Neomarxismul și Ortodoxia: Familie, bioetică, transumanism – Andrei Dîrlău, p. Teologos

Acest foarte folositor dialog deschide, cu calm și rigoare, o temă încinsă: neomarxismul și Ortodoxia. Dincolo de etichete, vorbim despre școală, familie, cultură și tehnologie, despre cum ideologiile recente ating sufletul și despre ce înseamnă să răspundem creștinește. Veți găsi repere istorice, nuanțe bioetice, o privire critică asupra transumanismului și câteva direcții concrete pentru viața comunitară, toate așezate în logica vindecării omului și a întoarcerii la Hristos.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Amin! 
Părintele Teologos: Dragii noștri, mă aflu cu un om foarte drag mie, bine, el este senator, dar eu îl iubesc foarte mult, întâi de toate ca om și ca scriitor, ca om duhovnicesc și ca scriitor.

Vorbim de Andrei, Andrei Dîrlău, care a scris foarte multe cărți, chiar vă recomand, să îl căutați pe net, sigur o să găsiți cărțile lui, vorbim de Fața nevăzută a homosexualității, pe care a scris-o dimpreună cu Virgil Vlăescu, el semnează de obicei ca și Virgiliu Gheorghe, ca și pseudonim, a scris o carte despre bioetică, a prefațat o carte foarte bună despre bioetică, a abordat și teme legate de transumanism, dar în principal, și despre asta o să vorbesc la început, despre neomarxism, care neomarxism, unii îl includ, să spunem așa, într-un curent politic… Din păcate, oameni buni să știți că nu este așa, este vorba de un curent ideologic foarte distructiv, foarte satanist, care se vrea o pseudo-religie, adică vrea să ofere soluția globală mântuitoare, cu ghilemelele de rigoare, bineînțeles.

Și pentru că este împotriva Ortodoxiei, fraților, noi ne opunem acestui curent, nu pentru că noi suntem membri partidului ortodox, în realitate Ortodoxia nu este partid, ci pentru că Ortodoxia este știința medicală corectă, care are ca scop vindecarea sufletului. Din cauza asta, orice se opune lui Dumnezeu și Ortodoxiei, este distructiv pentru suflet. Și asta nu spun doar din punct de vedere, cum să spun, teoretic, dacă doriți, ci din păcate, din păcate, se văd foarte clar și foarte pregnant rezultatele neomarxismului astăzi.

Acum, după ce am făcut această lungă introducere, pentru care vă rog să mă iertați, o să dau cuvântul lui Andrei, și după aceea să definiți, mă rog, o prezentare foarte pe scurt a neomarxismului, o să-l rog pe el să ne vorbească puțin ce este neomarxismul, care sunt trăsăturile lui, și o să avem o discuție pe tema asta. Andrei, ai cuvântul.

Soluția Occidentului

Andrei Dîrlău: Mulțumesc mult, părinte, mulțumesc frumos! Și, în primul rând, Ortodoxia…, fiindcă la început vorbeam despre soluții. Aș începe cu soluția. Soluția este Ortodoxia, așa cum spunea Tristram Engelhardt, autor ortodox al Bioeticii Creștine, Bioeticii Ortodoxe, este fondatorul acestei discipline în lume, Bioetica Creștină Ortodoxă. El s-a botezat ortodox în 1991, s-a mutat la Domnul în 2018 și a scris mai multe volume, inclusiv Fundamentele Bioeticii Creștine, traduse la noi în 2005, și apoi ultimul lui volum, După Dumnezeu, Morala și Bioetica într-o lume secularizată, un fel de testament al său, chiar înainte de a muri la finalizat. În 2018 a murit. Cartea a apărut în 2017 la St. Vladimir’s Press la New York.

Părintele Teologos: Celebra…

Andrei Dîrlău: Și a ținut neapărat ca pentru România copyright-ul să fie gratuit. Deci n-a dorit, a lăsat efectiv prin testament, pentru români să nu se ceară niciun copyright. Fundația respectivă a lui a dat acest copyright, Editurii Doxologia, care a făcut cu binecuvântarea Înaltului Teofan o operă minunată, și îi mulțumesc încă o dată Înaltului pentru asta. Și, cartea este o întreagă istorie a culturii, acolo, nu e doar bioetică. Bioetica e mai mult în volumul celălalt, Bazele Bioeticii Creștine.

Aici este o privire de ansamblu, de la mare înălțime, cum a ajuns lumea noastră atât de secularizată. Și, din păcate, deja se merge azi un pas mai departe, după ce spațiul creștin, civilizația creștină, occidentală, în sfârșit, în sens larg, de care noi aparținem, deja este în mare parte secularizată, mai ales Europa de Vest, Occidentul, și deja se lucrează intensiv la demonizarea acestei civilizații.

Am văzut Jocurile Olimpice de la Paris, cum au început.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu! 

Andrei Dîrlău: Da. Deci, Engelhartd spunea: Soluția este Ortodoxia, adică Occidentul laicizat, secularizat, să descopere Ortodoxia, cel mai bine păzit secret din lume, spunea Seraphim Rose. Deci Occidentul să descopere această tradiție extraordinară în care și Engelhartd și mulți alți occidentali convertiți au descoperit plinătatea tradiției creștine pe care Occidentul a pierdut-o, în foarte mare măsură.

Engelhartd fusese catolic până în `91 și a fost dezamăgit, mai ales după Vatican II, de direcția lumească în care a mers Biserica Romano-Catolică și a găsit salvarea și adevărul integral în Ortodoxie. Deci asta ar fi soluția.

Părintele Teologos: Evident. Oprește-te să nu-ți pierzi ideea. Vatican II. E vorba despre un conciliu, un sinod, cum am spune noi, în care  catolicismul, în dorința ei de a nu pierde turma și a întoarce înapoi, mai ales pe tineri, s-a laicizat foarte mult. Era deja departe de Hristos datorită ereziei în care căzuse încă de mult timp, încă de aproximativ o mie de ani. Și prin dorința ei, cum spuneam, de a fi plăcută, mai ales în rândul tinerilor, a luat o sumedenie de măsuri care au depărtat-o mult mai mult de Hristos și s-a apropiat mult mai mult, nu de sufletele oamenilor, ci de laicizare. Adică a devenit și mai mult organizație pur umană.

Iartă-mă!

Andrei Dîrlău: Chiar el spunea că după acest aggiornamento el nu mai recunoștea Occidentul, Italia, de care se îndrăgostise, el a stat mult timp în Italia, era apropiat al lui Benedict, papa Benedict al XVI, cardinalul Ratzinger. Deci fusese un apropiat al său, și până în `90 s-a dumirit și a văzut că efectiv nu mai găsește adevărul de credință în tradiția mainstream, să zic așa, a Bisericii Catolice. Și în schimb a descoperit Ortodoxia. El s-a botezat în Texas, s-a botezat în Biserica Antiohiană… și, așa a rânduit Dumnezeu. Cu toată familia, cu copiii, cu gineri, cu tot. Are un ginere preot ortodox. 

Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

Andrei Dîrlău: Da, acolo în Texas este părintele Iulian. Deci, el vedea întoarcerea la Ortodoxie ca soluție, chiar dacă, spunea el paradigma civilizațională apuseană, greu de crezut că mai poate redeveni creștină cum a fost, dar cel puțin la nivelul de comunități. 

Părintele Teologos: Sigur.

Andrei Dîrlău: Și de persoane.

Părintele Teologos: Soluție personală și comunitară.

Andrei Dîrlău: În jurul parohiilor, mănăstirilor. Deci în comunități, care să trăiască autentic Ortodoxia, el vedea posibilă mântuirea.

Părintele Teologos: Cum am ajuns aici? Am spus de soluții, acum hai să vorbim de starea de fapt. Ce înseamnă neomarxism?

Perspectiva creștină propune reînnoirea prin viață liturgică și comunitară; urmăriți un cadru practic despre trăirea credinței în dialogul „Imperiul creștin, rugăciunea, familia”, iar pentru contextul athonit consultați sinteza despre Sfântul Munte Athos.

Cum a apărut neomarxismul?

Andrei Dîrlău: De 100 de ani se lucrează la acest plan. Spuneați că vrăjmașul este haotic, dar e totuși capabil de un plan care depășește cu mult posibilitățile minții umane.

Părintele Teologos: Sigur.

Andrei Dîrlău: Deci ceea ce se întâmplă acum la noi, este rezultatul unui proces care, acum sigur, a început cu mult timp în urmă. Vrăjmașul dorește, e pizmaș pe creația lui Dumnezeu și dorește să o distrugă de la început. Părintele Adrian Făgețeanu spunea că începutul unei… anumite lucrări este turnul Babel. Și sigur, putem merge înapoi până la Babel și au existat nenumărate asemenea perioade de cădere, de întunecare. Tradiția Evului Mediu a fost una eminamente creștină. Evul Mediu și pentru Engelhard și pentru Părintele Galeriu și alții, nu a fost un Ev întunecat. Evul Mediu a fost un Ev creștin.

Părintele Teologos: Așa este, doar în anumite pături sociale, în anumite planuri, dar mainstream, cum spuneți dumneavoastră, adică în marea masă, să vorbim pe românește, a fost creștin.

Andrei Dîrlău: Iluminism, până la iluminism. Renașterea a fost un pas către o redescoperire a păgânismului și așa mai departe.

Părintele Teologos: Asta înseamnă Renașterea, renașterea păgânismului, de fapt.

Andrei Dîrlău: Deci a fost un moment de… anumit declin al creștinismului, a urmat Reforma protestantă, a urmat Iluminismul, Secolul XVIII, a urmat Revoluția franceză, un moment teribil de laicizare și de atunci dateaza acel laicité al francezilor. Secolul XIX cu Marx, Engels, apoi Darwin, apoi Freud, Nietzsche și culminând cu Secolul XX care a fost un secol cu două războaie mondiale atroce și cu o secularizare agresivă. Și neomarxismul a fost încă un moment sau o etapă în acest proces.

În 1923 la Moscova avea loc o întâlnire sub egida lui Lenin care îl trimisese acolo pe un adjunct al lui, șeful Ceka, Felix Dzerzhinsky sau Felix de Fier care a supervizat întâlnirea, unde a fost György Lukács și alți câțiva, Münsterberg, au fost câțiva. Și atunci s-au pus bazele Institutului de Studii Marxiste de la Frankfurt, finanțat de Moscova, de Lenin și apoi finanțat de Moscova, de Stalin, în Germania. Pentru că au dorit să răspundă la întrebarea: De ce nu se întâmplă ceea ce Marx prezisese, trecerea la revoluția proletară în lumea capitalistă? Observau că nu se întâmplă lucrul ăsta și erau totuși contrariați și au încercat să găsească un răspuns conceptual, teoretic academic.

Și acest institut a fost creat pentru a populariza opera lui Marx în Germania și în Occident și a găsit răspuns. Ei bine, răspunsul lor a fost următorul: muncitorii nu mai sunt o clasă revoluționară, muncitorii s-au culcat pe ureche, s-au îmburghezit, nu mai au vâna protestatară revoluționară și deci trebuie înlocuit proletariatul cu o altă clasă revoluționară, pe care au găsit-o în minorități. Teoria este perfect fundamentată de un secol.

De altfel, în 1933 au emigrat din Germania în Statele Unite și au continuat această lucrare, Columbia University, apoi unii în California. Și, în California Herbert Marcuse a devenit un guru al mișcării Beatles, al mișcării de stânga din anii `60: Flower Power, el a creat lozinci, precum: „Make love not war”, deja revoluția sexuală…

Părintele Teologos: Începea.

Andrei Dîrlău: luase… Începea. Și, deci, Horkheimer, Theodor Adorno, au fost autorii cei mai importanți, Benjamin, Walter Benjamin… Deci, acești autori au… și, repet, Adorno, de exemplu, a publicat acea carte celebră despre totalitarism, despre mentalitatea totalitară. Și el a spus: „Familia creștină este o pepinieră de fasciști. Din anii `50 datează această teorie, parcă ceva ne sună cunoscut astăzi.

Părintele Teologos: Exact.

Andrei Dîrlău: Ei bine, Adorno a creat această teorie și cu alții din școala de la Frankfurt, pentru că familia creștină își educă copii într-un respect pentru autoritatea paternă, tatăl de familie, dar și Dumnezeu Tatăl. El făcea analogia între tatăl de familie, între autoritatea paternă din familie și paternalismul creștin, ascultarea față de Dumnezeu Tatăl și prin urmare, educația în spirit creștin, într-o familie creștină tradițională, generează, naște și crește fasciști. Asta a fost teoria lui Adorno.

Personalitatea totalitară a cunoscut un succes fulminant și chiar și azi se predă în universități. În America toate campusurile sunt infestate de neomarxismul ăsta, de ideologia de stânga, de acest tip, iar Marcuse a scris Eros și Revoluție, în care făcea o combinație între Freud și… Sigmund Freud, tatăl psihanalizei freudiene, și Marx. Această fuziune a născut freudomarxismul, marxismul cultural, sau neomarxismul.

Eu n-aș fi de acord cu termenul pe care l-ați folosit la început, sexomarxism, care este o vulgarizare. Și… sigur, e mai ușor de înțeles, dar riguros, academic, științific, el este freudomarxism, pentru că combină ideologia lui Freud din partea de final a vieții, în care el spunea că societatea este plină de oameni frustrați, societatea creștină generează cetățeni frustrați, pentru că nu își pot manifesta plenar instinctele sexuale, și deci soluția lui era o liberalizare totală a moravurilor, sex la liber, viață sexuală, dezmățul total. Și în acest fel, spunea Marcuse, pe urmele lui Freud, slobozind, eliberând aceste instincte, omul va fi în sfârșit liber să se dezvolte plenar, să-și manifeste plenar instinctele și toate pulsiunile, vă dați seama ce lume ar fi, o Sodoma.

Părintele Teologos: Sigur. Bineînțeles.

