlinire personală. Dincolo de chinul personal care este pregustarea iadului, există și chinul comunitar pe care cel care suferă de chinul personal îl poate genera ca și reverberații în oamenii care depind de el în comunitate adică și asta pentru că lăcomia este o mare patimă ce poate să afecteze multă lume, nu numai pe cel care suferă de ea.

De exemplu, a existat în domeniul sănătății o companie numită Theranos în care fondatoarea a făcut afirmații cu totul exagerate din cauza dorinței de succes, însă pentru că le-a prezentat într-un mod credibil a reușit să ducă compania pe culmile succesului înainte să izbucnească scandalul care a dus la desființarea companiei și la arestarea sa. Desigur că nu o putem judeca pentru că săraca doamnă a trecut prin traume în viață. La polul opus sunt companii care sunt foarte milostive, după cum am dat exemplele din software, însă mai sunt și în alte domenii. De exemplu, există o firmă care pentru fiecare pereche de pantofi cumpărată de la ei donează o altă pereche unul copil aflat în nevoie.

Detalii despre prăbușirea companiei Theranos și consecințele promisiunilor exagerate găsiți sintetizate în articolul Theranos.

Dumnezeu este prezent în cotidian și atotcunoscător

O problemă comună care apare aici este faptul că nu avem conștiința prezenței lui Dumnezeu în cotidian. Trebuie să avem conștiința că Dumnezeu știe la perfecție tot universul văzut și nevăzut și deci și mediul de afaceri cu toate fațetele sale. Trebuie totdeauna să ne gândim cum ne vede Dumnezeu în cotidian și să ne rugăm ca să ne lumineze inima astfel încât să vedem și noi la lumina iubirii lui Dumnezeu lucrurile așa cum sunt și nu așa cum am dori noi să fie. Este foarte important să ne rugăm și pentru noi și pentru clienți și pentru furnizori și, mai ales, pentru echipa noastră. Să facem asta constant și atunci vom avea binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi și peste lumea cu care intrăm în contact. Mai ales în momentul unei decizii majore, să ne retragem puțin și să nu luăm decizia sub presiunea momentului, ci să ne sfătuim și să ne rugăm și să zicem: „Doamne, vezi câte suflete depind de decizia mea! Oamenii aceștia așteaptă de la mine un bine. Ajută-mă pe mine!” și atunci dacă omul se roagă cu credință și multă smerenie, Domnul îl va ajuta și îl va lumina.

Desigur că lucrurile nu sunt niciodată complet albe sau complet negre – totdeauna realitatea este undeva la mijloc și din cauza asta nu putem să judecăm persoane, ci doar fapte și pe acestea cu conștiința limitărilor noastre, pentru că nu avem viziunea globală a faptelor și ce intenții, constrângeri și probleme se ascund în spate. Din cauza asta în general nu spun nume când dau nume sunt ale unor persoane sau firme care nu mai pot fi afectate. De ce? Pentru că dau nume, oamenii ar putea crede că firma sau persoana respectivă este perfectă în toate, pe când, de fapt, adevărul este mult mai nuanțat în cazul fiecăruia dintre noi și atunci, firmele respective pot fi afectate.

Echilibrul în viața profesională. Două cazuri

De fapt mai ales în cazul antreprenorilor este dificil de găsit echilibrul între lucrul pe care îl au de făcut și viața duhovnicească, viața de familie și chiar îngrijirea sănătății lor. Acest echilibru este și mai dificil de găsit dacă viața de afaceri devine o adicție pentru ei. Atunci încep să-și părăsească familia, să-și trădeze familia cu pretextul că trebuie să muncească pentru a aduce bani acasă sau pentru a face milostenie. Posibil să ofere familiei confort material și condiții pentru dezvoltare în carieră sau ca persoane, dar de fapt, ei sunt absenți, absorbiți în lumea lor și asta generează traume și tensiuni în familie.

Mai demult venea regulat în Sf. Munte directorul tehnic unui foarte mare trust de telecomunicații din Grecia care la un moment dat m-a rugat să-i vorbesc despre dragostea lui Hristos. La scurt timp omul a început să plângă. M-am mirat pentru că, după părerea mea nu credeam că ceea ce spuneam ar fi trebuit să-l facă plângă. Când l-am întrebat de ce plânge, omul mi-a răspuns „Părinte, chiar și acum când îmi vorbiți despre dragostea lui Hristos, eu sunt cu mintea tot la proiectele și calculele de la serviciu și nu pot să ies de acolo”. M-a impresionat mult drama acestui om care, totuși, este un caz cu nădejde pentru că sunt alții care sunt foarte pseudosiguri și pseudofericiți în întunecarea minții lor, crezând că dacă au bani și sănătate trupească le au pe toate. Fraților, nu-i așa.