Dar asta era teoria, da. Același Freud care scrisese despre Moise, tot așa, spre sfârșitul vieții, o erezie. Că poporul evreu ar fi suferind de un complex din cauza unui paricid, fiindcă l–ar fi ucis pe Moise înainte de a intra în Țara Sfântă după Exod, și deci această culpabilitate a fost cumva promovată până când a ajuns trăsătura dominantă a creștinismului, dar și a iudaismului, o vinovăție pentru uciderea tatălui simbolic,

Părintele Teologos: Total neadevărat.

Andrei Dîrlău: …neadevărat, și deci ăsta e Freud. Deci o persoană destul de malefică. Și vedeți, combinația între doi giganți ai maleficității, Freud și Marx, a dus la această ideologie care, repet, din 1923 până acum sunt 102 ani, și se lucrează la ea, se aplică sistematic, am văzut momentul anilor 20-30, apoi anii 50, cu Adorno și Marcuse, și Walter Benjamin a conceptualizat un anumit tip de artă, și Adorno la fel. O artă tot așa urâtă, distructivă.

Părintele Teologos: Estetica urâtului.

Andrei Dîrlău: Negativă. Toate astea sunt dintr-un tip de sluțire a creației și intelectuale și artistice, și a creației în general, și chiar biologice… deliberate.

Și în `85 spunea părintele adineauri, foarte corect, până în `85, de exemplu, homosexualitatea era considerată o deviere de comportament și o tulburare, o afecțiune de tip patologic, și exista în manualul DSM, deci de boli diagnosticabile ca atare. În 1985, în America, sub presiune enormă, violentă, Asociația Americană de Psihiatrie a fost obligată, practic, repet, sub presiune și violență inimaginabilă, să scoată din manual.

Părintele Teologos: Dar, nu pe plan științific, ci pe plan fizic.

Andrei Dîrlău: Nu, fizic! Intrau activiști în congresele lor, urlau acolo, făceau în toate felurile, îi amenințau fizic, mergeau la ei acasă, le spărgeau geamurile, le amenințau familiile. Fizic, agresiune fizică, până când oamenii au cedat și au scos din manual, în 1985 această tulburare, și de atunci ea n-a mai fost considerată boală, ci au venit cu teoria că omul este „born this way”, adică născut astfel. Și fiind născut așa, nu ai ce să le reproșezi, e un comportament absolut normal și chiar trebuie recunoscut ca normal, și Lady Gaga are o melodie Born This Way, despre asta e vorba. Deși studiile științifice arată că nu există nimic genetic, nu există o genă a acestei afecțiuni.

Părintele Teologos: A homosexualității.

Andrei Dîrlău: a homosexualității, nu e nimic. Dacă doi gemeni monozigoți evoluează diferit, înseamnă că nu este o chestiune genetică, unul ajunge, altul nu ajunge. Deci nu este ceva înnăscut, este un comportament dobândit, o patimă, ziceți dumneavoastră, teologii așa o numesc, o patimă cu care se luptă așa cum se luptă cu patimile în general: virtute, cultivarea virtuților, rugăciune, și ei pot fi ajutați, există tratamente psihosomatice, dar și spirituale, bineînțeles, care dau rezultate.

Dar, azi în Occident, nu ai voie să le propui așa ceva, pentru că înseamnă că îi ofensezi, între ghilimele, adică înseamnă că nu le recunoști normalitatea, îi consideri anormal și crezi că ar avea nevoie de tratament. Este chiar pedepsit acest tip de încercare de a-i ajuta. Ceea ce îi privează pe ei, în primul rând, de șansa unei tămăduiri.

Părintele Teologos: Evident.

Andrei Dîrlău: Ei, această ideologie, și cu asta închei, a ajuns la noi, pentru că în 1989 noi am basculat din sfera sovietică în sfera de influență occidentală, și am început să preluăm, lepădându-ne de vechea ideologie marxistă economică, clasică, să preluăm smintelile ideologice ale apusului. Asta s-a întâmplat. De asta vine peste noi nebunia asta, pentru că noi preluăm acum la modul accelerat tot ceea ce acolo s-a dezvoltat, iată, multe, multe decenii și la noi vine… sperăm să nu vină foarte tare, dar vin foarte agresiv.

Părintele Teologos: Și să nu intre foarte adânc.

Andrei Dîrlău: Da, și sigur soluția este să înțeleagă în primul rând oamenii despre ce e vorba, cu ce ne confruntăm. E o ideologie, n-are nimic de a face cu compasiunea pentru acei oameni transgender, LGBT. Nimeni n-are nimic cu ei ca persoane.

Părintele Teologos: Sigur.

Andrei Dîrlău: Ei sunt victime, primii care sunt victime ale lucrării.

Părintele Teologos: Se chinuie, săracii.

Andrei Dîrlău: Se chinuie, dar nici nu poți să-i ajuți că ești acuzat că îi discriminezi. Și, deci, vine peste noi…, oamenii trebuie să înțelagă, așa cum în 2018 n-au înțeles la referendum și n-au venit să voteze modificarea Constituției în sensul normalității: căsătorie bărbat – femeie. Deci, primul pas e ca oamenii să înțeleagă cu ce ne confruntăm, să înțeleagă că, de fapt, este o ideologie care nu vine din compasiune pentru niște oameni, ci vine dintr-o îndoctrinare care își propune să arunce în aer familia, să arunce în aer morala, moralitatea, morala publică, instituția familiei…

Părintele Teologos: Stabilitatea societății.

Andrei Dîrlău: Stabilitatea societății, Biserica, până la urmă, credința, pentru că în felul ăsta se atacă fibra unui neam, a unei națiuni și, în ultimă instanță, cultivând nefirescul, se lovește până la urmă în tot ce înseamnă chipul lui Dumnezeu din om, care nu poate fi distrus, dar poate fi întunecat, acoperit cu mâzgă și scopul ăsta este. Deci, soluție este să înțeleagă lumea despre ce vorbim și să ne apărăm cunoscând, înțelegând adevărul și, până la urmă, sigur, întorcându-se la învățătura de Credință ortodoxă, pe care noi o mărturisim. Și, dumneavoastră, asta faceți aici, la mănăstire.

Părintele Teologos: Sigur. O să vă întreb, o să vorbiți puțin despre familie, însă, înainte de asta, gădiți-vă referitor la tema familiei în condițiile neomarxismului, freudomarxismului actual, dar, înainte, o să fac o mică sinteza a ceea ce ați spus.

Deci, oameni buni, Marx credea că există o luptă de clase între, mă rog, între burghezi, între cei care au bani și clasa muncitoare, cei care nu au bani. Și el credea că clasa muncitoare, pentru că n-are bani, o să reușească să-i dea jos pe cei care au bani, pe burghezi, cum spunea el, prin forță. Și el își imagina o revoluție prin forță. Mă rog, e puțin mai complex, dar vă spun ca să înțelegeți acum foarte pe scurt.

E, această profeție a lui Marx nu s-a împlinit. Și atunci, neomarxiștii, și asta este principala diferență între neomarxism și marxism, este ideologia, este învățătura, este, hai să spun așa, într-un fel, cultura, adică ei atacă prin forța moale, care, puterea moale este mai tare decât puterea tare. Și atunci ei atacă toți pilonii societății creștine care s-au dovedit în istorie și dincolo de asta, prin Învierea lui Hristos, s-au dovedit că este de succes.

Și acum o să luăm pe rând acești piloni. Primul pilon este, cum spuneam, care interesează pe toți…, sigur, eu sunt monah și pe mine mă interesează din cauza dragostei față de voi, primul pilon este familia. Puteți să ne vorbiți puțin despre familie, în acest context? Cum este atacată, ce putem să facem?

Repere istorice și concepte pot fi urmărite în articolele despre neomarxism și Școala de la Frankfurt; o reacție culturală actuală, utilă pentru înțelegerea fenomenului „woke”, este comentată în materialul nostru „Solistul Skillet lovește în cultura woke”.

Lupta împotriva firescului

Andrei Dîrlău: Bineînțeles. Adam și Eva au fost făcuți de Dumnezeu bărbați și femei. Deci, plecăm de la Geneza, și acesta este modelul creștin de familie. Nu suntem musulmani, deci nu vorbim de patru, cinci, sau… cred că profetul Mahomed a avut 24 de soții.

Deci noi vorbim de familia creștină, care este formată dintr-un bărbat și o femeie și este firească, pentru că așa se nasc pruncii și este felul firesc în care omul viețuiește în lume, așa cum l-a făcut, l-a creat Dumnezeu.

Părintele Teologos: Și mai ales că cei doi sunt complementari, adică se completează unul pe celălalt. Deci din cauza asta este firească această familie, adică, pentru că vorbim, femeia îl ajută foarte mult pe bărbat și bărbatul o ajută foarte mult pe femeie, se completează. Dacă vorbim de două persoane de același sex, ei nu se completează, sunt ne-toți, adică sunt în afara naturaleții.

Andrei Dîrlău: Ori lovind în familie, promovând modele de antifamilie, doi bărbați, două femei, doi bărbați, o femeie și o pisică, colțul casei și tot felul de aberații care se promovează, familia poliamoroasă… Deci există niște nebunii care practic, transgender-i…, aceste lucruri lovesc în antropologia omului. Deci antropologia creștină este una care, de sigur, susține, afirmă firescul, antropologia firescului, antropologia care spune că omul este ontologic așa cum a fost creat de Dumnezeu. Ori ei promovează o anti-antropologie care proiectează orice în afara de un model de om firesc, așa cum este el creat după chipul și asamănarea lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Și în clipa în care ieșim din firesc, ieșim și din rezultatul firescului, adică ieșim și din succesul omului.

Andrei Dîrlău: Transgenderismul spune că genul este fluid, adică omul nu are un sex biologic, sexul și genul nu ar coincide, spun ei în mod fals, genul este opțional, cum se simte omul, cum are el o percepție despre sine însuși, ceea ce este o nebunie, mai ales în copilărie, în adolescență, tânărul nu are discernământ încât să spună, eu mă simt, sunt băiat, dar mă simt fată, deci vreau să fiu fată, operații de schimbare de sex… apropo ele au loc în România în momentul de față.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Andrei Dîrlău: Deci sunt clinici private în care se fac aceste operații decontate de bugetul de stat. Ceea ce sunt nebunia, adică am ajuns la niște lucruri, slavă Domnului, la noi încă curentul ăsta este abia la început și sperăm să nu avanseze. În Occident face ravagii.

Părintele Teologos: Da și vreau să spun ceva, iartă-mă că te întrerup. Deci oameni buni, noi am pus pe site, puteți să căutați o filmare din Congresul Statelor Unite, o filmare oficială, cred că de pe Forbes, dacă nu mă înșel, în care o reprezentantă, cred că de la statul Michigan, nu sunt sigur, dar sunt foarte sigur de mesajul acestei reprezentante, senatoare sau ce era, care dovedește pe cifre, pe cifre, că rata de eșec a operațiilor de schimbare de sex este de 100%.

Să mă repet, de 100%, nu de 99,99%, de 100% De ce? Nu atât că vorbim de organe sexuale, care sunt ele, ci vorbim de sistemul nervos. Omul nu rezistă. Deci sexul nu este legat numai de organe sexuale, care, sigur…, ci este vorba și de o anumită structură a sufletului uman, adică eu știu că sunt bărbat, da? N-am nevoie să îmi semneze cineva sau să-mi arate cineva cine sunt eu. N-am nevoie de validarea altora. Eu știu foarte bine cine sunt. Ei, și în clipa în care eu cred dintr-o…, mă rog, dereglare nervoasă sau dintr-un eșec în dragoste, și așa mai departe, nu judecăm… eu cred că nu sunt bărbat, ci sunt femeie, în clipa respectivă am o mare problemă și sistemul meu nervos nu o să reziste.

Andrei Dîrlău: Plus că o operație chirurgicală nu are cum să înlocuiască un organ masculin cu unul feminin sau invers. Acel bărbat, între ghilimele, devenit femeie, nu va putea naște prunci, pentru că există niște limite ale trupului nostru. Așadar, eșecul este evident, pentru că avem de-a face cu o mutilare, o sluțire, o deformare, o amputare. Acel biet om este mutilat pe viață, lucrurile sunt ireversibile, nu mai poți grefa la loc un organ amputat sau un uter extirpat.

Deci, lucrurile sunt extrem de grave și totuși se promovează această nebunie pentru a lovi în firesc, în natural, în ceea ce Dumnezeu a creat, se dorește acest tip de artificializare împotriva firii, așa cum, de altfel, pe lângă aspectele bioetice legate de neomarxsism, o altă latură, o altă componentă este transumanismul. Își propune același lucru, dar pentru alte segmente, cu alte argumente, cu alte instrumente.

Deci, vedeți că se lovește firescul din diverse direcții, cu target–uri diferite, cu grupuri țintă diferite, cu argumente diferite, unii sunt mai sensibili la argumentele sexuale și la depravarea pe care ei o promovează, alții sunt mai sensibili la argumentele tehnologiei. Și atunci, transumanismul vine și spune: nu, omul este imperfect, e o specie depășită, caducă, ea va fi înlocuită de inteligență artificială, de androizi, omul nu are nicio șansă ca specie, va dispărea, este inevitabil ca omul să fie protezat, cum spuneați la început, să fie augmentat, să fie îmbunătățit și, în felul ăsta, să încerce să se apropie de performanțele uluitoare pe care le va avea tehnologia, inteligența artificială, roboții, androizi și așa mai departe.

Și, pentru că spune Kurzweil, unul din promotorii transumanismului, va veni un moment numit „singularitate”, când inteligența artificială va depăși capacitatea mentală a omenirii și omenirea e condamnată, nu va putea controla acest fenomen și, la un moment dat, AI-ul va înlocui rasa umană, specia umană, pentru că ăsta-i mersul evoluției… Ei sunt toți evoluționiști, de la Darwin, mai departe, evoluționismul a ajuns azi la alte teorii.