Era cineva cu o poziție foarte bună care își ducea fiica în fiecare săptămână la bazin vreme de foarte mult timp – ani de zile. În timp ce fiica era în bazin el era încontinuu pe telefon. La un moment dat, după mult timp, dă bunul Dumnezeu să i se termine bateria la telefon și atunci, în disperare de cauză, se uită în bazin să vadă ce face fiică-sa și vede cu tristețe că fiica lui făcea semne disperate încercând cumva să-i capteze atenția simțindu-se foarte singură. După aceea a început să plângă când a văzut că toți copiii din bazin încercau cumva să capteze atenția părinților lor care toți erau pe telefoane, indiferenți pe marginea bazinului.

Averea nu iubește

În clipa în care omul se afundă în materie, în avere, se abrutizează și se însingurează pentru că materia nu are capacitatea de iubire și de unire. Doar persoanele au această capacitate. Persoanele, Dumnezeu, soția, copiii, prietenii sunt mai de preț decât orice carieră și ne hrănesc și răsplătesc sufletește mai mult decât orice lucru material sau reușită în viața de afaceri sau socială. Sufletul uman se hrănește cu energia necreată a lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu care are ca principale expresii în cotidian dragostea, bucuria, pacea și toate celelalte. Dacă omul nu are legătură vie cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți, sufletul uman nu se hrănește și devine rahitic, hămesit, scheletic, se rănește ușor, se chinuie și se reface greu, chiar dacă acest lucru e posibil să nu se vadă în afară.

Dacă însă omul dorește să-l găsească pe Dumnezeu, atunci Acesta se va lăsa găsit de om, chiar dacă uneori printr-un mod care să-l smerească pe om, să-i înmoaie inima pentru că omul de asta are nevoie, chiar dacă egoismul din noi rejectează acest lucru.

Despre libertatea pe care o aduce renunțarea la acumularea egoistă și căutarea Împărăției, este de mare folos cuvântul Neagonisirea, succesul și fericirea – p. Teologos.

Sfântul Ioan Rusul

Să vă dau un caz. La un moment dat 3 mitropoliți dimpreună cu un arhimandrit trebuia să se întâlnească cu Patriarhul Ecumenic. Unul dintre mitropoliți care era des la Constantinopol a spus că se ocupă el de cazare și astfel au tras la un hotel foarte bun. La masă însă, arhimandritul vede că cineva îi urmărește oarecum ciudat și intens și le spune mitropoliților că e posibil să fie cineva din serviciile secrete care să-i urmărească. Mitropoliții observă și ei faptul, însă decid să rămână calmi. La masa următoare nu apucă bine să se așeze că li le spune că domnul patron îi invită să cineze la separeul pentru VIP-uri. Micul grup se conformează și în frunte cu mitropoliții merg conduși de angajată. Arhimandritul rămâne în spate și la un moment dat aude o discuție intensă în separeu și se gândește că „Gata! Ne-au prins! O să ne închidă!”. Arhimandritul se îngrijorează și mai tare când dă să intre în separeu și îl vede pe unul din mitropoliți că zice către omul care îi urmărise că „Nu eu! Nu eu! El o are!” și arată către arhimandrit.

Atunci omul respectiv se îndreaptă către arhimandrit și-i zice: „Eu sunt patronul acestui hotel și multe săptămâni nu mai pot dormi pentru că mi se arată încontinuu un vis un tânăr care îmi spune „să vii să mă vezi” însă fără să-mi spună cine este și unde se află. La un moment dat mi-era și frică să mai dorm noaptea. Asta s-a întâmplat de foarte multe ori până când într-o noapte cu puțin timp înainte de a veni dvs., tânărul mi-a spus într-una din obișnuitele sale apariții că „Vezi că o să vină patru oameni de-ai mei și aceia o să-ți spună cine sunt și unde locuiesc. Întreabă-l pe cel care are barba cea mai mare și el o să-ți spună”.”