Părintele Teologos: Foarte interesant, să nu-ți pierzi ideea. Foarte interesant, că Darwinismul, din punct de vedere științific, vorbim a științei zoologiei, dacă doriți, a fost depășit de mult, dar pentru că Darwinismul este foarte, foarte convenabil din punct de vedere politico-social-economic, din cauza asta el este promovat, este susținut și promovat, nu atât în cercurile zoologice, unde am spus că este depășit, mă rog, s-a încercat cu evoluții în salturi, cu o mulțime de lucruri. El este foarte, foarte promovat în cercurile, cum spuneam, sociopolitice și economice.

De ce? Pentru că este foarte, foarte, cum îi spune, foarte convenabil, pentru că dacă spunem că omul a ieșit din maimuță, înseamnă că, și vorbim de evoluție, înseamnă că peștele cel mare mănâncă pe peștele cel mic, și eu sunt peștele cel mare, și deci eu pot să fiu și o fiară și să fac ce vreau, adică sunt Dumnezeu pe pământ. Închid paranteza. Revenim la transumanism.

Andrei Dîrlău: Transumanismul nu are o morală, evident că nu este compatibil cu morala creștină. Și el, tot așa, își propune să schimbe firea umană și chipul omului. Omul e totuși după chipul lui Dumnezeu, ceea ce este total incompatibil cu transumanismul. Pentru că, dacă ești după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu ai cum să accepti ideea că omul va fi depășit și va apărea o altă specie. Chipul lui Dumnezeu e chipul lui Dumnezeu. Deci omul așa a fost făcut, și în momentul în care îl susții cu proteze, cu diverse implanturi…, până la un punct, să zicem, și un implant dentar, să zicem, îl poți accepta, dar de la un punct încolo, când se modifică efectiv natura ontologică a omului, acel lucru devine monstruos.

Părintele Teologos: Și cred că problema cea mare a transumanismului este că el vede omul ca și o grămadă de celule, ca și un sac de enzime, adică nu mai este suflet. Și da, în clipa în care nu mai este suflet, nu mai este persoană, nu mai este persoană, nu mai este iubire, nu mai este capacitate de iubire.

Andrei Dîrlău: Ei spun, de altfel, gândesc ei, că într-o zi va fi posibilă uploadarea minții pe un computer, adică s-au făcut niște experimente aberante, deci au încercat să secționeze creierul în feliuțe infinitezimal de subțiri, să le scaneze pe toate, să le încarce pe un computer, în speranța că în acest fel vor putea transfera conștiința, ceea ce este evident o himeră. N-ai cum să transferi conștiința din om pe un computer, pentru că creierul este suportul până la un punct al minții și al conștiinței, dar de la un nivel încolo, sufletul este cel care este conștiința, ori asta nu poți uploada pe un computer.

Părintele Teologos: Evident. Și dincolo de asta, chiar să vorbim, cum se spune, mergând la absurd, adică toate cunoștințele mele să intre într-un calculator, capacitatea mea de iubire nu poate să intre într-un calculator. Și… frumusețea nu poate să intre într-un calculator, nu? Floarea aceasta este frumoasă.

Calculatorul nu poate să dovedească, sau știința nu poate să dovedească, din punct de vedere logic, din punct de vedere științific, că această floare este frumoasă, cu atât mai puțin faptul că iubita mea este frumoasă, că soția mea este frumoasă. N-are cum să dovedească lucrul ăsta. Deci, socotesc că cele mai importante, cele mai mari întrebări ale umanității, cel mai mari răspunsuri ale umanității, transumanismul și, în general, știința nu le poate rezolva.

Andrei Dîrlău: Și știm că sufletul uman este creat de Dumnezeu în momentul concepției.

Părintele Teologos: Evident.

Andrei Dîrlău: În secunda concepției, Dumnezeu creează un suflet și el este nemuritor.

Părintele Teologos: Așa este.

Andrei Dîrlău: Ori, dacă sufletul este nemuritor, conștiința este legată de acest suflet și conștiința omului, odată cu sufletul, rămâne în veșnicie, n-ai cum să gândești că el, odată separat de trup, acest suflet va fi încărcat pe un computer.

Am citit Sfântul Maxim în Ambigua. El are acest argument împotriva reîncarnării. Spune, dacă omul este trup și suflet într-o uniune desăvârșită, sufletul este creat de Dumnezeu, trupul e luat din părinți, atunci omul nu poate fi gândit, nu poate exista decât în această îmbinare între trup și suflet. La moarte, trupul se desface în cele din care a fost alcătuit, doar pentru a învia din nou, la sfârșit, la învierea de obște.

Până atunci, sufletul continuă să subziste, nemuritor fiind, dar rămâne sufletul părintelui Andrei, al lui Daniel, al lui Dacian, adică rămâne un suflet al omului cu al cărui trup, acel suflet a fost unit și în care a trăit și a săvârșit fapte bune sau rele și va fi la judecată, judecat de Dumnezeu, după ce a săvârșit în acea viață, în acel trup, cu care acel suflet a format omul numit Andrei sau Daniel. Deci, acel om este suflet și trup și nu poți gândi, nu poți gândi o mie de trupuri prin care un suflet a trecut ca printr-un…, niște tuburi așa… și va fi judecat apoi pentru care viață?

Deci, tot așa și în transumanism, nu poți gândi mintea, conștiința, sufletul încărcat undeva pe un suport digital și subzistând undeva în veșnicie separat de trupul de care s-a desprins. Asta este o concepție tipic materialistă, ateistă și extrem de periculoasă. Și, din păcate, probabil mulți tineri sunt seduși de spectaculozitatea acestor teorii, adică li se pare că sună extraordinar. Dar, dragii mei, nu vă lăsați înșelati de asemenea proiecție, asemenea himere.

Antropologia biblică rămâne temelia: „Bărbat și femeie a făcut” (vezi Facerea 5,2 – Biblia Ortodoxă); pentru implicațiile pastorale asupra familiei, urmăriți discuțiile aplicate din „Familia în război” și analiza recentă „Criza familiei ortodoxe azi”.

O pseudo-înviere din morți

Părintele Teologos: Nu există, oameni buni! Și, dincolo de asta, trebuie să știți că s-a realizat ceva și acel ceva este foarte atrăgător, o să vă spun ce este, dar a fost sortit și este sortit eșecului și este un eșec. Este vorba de…, cum să spun eu, un fel de pseudo-înviere din morți. Adică, pe baza inteligenței artificiale, se creează un avatar, adică imaginea omului respectiv și tot pe baza inteligenței artificiale…, există tehnologia asta, și tot pe baza inteligenței artificiale se recrează vocea.

Și, dincolo de asta, tot pe baza inteligenței artificiale, dacă avem destule citate, destule texte de la respectivul, evident că putem să-i copiem și modul de a răspunde al omului respectiv. Adică, cumva, și chiar există astfel de servicii, să se recreeze, efectiv, profilul, dacă dorești, al omului plecat. Adică avatarul, adică imaginea 3D, vocea și răspunsurile. Și oricine își poate imaginea, care nu are experiența acestui serviciu: „Vai ce frumos! Dacă o să mă întâlnesc cu bunicul, cu bunica, cu mama!” Nu? Fraților, e traumatic! Nu. Nu se poate. De ce?