De asemenea, în chiar ziua în care au venit, tânărul s-a arătat din nou în vis și la amiază – pentru prima dată, pentru că până atunci se arăta doar noaptea. Patronul turc a crezut la început că unul din mitropoliți avea barba cea mai mare, însă acesta a zis că nu el este, ci arhimandritul o are. Omul de afaceri i-a zis arhimandritului: „Cine este și unde se află ca să pot și eu să dorm”. Atunci arhimandritul a fost luminat de Dumnezeu și a scos imediat din buzunarul dulamei o iconiță cu Sf. Ioan Rusul și a zis: „Acesta este?” la care turcul a făcut ochii mari și a zis „Da!”. Atunci clericul i-a spus că se numește Sf. Ioan Rusul și este din Prokopi. Afaceristul a spus mirat foarte că acela este satul strămoșilor săi care aveau un staul în care demult aveau un servitor rus care nu dorea să iasă de acolo. Atunci arhimandritul i-a povestit toată viața Sf. Ioan Rusul și turcul a început să aibă o foarte mare evlavie la Sfântul.

Contează doar apropierea de Dumnezeu

După cum vedeți, Dumnezeu ne caută și găsește diferite pretexte ca să ne apropiem de El pentru a ne oferi fericirea veșnică. Este foarte important ca orice om să se gândească la ținta sa care este unirea cu Dumnezeu adică fericirea veșnică și nu făcutul de avere, putere și plăcere. De fapt toți știm, inclusiv antreprenorii, că acest lucru este ținta noastră și este și un lucru foarte concret și aceasta este ținta noastră, însă cei mai mulți dintre noi cred eronat că această țintă se află altfel. Trebuie să ne reconfigurăm toată viața pentru a ajunge la fericirea veșnică, trecând prin portalul morții și strâmtoarea judecății.

Un caz concret aici este Steve Jobs care a transformat Apple din pragul falimentului în prima companie de un trilion de dolari din lume pe baza gândului la moarte. În fiecare dimineață când mergea la baie să se spele se uita în oglindă și se întreba: „Dacă până deseară mor, ce schimb în firmă, ce schimb în viața mea?”. Desigur că asta nu înseamnă să luăm de bun tot ceea ce a făcut Steve Jobs, ci să acceptăm pe Sf. Ioan Scărarul care zice că gândul la moarte este atât de puternic că până și păgânii și-au dat seama de importanța lui.

Cum gestionăm stresul de la serviciu și din mediul social pentru antreprenorul creștin

Dacă nu avem această ancoră în eternitate și o legătură vie cu Dumnezeu va fi imposibil de gestionat stresul și presiunea mediului de afaceri. Dacă nu avem legătura cu Dumnezeu atunci nu vom putea fi umani. Steve Jobs putea să gestioneze presiunea, însă nu era uman pentru că nu avea legătura necesară cu Dumnezeu pentru că el, săracul, Dumnezeu să-l ierte nu știa de ortodoxie și s-a încurcat cu budismul care i-a provocat mult rău, inclusiv netratarea cancerului care i-a adus moartea. Dacă șeful nu este uman, poate să genereze foarte multă presiune asupra subalternilor prin modul său de conducere, prin viziunea asupra nesiguranțelor financiare și sociale, prin caracter, prin efortul respectării datelor de livrare și, mai ales, prin lipsa flexibilității necesare adaptării schimbărilor pieței și a mediului social.

Dacă avem această presiune și nu numai, rugăciunea regulată în timpul lucrului – să zicem la fiecare oră câte 5 minute – ajută enorm în detensionarea omului și în menținerea randamentului la cote relativ ridicate pentru că omul se relaxează și își revine și își umple bateriile duhovnicești cu harul lui Dumnezeu. Atunci, are o curbă a randamentului ca dinții unui fierăstrău, însă dacă nu se roagă și lucrează încontinuu atunci randamentul scade parabolic sau chiar exponențial.

Pentru întrebări concrete despre stres, judecată, minte și inimă, poate fi de ajutor sesiunea Întrebări și răspunsuri despre judecată, minte și inimă, stres, cruce, realitate.