Chiar dacă, din punct de vedere tehnologic, se poate realiza treaba asta, există ceva dincolo de realizarea tehnologică a acestei sosii, dacă doriți, digitale, care nu, cum îi spune, și asta e sufletul, care nu-l convinge pe cel care vede treaba asta, că este într-adevăr sufletul bunicii, este într-adevăr bunica. Pentru că sufletul nu poate fi reprodus. Sufletul este direct de la Dumnezeu dat. Trupul, sigur că este din materie, creat de Dumnezeu, dar sufletul este direct dat de la Dumnezeu, chiar dacă este creat de Dumnezeu, și deci nu poate fi reprodus prin nicio formă de transumanism.

Și eu cred că marea problemă cu transumanismul este, dincolo de faptul că ei nu recunosc existența sufletului, ci văd trupul doar ca și o grămadă…, văd pe om doar ca și o grămadă de celule, ei încearcă să găsească viața veșnică pe acest plan. Adică nu încearcă să mântuie pe om pe un plan superior, pentru că mântuirea omului este raiul, cum se spune în Biserică, adică trecerea omului pe un plan existențial cu totul și cu tot superior. Și ei încearcă, cumva, prelungirea acestei vieți, călcând în picioare, dacă dorești, personalitatea umană, doar de dragul de a trăi în veșnicie aici pe pământ.

Avatarurile digitale și imitarea afectelor nu pot înlocui persoana vie; pentru o reflecție creștină asupra AI consultați editorialul „Nu veți muri!” și contrapuneți-l cu meditația „Iisus versus transhumanism”.

Omul este om din clipa concepției

Andrei Dîrlău: Fiindcă nu cred în viața de apoi, așa cum credem noi, care mărturisim Ortodoxia. Acum revenind la bioetică, tocmai asta, bioetica creștină, asta încearcă să afirme firescul, inclusiv, apropo de avort, pentru că tot despre asta e vorba. 

Viața începe în momentul concepției, spuneam că atunci Dumnezeu creează un suflet și îl unește cu trupul luat genetic, din moștenirea genetică a părinților, în acel moment începe viața, copilul acela, pruncul, devine o ființă umană și întreruperea acelei sarcini în orice moment, după concepție, indiferent în ce moment, înseamnă o crimă, înseamnă luarea unei vieți omenești. Au încercat, de exemplu, să-l invoce pe Aristotel, să spună că, de fapt, până la 40 de zile, copilul ar avea un suflet vegetativ. Chiar frații noștri catolici ziceau așa. 

Părintele Teologos: Da, săracii, o mare greșeală!

Andrei Dîrlău: Apropo de Aristotel, deci în mod greșit, adică suflet vegetativ din care au animalele și după 40 de zile, vezi Doamne, ar avea copilul un suflet uman. Și deci până la 40 de zile ar fi permis, se invocau diverse alte teorii veterotestamentare, greșit înțelese, greșit interpretate. Deci, avortul este crimă din momentul concepției oricând, la o lună, două, indiferent când, și este în egală măsură crimă ca și luarea vieții unui copil născut.

Părintele Teologos: Evident.

Andrei Dîrlău: Ei bine, Bioetica creștină asta spune. Mai spune că fertilizarea in vitro prezintă o problemă, fiindcă se aruncă mulți embrioni, embrioni pentru că… reușesc sau nu reușesc să… renunță la mulți embrioni, embrioni care sunt totuși deja copii, sunt deja ființe umane, deci prezintă această mare problemă de asemenea și… sigur, pruncii trebuie născuți. 

Părintele Teologos: Așa este.

Andrei Dîrlău: A, că statul ar trebui să pregătească măsuri care să ajute mamele, fete, femeile însărcinate, da. Ar trebui găsite alte soluții la nivel social, financiar, uman, în sfârșit. 

Părintele Teologos: Organizații, ONG-uri și așa mai departe.

Andrei Dîrlău: Dar, nu avortul. Românii, din păcate, au săvârșit multe avorturi. Avem, nu știu dacă chiar 20 de milioane, poate sunt statistici, adică o cifră înspăimântătoare la un neam ortodox. Spuneau părinții în Sfântul Munte astăzi România este țara cu viața creștină cea mai plenară, dezvoltată. Da, dar trebuie să încetezi aceste lucruri. Adică, nu-i degeaba că oamenii cred și se roagă și merg la Biserică, e foarte bine, dar trebuie să încetezi acest măcel.

Părintele Teologos: Evident.

Andrei Dîrlău: Pentru că Germania totuși, e o țară mai puțin creștină, dar prin diverse măsuri sociale totuși rata este mai mică. Deci și Biserica ar trebui să pună un accent deosebit pe asta, și predicile pe care părinții le rostesc în biserică, și credincioșii să încerce să conștientizeze pe cei din jurul lor. Este un mare păcat care apasă și pe acei oameni și acele familii, dar și pe neam.

Părintele Teologos: Așa este, și chinui, chinui, chinui. Deci oameni buni, trebuie să știți, am vorbit cu o mulțime de, și cu toată dragostea vorbesc și față de bărbați și față de femei, deci trebuie să știți că am vorbit cu foarte mulți oameni, foarte bine avizați, și care au făcut și studii, și care au fost direct implicați în ajutorare și așa mai departe. Trebuie să știți că…, și încă o dată, cu mult drag spun, totdeauna avortul este traumatic, totdeauna!

Deci nu care cumva să credeți, mă adresez în principal doamnelor, nu care cumva să credeți că faceți un avort și scăpați. Nu, scăpați. Scăpați, dacă nașteți copilul respectiv, trebuie să știți. Și trebuie să știți că în cazul nașterii, în cazul conceperii unui copil, cinci, cinci persoane semnează, da? Vorbim de mama, tata și cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Deci, mai multe sunt persoanele Dumnezeirii decât persoanele omenirii. Deci Dumnezeu care a semnat să intre în existență, să apară în existență, omul respectiv va face tot posibilul din partea lui, ca Dumnezeu atotputernic, astfel încât copilul respectiv să ajungă ca și El.

E adevărat că aici intervine, din păcate, să spun așa, mă rog, ca și figură de stil, libertatea umană și din cauza asta noi nu ajungem ca și El, nu ajungem perfecți. Dar trebuie să știți că Dumnezeu o să aibă grijă și are grijă de fiecare dintre sufletele născute.

Deci, nu care cumva să credeți voi gândurilor satanice, care vin de la diavolul, că ce o să se întâmple, și așa mai departe, ce o să zică lumea…, n-o să zică nimic. Le rog foarte mult pe toate femeile să nască copiii, și dacă au o problemă să meargă, să vorbească fără niciun fel de rețineri și așa mai departe, la ProVita, sunt organizații, Life Call, de exemplu, nu mai știu, sunt foarte multe organizații, sau la Preotul paroh, că Preotul de obicei știe aceste organizații, și are legătură cu aceste organizații, să vorbească și o să fie ajutată. Curaj și să vă ajute Bunul Dumnezeu! Pentru că dacă nu, trebuie să știți că o să suferiți mari traume, mari chinuri din omorul pe care îl faceți.

Bioetica ortodoxă apără viața de la concepție; pentru repere accesibile consultați articolele de sinteză de pe CrestinOrtodox.ro și „Bioetica ortodoxă și alte bioetici”, iar pe site-ul nostru găsiți abordări practice în „Întrebări și răspunsuri”. Pentru fundament biblic, vedeți Facerea 1.

Postumanism

Andrei Dîrlău: În afară de transumanism, revenind puțin, există postumanism. Ei bine, cineva spunea: „Dumnezeu e mort!” și era o glumă destul de macabră, și nici omul nu se simte prea bine, pentru că odată ce Dumnezeu a murit într-o cultură, știți că Hegel spunea asta la 1802…

Părintele Teologos: Și Nietzsche care o și înnebunit. 

Andrei Dîrlău: și apoi, mai târziu, la reluat Nietzsche. Hegel spunea: „Dumnezeu a murit.”,  la 1802 și… Bine, el spunea că locul lui Dumnezeu e luat de stat. În momentul în care Dumnezeu moare într-o societate, statul ia locul, fiindcă statul legiferează, statul decide ce e moral, ce e imoral, fiindcă altcineva n-are cine. Deci, devine autoritatea supremă în absență autorității divine. 

Ei bine, dacă Dumnezeu a murit într-o societate, nici omul nu se simte bine, pentru că omul este creat după chipul lui Dumnezeu, omul e cel care își găsește definiția numai în Dumnezeu-Omul, definiția lui Dumnezeu… Îmi-aduc aminte ce ne învăța Părintele Galeriu și ce-am studiat și eu la Teologie, definiția omului, și Sfântul Iustin Popovi spunea, este Dumnezeu-Omul.

Părintele Teologos: Așa este. Hristos!

Andrei Dîrlău: Definiția omului nu este doar omul, atât, fiindcă atunci îl trimiți spre darwinism. Definiția lui este Dumnezeu-Omul, fiindcă acolo este condiția umană plenară. Și omul a fost făcut după chipul lui Hristos. Asta, după chipul Fiului. E mai greu de înțeles cum se întâmplă lucrul ăsta la Dumnezeu, sunt alte cronologii și alte succesiuni. Dar omul, avându-și definiția în Dumnezeu-Omul, dacă Dumnezeu dispare dintr-o cultură, dintr-o civilizație, cum din păcate e pe cale se dispară la alții azi, nu la noi, repet, mai mult în Occidentul secularizat, atunci nici din om nu rămâne mare lucru. 

Părintele Teologos: Așa este. 

Andrei Dîrlău: Și atunci apar asemenea ideologii care sluțesc, deformează, mutilează omul, îl fac să fie orice altceva în afară de om, vorbim de neomarxism și de LGBTQ, nu știu ce. Așa… dar, și cum este trans și post-umanismul, care deja văd înlocuirea omului cu mașina, cu androidul, cu cyborgul. 

Deci când Dumnezeu dispare din Weltanschauung, din înțelegerea noastră despre lume, nici omul nu are un viitor strălucit. Dimpotrivă, e și omul condamnat să meargă într-o direcție nefastă.

Deci, nu discutăm lucruri teoretice, undeva abstracte, vorbim despre condiția umană în sine, despre ceea ce învață copiii noștri în școală, despre ceea ce copiii își însușesc de pe internet, de pe telefoane, de pe diverse site-uri și care, sigur, părinții trebuie să aibă grijă ce învață copiii ăștia și profesorii, pentru că altfel riscă să meargă în direcții non-umane. Deci, lucrurile sunt de o importanță mare, în special pentru părinți, pentru copiii pe care îi educă și să-i educe într-un firesc și într-o apropiere de înțelegerea creștină a lumii și a vieții, nu este un lux, sau nu e ceva fără legătură cu viața zilnică. Din potrivă, are o legătură directă cu viața zilnică, cu viața copiilor pe care îi creșteți.

Părintele Teologos: Ceva foarte concret.

Andrei Dîrlău: Foarte concret.

Părintele Teologos: În prezent, acum.

Andrei Dîrlău: Fiindcă, fără Dumnezeu, nici familia nu are mari șanse, nici copiii nu vor avea o viață împlinită. Dimpotrivă, Doamne fereste, sunt trași în tot felul de curse.

Părintele Teologos: Bun, gândește-te cum vezi viitorul, mai ales pentru România. Eu o să fac o mică sinteza a ceea ce ai spus, într-un limbaj mai poporan, al meu. Deci, gândește-te cum vezi viitorul, mai ales pentru România.

Deci, oameni buni, ceea ce a spus Andrei foarte bine, referitor la faptul că modelul nostru este Dumnezeu-Omul Hristos. La ce se referă? La faptul că noi suntem, de fapt, o oglindă. Hristos este subiectul acestei oglinzi. Noi, prin păcat, putem să fim mai înnegriți sau mai curățați, adică oglindă mai curată, adică oglindă virtuosă, oglindă normală, naturală, sau deformată de păcat sau întunecată de păcat, întunecată de funingine. 

Ei, în clipa în care dispare arhetipul, dispare subiectul, dispare Hristos, în clipa respectivă, oglinda nu-și mai are sensul. Și atunci omul cade în lipsă de sens în viață, în depresie, într-o stare muribundă, pentru că nu mai vede niciun rost al lui ca oglindă, ca existență. Această stare de oglindă a noastră nu poate fi ștearsă de absolut nimic, pentru că așa am fost creați. 

Nu care cumva să credem noi că noi suntem dumnezei, că ne autoîndumnezeim, că noi suntem dumnezei pe Pământ, pentru că toți care au făcut treaba asta s-au distrus, s-au autodistrus, pentru că nu suntem așa.

O întreagă discuție pe tema asta, putem să facem iarăși o altă emisiune pe tema asta, auto-îndumnezeire, dar să nu discutăm acum, că suntem la final, deci revin și îl întreb pe Andrei, referitor la cum vede viitorul, în principal în cazul României.

Andrei Dîrlău: Părinte, nu sunt văzător cu Duhul, am auzit părinți de aici, chiar din Sfântul Munte, care văd România ca izvorul unei reîncreștinări a Europei. Mi-aș dori din suflet să fie așa, m-aș bucura din suflet și nădejduiesc să fie așa, dar Europa este foarte avansată pe calea acestei descreștinări. Reîncreștinarea Europei este un deziderat extraordinar de dificil. 

Mi-aș dori ca românii să devină ei înșiși un popor cu adevărat întors către Dumnezeu, fără întreruperi de sarcină, fără avorturi, fără, cum să vă spun, învrăjbirea asta care este între noi și care nu e de la Dumnezeu. Și dacă am izbutii acest lucru, să fim mai uniți, să depășim aceste dezbinări și aceste extremisme și aceste, cum să spun, vrăjmășii care există între noi, poate am avea șansa să contribuim și la reîncreștinarea Europei.