De asemenea, un gând duhovnicesc, o vorbă duhovnicească, o faptă de iubire și chiar un loc mai liniștit ajută foarte mult aici. Sunt companii de top care au adevărate campusuri în care există facilități în care muncitorii se pot relaxa programat și pot să comunice deschis. Pe de altă parte, sunt companii în care se pune o imensă presiune asupra muncitorilor, în care sunt întrebați de la început „Poți să lucrezi sub presiune?” sau în care li se spune că trebuie să facă orice astfel încât să-și îndeplinească sarcina, companii care fac totul pentru a crește pe spatele muncitorilor care sunt extenuați și pot chiar să aibă probleme cu nervii. Să vă dau exemple ca să vă puteți feri. De exemplu, Jeff Bezos de la Amazon și Travis Kalanick fostul CEO de la Uber sunt cunoscuți pentru acest mod presant pe care l-au impus în companiile lor.

Asta însă nu este o soluție, pentru că banii, succesul în afaceri niciodată nu vor împlini persoana umană, niciodată nu vor aduce fericirea ci doar anii decadenței într-o căutare deșartă a împlinirii lor. Dacă își vor da seama că sunt doar niște însingurați alergători de cursă lungă, poate că se vor opri din cursa lor de drogați, de dependenți de satisfacția de a câștiga și vor învăța să trăiască în lumina iubirii lui Dumnezeu și prin Acesta a celorlalți.

Smerenia pentru antreprenorul creștin. Un exemplu

Un manager de top pe care viața l-a învățat să fie smerit este Jensen Huang. Desigur că vorbim de o smerenie de bază, nu de smerenia Sfinților însă, din păcate, această smerenie astăzi lipsește chiar și din rândul oamenilor care se cred mai din Biserică și asta se întâmplă pentru că nu ne luăm pastilele duhovnicești necesare pentru distrugerea egoismului din inima noastră.

La un moment dat un tânăr foarte emoționat i-a luat un interviu lui Jensen Huang și a început să-l laude cu multe lucruri legate de realizările sale și de faptul că nVidia este #1 la bursă pe plan mondial. La această avalanșă de elogii Huang l-a oprit pe tânăr și i-a spus că „Eu sunt unul din fondatorii nVidia și singurul CEO de la început până acum, însă am luat atâtea decizii greșite că firma trebuia să intre în faliment demult și de multe ori. Însă eu am întrebat niște oameni extraordinari, pe care tu nu-i știi, și care sunt mult mai buni decât mine și astfel a ajuns nVidia #1 pe bursă”.

Dacă managerul nu este smerit și nu întreabă, nu o să ajungă niciunde pentru că nimeni nu poate să reușească de unul singur. Ba uneori, poate să-l împingă vrăjmașul diavol folosindu-i ambiția și încrederea în sine specifică mediului de afaceri pentru a-l ridica sus de tot pe piscul mândriei după care să-l arunce de acolo provocându-i mari distrugeri interne și, uneori, și externe cum a fost cazul celebru cu Bernie Madoff care în loc să rămână ca administrator la Nasdaq unde putea să trăiască foarte bine, a construit cea mai mare schemă piramidală cunoscută din istorie care a adus pagube de zeci de miliarde de dolari, schemă în care s-a băgat din cauza încrederii luciferice în sine.

Despre felul în care ispita puterii și a slavei poate ruina omul, vedeți și meditația Cea mai mare ispită a oamenilor – părintele Teologos.

Pentru antreprenorul creștin contează doar iubirea

Pentru a evita aceste tenebre trebuie să nu uităm că scopul nostru este dincolo de profit: este creșterea iubirii în noi și în ceilalți. Noi trebuie să ne apropiem împreună de perfecțiunea personală veșnică a lui Dumnezeu și pentru asta trebuie să ne întrebăm „Ce impact are activitatea mea în ceilalți? Cum mă vede Dumnezeu?” Trebuie să știm că Dumnezeu cel etern și atotputernic care a creat tot continuumul spațiu-timp nu este impresionat de ce facem noi, ci de cantitatea de iubire pe care o punem în activitatea noastră. Cu ce îi ajutăm pe ceilalți? Cum îi ajutăm să se apropie mai mult de perfecțiunea Raiului prin ceea ce facem? Să ne întrebăm aceste lucruri și să nu lăsăm succesul să ne baloneze egoismul. Smerirea vine prin ascultare și conștiința vremelniciei succesului, a veșniciei noastre și a măreției lui Dumnezeu.