Diaspora noastră de vreo 8 milioane de români care sunt în Occident, în Europa de Vest, și-au luat cu ei Biserica. Spunea Dan Puric lucrul ăsta foarte frumos și alții. Deci au plecat, românii au plecat luând Biserica cu ei. Și acolo unde se duc, i-am văzut în diaspora, reprezintă un reper oarecum interesant pentru occidentali, poate nu înțeleg ei chiar foarte bine de ce se fac procesiuni de Paști, îi văd așa cum merg cu lumânări. Dar, sunt un reper, o referință și există șansa să contribuie la această reîncreștinare a Europei, dacă nu va pune capăt acestui proces, Doamne ferește, vreun nou război mondial.

Dar pentru asta, întâi noi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu cu adevărat, să fim mărturisitori, să ne iubim unii pe alții, ca români, ca locuitori, ca cetățeni si aceleași țări, ca oameni și să fim mai următori lui Hristos, decât… nu să ieșim din Biserică și să ne invidiem între noi, să ne facem rău unii altora, uitând că am plecat din Biserică, lăsând credința noastră în biserică și nelucrătoare în viața din afară. 

Deci așa văd eu viitorul României, încercând întâi noi să devenim mai buni și mai adevărați, creștini, mai autentici și atunci am putea, într-adevăr, să fim o lumină și pentru ceilalți europeni. Acolo unde s-au dus românii, în Italia, în Spania, în Franța, în Germania, peste tot unde s-au dus, în Anglia. În Anglia am văzut români mai triști parcă decât în alte părți. Nu-mi dau seama de ce, ori clima, ori… Dar peste tot românii își iau Biserica.

Am văzut că înaltul, Atanasie, a fost hirotonit acum episcop de UK. Deci există o lucrare extraordinară în diaspora și o jumătate de Românie este acolo. Și nu știu, poate e jumătatea care are șansă să devină mai mărturisitoare, într-un fel, într-un context social în mare parte laicizat.

PTDeci, oameni buni, trebuie să ne creștem măsura duhovnicească, trebuie să ne întoarcem la Hristos, trebuie să ne apropiem la Hristos. Nu există altă soluție, nu există altă strategie. Bun, avem nevoie de bani, avem nevoie de aia, avem nevoie de… Lăsați-o, fraților, pe planul secundar. Pe primul plan trebuie să fie apropierea de Hristos, trebuie să fie virtutea, cum spunea foarte bine Andrei, lăsați, cum îi spune, cearta între noi, lăsați țepuirile, lăsați invidia. Așa, bun. Lăsați lucrurile mărunte. Pe primul plan este viața veșnică, este Hristos. Și asta ne va face puternici.

Dacă noi să fim virtuoși. Și atunci, dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? Atunci, noi o să cucerim Europa și, din punct de vedere spiritual, din punct de vedere duhovnicesc, pentru că pe noi asta ne interesează. Atunci o să fim fericiți.

Așa o să fim fericiți, fraților. Nu o să fim fericiți dacă, cum spuneam, ne certăm între noi și sucombăm, murim în fața ideologiilor străine. Trebuie să știți un mare secret: că un neam niciodată nu este învins, dar un neam poate să comită suicid. Deci, fraților, din cauza asta trebuie să avem curaj, trebuie să avem nădejde și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute, pentru că El ne-a garantat că porțile iadului nu vor birui Biserica. Da? Mulțumesc tare mult.

Despre tehnicismul radical și promisiunea „depășirii” omului, consultați cuvântul patristic din „Transhumanismul – să devii ca Dumnezeu fără Dumnezeu” și explicațiile ierarhului în „Transhumanism și îndumnezeire – IPS Nicolae”; context filosofic suplimentar găsiți la Transumanism (ro.wikipedia).

Monahii români ar trebui să aibe un reprezentant în Chinotită

Andrei Dîrlău: Aș mai spune un cuvânt, părinte, într-o cu totul altă ordine de idei. Da, da? Vorbeam azi la Vatopedu cu părintele de acolo, Teofil, și cu alți credincioși, părinți despre statutul de mănăstire pe care ar trebui să-l aibă schitul românesc. Măcar schitul Prodromul, dacă nu și Lacu. Pentru că românii de sute de ani au susținut Sfântul Munte, au făcut donații, atâția domnitori, sunt foarte numeroși, sunt foarte lucrători aici, iată și la Lacu aici, la Chilia Bunavestire, se construiește…

Deci, nu e normal, nu e drept, nu este echitabil să nu fie un stareț al unei mănăstiri românești în Chinotită. Știu că au mai fost tentative, vorbeam cu fratele Dacian despre asta, despre renunțarea din anii 1947 de către Ana Pauker la niște proprietăți românești din Sfântul Munte.

Ideea este că așa ar fi drept. Nu avem nimic cu grecii, sunt frații noștri ortodoxi, dar e normal să recunoască și pe români ca având dreptul de a fi în Chinotită, de a avea un cuvânt în luarea deciziilor, de a avea un statut egal și nu de rangul 2, de rangul 3, ca monahi de mâna a treia, fără nicio justificare. Că sunt 20 de mănăstiri. Da, Constituția se poate schimba, se poate trece la 21, 3 ori 7 e o cifră simbolică… Că așa e Constituția. Sigur, se poate modifica dacă există voință. Nu e…, nu cred că ar fi nevoie de cine știe ce sume astronomice să se despăgubească, pur și simplu recunoașterea unei dreptăți în fața lui Dumnezeu. Adică să nu umblăm cu dublă măsură.

Suntem, adică, vorbesc de frații din Chinotită, că de fapt de ei depinde, cred, această decizie. Dacă suntem în fața lui Dumnezeu monahi și am făcut jurăminte de a vorbi drept, de a spune adevărul și de a urma dreptatea lui Dumnezeu, eu cred că acest statut ar trebui să fie dreptatea lui Dumnezeu pusă în aplicare aici, în plan lumesc. Nu vorbim de mântuire, vorbim de nivelul ăsta pământesc, administrativ. Da, dar asta înseamnă un respect pentru frații tăi români, care au și aceeași credință. Suntem a doua țară ca mărime, ortodoxă după Rusia. Deci așa s-ar cuveni. Că, am înțeles că au mai promis diverși să facă demersuri, dar cred că așa ar trebui și ar fi drept.

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult. Lipsește măsura noastră duhovnicească. Deci după cum în cazul vostru trebuie să aveți, în cazul românilor, trebuie să avem măsură duhovnicească, la fel și în cazul nostru al monahilor, nu fac aluzie la nimeni, ci doar la mine, trebuie să avem măsură duhovnicească. Deci, suntem condamnați la sfințenie. Cred că ăsta este mesajul.

Mulțumim tare mult, Andrei. 

Andrei Dîrlău: Mulțumesc, Părinte, mulțumesc frumos. Doamne ajută, blagosloviți.

Părintele Teologos: Domnul!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin!

Discuția despre reprezentare se leagă de rolul Sfintei Chinotite; pentru înțelegerea actualității, vedeți poziții oficiale ale Athosului și materiale despre viața românilor din Athos, precum pagina dedicată Schitului Lacu; ca resursă de enciclopedie ortodoxă, consultați Careia – centrul administrativ.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!