Mulțumirea în fața Domnului

Din cauza asta totdeauna când realizăm ceva să mulțumim lui Dumnezeu pentru că astfel securizăm și creștem darul. Dacă însă suntem nemulțumitori și întoarcem spatele ca și maidanezul care pleacă cu cârnatul în gură, atunci Dumnezeu nu ne mai dă pentru că nu validează astfel de comportamente toxice. Când omul se poate întoarce spre Dumnezeu, Acesta ăl primește, dar când omul se întoarce spre diavol care vrea să îi dea toată lumea numai ca să îi cadă la picioare, omul se distruge. Să fim atenți, fraților, dacă primim slava lumii să o dăm mai departe lui Dumnezeu pentru că o vom afla după moarte! Dacă însă o ținem pentru noi ne va strivi sub greutatea ei. Să nu uităm că dacă un gând ne promite slavă, ne va aduce rușine. După mândrie vine și ocara.

Concluzii și îndemnuri

Este foarte important să știm să gestionăm eșecul, să știm să pierdem, smerindu-ne sub mâna tare a lui Dumnezeu. Trebuie să avem flexibilitatea smereniei și să înțelegem că putem să învățăm din orice, mai ales din greșeli. Dacă îmbrățișăm eșecul ca parte a vieții și acceptăm că Dumnezeu cel iubitor îngăduie ispitele spre binele nostru, atunci ne vom întări rezistența și credința și vom putea să mergem mult mai bine înainte. Să nu uităm care a fost sfârșitul lui Iov și a multor altora în veșnicie și să-i luăm ca exemplu și să zicem „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” și așa ne liniștim.

Dacă ne înghețăm în mândrie și nu luăm seama la schimbările din lume atunci suntem condamnați la pieire. Avem, din păcate, nenumărate cazuri aici – amintesc doar celebra marcă Hasselblad care, crezând că vor fi pururea #1 la aparate foto au stagnat inovația rămânând la film, simultan cu punerea de prețuri exorbitante, motiv pentru care au și dat faliment, firma fiind cumpărată de mai mulți investitori rând pe rând încercând să o resusciteze.

Dacă managerul nu menține echilibrul între plăcere și durere în viața sa personală și în firmă, atunci apar dezechilibre care duc la accidente ce pot să fie și mortale pentru firmă. Dacă managerul vede că un subaltern își generează singur plăcere prin lene, bârfă, procrastinare atunci trebuie să-i genereze durere prin mustrări și altele asemenea. Dacă însă vede că își generează singur durere prin osteneală și jertfă atunci trebuie să-i genereze plăcere prin susținere tehnică sau de altă natură, ajutor cu alți oameni, un zâmbet, o strângere de mână, motivare și uneori chiar și bani – însă cu banii e o problemă.

Să nu uităm că centrală în relațiile interumane, adică și în afaceri, este iubirea adevărată. Deci trebuie să construim relații bazate pe iubire și pe încredere cu oameni care știu să se folosească duhovnicește și nu diavolește de această încredere. Nu-i judecăm pe cei pe care nu pot, ci să fim cu compasiune față de ei pentru că astăzi sunt ei bolnavi, iar mâine vom fi noi. Unde mai pui că e posibil să greșim în aprecierea noastră și noi să fim cei cu probleme. Ei sunt bolnavi într-o boală, iar noi în altele multe. Dacă nu avem compasiune față de cel lipsit atunci sigur vom pierde darul pe care celălalt nu îl are. Trebuie să avem empatie, transparență, relații adevărate de virtute cu ceilalți. Să-i tratăm ca oameni mai buni ca noi și nu doar ca mijloace, unelte pentru scopul nostru. Desigur că uneori situațiile sunt presante din cauza lăcomiei însă nu trebuie să dăm înapoi în fața păcatului pentru că ne vom chinui și îi vom chinui și pe cei care depind de noi, ajungându-se până la forme de sclavagism, mai ales dacă folosim ateliere și muncitori din alte țări pe care le socotim inferioare, după cum a fost cazul cu Nike, Adidas și alte firme de modă.

Să nu uităm că Dumnezeu este mai presus de toți și că El este dătătorul fericirii și împlinirii umane. Banul este doar ceva necesar temporar aici pe pământ pentru că avem trup. Materia nu poate să iubească, să hrănească sufletul. Dacă nu avem o conexiune vie cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți, nu vom fi realizați oricâtă materie vom avea. Să ne lumineze Dumnezeu să înțelegem aceste lucruri pentru a putea să ajungem la fericirea veșnică!

Amin!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O ilustrare vie a felului în care Dumnezeu primește pe cel care se întoarce cu pocăință, indiferent de eșecurile sale, se găsește în cuvântul Societatea fiilor risipitori – p. Teologos.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!